JOCURI DIDACTICE

GRUPA MICĂ

Educatoare,
MAN VIOLETTA

ARGUMENT

„Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în consecinţă
poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil;
nu ne putem imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale.”
Ed. CLAPARÈDE
„Psihologia copilului şi pedagogia
experimentală”

Pornind de la ideea că jocul didactic are eficienţă deosebită faţă de celelalte activităţi, deoarece
toţi copiii participă la desfăşurarea lui, am considerat util să adun laolaltă câteva jocuri didactice
şi jocuri interdisciplinare, specifice grupei mici, unele cunoscute de multe cadre de specialitate.
În desfăşurarea jocului şi în general în întregul proces educaţional, calitatea intervenţiei cadrului
didactic ( pregătirea activităţii, metoda folosită, materialul didactic, atitudinea faţă de reuşitele
sau nereuşitele copilului) determină apariţia unor situaţii pozitive sau negative, favorabile sau nu
realizării scopului propus.
Crearea unei situaţii pozitive, favorizează activizarea grupei, trezeşte interesul copiilor pentru joc
şi îl motivează. Legat de necesitatea creerii situaţiilor pozitive de care am amintit, în desfăşurarea
jocului, apare un moment de maximă importanţă pentru copil – momentul în care el înţelege sau
descoperă mecanismul de rezolvare a sarcinii date. Realizarea acestui salt, se datorează în mare
parte strădaniilor educatoarei. De aici înainte, reuşitele copilului, vor fi produsul propriilor
eforturi şi capacităţi, se va deschide calea, uneia dintre cerinţele pedagogiei moderne, anume
aceea a învăţării prin descoperire.
Din aceste considerente, din activitatea mea practică şi din observaţiile făcute asupra copiilor
aflaţi în diverse activităţi pot prezenta câteva sugestii necesare nu atât pentru reuşita jocului, cât
pentru influenţele pe care le vor exercita în procesul educaţional:
 Să se asigure în permanenţă o bună pregătire şi organizare a jocului;
 Să se aibă în vedere că atitudinea educatoarei faţă de succesele sau insuccesele
copilului,va exercita o influenţă benefică sau nu asupra activităţii prezente sau viitoare, în
special la copiii cu posibilităţi mai limitate;
 Prin stimularea şi antrenarea la joc a copiilor aparent pasivi se va constata că sunt capabili
de mai mult;
 Eliminarea din vocabularul educatoarei, în special atunci când se apreciază rezultatele
nesatisfăcătoare ale copiilor, a cuvintelor care i-ar putea inhiba, traumatiza;
 A nu se neglija să se aprecieze orice reuşită a copilului; aceasta este rezultatul propriilor
sale posibilităţi.
Realizând acest material auxiliar, cu trimitere la copiii de 3-4 ani, intenţia mea a fost să dau un
sprijin util educatoarelor tinere, care nu deţin astfel de lucrări, educatoarelor suplinitoare, care şi-
au ales această frumoasă profesie şi care au nevoie încă de materiale, de lucrări de specialitate.
 1.) CU CE NE JUCĂM?

SCOP:
 Exersarea pronunţării corecte a unor consoane (r, ş, ţ, v, j) integrate în cuvinte;
 Formarea deprinderii de a se exprima corect în propoziţii simple şi dezvoltate;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să pronunţe corect denumirile unor jucării din sala de grupă;
2. să se exprime în propoziţii formulate corect gramatical;
3. să efectueze diferite acţiuni specifice jocului cu o anumită jucărie.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Pronunţarea corectă a denumirii unor jucării din grupă.
REGULI DE JOC:
 La solicitarea educatoarei „Cu ce ne jucăm?”, un copil va alege o jucărie şi o va denumi.
 Toţi copiii vor repeta denumirea jucăriei, apoi vor mima acţiunea de a se juca.
ELEMENTE DE JOC:mişcarea, imitarea unor acţiuni.
MATERIAL DIDACTIC: jucării din sala de grupă.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Copiii sunt aşezaţi în semicerc, având în faţa lor jucăriile. La întrebarea educatoarei „Cu
ce ne jucăm?” un copil numit de ea va veni, va alege o jucărie şi o va denumi. Se solicită
formularea răspunsurilor printr-o propoziţie completă.
Exemplu: „Noi ne jucăm cu maşinuţa”. Toţi copiii vor repeta denumirea jucăriei şi vor imita
mersul cu maşina, reproducând sunetul claxonului” ti, ti, tiii...”
VARIANTĂ:
Educatoarea va imita mersul unui tren şi va întreba copiii: „Cu ce credeţi că mă joc?” După ce
copiii vor recunoaşte şi vor denumi jucăria, se vor aşeza în rând ţinându-se unul de altul pentru a
forma un tren.Se vor deplasa apoi prin clasă imitând mersul trenului şi sunetul specific: „u, u,
u....”
 2.) CE ESTE ŞI LA CE FOLOSEŞTE?

