UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE BIOLOGIE
MASTER BIOLOGIE MEDICALA, AN 1, Sem 2

Linii directoare pentru obținerea unui cocktail ideal de bacteriofagi

Stan Maria Raluca

2020-2021

1
Cuprins

Abstract...........................................................................................................................................3

1. Introducere.........................................................................................................................4

2. Selecția tulpinilor bacteriene gazdă

2.1. Tulpini bacteriene utilizate pentru selecția și propagarea inițială a
bacteriofagilor terapeutici în procesul de preproducție........................6
2.2. Tulpini bacteriene utilizate pentru propagarea bacteriofagilor în procesul
de producție.................................................................................................7
3. Selectarea bacteriofagilor candidați și proiectarea unui cocktail terapeutic
3.1. Surse de izolare recomandate pentru bacteriofagii terapeutici...........9
3.2. Cerințe pentru bacteriofagii terapeutici unici......................................10
3.2.1. Gama gazdă a bacteriofagilor și abilitatea de a ucide
celulele bacteriene țintă...................................................10
3.2.2. Cerințe de siguranță........................................................12
3.2.3. Cerințe de stabilitate.......................................................13
3.2.4. Caracteristici dezirabile..................................................13
3.3. Bacteriofagii în cocktail-uri
3.3.1. Cocktail-urile care vizează un singur
gen/specie bacteriană.......................................................14
3.3.2. Cocktail-urile care vizează mai multe specii sau genuri
bacteriene…......................................................................15
4. Modicarea metodei Appelmans pentru adaptarea bacteriofagilor împotriva tulpinilor
bacteriene și evaluarea activității complementare a bacteriofagului în cocktail-ul terapeutic.
4.1. Materiale..................................................................................................16
 Linii directoare pentr obținerea unui cocktail ideal de bacteriofagi

Abstract

Terapiile cu bacteriofagi trebuie să fie corect proiectate întrucât reprezintă piatra de

temelie în vederea obținerii unui rezultat de succes al acestui tip de terapie. În acest capitol sunt
prezentate strategiile de alegere corectă a bacteriofagilor, dar și a gazdelor lor bacteriene
implicate în diferite etape de obținere a cocktail-ului de bacteriofagi, astfel încât să fie în deplină
concordanță cu toate cerințele calității și siguranței formulate pe baza experiențelor empirice
elaborate în prezent în terapia cu bacteriofagi și realizările actuale existente în știintele
biomedicale moderne. Este prezentată și modificarea metodei clasice a Appelmans (elaborată în
1922) pentru a evalua stabilitatea activității bacteriofagului în mediile lichide, cu scopul de a se
îmbunătăți astfel performanța generală a bacterifagilor terapeutici atât individual, cât și colectiv
- în cocktail.
1. INTRODUCERE

Pe drumul spre obținerea unei nișe importante în medicina modernă, terapia cu

bacteriofagi trebuie să raspundă cerințelor provocatoare ale căilor de reglementare impuse de
medicina modernă și să dovedească că poate asigura siguranță și eficacitate cu ajutorul
studiilor clinice bine documentate și efectuate conform standardelor pe care le impune
medicina actuală. Declarația publicată de Agenția Europeană a Medicamentelor (EMA) ce a
avut loc după atelierul dedicat terapiei cu bacteriofagi și modul în care aceasta este
recepționată, desfășurat la 8 iunie 2015, subliniază iminența unor astfel de studii clinice.

Cu toate acestea, presiunea cauzată de criza globală a antibioticelor, fapt corelat și cu

numărul tot mai mare de noi specii rezistente la antibiotic creează o situație provocatoare,
care crește si așteptările față de terapia cu bacteriofagi. Acest lucru nu ar trebui să afecteze
controlul întregului proces de producere a bacteriofagilor terapeutici și ulterior validarea
acestora. Dezvoltarea unor cocktail-uri terapeutice eficiente de bacteriofagi, cât și aplicarea
lor în studii clinice standardizate trebuie considerate ca fiind una dintre cele mai importante
probleme în scopul de a evita respingerea ireversibilă a conceptului de terapie cu
bacteriofagi.

