11

REPRODUCEREA

SUMARUL CAPITOLULUI

 Aparatul genital feminin

 Apartul genital masculin
 Sarcina și nașterea
 Contracepția
 Noțiuni de igienă și patologie
Aparatul genital feminin
Este alcătuit din:
 ovar
 căi genitale: trompele uterine, uterul și vaginul
 organele genitale externe: vulva, împreună cu formațiunile aferente: labiile mari și labiile mici
Ovarul este un organ pereche, localizat în cavitatea pelvină
 are două funcții:
o endocrină: produce hormoni (estrogen și progesteron)
o exocrină: produce ovule
 morfologic ovarul are formă de ovoid turtit și prezintă:
o 2 fețe:
 medială, acoperită de pavilionul trompei uterine
 laterală, se află pe peretele lateral al cavității pelviene
o 2 margini: anterioară și posterioară
o 2 extremități: superioară și inferioară pe care se prind o serie de ligamente, prin care
ovarul este legat de organele vecine
 structură:
o la exterior este acoperit de un epiteliu simplu, sub care se găsește un înveliș conjunctiv-
albuginea ovarului
o în interior se află parenchimul glandular cu două zone:
 corticala: conține foliculii ovarieni, care sunt: foliculi primordiali→ foliculi primari →
foliculi secundari → foliculi terțiari sau maturi (de Graaf) care conțin ovocitul
 medulara: conține vase și fibre nervoase
 vascularizație:
o artera ovariană, ramură a aortei abdominale și ramura ovariană din artera uterină
o vena ovariană dreaptă care se varsă în vena cavă inferioară și stângă care se varsă în vena
renală stângă
Căile genitale
Trompele uterine sunt două conducte musculo-membranoase care se întind de la ovar la uter
 comunică cu uterul prin ostiile uterine
 extremitatea laterală se deschide în cavitatea abdominală
 are rolul de a capta (prin marginile franjurate/fimbriile ale extremității latarale) și a conduce spre
uter ovulul fecundat (cu ajutorul cililor mucoasei)
 vascularizație:
o ramuri tubare din artera ovariană și artera uterină
o venele sunt omonime arterelor
Uterul este un organ musculos, cavitar și nepereche
 situat în cavitatea pelvină între rect și vezica urinară, interpus între cele două trompe uterine și
vagin
 are formă de pară, cu extremitatea mare orientată în sus
 inferior se continuă cu vaginul
 prezintă: corpul și colul uterin, între care există o porțiune mai îngustată numită istmul uterin
 are rolul de a recepționa și hrăni ovulul fecundat
 structură:
o perimetru este tunica seroasă care învelește corpul uterului
o miometru este tunica musculară reprezintă stratul mijlociu al uterului
o endometru este tunica mucoasă, un strat funcțional care învelește cavitatea uterină
 vascularizație:
o arterele uterine, ramuri din artera iliacă internă
o venele uterine, se deschid în vena iliacă internă
Vaginul este conduct unic, median
 are la exterior un strat muscular și la interior o tunică mucoasă
 are o extremitate:
o superioară ce se inseră pe colul uterin
o inferioară ce se deschide în vestibulul vaginal, spațiu delimitat de cele două labii mici
 vascularizație:
o ramuri din artera uterină
Organele genitale externe
Vulva are formă de fantă alungită mărginită lateral de cele două repliuri cutanate:
 labiile mari: sunt acoperite de tegument și prezintă păr și glande sebacee
 labiile mici: sunt două cute simetrice, situate medial de labiile mari
 vascularizație:
o ramuri din artera rușinoasă internă
o venele se deschid în vena iliacă internă
Glandele mamare
 sunt situate pe peretele toracic anterior
 au o zonă pigmentată centrală, areola mamară
 la nivelul mamelonului se găsesc orificiile canalelor galactofore
 sunt formate din lobi, separați prin țesut conjunctiv și adipos