SCOP:
Consolidarea deprinderii de a se exprima corect în propoziţii simple sau dezvoltate;

 Formarea capacităţii de a recunoaşte şi denumi obiecte şi fiinţe ( substantive comune

simple);
 Valorificarea cunoştinţelor acumulate în situaţii noi
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să denumească obiecte sau imaginile unor obiecte;
2. să alcătuiască propoziţii simple cu cuvântul denumit;
3. să precizeze utilitatea obiectului ales.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea şi denumirea unor obiecte şi precizarea utilităţii
acestora.
REGULI DE JOC:
 La întrebarea educatoarei „Ce este?”, copilul va numi obiectul;
 La întrebarea „La ce foloseşte?”, copilul va preciza utilitatea acestuia;
 Răspunsurile trebuie formulate în propoziţii.
ELEMENTE DE JOC: mânuirea obiectelor, mimarea unor acţiuni, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: Jucării sau imagini cu obiecte din mediul înconjurător în funcţie de
tema dorită ( obiecte de uz personal, veselă, îmbrăcăminte etc.).
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Jocul se poate desfăşura la diferite colţuri, amenajate în funcţie de tema şi conţinutul ales.
Exemplu: Pentru obiecte de uz personal jucăriile pot fi amplasate la colţul „gospodinei”, pentru
obiecte de veselă se va amenaja o masă festivă etc.
Un copil alege o jucărie, iar la întrebarea educatoarei: „Ce este?”, o va denumi. Educatoarea
întreabă: „La ce foloseşte?”, iar copilul trebuie să spună care este utilitatea ei. Răspunsurile
trebuie formulate în propoziţii simple sau dezvoltate. Răspunsurile corecte sunt aplaudate şi
recompensate.
VARIANTĂ:
Educatoarea va mima o acţiune specifică, iar copiii vor fi stimulaţi să indice obiectul folosit şi să
denumească acţiunea într-o singură propoziţie.
Exemplu: Când educatoarea mimează spălatul pe dinţi, copiii spun: „Ne spălăm pe dinţi cu
periuţa”.
 3.) NE JUCĂM CU STEGULEŢE

SCOP:
 Formarea capacităţii de a recunoaşte şi denumi culorile: roşu, galben, albastru, verde;
 Formarea deprinderii de a se exprima corect în propoziţii, respectând acordul între
substantiv şi adjectiv;
 Formarea deprinderii de a pronunţa corect sunetele limbii române.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să recunoască şi să pronunţe corect numele celor patru culori;
2. să formuleze propoziţii în care se respectă acordul substantiv-adjectiv.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea culorii şi realizarea acordului între substantiv şi adjectiv.
REGULI DE JOC:
 La semnalul educatoarei copiii ridică steguleţul de aceeaşi culoare cu cel arătat de
ea.
 Răspunde numai copilul solicitat.
 Copiii potrivesc căsuţei lor steguleţul de aceeaşi culoare.
 Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
ELEMENTE DE JOC: acţiunea cu obiectele, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: steguleţe de patru culori, jucării care au aceleaşi culori, căsuţe sau
imagini cu căsuţe din cele patru culori.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Educatoarea şi copiii au pe masă câte 4 steguleţe de 4 culori.
Educatoarea ridică un steguleţ şi spune copiilor: „Ridicaţi şi voi un steguleţ de aceeaşi culoare cu
al meu”, „Ce steguleţ aţi ridicat?”
Copiii răspund: „Eu am ridicat steguleţul roşu pentru că şi steguleţul dvs. Este roşu.”
VARIANTA 1.
Educatoarea arată o jucărie, iar copiii ridică steguleţul care are aceeaşi culoare cu jucăria,
motivând „Mingea este roşie şi eu am ridicat steguleţul roşu”.
VARIANTA 2.
Educatoarea denumeşte o culoare, iar copiii ridică steguleţul cu culoarea precizată.
VARIANTA 3.
Copiii primesc o căsuţă de jucărie sau o imagine cu o căsuţă de o anumită culoare. Ei au sarcina
de a alege steguleţul potrivit culorii căsuţei, motivând alegerea: „La căsuţa albastră am pus
steguleţul albastru”, „Toate căsuţele galbene au steguleţe galbene.” „Am luat steguleţul albastru
pentru că am o căsuţă albastră.”
 4.) SĂ AŞEZĂM JUCĂRIILE

