MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ NICOLAE PĂULESCU

PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENŢELOR

COORDONATOR:
PROFESOR: SINCA DANIELA GEORGIANA

ABSOLVENT:
ENACHE (POPA) D. ROZINA

2017
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

APENDICITĂ ACUTĂ

2
 MOTTO:

“Trebuie să avem în vedere două lucruri în orice boală: să fim utili sau cel puţin, să nu
facem rău.
Pentru aceasta trebuie să faci diferenţa între a şti şi a crede că ştii: a şti înseamnă ştiinţă, a
crede că ştii înseamnă ignoranţă.”

Hipocrate

3
 Motivaţia alegerii temei
Diversificarea disciplinelor medicale a creat nevoia pregătirii unor cadre medicale care să
răspundă cerinţelor practice ale unor specialităţi în care, pe lângă cunoştinţele generale medicale,
este necesar să fie însuşite şi unele tehnici particulare pentru specializările respective.
Chirurgiea – terapia intensivă reprezintă una dintre specialităţile medicale pentru care,
pregătirea unor cadre medii cu o instruire specială reprezintă o necesitate recunoscută.
Practica în chirurgie – terapie intensivă, împreună cu tehnicile de investigaţie caracteristice
specialităţii de medicină internă, trebuie nu numai cunoscute de către terapeutul intensiv, dar să le şi
execute, de cele mai multe ori în condiţii de maximă urgenţă şi cu o precizie desăvârşită.
Activitatea în compartimentul de chirurgie – terapie intensivă cere o serie de particularităţi
legate mai ales de caracterul de relativă sau reală urgenţă, de faptul că se desfăşoară cu bolnavi
deseori nemobilizabili, cu o patologie complexă, care necesită o supraveghere permanentă.
Aceste particularităţi impun încadrarea la compartimentul chirurgie – terapie intensivă a
unor cadre medii de tehnicitate medicală ridicată, capabile să facă faţă unui volum de muncă
crescut, cu un grad sporit de concentrare a atenţiei, o bună îndemânare, obţinute prin repetarea
frecventă a tehnicilor executate.
Unele tehnici efectuate în compartimentul chirurgie – terapie intensivă ca, resuscitarea
cardio-respiratorie, asigurarea libertăţii căilor aeriene superioare, tehnica perfuziei, defibrilarea
electrică, intubaţia traheală, oxigenoterapia, sondajul vezical, combaterea hipotensiunii arteriale sau
a dezechilibrelor ionice funcţionale acute sunt comune sau asemănătoare cu activitatea din sala de
operaţie, ca şi importanţă a actului medical.
Tratamentul medical al diverselor afecţiuni acute şi cronice include manopere şi tehnici a căror
aplicare corectă şi promptă este hotărâtoare pentru reuşita tratamentului.
Chirurgul face posibilă menţinerea funcţiilor vitale şi vegetative în limite normale, în
vederea menţinerii echilibrului organismului suferind, scăzând amploarea reacţiei traumatice
provocate de boala de fond.
Chirurgia – terapia intensivă este o specialitate medicală cu multiple trăsături, cele mai
importante fiind:
- securitatea pe care o conferă pacientului;
- tehnicitatea;
- efectuarea metodică a tehnicilor;
- dezvoltarea continuă.
Toate aceste trăsături asigură îndepărtarea durerii, funcţionarea nestânjenită a
aparatelor şi sistemelor de importanţă vitală, facilitând recuperarea în totalitate a organismului
bolnav.

4
 Chirurgia, în strânsă legătură cu terapia intensivă, funcţionează la cote maxime, în sensul
desfăşurării în timpi optimi a actului medical şi cu o calitate excepţională a acestuia, având o
relevanţă vitală pentru pacient.

5
 CUPRINS

CAPITOLUL I Noţiuni de anatomie şi fiziologie.................................................................7

CAPITOLUL II Prezentarea teoretică a îngrijirii pacineţilor cu apendicită acută
2.1. Definiţie..............................................................................................................9
2.2. Clasificare...........................................................................................................10
2.3. Etiopatogenie (factori determinanţi, factori favorizanţi)....................................10
2.4. Anatomie patologică...........................................................................................11
2.5. Simptomatologie.................................................................................................12
2.6. Investigaţii complementare.................................................................................13
2.7. Diagnostic pozitiv...............................................................................................15
2.8. Diagnostic diferenţial..........................................................................................15
2.9. Diagnostic de formă clinică................................................................................17
2.10. Evoluţie. Complicaţii........................................................................................21
2.11. Prognostic.........................................................................................................22
2.12. Tratament..........................................................................................................22
2.13. Educaţie pentru sănătate ..................................................................................32
CAPITOLUL III Plan de îngrijire (3 cazuri).........................................................................33
Cazul 1.......................................................................................................................33
Cazul 2.......................................................................................................................49
Cazul 3.......................................................................................................................65
CAPITOLUL IV Tehnici aplicate în spital............................................................................82
CONCLUZII..........................................................................................................................124
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................126

6
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE

Apendicele se dezvolta în mod normal ca un diverticul cronic, adevărat, din regiunea

corespunzatoare a cecului. Agenezia este rară. Ca rezultat al diferenţei de creştere între apendice şi
cec în copilarie, originea apendicelui se deplasează medial şi cranial până când devine aparent pe
peretele medial al cecului, la 2 cm de joncţiunea ileocecală. Cele trei tenii ale colonului converg
către rădăcina apendicelui şi ajută la localizarea acestuia în cursul laparatomiei.
În ciuda constanţei punctul de origine la nivelul cecului, poziţia apendicelui variază mult. La
cei mai muţi indivizi se găseşte posterior cecului sau atârnă liber în jos peste creasta pelvină. La 1-
2% din subiecţi, apendicele se găseşte în faţa sau în spatele ileonului terminel. Malrotaţia colonului
şi situsul inversus complet sunt anomalii de dezvoltare mai puţin frecvente, în care apendicele este
găsit în etajul abdominal superior sau fosa iliacă stângă.
Se poate considera că apendicele poate ocupa oricare punct de pe cadranul imaginar de 360°
al unui ceasornic. Poziţia apendicelui are o influienţă puternică asupra tabloului clinic al
apendicitei.
Apendicele este tapetat la interior de epiteliu colonic şi nu indeplineşte nici o funcţie
cunoscută la om. Dezvoltarea ţesutului limfatic în pereţii săi, în perioada copilariei, sugerează o
implicare în funcţiile imunologice.
Apendicele cecal este o formaţiune tubulară având un calibru în jur 8 mm, cu o lungime de
8,5 cm, putând varia între 2,5-20 cm.
Baza se implantează în cec de regulă la convergenţa celor trei bandelete colice, fiind situată
la aproximativ 2,5 cm de valvula ileocecală.
Situaţia apendicelui la nivelul fosei iliace drepte urmează de regulă variantele topografice
ale cecului: la stânga sau spre linia mediană în caz de malrotaţie congenitală, în pelvis sau sub ficat
în cazul în care cecoascendentul este lung sau, dimpotrivă retractat.
Histologic organul cuprinde în structura peretelui său toate elementele caracteristice
colonului, inclusiv plexurile nervoase submucos şi intramuscular ale lui Meissner şi Auerbach. O
particularitate pentru apendice este bogăţia ţesutului limfoid mucos şi submucos, fapt care a permis
organului atribuirea termenului de amigdală abdominală.
Vascularizaţia sanguină şi limfatică abordează şi părăseşte apendicele din mezoul său.
Artera apendiculară este ram din artera ileocecală şi la femeie este deseori dublată de o arteriolă
provenind din artera ovariană. Vena apendiculară drenează în vena mezenterică superioară prin
intermediul venei ileocecale.