Funcția exorcină a ovarului/ovogeneza este producerea de ovule

 fiecare ovar conține la naștere câteva sute de mii de foliculi ovarieni primordiali
 în perioada fertilă a femeii, numai 300-400 de foliculi primordiali vor ajunge la maturitate
 formarea foliculilor maturi, câte un folicul pe lună, începe odată cu pubertatea și încetează odată
cu menopauza
 la nivelul foliculului ovarian:
o ovogoniile (celulele germinative diploide) se divid
prin mitoză, rezultând ovocitele de ordin I
(diploide)
o în momentul ovulației are loc prima diviziune
meiotică, rezultând ovocitele de ordin II
(haploide) și primul globul polar
o după eliminarea ovocitului, foliculul ovarian se
transformă în corp galben care secretă
progesteron și estrogeni
 la nivelul trompei uterine:
o ovocitele de ordinul II se divid mitotic rezultând
preovulul (haploide) și al doilea globul polar
o preovulul se maturează (fără diviziune) devenind
ovul fecundabil care se deplasează de-a lungul
trompei uterine prin mișcările cililor mucoasei
o ovulul:
 este una din cele mai mari celule din
organism, poate fi văzută chiar cu ochiul
liber
 are în structura sa o membrană vitelină,
citoplasmă și nucleu
 conține 23 de cromozomi (22+X)
 este fecundat de spermatozoid în treimea
externă a trompei uterine
Funcția endocrină a ovarului este secreția de hormoni
(progesteron, estrogeni)
Corpul galben secretă progesteron (în cantitate mare) și estrogeni (în cantiate mică) în a doua parte a
ciclului ovarian (după ovulație)
Hormonii estrogeni
 sunt secretați de celulele foliculare în timpul maturării foliculului ovarian, celulele corpului galben
după ovulație, placentă în timpul sarcinii și de corticosuprarenală la bărbat și la femeie
 secreția lor este stimulată de FSH
 stimulează proliferarea mucoasei și a musculaturii uterine, dezvoltarea glandelor mamare și
dezvoltarea caracterelor sexuale secundare
 cresc activitatea osteoblastelor la nivelul oaselor ce favorizează unirea diafizelor cu epifiza oaselor
lungi, creștera încetând mai repede ca la bărbați
 asigură dispunerea caracteristică a țesutului adipos subcutanat (pe șolduri și coapse)
 favorizează comportamentul sexual feminin
Progesteronul (luteina):
 este sintetizat de celulele corpului galben în primele luni de sarcină, placentă în timpul sarcinii și
de corticosuprarenală la bărbat și la femeie
 are următoarele efecte asupra mucoasei uterine:
o modificări histologice și secretorii
o pregătește mucoasa uterină în vederea fixării oului (nidării)
Funcția ovarului este reglată după cum urmează:
 FSH:
o stimulează maturarea unui folicul ovarian în fiecare lună, la femei în perioada de fertilitate
o stimulează secreția de hormoni estrogeni numiți și hormonii „feminității”
 LH:
o declanșează expulzarea ovocitului de ordinul II dintr-un folicul matur
o stimulează formarea corpului galben care provine din transformarea foliculului restant care a
realizat ovulația
o stimulează secreția de progesteron numit și hormonul „maternității”
Ciclul ovarian se desfășoară în zona corticală a ovarului care conține foliculi ovarieni în diferite stadii
de evoluție
 începe la pubertate, se repetă lunar și se termină la menopauză cu o durată medie de 28 de zile
 are două faze separate de momentul ovulației din a 14-a zi a ciclului ovarian:
 o faza preovulatorie (foliculară), durează din ziua 1 până în ziua a 14-a:
 FSH controlează pregătirea foliculului pentru ovulație
 are loc schimbarea reglării din feed-back negativ în feed-back pozitiv a axului
hipotalamo-hipofizo-ovarian
 secreția de estrogeni și progesteron stimulează secreția de gonadotropine hipofizare
(FSH, LH)
 la sfârșitul acestei faze:
 secreția de estrogeni declanșează prin mecanism feed-back pozitiv vârful
preovulator mic de FSH
 o parte din celulele foliculare încep să secrete progestron în cantități reduse
 secreția de progesteron declanșează prin mecanism feed-back pozitiv vârful
preovulator mare de LH
o Faza postovulatorie (luteală), durează din ziua a 15-a până în prima zi a menstruației
 reglarea prin feed-back pozitiv este înlocuită de reglarea prin feed-back negativ
 corpul galben secretă progesteron și estrogeni sub acțiunea LH
 dacă ovulul nu a fost fecundat are loc scăderea secreției de FSH și LH
 secreția de estrogeni atinge un vârf preovulator și concentrația de estrogeni rămâne crescută ușor
până în ziua a 28-a când scade drastic
 secreția de progesteron este redusă în faza foliculară și este crescută în faza luteală
 dacă fecundația nu are loc:
o foliculul ovarian se transformă în corp galben
o ovulul se elimină în ziua a 19-20 a ciclului ovarian
o secreția corpului galben scade brusc în ziua 26 a ciclului ovarian
o corpul galben involuează după 10 zile și se transformă în corp alb
o la nivelul mucoasei uterine se produc modificări vasculare, urmate de necroză și hemoragie
(menstruație)
 dacă fecundația are loc activitatea corpului galben se prelungește cu încă 3 luni
 perioada fertilă a ciclului ovarian:
o ovulul rămâne viabil cel mult 24 de ore după ce a fost expulzat din ovar
o cei mai mulți spermatozoizi ajunși în tractul genital feminin nu rezistă mai mult de 24 de
ore, dar câțiva pot rămâne viabili în tractul genital până la 72 de ore
o pentru ca fecundația să poată avea loc, contactul sexual trebuie să se producă în intervalul
cuprins între 24 de ore înainte de ovulație și 24 de ore după aceasta
o la vârsta de 40-50 de ani ciclurile ovariene devin neregulate și la multe dintre ele ovulația
nu se mai produce, după câtebva luni sau ani, ciclurile se întrerup complet
o acestă întrerupere se numește menopauză, iar cauza ei este „epuizarea ovarelor”