SCOP:
 Formarea capacităţii de a distinge sunetele ce compun cuvinte simple şi de a le pronunţa
corect;
 Formarea capacităţii de a utiliza corect prepoziţiile „în” şi „pe” corespunzătoare unor
poziţii spaţiale.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. Să denumească jucăria aleasă;
Să denumească locul ei în sala de grupă, folosind corect prepoziţiile: în şi pe;
2. Să formuleze propoziţii simple sau dezvoltate corecte din punct de vedere
gramatical.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea şi denumirea corectă a jucăriilor, precum şi a locului unde
vor fi aşezate în grupă.
REGULI DE JOC:
 După ce denumesc jucăria, copiii stabilesc locul ei în sala de grupă;
 Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
ELEMENTE DE JOC: mişcarea, ghicirea, aplauze.
MATERIAL: jucării, o cutie mare.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Copiii vor fi lăsaţi să aleagă din cutie o jucărie pe care o vor denumi şi o vor aşeza în
locul ei, verbalizând acţiunea.
Exemplu: „Eu am luat o cutie şi o aşez în coş.”
„Eu am luat un iepuraş şi îl aşez pe raft.”
Jocul se va desfăşura până ce toate jucăriile vor fi aşezate la locul lor.
VARIANTĂ:
Copiii merg împreună cu educatoarea la locurile unde au aşezat jucăriile. Educatoarea va întreba
„Ce jucării am aşezat în ordine pe raft ?” sau „Ce jucării am aşezat frumos pe masă?” Copiii vor
enumera jucăriile pe care le-au aşezat în locurile alese. Se va urmări pronunţarea corectă a
cuvintelor. La sfârşit vor fi lăsaţi să se joace la sectorul dorit cu jucăriile preferate.
 5.) RECUNOAŞTE PERSONAJUL

SCOP:
 Verificarea cunoştinţelor copiilor despre personajele din poveştile cunoscute;
 Formarea deprinderii de a se exprima corect şi coerent.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să identifice personajele găsite în cutia cu poveşti;
2. să asocieze personajele cu cadrul de poveste adecvat;
3. să recunoască personajele după replica audiată la casetofon;
4. să redea replici scurte ale personajelor din poveştile cunoscute;
5. să recunoască titlul unei poveşti după un fragment audiat.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea personajelor din poveştile cunoscute şi plasarea lor la cadrul
de poveste corespunzător.
REGULILE JOCULUI:
 La cererea unei păpuşi- marionetă copiii vor alege un personaj din poveste,
îi vor spune numele şi îi vor asocia cadrul potrivit;
 Copiii ascultă la casetofon replica unui personaj, îl recunosc şi îl
denumesc.
ELEMENTE DE JOC: mişcarea personajelor, păpuşa marionetă, ghicirea.
MATERIAL DIDACTIC: siluete, cadru de poveste, păpuşa- marionetă, casetofon.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Păpuşa-marionetă aduce copiii în lumea poveştilor. Prin versurile:Hai, te rog pofteşte
Personajul îl alege
În poveste-l potriveşte,
Păpuşa îi îndeamnă să aleagă o siluetă a unui personaj. După ce spun despre ce personaj este
vorba îl vor aşeza pe panou, la cadrul de poveste adecvat. Copiii trebuie să dea replici scurte din
poveştile din care fac parte personajele.
Exemplu: „Eu am ales ursul din povestea Ursul păcălit de vulpe şi îl aşez la imaginea din această
poveste.”
VARIANTA 1.
Păpuşa va prezenta copiilor un fragment din povestea „Punguţa cu doi bani”, cerând acestora să
spună titlul poveştii audiate.
VARIANTA 2.
Copiii vor asculta la casetofon replica unui personaj din povestea „Capra cu trei iezi”. Ei trebuie
să recunoască personajul din replica audiată.
 6.) AL CUI GLAS ESTE? ( A CUI VOCE ESTE?)

