SCOALA CU CLS. I-VIII,NR.

1 POARTA ALBA
INST.NICON RODICA

Educarea simţului estetic prin creaţii literare,

plastice si muzicale

Educaţia estetică este un factor care influenţează în mod deosebit

conturarea personalităţii umane, contribuind prin formele sale specifice, la
dezvoltarea receptivităţii faţă de actul de cultură, la formarea gustului faţă de
frumos şi faţă de adevăr, realizând în acelaşi timp, completarea culturii generale
a elevului, cunoaşterea caracteristicilor artei şi oferind posibilitatea intrării în
contact cu procesul de creaţie artistică.
Învăţând limbajul plastic, cunoscând formele de comunicare şi
expresie plastică, elevul devine capabil să descifreze mesajul operei de artă, să
se exprime cu ajutorul mijloacelor specifice acestui gen de creaţie.
Dar, educaţia estetică se realizează nu numai prin educaţie plastică ,
ci şi prin literatură, educaţie moral-civică, educaţie fizică, educaţie muzicală.
Acest lucru presupune pregătirea tuturor educatorilor în direcţia formării
propriei sensibilităţi, dar şi pentru formarea sensibilităţii elevilor, în vederea
receptării semnificaţiilor estetice. Dorinţa de cunoaştere a copiilor este
nelimitată. După ce s-a informat şi a reţinut, copilul simte nevoia să
reproducă, să arate, să demonstreze că a înţeles.
Stimularea timpurie a dorinţei de a crea (din perioada preşcolară şi
accentuată pe măsură ce copilul creşte şi învaţă ) se va reflecta în influenţa
deosebită asupra realizării unor lucrări artistice (atât în artă cât şi în literatură-
compuneri) ,asupra formării personalitaţii acestuia. Curiozitatea mereu trează şi
activă, receptivitatea, înclinaţia spre nou, sensibilitatea, imaginaţia bogată, nevoia
SCOALA CU CLS. I-VIII,NR. 1 POARTA ALBA
INST.NICON RODICA

de cunoaştere şi de afirmare pot fi satisfăcute şi dezvoltate în orele de

educaţie plastică, educaţie muzicală (atât în grădiniţele de copii cât şi în şcoli).
Provocându-l pe copil la creaţie, îi dăm şansa să transmită
sentimente, stări  sufleteşti, îi stimulăm nevoia de activitate, îi sporim încrederea
în forţele proprii de a se exprima în artele plastice, muzică, literatură ,dans
etc.
’’Creativitatea este o floare atât de delicată, încât elogiul o face să
înflorească, în timp ce descurajarea o înăbuşe adesea chiar înainte ca ea să
se poată transforma în floare.’’( T. Carlyle ). Dascălii trebuie să iubească şi să
înţeleagă aceste flori delicate pentru că ele dau puterea şi progresul omenirii.
Termenul de estetic îşi are rădăcina în grecescul sisthesis- a simţi,
aşa că,ad literam, educaţia estetică înseamnă ’’dezvoltarea sensibilităţii’’. În
gândirea teoretică acest termen a fost introdus pe la jumătatea secolului al
XVIII- lea, înţelegându-se prin el: ştiinţa despre frumos.

Un însemnat număr de filozofi burghezi, înţelegând prin frumos numai

frumosul artistic, creat de om, defineau estetica, ştiinţa frumosului artistic.Acesta
a dus la conceperea educaţiei estetice de către unii pedagogi doar ca educaţie
artistică: pregătirea pentru frumosul din artă.

Educaţia estetică este însoţită de un simţ estetic, gust estetic, judecată

estetică, atitudine şi emoţie estetică.

Simţul estetic este înclinaţia firească a omului spre frumos; simţul estetic
s-a născut şi se desăvârşeşte în activitate. În acest sens trebuie înţeleasă
observaţia lui Gorki-’’omul este artist din fire’’, care este în deplin acord cu
cea a lui Marx: ’’….omul dă formă lucrurilor şi în conformitate cu legile
frumosului’’. Simţul estetic trebuie trezit şi călăuzit; el ’’nu se poate dezvolta
SCOALA CU CLS. I-VIII,NR. 1 POARTA ALBA
INST.NICON RODICA

spontan’’ căci cum observa Dimitrieva- ’’în acest caz poate căpăta o orientare
şi un caracter fals, denaturat.