Felix d’Herelle, unul dintre descoperitorii bacteriofagilor și inițiatorul ideii aplicării

bacteriofagilor în scop terapeutic a fost, de asemenea, prima persoană care a avertizat că
aceste cocktail-uri de bacteriofagi ar trebui să fie proiectate și dezvoltate de laboratoarele ce
prezintă experiente si cunoștințe vaste în cercetarea terapeutică cu bacteriofagi și nu de către
companii orientate către obținerea de profit rapid.
Comercializarea curentă a terapiei cu bacteriofagi ar trebui sa exploateze cu siguranță
progresele din biologia moleculară, biotehnologie și științele biomedicale moderne, precum
și cunoștințele specifice ale biologiei bacteriofagului, dar și aspectele sale coevoluționare în
scopul de a evita eșecurile trecutului.
În acest capitol sunt oferite recomandări cu privire la selecția bacteriofagilor candidați și
a tulpinilor bacteriene utilizate în procesul de proiectare și producere a cocktailului terapeutic
cu bacteriofagi. Recomandările noastre se bazează de aproape un secol de experiență în ceea
ce privește procesele de producție terapeutică cu bacteriofagi, precum și pe problemele
actuale de cercetare științifică care confirmă eligibilitatea fiecărei proceduri. De asemenea, se
descrie și o modificare a metodei Appelmans pentru evaluarea stabilității activității
bacteriofagului în culturile din mediu lichid care trebuie aplicate pentru a spori activitatea și
pentru a lărgi gama gazdă (spectrul de gazde) a bacteriofagilor terapeutici, dar și pentru a
defini activitatea lor complementară în cocktail.
 2. SELECȚIA TULPINILOR BACTERIENE GAZDĂ

2.1 Tulpini bacteriene utilizate pentru selecția și propagarea inițială a

bacteriofagilor terapeutici în procesul de preproducție

Principiul terapiei cu bacteriofagi se bazează pe aplicare teoriei darwiniste ecologic-

evolutive a controlului patogenic bacterian. Interacțiunea dintre bacterii și bacteriofagi poate fi
descrisă drept o coevoluție antagonică fapt ce argumentează considerațiile aduse cuplului
bacteriofag-bacterie. Acest principiu ar trebui considerat ca unul dintre principalele avantaje ale
terapiei cu bacteriofagi și nu ar trebui compromis în calea către un succes rapid.
Cocktail-urile cu bacteriofagi nu pot fi considerate drept medicamente cu o compoziție
fixă, precum nici ca un produs chimic static. Dimpotrivă, acestea ar trebui produse sub o
reînnoire continuă, suferind astfel un continuu proces de adaptare. În acest sens, alegerea
tulpinilor bacteriene utilizate pentru dezvoltarea cocktail-urilor cu bacteriofagi este considerat un
pas extrem de crucial. Laboratoarele care urmăresc dezvoltarea cocktail-urilor de bacteriofagi ar
trebui să aibă constant colecții imense de tulpini bacteriene patogene. Cel puțin o treime din
astfel de colecții bacteriene trebuie reînnoite anual cu noi colectii izolate din mediile clinice și
din zonele geografice în care va fi utilizat bacteriofagul terapeutic.
Tulpinile bacteriene utilizate în preproducție ar trebui să fie tulpini virulente. Tulpinile
utilizate în procesul de selecție a bacteriofagului ar trebui să aibă o serie tipică (standard) de
caracteristici fiziologice, biochimice, serologice și genetice, dar totodată pot fi utilizate și tulpini
care nu prezintă această serie tipică de caracteristici. Tulpinile ar trebui să fie caracterizate
utilizând metode de ultimă generație în microbiologie și biologie moleculară.

Liniile folosite pentru selecția de bacteriofagi trebuie să fie izolate din cele care circulă în
mod curent în clinici. Prin urmare, laboratoarele care se ocupă de dezvoltarea produșilor
bacteriofagi ar trebui să fie în permanentă interacțiune cu spitale și laboratoare de bacteriologie
de rutină.
 Tulpinile selectate în scopul izolării bacteriofagilor terapeutici trebuie evaluate din nou la
un an de la introducerea lor în procesul de preproducție, iar în cazul menținerii principalelor
caracteristici biologice, inclusiv a proprietăților de virulență, validitatea tulpinilor poate fi
prelungită. Tulpinile trebuie menținute în anumite condiții care să asigure faptul că aceastea nu
își pierd virulența și alte caracteristici biologic specifice.
De regulă pentru izolarea și selecția bacteriofagilor noi, ar trebui utilizate cel puțin 10-15
tulpini bacteriene care diferă prin diverse caracteristici.