SCOP:
 Verificarea cunoştinţelor legate de folosirea corectă a substantivelor în cazul genitiv şi
dativ;
 Dezvoltarea acuităţii auditive;
 Verificarea cunoştinţelor legate de personajele din poveştile sau basmele audiate anterior.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să recunoască personajul dintr-o poveste după replica audiată;
2. să utilizeze corect în răspunsurile formulate substantivele în cazul genitiv şi dativ.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea personajului şi folosirea corectă a substantivelor în cazul genitiv şi dativ.
REGULILE JOCULUI:
 Copilul care recunoaşte primul personajul şi răspunde folosind corect substantivul în
cazul genitiv este recompensat cu un ecuson.
MATERIAL DIDACTIC: casetofon, siluete de personaje, ecusoane.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Educatoarea cere copiilor să asculte vocea înregistrată a unui personaj dintr-o poveste cunoscută,
după care va întreba: „Al cui glas este?” (A cui voce este?)
În funcţie de complexitatea acţiunii, mai poate întreba cui i se adresează (îi vorbeşte) personajul
pe care l-au recunoscut. Opţional, copiii pot fi solicitaţi să aleagă şi să afişeze silueta personajului
recunoscut.
VARIANTĂ:
Copiii recunosc personajul înregistrat pe casetofon şi apoi educatoarea le cere să răspundă la
întrebarea: „Cui i se aresează? (Cui îi vorbeşte.)
Exemplu: „Cui îi cere cocoşul punguţa?”
„Cui îi spune vulpea de unde să ia peşte?”
 7.) CINE ESTE ŞI DE UNDE VINE

SCOP:
 Fixarea conţinutului unor poveşti cunoscute;
 Consolidarea deprinderii de a folosi corect dialogul.
SARCINA DIDACTICĂ
 Identificarea personajului, asocierea lui cu povestea şi redarea cât mai exactă a unui
dialog scurt dintre două personaje.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să recunoască obiectele prezentate şi poveştile în care apar;
2. să precizeze personajul căruia aparţine obiectul descoperit;
3. să redea dialogul între două personaje ale poveştii.
REGULILE JOCULUI:
 Cartea trece de la copil la copil;
 Copilul care are în acel moment cartea o deschide şi denumeşte, pe baza elementului dat,
personajul şi povestea căreia îi aparţine;
 Răspunsurile corecte sunt aplaudate şi recompensate cu ecusoane pe care sunt desenate
personajele identificate de ei.
MATERIAL DIDACTIC: o carte confecţionată de educatoare, pe filele căreia sunt lipite
elemente din poveştile cunoscute ( o salbă, o punguţă, o scufiţă roşie, o pălărie de vânător, etc.);
ecusoane cu personaje din poveste.
ELEMENTE DE JOC: mânuirea cărţii, aplauze.
DESFĂŢURAREA JOCULUI:
Copiii sunt aşezaţi în semicerc. Educatoarea explică şi demonstrează modul de folosire a cărţii; ea
este dată de la un copil la altul, timp în care are loc numărătoarea sub forma unor versuri: „A fost
odată ca-n poveşti /A fost ca niciodată”. Copilul la care se termină numărătoarea deschide cartea
la întâmplare, denumeşte imaginea ( pe baza dialogului educatoare-copil), identifică personajul şi
povestea din care face el parte. Educatoarea va cere apoi altor copii să redea un scurt dialog
dintre personajul ales şi un altul din aceeaşi poveste.
VARIANTĂ:
Copiii ascultă începutul unui dialog dintre două personaje ( redat de educatoare sau înregistrat),
identifică personajele şi povestea din care fac parte. În funcţie de nivelul grupei se va reda parţial
sau integral dialogul dintre aceste personaje.
 8.) DE-A MAGAZINUL

SCOP:
 Exersarea deprinderii de a folosi adecvat formulele de politeţe în diverse cazuri;
 Activizarea vocabularului.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să folosească în timpul jocului, în situaţiile create, formulele de politeţe potrivite;
2. să imite acţiunile desfăşurate într-un magazin;
3. să se adreseze „vânzătorului” în propoziţii complete şi corecte gramatical;
4. să precizeze corect produsul pe care doreşte să-l cumpere.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Folosirea adecvată a formulelor de politeţe.
REGULI DE JOC:
 La intrarea în „ magazin” copiii trebuie să salute şi să ceară politicos un obiect: „Vă rog
să-mi daţi..................”.
 Dacă nu se folosesc formulele de politeţe, vânzătorul poate refuza să-i dea obiectul.
ELEMENTE DE JOC: imitarea, folosirea banilor de jucărie.
MATERIAL DIDACTIC: obiecte specifice magazinului, sacoşe, coşuri de jucărie, bani de
jucărie.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Educatoarea are rolul de vânzător iar copiii au rolul de cumpărător. Magazinul poate fi:
alimentar, de jucării sau de îmbrăcăminte, în funcţie de cunoştinţele copiilor la momentul
respectiv. Copilul care doreşte să cumpere un obiect intră în magazin, salută apoi cere politicos
obiectul dorit. Vânzătorul poate cere unele amănunte despre obiectul solicitat, iar răspunsurile
trebuie date în propoziţii complete şi corecte din punct de vedere gramatical.
Exemplu: „Ce culoare are tricoul pe care-l doreşti?” sau „Ce vei face cu mingea pe care o
cumperi?” După ce primeşte obiectul, cumpărătorul plăteşte cu bani de jucărie, mulţumeşte
vânzătorului, apoi salută şi pleacă.
VARIANTĂ:
Copiii au coşuri pentru cumpărături. Ei îşi iau singuri un obiect şi merg cu el la casă pentru a-l
plăti. Acolo trebuie să spună ceva despre obiectul cumpărat, prezentându-l vânzătorului.
Exemplu:
„Eu am cumpărat un măr”. „Mărul are culoarea roşie”. Sau „Mărul este un fruct”.
După această scurtă conversaţie, obiectul este plătit, cumpărătorul mulţumeşte, salută şi pleacă.
 JOCURI INTERDISCIPLINARE
GRUPA MICĂ