Gustul estetic este o manifestare a propriului temperament estetic, care

rezidă în capacitatea de a surprinde spontan şi prompt,frumosul, deosebindu-l
de falsa frumuseţe; el este o ’’intuire subtilă’’a frumosului, o judecată
intuitivă.Gustul estetic este rezultatul educaţiei: spunem că cineva are gust
estetic când dovedeşte atât sensibilitatea pentru ceea ce este frumos, cât şi
capacitatea unei alegeri în conformitate cu legile frumosului. Gustul estetic
variază cu epocile şi indivizii, dar merită acest nume când colorându-se diferit
rămâne totuşi la un nivel superior.

Judecata estetică este judecata care are ca obiect frumosul artei, al

naturii sau al vieţii sociale, deci, obiectul ei este întotdeauna o valoare
estetică. Spre deosebire de judecata logică, în cea estetică, sensibilitatea omului se
manifestă sub forma impresiilor aduse de gust, impresii care sunt raportate la
criteriile de apreciere a frumosului. Tratatele burgheze deosebesc două categorii
de judecăţi estetice: judecăţi de constatare (’’Gioconda’’- capodopera lui
Leonardo da Vinci), care semnalează o valoare estetică şi judecăţi de apreciere
estetică (’’Pe Donul liniştit’’ este cel mai grandios roman al realismului), care
ierarhizează, stabilesc analogii, raporturi, motivaţii etc.

Considerăm că în mod practic, ’’cunoaşterea artistică…presupune o

prezenţă de fiecare clipă a aprecierii: alături de constatare, o legătură permanent
nemijlocită între observare şi atitudine’’.

Atitudinea estetică este conduita consecvent manifestată prin sensibilitate

faţă de frumos, din dragostea pentru frumos şi prin apărarea şi crearea
frumosului. Atitudinea estetică se concretizează şi în acţiuni care duc la
instaurarea şi răspândirea frumosului în realitatea înconjurătoare.
SCOALA CU CLS. I-VIII,NR. 1 POARTA ALBA
INST.NICON RODICA

Emoţia estetică este o trăire intensă (un act de conştiinţă, puternic colorat
afectiv), provocat de perceperea frumosului. Deşi termenul ’’emoţie’’ denumeşte
acte psihice rapide şi intense, expresia emoţie estetică este folosită cu
înţelesul de mai sus: un act complex, care angajează toate laturile personalităţii
umane, o trăire puternică, o ’’bucurie luminoasă’’, care continuă şi după
încetarea contactului cu opera de artă. În acest sens emoţia estetică reprezintă
actul de ’’înţelegere emoţională’’ a frumosului. Avem în vedere pe omul
sănătos sufleteşte, îndeosebi pe omul societăţii noastre, în emoţiile căruia
ideologia intervine adecvat, dând orientare justă şi adâncime priceperii artei.

În jurul vârstei de 8 ani are loc o diferenţiere între emoţiile şi

sentimentele estetice, legate de gustarea operei de artă şi cele legate de
procesul de creaţie. Se formează cerinţe interne ale frumosului aspiraţii,
dorinţe, interese şi atitudini estetice. Gustul artistic se dezvoltă inegal pentru
diferite domenii artistice. Există un gust estetic general, care refuză ceea ce
este urât, murdar, dezarmonic- inestetic. Uneori nedezvoltarea şi cultivarea
gustului estetic generează circulaţia de obiecte “de prost gust ”.

În perioada şcolarităţii mici, atât institutorul cât şi familia trebuie să pună

accent pe educaţia estetică, aceasta fiind o componentă de bază a formării
vocaţionale a personalităţii, să ajute şi să urmărească îndeaproape procesul de
formare a caracterului şi să intervină cu promptitudine atunci când este cazul.

Educaţia pentru frumos şi educaţia prin frumos reprezintă două sensuri,

pe care educaţia estetică le implică. Nu ne putem ocupa doar de călăuzirea
elevului spre frumos, de pregătirea lui vederea perceperii profunde a artei, fără
să cercetăm şi ceea ce urmează: influenţa frumosului asupra personalităţii celui
care îl percepe. Eucaţia estetică are deci, în vedere mai întâi frumosul artelor:
SCOALA CU CLS. I-VIII,NR. 1 POARTA ALBA
INST.NICON RODICA

literatura (arta cuvântului), muzica (arta sunetului), pictura (arta formei şi

culorii), coregrafia (arta formei în mişcare).