7
 Nodulii lmfatici colectori ai reţelei apendiculare se pot găsi oriunde de-a lungul căii
ileocecale, adeseori foarte sus, în apropierea celei de-a treia porţiuni a duodenului.
Inervaţia simpatică a organului este asigurată din plexul nervos, însoțind artera mezenterică
superioară.
Atât cecul cât şi apendicele prezintă cele patru tunici constitutive ale intestinului:
1. Tunica musculară are caractere generale structurii intestinului gros. La vârful apendicelui
musculatura este mai subţire, perforaţiile cele mai frecvente sunt cele apicale.
2. Tunica submucoasă este identică cu cea din intestinul gros. Mucoasa apendicelui se
caracterizează prin prezenţa unui număr extrem de mare de foliculi limfatici care se extind şi
cuprind aproape întreaga mucoasă.
3. Tunica seroasă are o dispoziţie complexă importantă atât din punct de vedere al raporturilor
cecului cât şi pentru implicaţiile chirurgicale care decurg de aici
La nivelul deschiderii ileonului în colon cele două foiţe ale extremităţii inferioare a
mezenterului se despart şi trec una pe faţa anterioară şi alta pe faţa posterioară a cecului şi a
apendicelui pe care le înveleşte complet.

8
 CAPITOLUL II

PREZENTAREA TEORETICĂ A ÎNGRIJIRII PACIENŢILOR CU

APENDICITĂ ACUTĂ

2.1. Definiţie
Apendicita acută este o afecţiune chirurgicală caracterizată prin inflamaţia acută a
apendicelui ileo-cecal şi reprezintă una din cele mai frecvente cauze de suferintă abdominală şi de
intervenţie chirurgicală de urgenţă.
Apendicita acută este o boala frecventă în ţările civilizate şi mai puţin obişnuită în Asia şi
Africa. În unele ţări în curs de dezvoltare, din caza folosirii unor diete asemănătoare ţărilor avansate
economic, sărace în reziduuri vegetale celulozice, riscul îmbolnăvirilor prin apendicită acută este
crescut.
La noi în ţară, incidenţa este de un caz la aproximativ 500-600 de locuitori.
Apecicita acută rămâne cea mai frecventă urgenţă chirurgicală abdominală în copilărie,
adolescenţă şi la adultul tânar. Mai puţin de 2 % din cazuri se găsesc la copii sub 2 ani, vârful
incidenţei se situează în a doua şi a treia decadă de viaţă. După aceasta scade şi mai puţin de 5 %
din cazuri fiind întâlnite la pacienţii de peste 60 de ani.

9
 2.2. Clasificare
Apendicita acută este tipul de inflamare a apendicelui vermiform care impune extirparea sa
de urgenţă. În caz contrar, pot apărea complicaţii extrem de grave. În unele spitale se foloseşte o
terminologie multiplă pentru diferitele stadii în care se află apendicele inflamat acut:
- apendicita acută catarală;
- apendicita acută gangrenoasă;
- apendicita subacută;
- apendicita ulceroasă;
- apendicita flegmonoasă;
- abces intraapendicular.

2.3. Etiopatogenie
Condiţiile favorizante:
- Dispoziţia anatomică a segmentului ceco-colic ce favorizează staza stecorală, poziţia
retrocecală care favorizaeză autoinfecţia prin exaltarea virulenţei florei microbiene.
- Corpii străini intra apendiculari (ace, calculi stercorali, sâmburi) pot astupa incomplet
lumenul apendicelui şi pot ulcera mucoasa exagarând virulenţa microbienilor aflaţi ântr-o cavitate
închisă.
- Lovituri repetate în fosa iliacă dreaptă.
- Regim alimentar bogat în carne sau exclusiv vegatal modifică pH digestiv şi determină
tulburări de digestie
- Infecţii acute: gripa, anginele, febra eruptivă
- Infecţii intestinale cronice: colita dreaptă, enterocolita, dizentaria pot determina prin
propagare inflamaţia apendicelui de origine enterogenă dând naştere unui proces complex anatomo-
clinic
- Inflamaţia organelor vecine: anexită dreaptă, colecistită pot determina apendicita prin
contact direct
- Apendicita la gravide este favorizată mecanic de compresia pe care o exercită tracţiunile
uterului mărit asupra organelor pelviene şi prin congestia viscerală consecutivă hiperfolicilinimiei.
Experimental este necesară asocierea dintre stază şi infecţie pentru producerea apendicitei
acute. Debutul tipic de colică abdominală sugereaza că obstrucţia este un factor major. Obstrucţia
cauzează acumularea secreţiilor şi distensia ducând la necroză, prin presiunea intraluminală şi
invazie bacteriană a pereţilor apendicelui. Vârful curbei incidenţei în funcţie de vârstă a apendicitei
acute corespunde cu perioada maximă de dezvoltare a ţesutului limfoid.

10
 Hiperplazia limfoidă în pereţii apendicelui favorizează obstrucţia la pacienţii tineri, ţinând
seama şi de frecvenţa adenitei mezenterice la această vârstă. La persoanele în vârstă, formarea
stercoliţilor este o cauză majoră de obstrucţie. Cauze mai puţin obişnuite de obstrucţie includ
cudări, aderenţe şi neoplasme. Apendicita nu este cauzată de o bacterie specifică. Majoritatea
microorganismelor implicate sunt din cele care populează în mod normal colonul.
Paraziţii intestinali pot produce semne asemănătoare unei forme uşoare de apendicită dar
sunt incriminaţi numai în puţine cazuri.
Procesul inflamator se poate remite. De obicei infecţia progresivă şi obstrucţia duc la
scăderea irigaţiei sangvine. Marginea antimezostenică este cea mai vulnerabilă, zonele de gangrenă
apărând la început în porţiunile de mijloc.
Morbiditatea creşte mult odată ce fluxul sanguin a fost compromis şi chiar înainte de
perforaţia francă, bacteriile migrează prin peretele intestinal alterat în cavitatea peritoneală.
Morbiditatea în creştere a apedicitei acute la batrâni este parţial explicată de către rapida instalare a
gangrenei şi perforaţia ei.
Odată ce perforaţia a avut loc, evoluţia depinde de capacitatea marelui epiploon de a limita
infecţia. Dacă aceasta este adecvată rezultă un bloc imflamator sau un abces apendicular. Dacă
apararea nu este suficientă apare peritonita generalizată. Marele epiploon nu este bine dezvoltat la
copii iar delimitarea infecţiilor este mai puţin eficientă decât la copiii mai mari şi la adulţi. Totuşi la
toate grupele de vârstă,intârzierile de diagnostic şi tratament rămân factorul cel mai important care
înrăutăţeste prognosticul.

2.4. Anatomie patologică

În ordinea gravităţii leziunilor morfopatologice deosebim:
1. Apendicită acută congestivă, în care apendicele apare uşor tumefiat cu desen vascular
accentuat pe suprafaţa seroasei apendiculare, mezoapendice infiltrat.
2. Apendicita acută flegmonoasă (empiemul apendicular)
Apendicele apare tumefiat, erectil, cu luciul seroarei peritoneale şters, în tensiune, friabil
(stă să crape), acoperit de false membrane de fibrină, cavitatea peritoneală conţine un lichid de
reacţie inflamatorie, tulbure, sero-purulent, nemirositor cu absenţa germenilor în cultură. Cavitatea
apendicelui, închis, conţine puroi. Mucoasa prezintă zone de ulceraţie, microabcese în submucoasă
şi perete.
3. Apendicita acută hemoragică şi necrozantă îmbracă un aspect polimorf până la gangrena
parceală cu perforaţie pe orice segment apendicular sau cangrenă totală putridă când
apendicele este tumefiat, de culoare negricios-verzuie cu abces periapendicular al cărui
puroi este urât mirositor sau apare peritonită generalizată, dacă evoluţia a fost rapidă. Dacă

11
 evoluţia a fost lentă, progresivă, ultimele anse ileale, marele epiploon, anexele se pot acola
prin false membrane între ele şi bloca focarul septic apendicular cu formarea unui abces
periapendicular şi ulterior producerea unei peritonite generalizate în doi timpi.