Ciclul menstrual durează 28 de zile și se suprapune peste ciclul ovarian

 are loc la nivelul mucoasei uterine
 este rezultatul acțiunii hormonilor sexuali pe parcursul fazelor ciclului ovarian
 este influențat de constituția fizică, rasă, factori de mediu (climă), factori patogeni
 are trei faze:
o menstruală: durează 2-3 zile și constă în eliminarea stratului superficial al mucoasei
uterine distruse, în vagin împreună cu o cantitate de sânge
o proliferativă: între a 4-a și a 14-a zi, sub influența estrogenilor se produce:
 proliferarea și îngroșarea mucoasei uterine (endometrului)
 dezvoltarea glandelor secretorii
 dezvoltarea vaselor sangvine
o secretorie: care durează de la a 15-a zi până la o nouă menstruație , sub influența
progesteronului se produce:
 dublarea grosimii mucoasei uterine (endometrului)
 o secreție vâscoasă pentru a găzdui embrionul (nidația)

Aparatul genital masculin

Este alcătuit din:
 testicule
 căile spermatice: intratesticulare,
extratesticulare
 glande anexe: vezicula seminală,
prostata, glandele bulbo-uretrale
 organe genitale externe: penis și scrot
Testiculul este glanda genitală
masculină
 situat în bursa scrotală
 are forma unui ovoid turtit
 are anexat epididimul
 are două funcții:
o endocrină: secretă hormoni
androgeni (testosteronul)
o exocrină: formarea celulelor sexuale masculine: spermatozoizi (spermatogeneză)
 prezintă o membrana externă alb-sidefie, albugineea
 parenchimul testicular este străbătut de septuri conjunctive între care se delimitează lobuli în
număr de 200-300 în fiecare testicul și conțin câte 2-3 tubi seminiferi contorți în care se
desfășoară spermatogeneza
 vascularizație:
o artera testiculară, ramură din aorta abdominală
o venele testiculare se varsă în vena cavă inferioară
Căile spermatice (conductele seminale) sunt intratesticulare tubii seminiferi drepți care se
deschid în rețeaua testiculară și extratesticulare (canalele eferente, epididimul, canaul deferent,
canalul ejaculator și uretra)
Epididimul conține canalul epididimar și are forma unei virgule
Canalul deferent este situat în continuarea epididimului
 are un traiect până la baza prostatei
 se unește cu canalul veziculei seminale, formând canalul ejaculator care se deschide în uretră
Glandele anexe
Vezicula seminală este un organ pereche, formă ovoidală
 situat deasupra prostatei
 are rol secretor (lichid vâscos cu rol nutritiv)
Prostata este un organ glandular exocrin nepereche
 localizată în jurul uretrei, sub vezica urinară
 secretă un lichid vâscos, alcalin, antiacid (neutralizează aciditatea din vagin, ce împiedică
mobilitatea spermatozoizilor), care participă la formarea spermei
Glandele bulbo-uretrale sunt două formațiuni glandulare pereche
 se deschid la nivelul uretrei
 secretă un mucus cu efect lubrifiant