1.) PĂPUŞA SE SPALĂ

SCOP:
 Exersarea deprinderii de a se exprima în propoziţii complete şi corecte gramatical;
 Formarea deprinderii de a utiliza corect verbele în propoziţii;
 Verificarea cunoştinţelor copiilor despre părţile componente ale corpului omenesc.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să precizeze denumirea unor părţi componente ale corpului omenesc;
2. să utilizeze corect verbele în cadrul unor propoziţii simple;
3. să denumească acţiunea pe care o sugerează educatoarea;
4. să imite şi ei aceeaşi acţiune.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Denumirea corectă a părţilor corpului omenesc;
 Folosirea corectă a verbelor în propoziţiile formulate;
 Imitarea unor acţiuni făcute de om.
REGULI DE JOC:
 Educatoarea arată imagini în care se efectuează anumite acţiuni, copiii precizează
acţiunile utilizând verbe potrivite;
 După ce recunosc acţiunea imitată de educatoare o efectuează şi ei.
ELEMENTE DE JOC: mimarea unor acţiuni, aplauze, ghicirea.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
În prima parte a jocului educatoarea se foloseşte de o păpuşă pentru a verifica cunoştinţele
copiilor. Ea va imita spălatul păpuşii, întrebând: „Ce face păpuşa?”, iar copiii trebuie să răspundă
în propoziţii, precizând ce parte a corpului spală păpuşa.
Exemplu: „Păpuşa se spală pe faţă” sau „Păpuşa se spală pe mâini”.
În a doua parte a jocului educatoarea va arăta copiilor imagini în care se efectuează acţiuni.
Copiii precizează acţiunile având grijă să folosească verbele potrivite.
Exemplu: „Copilul desenează”, „Câinele latră”, „Iepurele fuge”, „Mama citeşte”.
În ultima parte a jocului educatoarea va imita unele acţiuni şi va întreba copiii: „Ghici ce fac eu?”
Copiii vor recunoaşte acţiunile, apoi le vor mima şi ei.
Exemplu: „Ghici ce fac eu?”
„Dumneavoastră vă pieptănaţi”.
Toţi copiii imtă acţiunea.
 2.) CE AI SCOS DIN SĂCULEŢ?

SCOP:
 Fixarea cunoştinţelor copiilor despre jucăriile din sala de grupă;
 Formarea deprinderii de a acţiona numai atunci când sunt solicitaţi;
 Formarea deprinderii de a cânta în colectiv.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să recunoască şi să denumească jucăria pe care a găsit-o în săculeţ;
2. să grupeze jucăriile în funcţie de cerinţa formulată;
3. să interpreteze un cântec învăţat anterior.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea şi denumirea corectă a unor jucării din sala de grupă;
 Gruparea jucăriilor în funcţie de criteriul dat: formă sau mărime.
REGULI DE JOC:
 Copilul numit de educatoare scoate din săculeţ o singură jucărie;
 Copiii grupează jucăriile în funcţie de criteriul precizat de educatoare şi în locul stabilit;
 Pentru fiecare răspuns corect copiii sunt aplaudaţi.
MATERIAL DIDACTIC: jucării, un săculeţ, cercuri mari de diferite culori.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
În prima parte, copilul ales de educatoare răstoarnă un sac cu jucării şi cere colegilor să-şi aleagă
o jucărie.
Apoi educatoarea le cere ca jucăriile de acelaşi fel să fie grupate în spaţii bine delimitate (în
cerculeţe); grupa copiilor cu ursuleţi, grupa copiilor cu maşinuţe, grupa copiilor cu păpuşi.
Educatoarea aşează pe covor două cercuri de culori diferite: roşu şi albastru şi le cere copiilor să
aşeze jucăriile pe care le au în cele două cercuri în funcţie de mărime: în cercul albastru jucăriile
mari, iar în cercul roşu jucăriile mici.
În final copiii vor interpreta în colectiv un cântecel al cărui conţinut se referă la un animal:
„Cocoşelul meu isteţ”, „Ursuleţul”.
 3.) ARATĂ LOCUL POTRIVIT