2.2 Tulpini bacteriene utilizate pentru propagarea bacteriofagilor în procesul de

producție

Cerințe absolut diferite sunt aplicate tulpinilor utilizate direct în procesul de producție al
bacteriofagilor, în special pentru procesul de propagare a bacteriofagilor pe scară largă. Acest tip
de tulpini ar trebui să garanteze siguranța maximă produsului final. Prin urmare, trebuie respectate
cu strictețe următoarele cerințe:

1. Tulpinile utilizate în producția industrială ar trebui să fie reprezentanții tipici ai

diferitelor specii. Astfel, față de tulpinile utilizate ar trebui să se cunoască cu
certitudine istoria genealogică - pedigree-ul acestora, identificat la nivel de specie și
tulpină pe baza metodologiei de ultimă generație a microbiologiei și biologiei
moleculare (metode de genotipare, cum ar fi AFLP, PFGE, MLST, dar totodată să
existe și o caracterizarea fenotipică). Ar fi de preferat ca secvențele genomice ale
tulpinilor industriale să fie disponibile pentru a evita diferite tipuri de rezultate
neașteptate, precum schimburile nedorite de material genetic pe orizontală (transfer
lateral de gene).
2. Tulpinile industriale trebuie să fie lipsite de virulență și să nu producă toxine pentru a
se evita ca produsul final de bacteriofag să prezinte toxicitate. Așadar, pentru
producerea de produse cu bacteriofagi activi împotriva bacteriilor extrem de
virulente, se recomandă utilizarea așa-numitelor tulpini sensibile la bacteriofagi
denumite și “surogat” sau cu „patogenitate scăzută”.

3. Tulpinile industriale ar trebui să fie de preferință non-lizogenice, iar în cazul în care

astfel de tulpini nu sunt disponibile, ele trebuie să posede o frecvență scăzută a
capacității de inducere a bacteriofagului spontan și indus pentru a avea o cantitate
neglijabilă de bacteriofagi temperați în produsul final și pentru a evita schimbul de
material genetic orizontal. Caracteristicile pot fi confirmate prin secvențierea
completă a genomului și prin metode de inducere a profagului.

4. Tulpinile industriale ar trebui să prezinte o rată scăzută a mutațiilor pentru a exclude

mutațiile imprevizibile care pot apărea în timpul procesului de producție. Acest lucru
poate fi confirmat prin metode de ultimă generație (de exemplu metoda disc-
difuziometrică).

5. Tulpinile industriale ar trebui să prezinte creștere rapidă și să fie ușor de cultivat

pentru a asigura un cost cât mai redus al produsului final comercial.
 3. SELECTAREA BACTERIOFAGILOR CANDIDAȚI ȘI
PROIECTAREA UNUI COCKTAIL TERAPEUTIC

3.1 Surse de izolare recomandate pentru bacteriofagii terapeutici

Bacteriofagii terapeutici candidați trebuie să fie în stare naturală și nu manipulați genetic

și pot fi izolați din diverse medii, cum ar fi apă de râu, canalizare, solul sau rizosferele, dar și din
eșantioane clinice, inclusiv probe prelevate de la pacienți, precum puroi, urină, fecale, fluide
corporale și altele.
Unele dintre speciile bacteriene patogene recent emergente nu pot fi prelevate din mediile
comune ceea ce pune la încercare procesul de izolare a bacteriofagului. În acest caz, bacteriofagii
trebuie căutați în mediile specifice pentru speciile / tulpinile patogene respective.
Se recomandă ca bacteriofagii candidați să fie izolați prin metoda de îmbogățire folosind
un amestec cu mai multe preproducții de tulpini bacteriene (Vezi capitolul 1, subpoziția 1).
Metoda de îmbogățire creează anumite tipuri de prejudecăți prin faptul că se selectează
bacteriofagii cu replicare rapidă, fapt ce este considerat drept o caracteristică avantajoasă pentru
bacteriofagii terapeutici. Utilizarea amestecurilor de tulpini bacteriene în proces garantează, de
asemenea, o gamă largă de gazde pentru bacteriofagii recent izolați.
Laboratoarele implicate în dezvoltarea bacteriofagilor terapeutici trebuie să posede
colecții mari de bacteriofagi candidați bine caracterizați și care trebuie actualizați constant.