Culoarea dincolo de percepţie şi trăirea ei afectivă, este o oglindă a

personalităţii copiilor. Specialiştii pot interpreta aspecte ale personalităţii oamenilor
în funcţie de preferinţe pentru una sau unele culori.

Cunoaşterea corelaţiilor subiect-culoare ne poate ajuta în relaţiile cu

subiecţii-copii, ajutându-ne să aflăm răspunsuri corecte la întrebările: când, cum şi
cu ce mijloace, cu ce fel de ajutor să intervenim în valorificarea potenţelor
formative ale desenului? Totodată îi conducem pe copii spre descoperirea
semnificaţiilor culorilor, găsind titluri cât mai potrivite cromaticii folosite.Astfel îi
angajăm pe aceştia în decodificarea semnificaţiei culorilor specifice anotimpurilor
şi le folosim în lucrările lor. Aceste activităţi sunt însoţite de ilustraţii muzicale
adecvate (de exemplu:’’Anotimpurile’’, de Vivaldi). Culorile sunt semene,stimuli
sau mijloace de expresie, purtătoare ale unor semnificaţii de natură
intelectuală,estetică şi afectivă. Se ştie că limbajul artistic-plastic al copiilor
reprezintă învelişul material al gândirii lor artistice, care face posibil schimbul de
idei, de sentimente,stări emotive, deci exprimarea impresiilor vizual-estetice în
structuri specifice artei plastice.

Copiii, pot fi familiarizaţi la un nivel optim cu elementele de limbaj plastic

(culoare, punct, linie, formă) prin elaborarea unei strategii adecvate: selectarea unei
tematici care vizează elementele limbajului plastic şi care se poate realiza prin
activităţile artistico-plastice, dar şi prin alte activităţi (antrenament grafic, cercul de
pictură etc.); folosirea unor metode activ-participative şi a unor tehnici de lucru
variate.

Pentru familiarizarea copiilor cu elementul de limbaj plastic culoarea ne

putem propune să rezolvăm următoarele teme: Jocul culorilor înfrăţite (fuzionarea
SCOALA CU CLS. I-VIII,NR. 1 POARTA ALBA
INST.NICON RODICA

la margine a culorilor, obţinerea unor noi culori); Spune cu ce seamănă?

(fuzionarea în masă a culorilor); De-a fabricanţii de culori (prepararea nuanţelor
prin amestecul a două culori în diferite proporţii); Deschidem cu alb şi închidem cu
negru (tonuri de culoare, ruperea tonului); Marea (efectul termic al culorilor, culori
reci); Câmp cu grâu şi maci (culori calde)

În vederea redării punctului spontan ne putem opri la temele: Câmp cu flori

şi Noapte înstelată,iar pentru punctul elaborat la temele: Mărgele colorate în şirag
şi Struguri cu boabe mari, mijlocii şi mici.

Pentru linia plastică modulată,putem alege subiecte cu forţă de sugestie:

Plouă şi bate vântul toamna, Prietenul sau prietena mea.Peisaj de iarnă
(primăvară),iar pentru linia modulată în punct continuu (fără a ridica instrumentul
de scris) tema Copaci.

Deoarece toate activităţile de desen, pictură vizează nemijlocit şi forma

obiectuală, planificăm în cadrul activităţilor comune doar realizarea formei
spontane: Să facem fluturi coloraţi, Cum putem să facem să semene mai bine cu…
etc.

Strategiile didactice folosite trebuie să fie cât mai diversificate. Astfel

putem folosi cu certă eficienţă mici povestitoare sau texte adaptate:Unde-i
Mofturosul (Ion Şuşală),Călătorie în ţara culorilor (Gheorghe Mocanu), Basme
multicolore (I.Ziedonis); ghicitori, audiţii muzicale şi diverse mijloace de
învăţământ: eşantioane textile, reproduceri de artă din albume,pliante etc.

În scopul cunoaşterii şi utilizării conştiente a culorilor de către copii, putem

concepe o serie de jocuri introductive sau finale: Recunoaşte culoarea,(din
eşantioane textile, reproduceri de artă, diapozitive, fotografii,etc.); Găseşte
culoarea (educatoarea spune numele unei culori, copiii o caută şi colorează cu ea o
pată în partea de sus a planşei); Rece,cald,frige (educatoarea spune numele unei
SCOALA CU CLS. I-VIII,NR. 1 POARTA ALBA
INST.NICON RODICA

culori calde sau reci ,iar copiii răspund prin asociere cu senzaţia termică; de
exemplu: pentru roşu răspund frige, pentru galben cald, pentru albastru rece); jocul
colectiv Roşu,galben şi albastru (sau oricare dintre culori), care a avut ca obiectiv
recunoaşterea şi deosebirea culorilor şi aplicarea relaţiei ‚’’au aceeaşi culoare’’; sau
jocul De-a criticii în expoziţie, folosit în final, la aprecierea lucrărilor realizate.