SCOP:
 Verificarea cunoaşterii denumirii obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte;
 Consolidarea deprinderii de a folosi corect numeralul ordinal;
 Formarea deprinderii de a decora obiecte folosind tehnica lipirii.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să aleagă obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte în funcţie de anotimpul în care
este folosit;
2. să folosească corect numeralul ordinal;
3. să decoreze obiecte de îmbrăcăminte prin lipirea unor elemente de mărimi, forme
şi culori variate.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea şi denumirea corectă a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi
aşezarea lor la anotimpul în care se pot purta;
 Indicarea corectă a locului unui obiect într-un şir, utilizând numeralul ordinal;
 Decorarea siluetelor folosind elemente de forme, mărimi şi culori diferite variate.
REGULILE JOCULUI:
 Obiectul de îmbrăcăminte sau încălţăminte va fi aşezat pe siluetă în funcţie de sarcina
dorită;
 Copiii răspund doar la solicitarea educatoarei;
 Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
MATERIAL DIDACTIC: două tablouri reprezentând iarna şi vara; două siluete de fetiţe şi două
de băieţi; obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte detaşabile; cifre.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
În prima parte a jocului, educatoarea afişează pe un panou cele două tablouri reprezentând
anotimpurile iarna şi vara. Lângă fiecare se află câte o siluetă de băiat şi una de fetiţă. Pe rând,
câte un copil chemat de educatoare alege de pe masa acesteia un obiect de îmbrăcăminte sau de
încălţăminte, îl denumeşte şi apoi îmbracă / încalţă copilul care se află lângă tabloul anotimpului
corespunzător ( prin suprapunere).
VARIANTĂ:
Educatoarea cere copiilor să închidă ochii şi schimbă obiectele de îmbrăcăminte între anotimpuri.
Exemplu: Pune păpuşii dela anotimpul vara o căciulă. La semnalul educatoarei copiii deschid
ochii, privesc panoul şi corectează greşeala motivându-şi acţiunea.
În a doua parte a jocului se vor verifica cunoştinţele legate de numeralul ordinal. Se porneşte de
la cele patru siluete pe care s-a lucrat în prima parte. Copiii răspund unor întrebări cum ar fi: „Al
câtelea copil are rochie ( pantaloni scurţi? etc.) „ Ridicaţi cifra care ne arată al câtelea copil are
cizme”.
În ultima parte a jocului copiii vor primi siluetele unor obiecte de îmbrăcăminte pe care trebuie să
le decoreze, lipind ornamente din hârtie glasată, în mod creativ.
 4.) POŢI SĂ RĂSPUNZI CORECT?