3.2 Cerințe pentru bacteriofagii terapeutici unici

Există o serie de cerințe pentru bacteriofagii terapeutici, dintre care unele dintre acestea
pot fi considerate esențiale, importante sau de dorit. Cu toate acestea, fiecare cerință ar trebui să
fie luată în considerare în lumina obiectivelor aplicării viitorului produs bacteriofag, cum ar fi
necesitatea uzului acestora, locului țintă aspura căruia acționează și durata tratamentului.
Principiile cele mai importante ale alegerii bacteriofagului candidat și designul cocktailului
terapeutic sunt prezentate în Fig. 1.
 3.2.1 Gama gazdă a bacteriofagilor și abilitatea de a ucide celulele bacteriene
țintă

În mod ideal, bacteriofagii terapeutici candidați ar trebui să aibă cea mai largă gamă de
gazde în rapot cu speciile / tulpinile bacteriene țintă. Pragurile variabile ale intervalului gazdă
sunt luate în considerare în funcție de structura populației speciilor bacteriene. Cu toate acestea,
pentru majoritatea speciilor de bacterii, pragul gazdă pentru fiecare bacteriofag individual nu
depășește 40–50% din tulpinile clinice deci, prin urmare, un amestec de bacteriofagi diferiți
(cocktail) trebuie asamblat pentru aplicare (Capitolul 2, Subpoziția 3).
Bacteriofagii terapeutici ar trebui să acționeze ca ucigași „activi” față de majoritatea
tulpinilor țintă. Aceștia ar trebui să fie capabil nu doar să se adsorbe pe suprafața celulelor
bacteriene, ci și să depășească (învingă) mecanismele de apărare mediate de bacterii, cum ar fi
modificarea restricțiilor, CRISPR-Cas și infecția avortivă. Bacteriofagii care nu au aceste
abilități de învingere a mecanismelor de aparare a bacteriilor, dar sunt capabili să se adsorbe pe
peretele celulei bacteriene pot ucide bacteriile prin „uciderea din afară”/ “killing from without”
atunci când sunt prezenți în număr mare. Cu toate acestea, pentru ca terapia cu bacteriofagi să
aibă succes, este important ca la locul infecției să aibă loc o creștere a populației de bacteriofagi,
astfel încât numărul acestora să îl depășească pe cel al populației bacteriene. Capacitatea
bacteriofagilor de a se propaga pe tulpinile țintă ar trebui evaluată prin determinarea eficienței
placării (EOP).
 Adaptarea bacteriofagilor pe tulpinile bacteriene a fost aplicată pe larg deja, de către d’Herelle în
primele sale experimente terapeutice. Procesul de adaptare a bacteriofagului se bazează pe
coevoluția în tandem a cuplului bacteriofag-bacterie și permite nu numai să extindă gama gazdă a
bacteriofagilor candidați, dar reduce și evoluția rezistenței la tulpinile bacteriene intermitente și
cronice.
Bacteriofagii terapeutici ar trebui să aibă, de asemenea, rate mari de eliminare a tulpinilor
țintă. Se consideră că bacteriofagii cu o rată mare de adsorbție, o perioadă latentă scurtă și o
dimensiune mare a exploziei sunt candidați buni pentru a fi aplicați în tratamentul terapeutic.
Parametrii fiziologici de mai sus pot fi definiți prin testul „one-step growth” descris de Adams.
Bacteriofagii terapeutici ar trebui să își mențină capacitatea de ucidere pe parcursul unei
perioade de timp cât mai mare. Cu toate acestea, apariția mutanților rezistenți la bacteriofagi este
inevitabilă și, prin urmare, un alt criteriu de luat în considerare este frecvența scăzută a apariției
mutanților bacterieni rezistenți. De regulă, frecvența apariției mutanților la tulpinile sensibile la
bacteriofagi ar trebui să se încadreze în pragul de 10 -7 – 10-8 mutanți pe generație. Frecvența
apariției mutanților poate fi determinată direct prin metoda clasică descrisă de Adams.
Capacitatea de a depăși creșterea mutanților rezistenți poate fi verificată prin cultivarea
bacteriilor și bacteriofagilor din bulion.