2.5. Simptome
Durerea abdominală este simptomul major al apendicitei acute care nu pilseşte aproape
niciodată. Este primul şi cel mai important simptom în cazurile tipice. Începe ca o colică
periombilicală sau chiar epigastrică ce poate avea o intensitate severă sau să se prezinte ca un
simplu disconfort dureros abdominal. Durerea sub formă de colici este o adevarată durere viscerală
cauzată de obstrucţia apendiculară evocând o ocluzie intestinală.
La copii poate exista un disconfort între perioadele dureroase. În această fază bolnavul este
tentat să ia un purgativ având impresia că eliminarea de gaze şi scaun îl va uşura. Dar folosirea
purgativului este periculoasă grăbind perforarea. Clasic durerea poate rămâne periombilical pentru
câteva ore apoi SE LOCALIZEAZĂ ÎN FOSA ILIACĂ DREAPTĂ.
Când apendicele este situat retrocecal, durerea este percepută în flanc sau mai frecvent în
lomba dreaptă decât în fosa iliacă dreaptă. Când evoluţia către perforaţie este rapidă, durerile
colicative iniţiale pot să înceteze brusc generând optimism, dar evoluează mai mult sau mai puţin
rapid către dureri peritoneale de intensitate crescândă.
Inapetenţă este precoce şi lipseşte uneori. Senzaţia de foame indică faptul că bolnavul nu
are apendicită acută.
Greţurile şi vărsăturile sunt mai tardive. Dacă preced durerile, diagnosticul de apendicită
acută devine improbabil. În peritonită sunt prezente.
Tulburările tranzitului intestinal sub formă de balonare-constipaţie sunt prezente la o serie
de pacienţi de unde tendinţa folosirii purgativului. Diareea poate fi prezentă la copii sau în caz de
apendicită acită cu localizare pelvină având uneori semnificaţia unei forme grave.
Fetorul însoţeşte adesea apendicita acută dar nu este totdeauna prezent.
Febra este rar crescută de la început, însă ea poate atinge valori de 38°C. Frecvent există o
subfebrilitate. Asocierea frisoanelor şi a unei temperaturi mai ridicate sugerează o formă complicată
sau apendicită gangrenoasă.
Semnul Rowsing-palparea cadrului colic din stânga va declanşa dureri în fosa iliacă dreaptă.
Semnul psoasului-durere la extensia pasivă a şoldului drept, ca şi semnul Rowsing au o
valoare relativă.

12
 2.6. Investigaţii complementare
Examenul fizic al bolnavului reprezintă evident treapta ulterioară de susţinere a
diagnosticului apendicitei acute. El trebuie început cu inspecţia bolnavului, care va pune în evidenţă
faciesul caracteristic suferindului abdominal, tendinţă de a nu-şi modifica poziţia care, de cele mai
multe ori, apare cu flectarea coapsei drepte pe bazin.
Încercările de respiraţii profunde sau tuse sunt urmate de dureri la nivelul fosei iliace drepte,
uneori cu tendinţă la imobilizare a peretelui abdominal sau de a duce mâinile la nivelul zonei
dureroase.
Palparea, efectuată cu blândeţe, cu palma întinsă, va începe cu explorarea fosei iliace stângi,
manevră în masură să producă uneori durere la nivelul fosei controlaterale (semnul lui Rowsing).
Interpretarea etiologică a acestei dureri nu pare a fi atât împingerea gazelor din colon către zona
cecoapendiculară, care ar produce tensiune dureroasă, cât mişcarea împrumată peretelui abdominal,
care ar fi responsabilă de apariţia durerii.
Palparea epigastrului, sediul iniţial al durerii din apendicita acută nu va mai descoperi după
scurgerea primelor are de la debut senzaţia de durere.
În fosa iliacă dreaptă, putem surprinde apariţia apărării musculare antalgice, localizată,
apărare care cu blândeţe poate fi învinsă, punând în evidenţă zona de maximă sensibilitate.
Decompresia bruscă la palpare profundă a acestei zone este de regulă dureroasă (manevra
Blumberg).
Dacă apărarea musculară nu poate fi învinsă, percepem uneori o contractură adevărată,
adesea extinsă la întreg peretele abdominal, semn al unei certe atingeri peritoneale.
Examenul fizic al abdomenului nu poate fi încheiat fără auscutaţia cavităţii, care de cele mai
multe ori recunoaşte raritatea sau chiar dispariţia zgomotelor legate de peristaltismul intestinal.
Tuşeul rectal trebuie practicat sistematic, el putând releva prezenţa unei dureri lateralizate pe
dreapta sa, în cazuri mai avansate, colecţii lichidiene cu sediul în fundul de sac Douglas.
Tactul vaginal va putea exclude suferinţe ale organelor genitale interne element important în
formularea diagnosticului diferenţial în apendicita acută la femeie.
Hemoleucograma evidenţiază o hiperleucocitoză globală între 10.000-15.000 mm3 cu
predominenţă P.M.N. Leucocitoza de 20.000/mm3 sugerează formarea de abces periapendicular
sau perforaţie cu peritonită.
Leucocitoza nu este esenţială pentru diagnosticul de apendicită ci doar semnificativă,ea
putând fi întâlnită în multe situaţii de abdomen acut. Leucocitoza normală se întâlneşte la 20-30 %
din pacienţi şi drept urmare ea nu autorizează expectativa dacă semnele clinice sunt evocatoare
pentru apendicita acută.
Examinarea sedimentului urinar trebuie să fie sistematică.

13
 Când apendicele inflamat este în contact cu uterul sau vezica în urină se întâlneşte piurie sau
hematurie microscopică discretă. Dacă sunt abundente, originea durerilor este sigur urinară. În
sediment pot fi găsiţi un număr semnificativ de germeni în caz de infecţii urinare sau genitale.
Radiografia abdominală poate pune în evidenţă un apendicolit la 1/3 din copii sau 1/5 din
adulţii cu apendicită.
Asocierea dintre durerea abdominală localizată şi apendicolit este factor predictiv pentru
apendicita acută la peste 90% din pacienţi. În apendicita acută avansată, datele radiologice de ileus
localizat se pun în evidenţă la nivelul cecului şi intestinului subţire adiacent. În plus, apendicele
poate produce un efect de masă, deplasând cecul, iar edemul tisular paote duce la ştergerea grăsimii
peritoneale prerenal şi la nivelul psoasului. Un apendice inflamat rar poate cauza un
preumoperitoneu.
Ecografia abdominală este de mare importanţă la femeile de vârsta concepţiei şi la copii,
deoarece poate pune în evidenţă alte cauze ale durerii abdominale. Datele asociate cu apendicita
acută includ:
- îngroşarea peretelui abdominal peste 8-10 mm
- distensia lumenului
- lipsa compresibilităţii
- formarea abcesului
- lichid liber intraperitoneal
Calitatea şi acurateţea examenului ultrasonografic depinde de examinator.
Tomografia computerizată trebuie luată în considerare la pacienţii atipici la care ecografia
nu este disponibilă sau este neconcludentă. Datele tomografice de apendicită sunt reprezentate de:
- distensia apendicelui
- îngroşarea peretelui
- densificarea inflamatorie a ţesuturilor înconjurătoare
- flegmon sau abces pericecal
- colecţie aerică în cadranul inferior drept care semnalează perforaţia
Clisma baritată trebuie considerată când tomografia sau ecografia nu sunt de ajutor pentru
diagnostic, dar trebuie evitată la pacienţii cu colite toxice. Permite evaluarea prezenţei lumenului
apendicular, examinarea peretelui colonului pentru efect de masă, diagnosticul afecţiunilor
colonului drept şi ileonului terminal care pot stimila apendicita acută.
Daca substanţa de contrast umple apendicele este putin probabilă apendicita acută.
Laparascopia diagnostică este utilă la femeile în ovulaţie cu examen clinic echivoc pentru
apendicita acută. La acest subgrup1/3 din femei se dovedesc a avea o patologie primitiv

14
ginecologică, apendicele poate fi extirpat cu ajutorul laparascopului deşi avantajele acestei metode
faţă de cea clasică nu sunt clar definite.