Organele genitale externe

Penisul este un organ genital și urinar
 situat deasupra scrotului, înaintea simfizei pubiene
 prezintă:
o rădăcina penisului care este fixată prin cei doi corpi cavernoși de oasele bazinului
o corpul penisului are o formă ușor turtită
o glandul penisului prezintă în vârful său orificiul extern al uretrei
 prezintă în structura sa:
o un aparat erectil format din 2 corpi cavernoși și un corp spongios, care umplându-se cu
sânge determină erecția
o învelișuri: penisul este învelit de piele, care se continuă cu pielea scrotului și a regiunii
pubiene
Bursele scrotale (scrotul):
 conțin testiculele
 sunt situate sub penis
Funcția exocrină a testiculului/spermatogeneza este producerea de spermatozoizi
 începe la pubertate și diminuă la bătrânețe
 este rezultatul unor procese complexe de diviziune și maturare a celulelor germinale primitive
(spermatogonii)
 o secțiune transversală la nivelul tubilor
seminiferi contorți evidențiază celule
grupate care se află în diferite stadii de
dezvoltare:
o speramatogonii la baza epiteliului tubilor
seminiferi contorți
o spermatide aproape de lumenul tubilor
seminiferi
o spermatozoizi în lumenul tubilor
seminiferi
o celule de susținere și cu rol nutritiv
numite celule Sertoli, stimulate de FSH
 etapele spermatogenezei:
o spermatogoniile (diploide) se divid prin
mitoză în spermatocite de ordinul I
(diploide)
o spermatocitele de ordin I se divid prin
meioză în spermatocite de ordinul II
(haploide)
o spermatocitele de ordinul II se divid prin mitoză în
spermatide (haploide)
o spermatidele se transformă fără diviziune în
spermatozoizi (haploide)â
 spermatogoniile se formează în viața intrauterină și rămân
în stare latentă până la pubertate când se diferențiază sub
acțiunea FSH
 spermatozoizii (spermatiile, spermii):
o sunt formate din:
 capul spermiei prezintă un acrozom cu enzime
care lizează membrana ovulului
 piesa intermediară conține mitocondrii care
furnizează ATP
 coada spermiei este reprezentată de un flagel
care asigură mobilitatea
o sunt mobile în lichidul seminal secretat de glandele
anexe
o sunt în număr mare în lichidul seminal (120
milioane/ml)
o se înmagazinează în epididim unde iși dezvoltă capacitatea de mișcare
o trec în ductul deferent unde își mențin fertilitatea aproximativ o lună
o au o fertilitate și o mobilitate întreținută de secreția prostatică
o au ca mediu nutritiv secreția veziculelor seminale
o sunt eliminate prin ejaculare alături de lichidele provenite din
glandele anexe ale aparatului genital masculin
Funcția endocrină a testiculului este secreția de hormoni androgeni
(testosteronul) și estrogeni (în cantitate mică)
Testosteronul:
 un hormon lipidic, cu structură sterolică
 produsul celulelor interstițiale testiculare Leydig din parenchimul
testicular
 secreția sa este stimulată de LH
 hormon androgen sintetizat și de CSR în cantități reduse, la
bărbați și la femei
 stimulează creșterea și dezvoltarea organelor genitale masculine
 stimulează dezvoltarea scheletului și a mușchilor
 menține troficitatea epiteliului spermatogenetic
 asigură dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale secundare la bărbat
 are un efect anabolic puternic asupra metabolismului proteic
Sarcina și nașterea
Reproducerea este un proces complex, care se desfășoară în două etape: gametogeneza
(ovogeneza și spermatogeneza) și fecundația
Fecundația (concepția)= procesul de unire a spermatozoidului cu ovulul și formarea celulei-ou
diploidă (zigotului)
 are loc în trompa uterină (1/3 externă)
 are nevoie doar de un singur spermatozoid fecundant
 presupune nidația în uter a ovulului fecundat, care devine embrion
 anexele embrionare sunt:
o sacul vitelin asigură hrănirea embrionului în primele stadii, atrofiindu-se când apare
placenta
o amnios este o membrană care se dispune în jurul embrionului, umplută cu lichid amniotic
cu rol protector
o alantoida unde se dezvoltă un sistem de vase ce vor intra în alcătuirea placentei
o placenta asigură schimburile nutritive între mamă și făt, vasele ei se vor uni în artere și
vene ombilicale
 din luna a treia de dezvoltare, embrionul devine făt și trăiește 9 luni în organismul matern,
perioadă numită sarcină