3.2.2 Cerințe de siguranță

Pentru a preveni orice tip de schimb genetic orizontal, bacteriofagii terapeutici ar trebui
să fie puternic litici, adică așa numiți bacteriofagi virulenți și netransductori. Genomurile lor nu
ar trebui să codifice pentru genele ce determină intrarea în ciclul lizogen, cum ar fi integrazele,
transpozazele sau represorii.
Capacitatea de transducție generalizată în bacteriofagii litici depinde de organizarea
ambalajului ADN și poate fi testată prin metode bazate pe PCR sau testul clasic de transducție.
Bacteriofagii terapeutici nu trebuie să conțină alți determinați genetici potențial
dăunători, cum ar fi cei care codifică pentru diverși factori de virulență (de exemplu: toxine) și
rezistența la antibiotice. Secvențierea genomului bacteriofagilor candidați este considerată o
strategie esențială pentru evaluarea siguranței acesteia. Este foarte recomandat ca fiecare
bacteriofag folosit în scopuri terapeutice să aibă un pedigree/istoric clar identificat pentru a-și
confirma originea evoluată în mod natural. Morfologia bine definită și clasificarea
bacteriofagilor terapeutici includ, de asemenea, verificare identității lor.
 3.2.3 Cerințe de stabilitate

Bacteriofagii terapeutici candidați ar trebui să aibă o perioadă de valabilitate bună. Acest

lucru înseamnă că ar putea fi stocate într-o formă de aplicare (formulare galenică) care
garantează activitatea lor, precum și stabilitatea lor pe o perioadă de depozitare pe termen lung,
de cel puțin un an în condiții diferite, inclusiv refrigerare și liofilizare.
Stabilitatea bacteriofagilor în diferite forme, cum ar fi lichide, sisteme de pulverizare,
creme, geluri, tablete și pulberi, precum și compatibilitatea acestora cu alți agenți anti-infecțioși
pot fi considerate caracteristici esențiale care trebuie să fie parțial empiric investigate. Aceste
caracteristici depind de tipul de bacteriofag, precum și utilizarea specifică a acesteia.
Bacteriofagii cu astfel de caracteristici ‚ideale’ ar facilita definitiv extinderea opțiunilor de
aplicare terapeutică.

3.2.4 Caracteristici dezirabile

Există, de asemena, câteva caracteristici dezirabile pentru bacteriofagii candidați, cum ar fi

efectul imuno-modulator al bacteriofagilor la pacienți sau când mutanții bacterieni rezistenți la
bacteriofagi au apărut datorită costurilor pentru întreținerea unui fitness ridicat, inclusiv
reducerea virulenței. Un bun exemplu sunt mutanții bacterieni rezistenți ai bacteriofagilor
specifici LPS cu receptori modificați și virulență redusă.

3.3 Bacteriofagii în cocktail-uri

3.3.1 Cocktail-urile care vizează un singur gen/specie bacteriană

Bacteriofagii terapeutici individuali corect selectați cu spectru larg pot fi aplicați ca monofagi
terapeutici. Bacteriofagii asemănători lui K-like, activi împotriva Staphylococcus aureus și
Staphilococcus epidermidis, sunt buni candidați pentru astfel de produse terapeutice. Gama
gazdă a acestor bacteriofagi, de regulă, acoperă peste 90% din S. aureus și aproximativ 80% din
izolatele clinice S. epidermidis. Preparatele realizate cu bacteriofagi asemănători lui K-like s-au
dovedit extrem de eficiente împotriva diverselor tipuri de infecții.
 Cu toate acestea, pentru majoritatea speciilor de bacterii este necesară aplicarea așa numitelor
cocktail-uri cu bacteriofagi cuprinzând mai mulți bacteriofagi pentru a obține o gamă gazdă mai
largă a produsului final. Eficiența cocktailului final este considerată suficientă dacă sunt lizate
cel puțin 70-80% din tulpinile clinice vizate. Gama acestui prag de activitate depinde în special
de speciile bacteriene. Aceasta este o consecință a structurii specifice a populației unei specii
bacteriene care poate fi foarte clonală, panmictică – prezintă capacitatea de împerechere aleatorie
în populație, dar chiar și epidermică. Un panou al tulpinilor de control clinic pentru cocktail-urile
gata de utilizare ar trebui să conțină cel puțin 50 de tulpini clinice utilizate ale speciilor țintă.
Este important să înțelegem că acele cocktail-urile de bacteriofagi nu ar trebui să fie
amestecuri aleatorii de diferiți bacteriofagi, deoarece o serie de studii bine documentate arată că
bacteriofagii în combinație pot interfera între ei la coinfecție. Interferența poate avea efecte
sinergice și antagonice. Prin urmare, compatibilitatea bacteriofagilor din amestecuri trebuie
definită prin provocarea acestora împotriva tulpinilor de preproducție din culturile de bulion, prin
metoda Appelmans. Rezultatele pot fi monitorizate prin măsurarea densității optice - OD600.
Dacă bacteriofagii colectivi candidați demonstrează o eficiență mai mare în comparație cu
bacteriofagii individuali, interferența pozitivă dintre bacteriofagii din același cocktail este
garantată.
Un alt factor cheie de care trebuie să țineți cont în timpul proiectării cocktailului ar trebui să
fie alegerea bacteriofagilor cu diferite situsuri de recunoaștere a receptorilor peretelui celular.
Aplicarea bacteriofagilor individuali cu mai multe situsuri de recunoaștere este considerată, de
asemenea preferabilă, ca de exemplu bacteriofagii T sunt chiar un bun exemplu de bacteriofagi
cu receptor dublu. Prin urmare, este foarte important ca cocktail-urile de bacteriofagi să fie
prezentate ca și combinații de bacteriofagi care determină diverse tipuri de mecanisme de
rezistență la mutanții bacterieni.