2.7. Diagnosticul pozitiv

Este în primul rând un diagnostic clinic al cărui element esenţial este durerea spontană şi
provocată în fosa iliacă dreaptă asociată cu apărare musculară localizată. Elementele pozitive de
examen paraclinic spijină subpoziţia clinică dar adesea sunt nesemnificative.

2.8. Diagnosticul diferenţial

Se face cu:
1. Afecţiuni digestive:
a) Durerea cu localizare centro-abdominală în stadiile precoce ale apendicitei poate sugera o
gastroenterită. Cheia diagnosticului de gastroenterită este că greţurile, vărsăturile şi diareea de
obicei precede durerea. Sensibilitatea abdominală este slab localizată. Pacientul mai poate prezenta
şi simptome de boală virală sau cefalee, mialgii, fotofobie. Leucocitele pot fi rar crescute.
b) Limfadenita mezenterică se întâlneşte de obicei la pacienţii sub 20 de ani, durerile sunt
localizate centroabdominal, flancul drept, cadranul inferior drept dar fără apărare sau contractură.
Examenul histopatologic din ganglioni sau culturile recoltate intraoperator identifică agenţi
etiologici de tipul Yersinia, Shigella, Mycobacterium tuberculosis.
c) Inflamaţia diverticolului Meckel prezintă un tablou clinic cu simptome şi semne de
nedeosebit de apendicită. Apare de obicei la copii.
d) Ulcerul peptic perforat poate simula o apendicită mai ales când conţinutul gastric sau
duodenal se scurge decliv prin şanţul parietocolic drept şi dă naştere la durere şi sensibilitate
dureroasă în fosa iliacă dreaptă. Perforaţia liberă în cavitatea peritoneală a apendicelui rareori
determină o acumulare de gaz vizibilă radiologic, spre deosebire de perforaţia ulcerului peptic sau a
diverticolului inflamat şi perforat.
e) Particularităţile tabloului clinic al obstrucţiei intestinale depinde de sediul leziunii distructive.
Ocluzia intestinală înaltă este caracterizată prin vărsături incoercibile şi distensie abdominală relativ
mică în timp ce ocluzia intestinală joasă produce o distensie marcată şi om instalare mai tardivă a
vărsăturilor. Independent de sediul obstrucţiei durerea provocată la palpare este rar localizată în fosa
iliacă dreaptă.
f) Odată peritonita difuză de cauză apendiculară instalată, este greu de depistat sediul iniţial al
durerii. Totuşi, sensibilitatea dureroasă poate fi mai crescută în fosa iliacă dreaptă.

15
 g) Prezenţa unei mase palpabile în fosa iliacă dreaptă ridică problema unei investigaţii
intestinale la copilul mic, unei ileite terminale acute şi a bolii Crohn la copiii mai mari şi adulţi,
unui chist de ovar la femei, unui neoplasm intestinal la pacienţii în vârstă

2. Afecţiuni ginecologice:
a) Inflamaţia pelvisului poate prezenta simptome şi semne nediferenţiabile de apedicita acută,
dar ele pot fi totuşi deosebite pa baza unor criterii clinico-biologice. Sensibilitatea la mobilizarea
cervixului, leucoreea întăresc suspiciunea de boală inflamatorie a pelvisului.
b) Sarcina ectopică. Un test de sarcină trebuie efectuat la toate femeile de vârsta concepţiei care
se plâng de dureri abdominale.
c) Chisturile ovariene pot cauza dureri acute prin distensie sau ruptură. Sunt detectate cel mai
bine prin ultarsonografie transabdominală sau transvaginală.
d) Torsiunea de ovar. Inflamaţia ce însoţeşte un ovar torsionat poate fi palpată adesea prin
examinare pelvină bimanuală. Diagnosticul se confirmă deasemenea ecografic.
e) Ruptura sarcinii ectopice sau de folicul ovarian la adolescente poate simula toate stadiile
apendicitei acute, începând cu durerea colicativă în fosa iliacă, cu răspândirea durerii şi sensibilităţii
dureroase pe măsură ce sângele diseminează în cavitatea peritoneală.
Diagnosticul pozitiv poate fi sugerat de istoricul cu tulburări de ciclu, neregularitatea
menstrelor, scurgeri vaginale, durere în umă care poate fi indusă de iritarea peritoneului diafragmic.

3.Afecţiuni urologice:
a) Pielonefrita produce febră înaltă, durere şi sensibilitate în unghiul costovertebral.
Diagnosticul se confirmă printr-un examen sumar de urină.
b) Colicile ureterale. Pasajul calculilor renali poate cauza durere în flanc, cu iradiere către
rădăcina coapsei dar sensibilitatea este puţin localizată.
Hematuria sugerează diagnosticul care este format de pielografia intravenoasă.
Apendicita pelvină poate fi simulată de salpingită, diverticule, neoplasm de colon perforat.
Diferenţierea între aceste afecţiuni colonice şi apendicită este greu de realizat mai ales în cazul unei
bucle sigmoide lungi care ajunge până în fosa iliacă dreaptă. Ca o regulă generală, în dreapta,
sensibilitatea dureroasă este mai difuză şi colonul implicat se poate manifesta ca o tumoare
palpabilă la examenul clinic.
Apendicita retrocecală cauzează durere şi sensibilitate dureroasă situată mai înalt şi mai
posterior decât în mod obişnuit şi poate mima flegmonul perinefretic, pielonefrita acută, neoplasmul
colonic perforat sau colecistita acută.

16
 Febra mare şi frisoanele sunt caracteristice primelor două din afecţiunile enumerate decât
apendicitei, iar piuria şi durerea în unghiul costovertebral sunt deasemenea prezente.
Colecistita acută se asociază cu durere la palparea punctului colecistic şi pozitivitatea
manevrei Murphy în majoritatea cazurilor. Un uşor icter şi o masă palpabilă în regiunea vezicii
biliare sugerează deasemenea o colecistită acută.

2.9. Diagnosticul de formă clinică

Apendicita acută la copii. Diagnosticul este dificil, intervalul de timp între debut şi
diagnosticul definitiv este de 4 zile. Acest interval determină o incidenţă crescută a semnelor
radiologice pozitive, a formării abcesului sau peritonitei generalizate în momentul intervenţiei
chirurgicale. Apendicita este mai frecventă la copiii mici, apendicita se manifestă clinic prin
iritabilitate şi anorexie. Vărsăturile, durerea, febra şi disconfortul abdominal se pot accentua pe
măsură ce boala progresează.
Examinare clinică este digicilă iar sensibilitatea dureroasă nu poate fi localizată clar.
Instalarea febrei la nou-născut sau copil mic odată cu sensibilitatea dureroasă abdominală trebuia să
ridice suspiciunea unei apendicite acute.
Dificultăţile diagnostice în apendicita acută sunt certe la copilul pana la 3 ani.
Pentru acesată categorie de bolnavi diagnosticul este dificil de susţinut având în vedere
particularităţile vârstei.
Amamneza este aproape omposibil de făcut, iar relatările părinţilor pot adesea încurca,
datorită impactului deosebit pe care-l are provoacă asupra lor cea mai mică suferinţă a copilului,
fapt ce de regulă le diminuiază obiectivitatea.
Examenul fizic devine sărac în aspecte concludente pentru susţinerea diagnosticului, plânsul
care însoţeşte suferinţa modificând aspectul palpatoriu al peretelui abdominal.
Apariţia unei astenii fizice marcate, a meteorismului abdominal sau a diareii, în cursul unei
gripe, a unei angine sau a unei gastroenterite trebuie să inducă prezumţia diagnostică de apendicită
acută chiar în faţa unor semne palpatorii concludente pentru boală.
Diagnosticul diferenţial la această vârstă, este obligatoriu a se face cu gastroenterita banală
sau adenita mezenterică, afecţiuni în care sediul durerii este periombilical, la cea din urmă
limfocitoză fiind constantă.
Invaginaţia intestinală debutează cu dureri periombilicale, care ulterior se localizează la
nivelul fosei iliace drepte,mimând apendicita acută, dar absenţa iniţială a febrei şi recoltarea prin
tuşeu rectal a câtorva picături de sânge poate orienta corect diagnosticul.
Infecţia urinară, mai frecventă la fetiţe, poate şi ea include dubii de diagnostic.

