Tema 1 Ştiinţa economică în

perioada contemporană
1. Caracteristicile şi tendinţele actuale
ale ştiinţei
2. Realizări principale şi procese
esenţiale în ştiinţa economică
3.Controverse teoretice şi
metodologice în ştiinţa economică
4. Premise privind reconstrucţia şi
perfecţionarea metodologiei de
cercetare ştiinţifică
 Cursul “Metodologia cercetarii stiintifice economice” are rolul de a dezvolta la
studenti aptitudinile specifice activitatii de creatie stiintifica pentru a îmbina
spiritul creator cu exigentele profesiei de economist.

Obiectivele cursului sunt:

 - Cunoaşterea etapelor procesului de cercetare ştiinţifica
 - Modalităţi de administrare a programelor de cercetare ştiinţifica
 - Cunoaşterea posibilităţilor de documentare în cercetarea ştiinţifica
 - Cunoaşterea posibilităţilor de abordare sistemica a fenomenului economic
 - Măsurarea economica si formularea ipotezelor
 - Modelul econometric. Tipuri de modele.
 - Verificarea ipotezelor si fundamentarea concluziilor ştiinţifice economice
 - Reguli specifice privind componentele unei lucrări ştiinţifice economice
 - Reguli de baza pentru susţinerea publica a unei lucrări ştiinţifice
economice

 Bibliografie recomandata:
1. Chelcea S., Metodologia cercetării sociologice, Ed. Economica, Bucureşti 2001
2. Coandă S.P., Metodele şi formele cunoaşterii ştiinţifice, Ed. Universitas, Chişinău 1991;
3. Constantinescu N.N, Probleme ale metodologiei de cercetare în ştiinţa economică – Bucureşti: Ed. Economica 1998
4. Feuraş E. Metodologia cercetării economice, Ed. ASEM, Chişinău 2008;
5. Mihai Nicolae, Introducere în filozofia şi metodologia ştiinţei, Ed. ARC, Chişinău 1996;
6. Rotariu T., Bădescu G., Culic C. ş.a., Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, ed. Collegium, Polirom 2000
7. Raboacă Gh. Ciucur D., metodologia cercetării ştiinţifice economice, ed. III-a, Ed. Fundaţia România de mâine, Bucureşti, 2004
1. Caracteristicile şi tendinţele actuale ale ştiinţei

 “Tot interesul raţiunii mele… e cuprins de

următoarele trei întrebări:
1. Ce pot şti?
2. Ce trebuie să fac?
3. Ce-mi este îngăduit să sper?” Kant
Apogeul ştiinţei contemporane e reprezentat de:
 Descifrarea şi relevarea precisă a legilor alcătuirii şi
dezvoltării materiei, a diferitor ei stări şi modificări
 Producerea eficientă de substanţe şi bunuri care nu
există în natură
Trăim azi intr-o societate cu o economie total diferită de cea
a secolului XX, definită ca fiind economie bazată pe
cunoaştere.

Noua economie ar putea fi caracterizata prin:

 (1) apariţia unor ramuri industriale dominante noi , in principal
tehnologiile informaţiei şi ale comunicării;
 (2) o schimbare in accentele activitaţii de management, orientata
acum, in primul rand, pe buna gestionare a resurselor tehnologice şi pe
activitatea de inovare;
 (3) o schimbare a naturii produselor, care conţin componente
provenind din ramuri industriale dintre cele mai diferite;
 (4) scurtarea considerabila a perioadei intre descoperirea de catre
cercetatori a unui nou fenomen fizic/chimic/biologic şi aplicarea lui in
industrie.
 (5) apariţia unor constrangeri mult mai puternice in activitatea de
management, materializate intr-o mondializare a concurenţei şi obligaţia
de a lua in consideraţie, ca un factor determinant, a interacţiunilor cu
mediul inconjurator şi a cerinţelor de protecţie a acestuia.
Domeniile tehnologice dominante ai secolului al XX-lea si
XXI-lea

Sec. XX Sec. XXI

Ritmurile de afirmare a ştiinţei

 Ocolul Pământului
de către Magellan
– 3 ani (1519-
1522)
 Ocolul Pământului
de către Gagarin
– 90 min
Ritmurile de afirmare a ştiinţei