Sarcina este o stare fiziologică ce durează din momentul fecundației până la expulzia fătului, ea
poate fi:
 uterină, când grefarea embrionului se face în uter
 extrauterină (una din cauze fiind inflamația trompelor uterine)
când grefarea embrionului se face în afara uterului, frecvent pe
traiectul trompelor uterine, iar mai rar zigotul se fixează în
abdomen și pot apărea:
o ruperi ale trompelor uterine cu hemoragie internă
o dureri abdominale violente
o sângerări prin vagin
 unică
 multiplă (cea mai frecventă fiind cea gemelară):
o 85% din cazuri este dizigotă (bivitelină), rezultând din fecundarea a două ovule de către
doi spermatozoizi, feții pot avea sau nu același sex
o 15% din cazurie este monozigotă (monovitelină), adică provine dintr-un singur ovul
fecundat care la începutul dezvoltării se dublează, feții au întotdeauna același sex
Nașterea constă în expulzia produsului de
concepție ajuns la termen
 are loc după aproximativ 280 de zile de
gestație (40 de săptămâni sau 9 luni)
 la început apar contracțiile uterine
dureroase, intermitente ce duc la dilatarea
colului
 are loc „ruperea pungii apelor”, iar fătul
este împins în jos
 după scoaterea fătului, se secționează
cordonul ombilical și se leagă
 după expulzia fătului, placenta se
desprinde de pe suprafața uterului și este
eliminată
Contracepția
Planificarea familială:
 reprezintă dreptul de a decide numărul de copii
 reprezintă controlul fertilității cuplurilor
 oferă posibilitatea planificării nașterii
 oferă consult pentru tratamentul infertilității
 are rol în sănătatea reproducerii
Evaluarea genetică prenatală:
 împiedică nașterea de copii cu anomalii genetice
 identifică persoanele cu risc de a dezvolta anomalii genetice
 necesită efectuarea unor teste genetice
 este obligatorie la mamele peste 35 de ani
Contracepția poate fi realizată prin:
 contraceptive hormonale:
o orale: pilula combinată (estrogen și progesteron) și pilula monohormonală (progesteron):
 îngroașă mucusul cervical prevenind penetrarea spermiei
 reduce transportul spermiei în căile genitale și poate
împiedica ovulația
o injectabile
o implanturi subdermale hormonale:
 conțin progesteron
 se introduc sub piele la nivelul brațului
 au valabilitate mare de acțiune (5 ani)
 pot fi extrase oricând, restabilind fertilitatea imediat după
extragere
 contraceptive de barieră:
o prezervativul: învelitoare de cauciuc care se aplică pe penisul în erecție, împiedicând
pătrunderea spermei în tractul genital
o diafragma: membrană de cauciuc ce se
introducere prin vagin și acoperă colul
uterin, împiedicând pătrunderea
spermei în uter
o spermicide: substanțe chimice care
distrug spermatozoizii sau le afectează
mobilitatea
o sterilet: dispozitiv prevăzut cu două
fire flexibile ce se introduce în uter, inhibând fertilizarea și implantarea ovulului
 avortul constă în întrureperea sarcinii
o se poate efectua din motive medicale (avort terapeutic)
o este o modalitate de a renunța la o sarcină nedorită (avort la cerere)
o se poate realiza prin medicamente și chirurgical
 contracepție de urgență:
o se realizează în 72 de ore după contactul sexual neprotejat
o constă în pilule hormonale administrate în 2 doze
o oprește ovulația, împiedicând fertilizarea ovulului sau fixarea zigotului în mucoasa uterină
o are o eficiență de 75%
 sterilizarea chirurgicală voluntară: metodă de întrerupere a fertilității
o la femei se realizează blocarea (ligatura) trompelor uterine
o la bărbați se realizează blocarea canalelor derente (vasectomie)
Noțiuni de igienă și patologie
Anexita acută este inflamația ovarelor și a trompelor uterine
 cauză: infecții microbiene
 simptome:
o febră
o dureri abdominale și lombare
o secreție vaginală abundentă
 evoluează spre cronicitate
Vaginitele sunt inflamații ale mucoasei vaginale
 etiologie:
o infecțioasă (vaginită bacteriană, candidozică)
o hormonală (menopauza)
o inflamatorie (boli cu substrat inflamator)
o alergică (utilizarea de contraceptive)
 simptome:
o secreție abundentă, urât mirositoare de culoare albicioasă
o durere, arsură, prurit la contactul sexual
Adenomul de prostată este o tumoră benignă a prostatei uretrale
 cauză:
o tulburările hormonale ce apar în jurul vârstei de 50-60 de ani
 simptome:
o micțiuni dese, mai ales noaptea
o scăderea forței jetului urinar
o mărirea vezicii urinare prin retenție de urină
o se complică frecvent cu retenție acută de
urină
 tratament:
o medicamentos
o chirurgical