17
 Între afecţiuni mai rare trebuie amintite inflamaţia diverticolului Meckel şi peritonita
primitivă cu pneumococ.
Pentru peritonita primitivă pneumococică pledează febra înaltă de la început, existenţa
eventuală a aunui focar primitiv (pulmonar sau pleural), o nefroză cunoscută, ştiut fiind faptul că
suferinţa apare într-o pătrime din cazuri la copiii nefrotici.
Dacă dubiile persistă, o mică celiotomie va verifica integritatea apendicelui, va putea recolta
lichidul peritoneal, de regulă purulent, ce va fi imediat examinat, descoperind germeni grampozitivi
(pneumococ sau streptococ), celiotomia fiind urmată de drenajul cavităţii fără extirparea
apendicelui.
În sfârşit, prezenţa unei pneumopatii la baza plămânului drept, evoluând cu dureri în flancul
şi fosa iliacă dreaptă,poate fi recunoscută la o ascultaţie atentă a plămânului, cât şi a abdomenului
(percepţia zgomotelor legate de peristaltism).
Un examen radiologic pulmonar va înlătura cert dubiile diagnostice.
În ceea ce priveşte examenele de laborator, combinaţia proteinei C reactive cu leucocitoză şi
VSH permite diagnosticul apendicitei acute în 96% din cazuri la copii.
După cum se vede,dificultăţile diagnosticului de apendicită acută sunt multiple la nou-
născuţi şi copilul mic, iar atitudinea de ales este intervenţia chirurgicală în situaţiile dubitative.
Calmarea temporală a durerii, mai ales odată cu aplicarea pungii cu gheaţă, nu trebuie să
liniştească observatorul, fapt care la copii, contraindică ferm procedeul.

Apendicita în timpul sarcinii

Apendicita acută în sarcină este la fel de frecvent întâlnită ca şi în afara sarcinii la femeie
(complică aproximativ 1 din 2.000 de sarcini) şi trebuie întotdeauna suspicionată atunci când în
evoluţia unei sarcini apare o durere abdominală acută. Diagnosticul precoce este vital dar dificil, în
special în trimestrul al 3-lea. Atunci apendicele este deplasat cranial de către uterul gravid aşa încât
durerea şi sensibilitatea dureroasă sunt situate mai sus decât într-o apendicită obişnuită. Semnele
rectale sau vaginale sunt absente. Leucocitele sunt în mod normal crescute în sarcină, iar radiografia
abdominală este contraindicată.
Întârzierea este dăunătoare atât mamei cât şi fătului, aşa încât odată eliminată din diagnostic
infecţia urinară, trebuie operat cât mai devreme. Decesul matern sau fetal nu este urmarea
apendicectomiei ci a peritonitei. Mortalitatea fetală este de 3 % în apendicita necomplicată şi de
30% în cazul perforaţiei. Incidenţa apendicitei este uniform distribuită în cazul sarcinii, deşi riscul
mortalităţii materne creşte pe măsură ce sarcina progresează.
Dificultatea diagnosticului, reţinerea de la intervenţie chirurgicală în faţa unei femei gravide
şi întârzierea evitabilă contribuie la creşterea riscului apendicitei acute la femeia gravidă.

18
 Apendicita acută la femeia însărcinată necesită şi ea o menţiune specială.
În primele luni de sarcină, pe fondul unui sindrom clinic mai puţin tipic, suferinţa poate fi
interpretată fie ca o sarcină extrauterină, fie ca o ameninţare de avort sau o pielonefrită.
În primele luni de sarcină, tabloul clinic este şi mai derutant,contractura musculară putând
lipsi, înlocuită fiind de o contractură uterină dureroasă de partea dreaptă.
Erorile diagnostice în aceste situaţii sunt periculoase, împiedicând decizia operatorie
salvatoare.

Apendicita la vârstnici.
Are o evoluţia mai rară. Gangrena şi perforaţia sunt de cinci ori mai frecvente la pacienţii
peste 60 de ani, cauzate de întârzierea de diagnostic.
Tabloul clasic al apendicitei acute este adesea absent, durerea fiind o caracteristică mai puţin
predominantă. Apendicita poate nici să nu fie luată în considerare drept cauză pentru suferinţa
pacienţilor. Cunoaşterea incidenţei crescute a apendicitei la vârstnici, manifestare atipică şi
atitudinea către o intervenţie promtă reprezintă cheia succesului terapeutic.
De obicei îmbracă două forme clinice particulare: forma ocluzivă care se operează cu acest
diagnostic şi este o apendicită acută perforată şi forma tumorală (pseudoneoplazică) cu evoluţie
lentă, afebrilă, până la apariţia unui plastron care se confundă cu o tumoare neoplazică.
La acestă categorie de bolnavi apendicita acută nu este o afecţiune rară şi îmbracă cel mai
adesea aspecte înşelătoare. Datorită reactivităţii mai slabe, tabloul clinic al bolii la debut este
atenuat, boala rămânând neidentificată până la complicarea ei, manifestată prin forme
pseudoocluzive sau pseudotumorale.
Faptul conduce la creşterea mortalităţii postoperatorii în asemenea situaţii.
Forma pseudotumorală a abcesului apendicular este cea mai frecventă, permiţând palparea
în fosa iliacă dreaptă a unei mase tumorale cu creştere progresivă, sensibilă, însoţită de alterarea
stării generele a bolnavului.
Diagnosticul diferenţial cu cancerul de cecoascendent ramâne dificil: 5% din cazurile de
apendicită acută îmbrăcând acest aspect.
Clisma baritată poate pune în evidenţă deformarea extrinsecă a cecoascendentului, însă
diagnosticul de certitudine nu poate fi oferit decât de intervenţia chirurgicală, urmată evident de
analiza histopatologică a piesei ileocecale de exereză.
O altă confuzie nu puţin frecventă la această categorie de bolnavi este interpretarea ca
apendicita acută a unei distensii dureroase cecale urmând unui cancer oclusiv al colonului stâng.

19
 Anamneza corectă, recoltând informaţii privind tulburări de tranzit intestinal în ultimele
luni, nivelurile hidroaerice de la unghiurile colice pe radiografia abdominală simplă, intervenţia
chirurgicală impusă de evoluţia sindromului oclusiv vor tranşa diagnosticul.

Forme clinice după localizarea anatomică şi evoluţie

S-a vorbit despre: apendicita pelvină, apendicita retrocecală, apendicita subhepatică care se
complică cu un flegmon perinefretic în localizările ascendente retrocolice iar uneori se confundă cu
o colecistită acută şi se întâlneşte în defecte de dezvoltare şi în acolare colonică.
1) Apendicita acută mezoceliacă, când apendicele este situat cu vârful spre promontoriu, la
rădăcina mezenterului sau profund sub ansele intestinale, evoluează sub forma unei „ocluzii
intestinale acute febrile”.
2) Apendicita în sacul herniar, de obicei inghinal drept, dar şi femural, ombilical, intensitatea
simptomelor poate să simuleze strangularea hemiară.
3) Apendicita în stânga (în situs inversus) este foarte rară şi survine în cazul existenţei unui
mezenter comun cu lipsă de rotaţie şi prin urmare întreg colonul se află în firida colică stângă şi
ansele intestinale în dreapta. Se poate confunda clinic cu o sigmoidită acută sau/şi perisigmiodită.
Prezenţa anselor intestinale în dreapta şi absenţa cecoascendentului impun lărgirea inciziei
saulaparatomie mediană.
4) Plastronul apendicular. Constituirea plastronului apendicular corespunde aglutinării cecului
cu marele epiploon, ansele intestinale şi peritoneu parietal care constituie o masă dureroasă şi
imprecis delimitată, fixată pe planul profund. Debutul este reprezentat de o criză apendiculară de
intensitate mijlocie. Durerile apărute în urmă cu 4-5 zile se ameliorează incomplet după un
tratament anodin, după care se exacerbează, iar la examenul local se constată formaţiunea tumorală
amintită. Restul abdomenului este nedureros şi suplu.
Temperatura oscilează între 38-3°C cu subfebrilitate, plus corespunzător, limbă încărcată şi
constipaţie.
Tumora creşte până în a 8-a zi rămânând staţionară câteva zile după care două eventualităţi
sunt posibile: regresia până la resorbţie completă sub tratament medical sau absedarea, tradusă prin
intensificarea febrei de tip septic, creşterea pulsului, a leucocitozei, tendinţa de ramolire a
plastronului, percepţia unei fluctuenţe centrale care denotă constituirea abcesului.
După poziţia anatomică a apendicelui, plastronul şi respectiv abcesul periapendicular pot
avea diferite localizări.
În apendicita retrocecală abcesul se va dezvolta către regiunea lombară şi va avea contact cu
peretele imitând abcesul perinefretic.