Arta are o mare forţă educativă care se explică prin aceea că ea ne oferă nu
numai o conoaştere plastică (prin imagini concrete), ci şi emotivă (afectivă).A
înţelege o operă de artă înseamnă, înainte de toate, a o ’’simţi’’, a o trăi şi abia pe
această bază a cugeta asupra ei. Arta deţine o multitudine de valenţe educative şi
cognitive, deoarece se adresează nu numai afectivităţii şi imaginaţiei, ci şi gândirii
şi voinţei.

Arta plastică formează şi dezvoltă spiritul de observaţie, atenţia, imaginaţia

creatoare, plăcerea şi interesul de a desena, de a picta sau modela.

Educaţia plastică, ca parte componentă a educaţiei artistice, utilizează o

metodologie specifică în desfăşurarea orelor şi impune anumite cerinţe:a lăsa
elevului deplina libertate de exprimare plastică, a-i dezvolta capacitatea de a se
emoţiona în faţa frumosului din natură şi artă.

Pentru a pune bazele culturii artistice şi ale gustului estetic, trebuie să se

urmărească, încă din preşcolaritate încă una dintre sarcinile educaţiei estetice,
aceea a formării atitudinii estetice a elevilor faţă de valorile estetice din natură,
societate şi artă.

Educaţia estetică presupune nu numai formarea unor aptitudini şi deprinderi de

sesizare sau apreciere a frumosului artistic, dar şi însuşirea unor cunoştinţe
specifice. Etapa cultural- informativă vizează dobândirea unui cumul informaţional
de integrare şi relaţionare a obiectelor estetice.
SCOALA CU CLS. I-VIII,NR. 1 POARTA ALBA
INST.NICON RODICA

Fără o informare corespunzătoare nu se poate crea cadrul favorabil înţelegerii,

pentru că arta „vorbeşte” doar celui care este pregătit să o asculte.Ea poate
emoţiona în măsura în care receptorul este instruit, pregătit pentru a întâmpina
opera care îşi începe adevărata viaţă în sufletul şi mintea publicului.

Educaţia artistico-plastică şcolară prin dezvoltarea sensibilităţii estetice,a

gândirii lor artistico-plastice şi a gustului artistic, contribuie în mare măsură la
formarea omului nou, care va participa activ la îmbunătăţirea estetică a produselor
muncii şi a ambianţei artistice a locului de muncă, la strângerea relaţiilor de
prietenie între oameni, bazate pe sentimente profund umane,pe principii de etică şi
estetică, la ridicarea calităţii vieţii.

Personalitatea cadrului didactic poate influenţa dezvoltarea personalităţii

copiilor prin modul de prezentare a informaţiilor, prin stilul său de gândire spre
nou,spre neexplorat,cultivarea încrederii în sine, încurajarea efortului creator chiar
din primele lor manifestări.Cadrul didactic trebuie să aibă o atitudine pozitivă şi
naturală atunci când intervine pentru a-l învăţa pe elev limbajul artei,reguli şi
tehnici moderne.Alegerea strategiilor didactice adecvate care să-i activizeze pe toţi
membrii grupului.
SCOALA CU CLS. I-VIII,NR. 1 POARTA ALBA
INST.NICON RODICA

BIBLIOGRAFIE

1.Bârsănescu, Ş. Văideanu,Ge. Educaţia estetică,E.D.P., Bucureşti,1961

2.Bogdan, T., Stănculescu, I. Psihologia copilului şi psihologia pedagogică,

E.D.P.,Bucureşti, 1971

3. Constandache, M. Formarea iniţială pentru profesia didactică

prin colegiile universitare de institutori,

Constanţa, Ed. Muntenia &Leda,2001

4. Şuşală, I. Estetica şi psihopedagogia Artelor plastice şi

Designului,Ed.Sigma,Bucureşti,2000

5. Vianu, T. Estetica, Bucureşti,1968