3.3.2 Cocktail-urile care vizează mai multe specii / genuri bacteriene

În timp ce sunt vizate situsurile de infecții cu comunități polimicrobiene, se aplică

cocktail-urile complexe care conțin amestecuri de bacteriofagi mono și/ sau complementare
active împotriva fiecărui gen/specie bacteriană. Pyo și Intestibacteriophage sunt cocktail-urile
inițial concepute de însuși d’Herelle și încă sunt produse de mai multe companii de bacteriofagi
din diferite țări (de exemplu Eliava BioPreparations LTC, Tbilisi, Georgia). Aceste cocktail-uri
conțin numeroși bacteriofagi activi împotriva a cinci și respectiv, șapte genuri bacteriene diferite.

Pyobacteriofagii vizează diverse tipuri de infecții localizate în diferite părți ale corpului
uman (tract respirator, infecții urologice, răni purulente, răni infectate, etc.), în timp ce
Intestinbacteriofagul este aplicat pe scară largă în cazul infecțiilor intestinale (dizenterie,
salmoneloză, disbioză, etc.). În timp ce proiectăm astfel de cocktail-uri, în primul rând
compoziția microbiană a situsului de infecție trebuie bine definită prin sondaje epidemiologice
(date de incidență și prevalență), în același timp trebuie luată în considerare și frecvența apariției
simultane a diferitelor specii bacteriene în timpul diferitelor infecții la situsul acesteia. De
asemenea, trebuie luată în considerare activitatea antagonică și sinergică între diferite specii
bacteriene. De exemplu, în timpul studiilor cu bacteriofag timpuriu s-a definit că aplicarea
bacteriofagilor împotriva tulpinilor de Clostridium perfringens, cu scopuri atât profilactice, cât și
terapeutice împotriva cangrenei gazoase, ar trebui combinată cu bacteriofagi activi împotriva
stafiloccilor și streptococilor, dar nu împotriva tulpinilor Escherichia coli. Observația s-a bazat
pe faptul că stafilococii și streptococii creează condiții favorabile pentru bacteriile anaerobe, în
timp ce E. coli poartă un antagonism natural împotriva lor.
 4. MODIFICAREA METODEI APPELMANS PENTRU ADAPTAREA
BACTERIOFAGILOR ÎMPOTRIVA TULPINILOR BACTERIENE ȘI
EVALUAREA ACTIVITĂȚII COMPLEMENTARE A BACTERIOFAGULUI IN
COCKTAILUL TERAPEUTIC

4.1 Materiale

1. Spectofotometrul OD600;
2. Centrifugă (viteza disponibilă de 6000 g);
3. Tuburi sterile de centrifugă adecvate;
4. Tuburi de cultură de 15ml, rezistente la cloroform;
5. Pipete pentu volume de 5ml;
6. Micropipete variabile pentru volume de 1000 și 200 μL;
7. Vârfuri sterile pentru micropipete;
8. Seringi de 5 ml și ace;
9. Filtre de seringă de 0,45 sau 0,22 μm ;
10. Mediu de bulion specific pentru creșterea speciilor/tulpinilor bacteriene (inclusiv
suplimente);
11. Cloroform;
12. Bacteriofagi individuali sau amestec de suspensii de bacteriofag candidat care trebuie testate;
13. Cultura de bulion de preproducție bacteriană în faza de creștere a jurnalului, la o concentrație
minima de 108 CFU/m.

Bibliografie

1. Azerdo J., Sillankorva S., 2018 Terapia cu bacteriofagi. Din laborator la practica
clinică, Editura Humana Press, Braga, Portugalia, pag. 99