20
 2.10. Evoluţie. Complicaţii
Apendicita acută diagnosticată şi netratată oportun chirurgical evolueză spre complicaţii
adesea grave: - peritonită localizată (plastronul apendicular sau abcesul periapendicular)
- peritonită generalizată într-unu sau doi timpi
- abcese hepatice
- septicemie
- ocluzie intestinală acută mecano-inflamatorie
Sunt situaţii în care bolnavii se prezintă la consult în faza unor complicaţii generale grave,
de tipul septicemie, în care bacilul funduliformis este cel mai adesea întâlnit, sau şi mai grav, cu
tabloul clinic al unei pileflebite, urmarea unor abcese hepatice multiple.
În această din urmă formă, hepatomegalia, hiperleucocitoza şi adesea absenţa icterului, dar
cu confirmarea scintigrafică a suferinţei hepatice stabilesc diagnosticul, obligând la terapie
antibiotică parenterală energică concomitentă cu drenajul cavităţii peritoneale.
Din fericire evoluţia unei apendicite acute netratate nu este de fiecare dată la fel de gravă.
Apariţia plastronului apendicular este o formă evolutivă a apendicitei acute, netratate
iniţial, ce răspunde acestei afirmaţii.
Este de fapt o varietate de peritonită plastică şi fibrinoasă, cu aspect tumoral, la constituirea
formaţiunii participând peritoneul parietal, apiploonul, ileonul terminal, cecul, toate unite prin
aderenţe la început laxe, apoi solide, greu de disecat.
Formarea plastronului apendicular este însoţită de dureri şi vomismente care ulterior se
liniştesc, lăsând locul constipaţiei rebele şi anorexiei.
Temperatura se ridică la 38-39ºC, pulsul rămâne rapid, palparea masei tumorale constituite
este dureroasă, aceasta fiind rău delimitată şi părând a prinde în fixitate şi peretele abdominal
anterior.
Din punct de vedere evolutiv, plastronul apendicular poate regresa progresiv, spontan sau
sub tratament antimicrobian, apendicectomia putându-se practica 2-3 luni mai târziu.
Alteori, dimpotrivă semnele infecţioase se amplifică, febra devine oscilantă, însoţită de
frisoane, anorexia devine completă, leucocitoza creşte până în jur de 20.000/mm3, anunţând
ramolirea centrală a formaţiunii şi formarea abcesului.
În această situaţie drenajul chirurgical poate fi urmat de deschiderea spontană a abcesului la
piele, mai rar în cec sau uneori către rect, cu apariţia unui deblacu purulent, urmat de o scădere a
temperaturii.
Fistulizarea abcesului în peritoneu este excepţională, realizând o peritonită zisă „în trei
timpi”, de gravitate extremă.

21
 Peritonita. Urmează adeseori unei apendicite neglijate, la bolnavi cu imunodeficinţe.
Devine în general manifestată în 48-78 ore după debutul apendicitei acute, dar ea poate fi evitată în
mai puţin de 10 ore.
Debutul peritonitei urmeazăperforaţiei apendiculare iar extinderea ei variază mult. Dacă
intervenţia se realizează în scurt timp după perforaţie, peritonita este localizată în cadranul inferior
sau în pelvis. În majoritatea cazurilor acest proces există totuşi înaite de apendicectomie.
Apendicectomia poate ajuta la rezolvarea acestei peritonite localizate sau poate să nu
influienţeze evoluţia postoperatorie a infecţiei până la formarea abcesului sau a unei peritonite
extensive care poate difuza şi se generalizează până la întreaga cavitate peritoneală.
2.11. Prognostic
Apendicita acută necomplicată are o mortalitate generală mai mică de 0,1%. Gangrena şi
perforatie apendiculară cu peritonită cresc atât mortalitatea cât şi morbiditatea. Vârstele extreme au
un risc particular, dar ca şi celelalte vârste aceste comşicaţii pot fi evitate printr-un diagnostic şi
tratament precoce.

2.12. Tratamentul
Generalităţi. Este numai chirurgical în apendicita acută cu excepţia plastronului care se
tratează prin repau fizic, psihic şi digestiv (regim hidric), pungă cu ghiaţă aplicată pe fosa iliacă
dreaptă şi antibiotice. Numărul şi gravitatea comlicaţiilor apendicitei acute netratate comparate cu
simplitatea vindecării după ablaţia chirurgicală fac ca indicaţia operatorie să fie formală în
majoritatea cazurilor. În principiu toate apendicitele acute diagnosticate în timpul primelor două zile
de evoluţie trebuie operate fără întârziere indiferent care ar fi terenul pe care evoluează şi la fel de
bine pentru nou-născut ca şi pentru vârstnici.
Expectativa nu este acceptabilă decât dacă există o îndoială de diagnostic. Trebuie ştiut că
antibioticele şi aplicarea locală de gheaţă pot să atenueze momentan semnele clinice dar nu şi
evoluţia modificărilor anatomo-patologice. Acest comportament de temporizare prin tratament
medical are dezavantajul întârzierii deciziei operatorii. Clisma şi purgativele sunt proscrise atunci
când se suspectează o apendicită acută. În caz de peritonită difuză de cauză apendiculară intervenţia
chirurgicală va întârzia câteva ore în scopul corectării tulburărilor hidroelectrolitice, totdeauna
prezente.
În cazul plastronului, expectativa şi tratamentul medical sunt de dorit pentru că ablaţia
apendicelui este foarte dificilă şi lezarea organelor din vecinătate este posibilă cu consecinţe
adeseori grave.

22
 Drenajul. Dacă în formele supurative există unanimitate, în ceea ce priveşte utilitatea
drenajului, în formele congestive sau chiar în cele cu reacţie lichidiană părerile sunt împărţite.
Opinăm pentru drenajul Douglasului în formele cu reacţie lichidiană în care lichidul este tulbure,
modificat pentru primele 24-48 ore, aceasta fiind benefic evoluţiei ulterioare.
În situaţiile cu lichidul peritoneal nemodificat este suficientă aspiraţia aproape completă şi
spălare-aspirare cu ser fiziologic călduţ.
Alte situaţii când drenajul cavităţii abdominale (Douglas, laterocolic drept) este indicat sunt:
► persistă focarul de întreţinere a infecţiei (apendicectomie incompletă)
► după suprimarea sursei avem incertitudinea etanşeităţii bursei de înfundare sau înfundarea
dificilă
► deperitonizare întinsă cu suprafeţe crude, false membrane, sfaceluri aderente pe locul unde a
fost blocat apendicele inflamat
► abcese localizate periapendicular
► hemostază dificilă, nesigură.
Administrarea de calmante preoperator se va face numai după precizarea diagnosticului.
Tratamentul postoperator se axează pe:
- combaterea infecţiilor prin antibiotice administrate sub controlul antibiogramei
- corectarea tulburărilor hidroelectrolitice
- combaterea parezei intestinale prin aspiraţie gastro-duodenală
De asemenea, antibioterapia profilactică în momentul stabilirii indicaţiei operatorii este
recomandată reducând costurile şi morbiditatea postoperatorie. Preoperator se va face o evaluare a
riscului anestezic şi operator printr-un examen clinic şi investigaţii paraclinice adecvate. Bolnavul
nu se mai alimenteză şi nu mai ingeră lichide din momentul în care s-a decis intervenţia
chirurgicală.
Apendicectomia se face sub anestezie generală sau locală cu Novacaină 1% completată cu
anestezia de bază.
Anestezia. Se face la alegerea chirurgului în colaborare cu anestezistul, de regulă şi cu
acordul bolnavului. Se poate utiliza anestezia locală, spinală, peridurală sau generală. Este bine ca
atunci când tipul constituţional al bolnavuli sau suspicionarea unei apendicite complicate, anestezia
să ne asigure confortul necesar pentru a putea explora în bune condiţii cazul, iar pacientul să suporte
cât mai bine actul operator mai laborios.
Se impune ca în anesteziile periferice de tip logoregional, spinal etc. pacientul să fie
întotdeauna testat în privinţa sensibilităţii la drogurile ce vor fi folosite şi asistat intraoperator de un
cadru medical pregătit în specialitate.