•De la prima armă de foc până

la motorul cu aburi – 6 secole

•De la prima bombă atomică

până la prima centrală atomică
– 10 ani
Large Hadron Collider (LHC)
Definirea Ştiinţei

 “Ştiinţa este orice cunoaştere care s-a

maturizat suficient de mult pentru a putea fi
predată ca disciplină universitară” T. Katorbinski
 Ştiinţa este încercarea de a face diversitatea
haotică a experienţelor noastre senzoriale să
corespundă unui sistem de gândire uniform
din punct de vedere logic” Einstein
 “Ansamblu sistematizat de cunoştinţe dintr-un
anumit domeniu al cunoaşterii” DEX
Structura ştiinţei
 Materialul faptic acumulat în procesul de
dezvoltare a ştiinţei
 Ipotezele confirmate şi neconfirmate
 Rezultatele observaţiilor şi experienţelor,
generalizările teoretice făcute pe baza
materialului faptic (legi, teorii, axiome) şi
confirmate de practică
 Modelul de cercetare a realităţii
(metodologia)
Legităţile ştiinţei
 Ştiinţa se realizează treptat, prin acumulări sistematice în
domeniul cunoaşterii. Crearea şi dezvoltarea ştiinţei reprezintă
un proces istoric, mai lung sau mai scurt, în cursul căruia se
descoperă mereu noi legi, teorii, axiome
 Succesiunea, folosirea şi îmbogăţirea continuă a cunoştinţelor
acumulate de generaţiile precedente
 Trecerea de la fenomen la esenţă, progresul către o cunoaştere
tot mai adîncă şi mai cuprinzătoare a lumii obiective, apropiindu-
se de infinit, de adevărul absolut
 Organizarea procesului cunoaşterii de la simplu la complex
 Legile naturii, societăţii şi gândirii sunt diferite de legile formulate
de om în ştiinţă, pentru ca omul doar reflectă legile naturii mai
mult sau mai puţin fidel
 În ştiinţă acţionează lupta dintre idei vechi şi noi
 Ştiinţele se dezvoltă în legătură unele cu altele, ele nu sunt
independente
2. Realizări principale şi procese esenţiale
în ştiinţa economică

 Marile doctrine Economice

 Antichitatea: lipsa unei doctrine (Xenofon - 430-355 î. Hr.
Economica; Platon — 428-348 î. Hr. Republica. Legile; Aristotel —
384-322 î. Hr. Politica)
 Naşterea Creştinismului- sfârşitul Evului Mediu:
Gîndirea economică (Thomas D Aquino - 1225-1274, Suma
teologică; Nicolas Oresme 1320-1382, Originea, natura, dreptul şi
mutaţia monedei
 Epoca modernă: naşterea doctrinelor —
mercantilismul (Laffemas 1545-1612, Istoria comerţului; Th. Mun
1571-1641 Discurs despre comerţul englez în Indiile orientale, J.B.
Colbert- 1619-1683, Josias Child 1630-1699)
 Epoca contemporană
 Fiziocraţii ( Quesnay 1733-1787 Tabloul economic, Turgot 1727-1781)
 Liberalismul (Adam Smith 1723-1790, Eseu despre natura şi cauzele bogăţiei naţiunilor, J.B.
Say 1767-1832, R. Malthus 1766-1836 Eeseu asupra principiilor populaţiei, D. Ricardo 1772-1824,
J.St. Mill 1806-1876 Principiile economiei politice)
 Naţionalismul economic- protecţionismul (Fr. List 1789-1846 Sistemul naţional de
economie politică, Ch. H. Carey 1793-1879, Armonia intereselor)
 Internaţionalismul ( S. Sismondi 1773-1842)
 Socialismul(Cl. Saint-Simon,1760-1825, Ch. Fourier 1772-1837, P.J. Proudhon 1809-1865)
 Marxismul (K. Marx 1818-1883, Fr. Engels 1820-1895, Lenin 1870-1924)
 Neoclasicismul (A. Marshall 1842-1924, revoluţia marginală)
 Intervenţionism (J. M. Keynes 1883-1946 , Lord H. Beveridge 1879-1963 Statul bunăstării)
 Capitalismul matur (J. A. Schumpeter 1883-1950, J. K. Galbraith 1908)
 Monetarismul (Milton Friedman 1912)
Procesele esenţiale în ştiinţa
economică
 Transformarea ştiinţelor economice în ştinţe
exacte, ca orice altă ştiinţă a naturii
 Creşterea aplicării matematicii în cercetarea
fenomenelor economice
 Extinderea experimentării ca modalitate de
verificare a ipotezelor admise
 Promovarea cercetărilor inter- şi
multidisciplinare
3.Controverse teoretice şi metodologice în
ştiinţa economică
 Slăbiciuni majore ale ştiinţei economice:
 Include un deficit de realism
 Constituie un ajutor limitat pentru practică
 Controverse ale ştiinţei economice
 Funcţionarea sistemului economic include instabilitatea
relaţiilor variabilelor economice şi caracterul nelinear, puţin
predictibil al comportamentului uman
 Formularea concluziilor şi recomandărilor implică o
subiectivitate rezonabilă
 Ştiinţa economică este marcată de o puternică ambiguitate,
oscilînd undeva între ştiinţele dure ale naturii şi ştiinţele
umane
Există diferite înţelesuri ale
"ştiinţei"
 Potrivit empirismului, teoriile ştiinţifice sunt obiective,
verificabile empiric şi sunt predicţii ale rezultatelor
empirice care pot fi confirmate sau infirmate
 În contrast cu aceasta, potrivit realismului ştiinţific,
ştiinţa încearcă să identifice fenomene şi entităţi,
forţele care le cauzează, mecanismele prin care ele
exercită aceste forţe, şi sursele acelor forţe în
sensul structuriilor interne ale acestor fenomene şi
entităţi.
Concepţiile metodologice fundamentale
care explică evoluţia ştiinţei