SCOP:
 Consolidarea cunoştinţelor legate de cele trei medii de viaţă ( apă, aer, pământ);
 Educarea unor deprinderi elementare de protejare a mediului înconjurător;
 Verificarea capacităţii copiilor de a formula propoziţii;
 Verificarea unor deprinderi de muncă şi practic-gospodăreşti.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să grupeze animalele în funcţie de mediul de viaţă ( apă, aer, pământ);
2. să înlăture din tablouri acele elemente care pot polua natura;
3. să formuleze propoziţii simple pe baza imaginilor prezentate;
4. să aplice la colţul naturii deprinderile practic-gospodăreşti formate.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Gruparea animalelor pe cele trei medii de viaţă: apă, aer, pământ.
 Înlăturarea din tablou a elementelor poluante pentru mediul de viaţă respectiv;
 Îngrijirea plantelor şi peştişorilor de la colţul naturii.
MATERIAL DIDACTIC: Trei tablouri reprezentând cele trei medii de viaţă: apă, aer, pământ;
siluete de animale, imagini reprezentând acţiuni realizate de copii, câte o bilă albă şi una neagră
pentru fiecare copil.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
În prima parte copiii intuiesc cele trei tablouri afişate. Vin apoi pe rând şi aleg de pe masa
educatoarei câte un jeton cu un animal, îl denumesc şi-l aşează pe panoul ce reprezintă mediul
său de viaţă. Educatoarea alege şi ea un jeton pe care îl aşează greşit iar copiii trebuie să o
corecteze. După gruparea animalelor, copiii privesc tablourile încercând să găsească acele
elemente care pot dăuna naturii ( poluează mediul).
Exemplu: În apă sunt aruncate sticle, cutii. În aer este mult fum.
În a doua parte a jocului, educatoarea arată pe rând câte o imagine ce reprezintă o acţiune
întreprinsă de om. Copiii precizează într-o propoziţie acţiunea apoi stabilesc dacă ceea ce face
copilul din imagine dăunează sau nu naturii. Dacă acţiunea este în favoarea naturii copiii ridică
bila albă, dacă acţiunea dăunează naturii ridică bila neagră. În funcţie de nivelul grupei se poate
cere copiilor să mai adauge la fiecare propoziţie formulată câte un cuvânt.
Exemplu: „Copilul plantează un pom.”,”Copilul sapă o groapă.”
În locul imaginilor folosite ca suport pentru formularea de propoziţii se pot mima diferite acţiuni,
fie de deucatoare, fie de către un copil.
În final se pot desfăşura activităţi gospodăreşti la colţul naturii. Dacă timpul este frumos se poate
ieşi în curte unde copiii pot sădi flori, pot aduna hârtii.
 5.) ROATA TOAMNEI

SCOP:
 Verificarea cunoştinţelor copiilor despre legumele şi fructele de toamnă;
 Consolidarea deprinderii de a formula propoziţii corecte gramatical;
 Exersarea deprinderii de a lipi elemente într-un ansamblu.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să recunoască şi să denumească fructe şi legume prezentate de educatoare în
imagini;
2. să sorteze imaginile în funcţie de categoria din care fac parte;
3. să identifice fructele şi legumele după descrierea însuşirilor lor caracteristice;
4. să descrie fructe şi legume în propoziţii dezvoltate;
5. să lipească elemente într-un ansamblu ales de ei.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea unor fructe şi legume precum şi principalele lor însuşiri;
 Formularea unor propoziţii corecte din punct de vedere gramatical;
 Lipirea unor elemente într-un ansamblu.
REGULI DE JOC:
 Copiii învârtesc roata, şi alcătuiesc propoziţii dezvoltate răspunzând la întrebarea: „Ce ne-
a adus toamna?”...
 Este recompensat copilul care dă cel mai complet răspuns;
 Copiii care nu reuşesc să găsească imaginea corectă sunt ajutaţi de colegi.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauze, mânuirea materialului, mişcarea.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Educatoarea prezintă copiilor o roată pe care sunt imagini cu fructe şi legume. Roata este
învârtită şi când se opreşte la o imagine educatoarea întreabă: „Ce ne-a adus toamna?” iar copilul
solicitat denumeşte imaginea (fructul sau leguma) şi stabileşte categoria din care face parte.
Exemplu: „ Acesta este un morcov. Morcovul este o legumă.” La cerinţa educatoarei, „Căutaţi şi
voi aceeaşi imagine”, copiii aleg jetonul ce reprezintă morcovul. Un alt copil va descrie corect şi
coerent fructul sau leguma respectivă.
VARIANTĂ:
Educatoarea spune ghicitori despre fructe şi legume. Copiii care ghicesc despre ce este vorba aleg
imaginea corespunzătoare şi o duc pe un panou. Copilul care aşează primul imaginea este
recompensat. În ultima parte a jocului copiii îşi aleg de pe masa educatoarei trei imagini cu fructe
sau legume pe care trebuie să le lipească pe o foaie de hârtie, respectând tehnica de lipire
învăţată.
 6.) DE-A GRĂDINIŢA