23
 Postoperator evoluţia bolnavului va fi supravegheată de unul din medicii echipei de gardă, de
serviciul de anestezie, în cazul anesteziei generale până la trezirea pacientului.
Mortalitatea este redusă 0,5-2% datorită antibioticelor; poate fi încă scăzută prin depistarea
precoce şi intervenţia chirurgicală cât mai aproape de începutul bolii.
Tehnica apendicectomiei. Apendicectomia este actul chirurgical prin care se realizează
extirparea în totalitate a apendicelui afectat de un proces inflamator acut sau cronic sau de un
proces tumoral. Intervenţia trebuie totodată să asigure cecografia zonei de inserţie a apendicelui şi
hemostază mezoului apendicular.
Indiferent de indicaţia pentru care se execută, apendicectomia trebuie să înfăptuiască exereza
apendicelui în întregime.
Există numeroase variante legate de tipul inciziei, metodelor de tratare a bontului apendicular,
folosirea drenajului, a modului de închidere a plăgii şi alte aspecte privind tehnica apendicectomiei
care s-au dezvoltat de-a lungul timpului. Ele au la bază în majoritatea cazurilor, preferinţele
individuale şi succesele chirurgilor dar toate indică simplul fapt că rezultatele excelente se obţin de
fiecare dată când se asociază diagnosticul şi intervenţia precoce cu pricipiile de bază ale chirurgiei.
Calea de acces. Incizia recomandată în cazul apendicitei acute se va adapta tipului
constituţional al bolnavului. Cea mai obişnuită este incizia MAC BURNEY, pentru persoanele slabe
şi tinere. În cazul persoanelor obeze şi bărbaţilor cu musculatură puternică se va prefera incizia
Jalaguier. La femeile la care suferinţa anexială dreaptă pare mai probabilă decât apendicita acută se
recomandă deasemenea o incizie Jalaguier (pararectală dreaptă) prelungită eventual imediat. În
peritonite – calea mediană. Alegerea aparţine chirurgului.
Explorarea şi detalii tehnice. După străbaterea straturilor peretelui abdominal se izolează
plaga cu câmpuri sau comprese sterile şi cu ajutorul depărtătoarelor se realizează câmpul operator
pentru explorarea şi exteriorizarea apendicelui. Dacă în acest moment există lichid în cavitatea
peritoneală se recoltează pentru examenul bacteriologic şi se aspiră cu aspiratorul sau comprese
uscate. În cazul în care câmpul operator nu este suficient de larg şi nu permite o bună explorare,
incizia poate fi prelungită cranial sau spre teaca dreptului (transversal) cu secţionarea parţială sau
completă a muşchilor în funcţie şi de topografia cecului şi a apendicelui. Apendicele nu este de
găsit. În aceste situaţii şi mai ales în cazul lipsei de rotaţie a intestinului primitiv în fosa iliacă
dreaptă se găsesc ansele intestinale. Cecul poate fi găsit în acest caz fis prin lărgirea inciziei, fie prin
laparatomie mediană, pentru că cecul şi apendicele se află în firida colică stângă sau subhepatic.
Cecul se exteriorizează impreună cu apendicele până în clipa localizării bazei acestuia în urmă.
Pentru depistarea mai uşoară a apendicelui se poate urmări tenia cecului sau identificarea ileonului
terminal şi a plăcii ileocecale.

24
 În cazul unei expuneri inadecvate nu se forţează localizarea apendicelui sau exteriorizarea sa
ci se preferă mobilizarea cecului sau lărgirea inciziei, după caz. Mezoapendicele care conţine artera
apendiculară şi ramurile sale se ligaturează la bază şi se secţionează marginea sa apendiculară până
la implantarea apendicelui în cec având grijă să nu legăm arteriolele care vescularizează cecul sau
ramuri mezenterice ale ileonului terminal.
În cazuri mai dificile ligatura şi secţionarea mezoapendicelui se face prin pensări, secţionări şi
ligaturi succesive. În acest fel întregul apendice şi baza sa se eliberează de mezou şi se presează
între ramurile unei pense. În acest loc se aplică o ligatură cu un fir de aţă. Se realizează apoi în jurul
rădăcinii apendicelui o bursă musculoseroasă cu fir subţire care trebuie „să sară” vasele aflate în
hilul cecoapendicular pentru anu fi legate şi a evita necroza ulterioară parietocecală. Se izolează
baza apendicelui cu comprese sterile. Este secţionat apendicele între ligatură şi o pensă situată distal
de aceasta, se dezinfectează bontul apendicular cu alcool iodat şi se înfundă în bura creată care
poate fi întărită cu un fir în Z şi mezoplastie prin placarea unei mici porţiuni din mezoapendicele
rămas. Când inglamaţia apendiculară produce cartonarea cecului şi înfundarea este dificilă şi
riscantă. Ligatura bazei apendicelui este suficientă, ea putând fi eventual protejată de mezoplastie.
Când există puroi liber în fosa iliacă dreaptă şi pelvis acesta se aspiră aşa cum am mai spus şi
se face în final o toaletă cu ser fiziologic cald sau Betadină 1/10 pentru spălarea bacteriilor, sângelui
şi sfacelurilor.
Închiderea peretelui după apendicectomie în apendicita acută constituie subiect de dezbatere.
În general se admite că dacă s-au luat toate măsurile de prevenire a contaminării plăgii se poate
sutura palga „per primam” având ca rată a infecţiilor plăgii 5-7% chiar după formele de apendicită
gangrenoasă sau perforaţie.
Soluţiile alternative în cazul apendicitelor acute gangrenoase şi perforate cu abcese
peritoneale şi dacă plaga a fost sigur contaminată sunt:
• închiderea numai a peritoneului şi lăsarea restului de plagă liber,numai cu pansament
• apropierea laxă a tuturor straturilor în aşa fel încât plaga să „respire” şi să-şi poată evacua
secreţiile printre fire, iar după 6-7 zile strângerea suturilor plasate anterior cu folosirea unor drenuri
sub şi supraaponevrotice. În ultimul timp soluţia plagă deschisă a fost înlocuită printr-o toaletă a
peritoneului şia plăgii parietale cu Betadină 1/10 şi drenaj supra şi subaponevrotic cu rezultate
foarte bune. Chirurgul este cel care va judeca tehnica adecvată.
Antibioterapia preoperatorie este recomandabilă în toate apendicitele acute cu scop
profilactic în formele nesupurative şi continuă post-operator curativ în cele supurate.
Probleme în cursul apendicectomiei
a) Apendicele normal. Un apendice aparent normal poate fi scos în până la 20% din
apendicectomiile de urgenţă. Încercările de a îmbunătăţi acurateţea diagnosticului prin amânarea