 Concepţia paradigmelor şi a revoluţiilor

ştiinţifice ale lui Thomas Kuhn (paradigma se
caracterizează printr-o stabilitate, însă stabilitate relativă, care dispare
în urma revoluţiei ştiinţifice)
 Concepţia programelor de cercetare ale lui Imre
Lakatos (programul de cercetare reprezintă o serie de teorii, care
se dezvoltă conform unor principii ştiinţifice şi metodologice unice)
 Concepţia programului metodologic al lui Karl
Popper (reprezentant al criticismului, consideră că «nimic nu este
şi nu poate fi în afara criticii, nici măcar principiul de bază al metodei
critice»
4. Premise privind reconstrucţia şi
perfecţionarea metodologiei de cercetare
ştiinţifică
 Provocări ale ştiinţei economice
 De a asigura dezvoltarea economică şi obţinerea
unui standard de viaţă, conform cu demnitatea
umană pentru o mare parte a lumii
 De a asigura, pentru lumea dezvoltată, tranziţia de
la creşterea economică bazată pe revoluţia
tehnico-ştiinţifică la o creştere economică bazată
pe inovaţii
 Pentru ţările ex-socialiste trecerea de la sistemul
economiei planificate centralizat, la un nou tip de
economie
Condiţii ce stau la baza reconstrucţiei
ştiinţelor economice moderne

 Să se revină la conţinutul descriptiv puternic, chiar dacă acesta

se face cu preţul abandonării unor teorii generale, fără aplicare
 Să se prefere investigaţii empirice faţă de ipotezele generale de
raţionalitate
 Să se conceapă o altă manieră de a articula dimensiunile
normative şi pozitive ale ştiinţei economice
 Să se intensifice studiile inter- şi multidisciplinare, care se vor
realiza prin corijarea şi complementarea teoriilor curente ca
urmare a bazei factuale şi pe acordarea unei mai mari atenţii
sructurilor economice concrete, a obiectivelor, mijloacelor şi
consecinţelor diverselor tipuri de acţiune practică
Reguli de perfecţionare a metodologiei de
cercetare ştiinţifică

 Compatibilitatea legilor gîndirii cu cele ale naturii

 Compatibilitatea gîndirii şi metodei cu legile realităţii
obiective
 Compatibilitatea regulilor metodologice cu cele ale
realităţii obiective
 Identitatea gîndirii abstracte să se supună identităţii
concrete
 Metoda nu este altceva decît structura întregului
(Hegel)
 De elaborarea unor norme logice-metodice
cuprinzătoare depinde însuţi progresul ştiinţei