SCOP:
 Verificarea cunoştinţelor copiilor despre obiectele din sala de grupă;
 Formarea capacităţii de a plasa obiecte sau pe ei înşişi într-un spaţiu, în raport cu un reper
dat;
 Formarea deprinderii de a completa o propoziţie cu cuvintele care denumesc locuri în care
se află situate obiectele;
 Consolidarea deprinderii de a interpreta un cântec în colectiv.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să denumească corect obiectele întîlnite în sala de gupă;
2. să plaseze conştient în spaţiul clasei, diferite obiecte precizănd locul în raport cu
un reper dat;
3. să interpreteze un cântec respectând linia melodică şi textul acestuia.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Aşezarea obiectelor din clasă la locul solicitat utilizând termeni adecvaţi;
 Completarea unei propoziţii cu cuvinte potrivite;
 Interpretarea corectă a unui cântec.
REGULI DE JOC:
 Obiectele vor fi scoase pe rând de copii, apoi vor fi aşezate la locul lor, precizându-se
poziţia pe care o ocupă;
 Dacă răspunsul nu este corect sau complet copilul este ajutat de alt coleg.
ELEMENTE DE JOC: mişcarea, surpriza, mânuirea obiectelor.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Educatoarea va aduce în grupă, sub formă de surpriză, o cutie cu jucării. Pe rând, câte un copil
chemat de educatoare scoate din cutie un obiect pe care îl denumeşte apoi îl aşează în clasă la
locul său, precizând poziţia pe care o ocupă.
Exemplu: „Am luat o carte. Este o carte cu poveşti şi o aşez în bibliotecă, pe raft.” Educatoarea
poate interveni cu întrebări ajutătoare: Lângă cine (ce) ai aşezat obiectul? Ce este aşezat în faţa
jucăriei?
În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de limbaj. Copiii vor completa cu cuvinte
potrivite propoziţiile eliptice formulate de educatoare.
Păpuşa este pe........
Ursuleţul este lângă........
Maşinuţa este în.........
Fiecare răspuns corect este aplaudat.
În ultima parte a activităţii copiii vor interpreta un cântec despre grădiniţă, aşezaţi în diferite
poziţii: pe scăunele, în picioare, în spatele scăunelelor, pe covor, etc.
 7.) SĂCULEŢUL FERMECAT

SCOP:
 Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor legate de obiectele de uz personal;
 Dezvoltarea promptitudinii şi a rapidităţii în gândire;
 Dezvoltarea sensibilităţii tactile;
 Dezvoltarea capacităţii de a reda prin desen obiecte de uz personal.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să recunoască obiectele de uz personal cu ajutorul simţului tactil;
2. să completeze prin desen o planşă reprezentând obiecte de uz personal;
3. să interpreteze un rol dintr-o poveste dată respectând textul şi momentele
principale ale acesteia.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea prin pipăire a obiectelor de uz personal;
 Completarea planşei cu obiecte de uz personal folosite într-un anumit moment al zilei;
 Dramatizarea unei poveşti cunoscute.
REGULILE JOCULUI:
 Copilul care alege din săculeţ obiectul mimează şi modul de folosire;
 Copiii care au roluri în povestea „Maricica” urcă pe scenă, ceilalţi cumpără bilete pentru
spectacol.
MATERIAL DIDACTIC: Săculeţ de pânză, perie de păr, de haine, pieptene, periuţe de dinţi,
pastă de dinţi, batistă, prosop. Plicuri cu jetoane pe care sunt desenate obiecte de uz personal
pentru fiecare copil.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
În prima parte a activităţii, pe masă se află un săculeţ cu diferite obiecte de uz personal. Pe rând,
câte un copil vine şi îşi alege din săculeţ un obiect şi, fără să-l scoată, doar prin pipăit, îl
denumeşte. În continuare, ceilalţi copii caută în plicul pe care fiecare îl are pe masă jetonul care
reprezintă obiectul respectiv. După ce au găsit jetonul căutat copiii mimează şi modul de folosire.
VARIANTĂ:
Educatoarea sau un copil mimează o acţiune legată de folosirea unui obiect de uz personal, iar un
copil vine şi caută în săculeţ, prin pipăit, obiectul respectiv. Ceilalţi copii caută în plicul primit
jetonul cu acelaşi obiect, apoi verbalizează acţiunea.
Exemplu: „Eu am un pieptene şi cu el îmi pieptăn părul.” sau „Eu am un prosop şi cu el mă
şterg pe faţă.”
Acolo unde există mai multe obiecte care pot avea aceeaşi utilizare li se cere copiilor să le caute.
(ex. Pieptene- perie de păr)
În finalul activităţii copiii vor dramatiza povestea „Maricica”.
CUPRINS

- Argument

- Jocul didactic

1. Cu ce ne jucăm?
2. Ce este şi la ce foloseşte?
3. Ne jucăm cu steguleţe
4. Să aşezăm jucăriile
5. Recunoaşte personajul
6. Al cui glas este? ( A cui voce este?)
7. Cine este şi de unde vine
8. De-a magazinul

-Jocuri interdisciplinare

1. Păpuşa se spală
2. Ce ai scos din săculeţ?
3. Arată locul potrivit
4. Poţi să răspunzi corect?
5. Roata toamnei
6. De-a grădiniţa
7. Săculeţul fermecat