25
actului operator pot fi hazardate şi pot duce la o creştere inacceptabilă a morbidităţii prin gangrenă
şi perforaţie. Dacă se constată absenţa modificărilor inflamatorii apendicularea alte patologii trebuie
excluse. Dacă lichidul peritoneal este modificat poate da indicii pentru diagnosticul corect.
b) Limfadenita acută mezenterică se asociază cu lichid clar, gălbui, liber în cavitatea
peritoneală; perforaţia ulcerului gastroduodenal se asociază cu un lichid colorat cu nuanţă biliară;
perforaţia colonică cu lichid fecaloid; infarctul intestinal cu lichid sanguinolent; pancreatita acută cu
lichid lactescent sau seroematic în formele necroticohemoragice. Sângele liber în cavitatea
peritoneală sugerează ruptura unui vas (anevrism), al unei sarcini ectopice, a unui chist ovarian
folicular sau al unui traumatism ignorat sau ascuns de pacient.
Dacă totuşi cauza rămâne neclară, incizia trebuie prelungită dacă se depistează o cauză
genitală sau cel mai bine este de efectuat o laparatomie mediană care să permită o explorare
amănunţită şi un tratament adecvat.
Dacă nici o altă afecţiune patologică nu este decelată, se explorează ileonul distal pentru
excluderea diverticulului Meckel, a ileitei terminale, a abolii Crohn sau adenitei mezenterice.
Ambele ovare şi trompe uterine sunt inspectate, controlate şi se încearcă vizualizarea
colonului sigmoid.
Chiar şi în prezenţa altor patologii se încearcă extirparea apendicelui, normal dacă s-a
intervenit pe MacBurney pentru că altfel pot apărea, în cazul unei afecţiuni acute abdominale
ulterioare, confuzii de diagnostic la un bolnav cu cicatrice postapendicectomie.
c) Formaţiune tumorală la nivelul apendicelui. Prezenţa lor la palpare este cel mai adesea
cauzată de stercoliţi. În obstrucţiile apendiculare îşi perd mobilitatea şi pot fi consideraţi
neoplasm apendicular până la examinarea macroscopică a apendicelui.
Neoplasmele apendiculare sunt rare. De regulă orice apendice trebuie examinat macroscopic
prin deschiderea lumenului şi în cazul celor mai mici suspiciuni tumorale examinat H.P.
extemporaneu şi la parafină.
d) Mucocelul apendicular. Este rar şi rezultă din obstrucţia cronică a apendicelui cu acumularea
secreţiei mucoase (mucinei) producând dilatarea chistică. Mucocelul simplu se tratează prin
apendicectomie şi cu examinare obligatorie histopatologică funcţie de care, în caz de etiologie
malignă, se impune reintervenţie şi practicarea hemicolectomiei drepte. Pseudomixomul peritoneal
este o complicaţie a mucocelului apendicular (sau a neoplasmului ovarian), celulele producătoare
de mucină sunt diseminate pe toată suprafaţa peritoneului realizând o adevărată cămaşă gelatinoasă
care înveleşte toate organele. De aceea, în timpul apendicectomiei trebuie luate toate măsurile de
precauţie pentru a avita ruperea şi contaminarea cavităţii peritoneale.
e) Ileita terminală şi apendicectomia. Ileita terminală mimează clinic apendicita dar la
laparatomie ileanul terminal apare roşu şi îngroşat, adenita mezenterică evidentă, cecul şi

26
apendicele aparent normal. Examenul histopatologic al ganglionbilor limfatici măriţi de volum şi al
apendicitei relevă modificări specifice. Diagnosticul poate fi confirmat de examenul serologic sau
de cultura din ganglionii limfatici.
În trecut apendicectomia era contraindicată pe baza riscului producerii fistulei din intestinul
inflamat. Actual se recomandă ca intestinul să fie lăsat în pace iar apendicele să fie scos.
Tratamentul în continuare după apendicectomie pentru ileita terminală nu este necesar exceptând
rarele situaţii de septicemie cu Yersinia când trebuie prescrisă Tetraciclină. După convalescenţă un
tranzit barital al tubului digestiv trebuie efectuat pentru a exclude o altă localizare a bolii Crohn.
f) Diverticulul Meckel. Inflamaţia diverticulului Meckel nu poate fi deosebită clinic de
apendicita acută. Laparatomia este necesară în ambele situaţii, diverticulul Meckel inflamat se
rezecă. Un diverlicul Meckel se caută de rutină atunci când apendicele nu este inflamat. Când
diverticulul Meckel este găsit întâmplător el trebuie rezecat.
Variante tehnice de apendicectomii în formele complicate de apendicită
a) Apendicectomia retrogradă. Este intervenţia care se practică procedându-se iniţial la
izolarea bazei apendicelui, secţionarea şi înfundarea sa. Se eliberează apoi apendicele şi se
îndepărtează.
În acestă variantă tehnică ligatura mezoului se face obligatoriu, indiferent aspectul său, prin
ligaturi „etajate” (succesive, proche en proche) aceasta fiind singura metodă capabilă de a asigura o
hemostază corectă.
b) Apendicectomia subseroasă. Realizează exereza folosind planul de elivaj existent între
seromusculoasă şi restul peretelui apendicular. Se procedează ca în apendicectomia retrogradă
izolând iniţial baza apendicelui care se prinde între ramurile unei pense Kocher, se incizează
circular seromusculoasa şi se pătrunde în planul de clivaj. Se răstoarnă apoi sub forma unui manşon
peretele seromusculos şi se disociază de restul peretelui apendicular răsturnându-se sub forma unui
deget de mânusă până la vârful apendicelui.
Aceste două variante reprezintă tehnici de excepţie care necesită o execuţie delicată.
Indicată atunci când vârful apendicelui este fixat în profunzime şi nu poate fi exteriorizat şi numai
în afara proceselor inflamatorii acute.
c) Apendicectomia laparascopică. Este o tehnică nouă care are indicaţii restrânse pentru
diagnosticul deferenţial al apendicitei cu unele afecţiuni pelvine genitale şi unele apendicectomii la
obezi.
d) Plastronul apendicular. Este forma anatomo-clinică ce impune o modificare de tactică în
tratamentul apendicitei acute în sensul expectativei cu internarea bolnavului în spital şi efectuarea
unui tratament medical bazat pe pricipii cunoscute. Când procesul inflamator evoluează spre
rezoluţie se va aefctua apendicectomia după un interval de cel puţin şase săptămâni termen

27
considerat util pentru o operabilitate normală. În cazul evoluţiei către supuraţie sau abcese este
indicată intervenţia dar numai cu scopul de adrena colecţia purulentă.
Extirparea apendicelui bolnav nu se face în cursul uni astfel de intervenţii. Neevacuat
abcesul poate evolua către o peritonită în doi timpi sau să fistulizeze într-un organ cavitar
intraabdominal sau la exterior.
e) Abcesul peroapendicular. Reprezintă o eventuală fază evolutivă a pendicitei acute. Sediul
abcesului este variabil dependent de poziţia apendicelui. De remarcat că apendicele ectopic necesită
o intervenţie mai grea înregistrând morbiditatea şi mortalitatea cea mai mare. Cele mai frecvente
sunt ilioinghinale, iliolombare, pelvine, mezoceliace. Ca şi în cazul plastronului apendicular
obiectivul operaţiei este limitat la evacuarea puroiului şi drenajul spaţiului extraperitoneal.
f) Peritonita. Gangrena şi perforaţia care generează peritonita apar mai rar la pacienţii în vârstă
şi sunt precipitate la toate grupele de vârstă de administrare de purgative în stadiile precoce ale
apendicitei acute.
Tratmentul este acela al unei peritonite şi presupune o pregătire preoperatorie scurtă,
energică, necesară pentru corectarea dezechilibrelor induse. Intervenţia operatorie este esenţială
pentru a evita răspândirea processuli infecţios în întreaga cavitate peritoneală şi prăbuşirea stării
generale
Abordul apendicelui se face în acestă situaţie prin laparatomie mediană pubo-ombilicală şi
în funcţie de situaţia prelungită supraombilical
Tehnica apendicectomiei este aceeaşi ca pentru cazurile necomplicate. Trebuie recoltat
material pentru examenul bacteriologic,să nu se lase resturi de apendice neextirpat, toaletă cu ser
fiziologic călduţ, drenajul este obligatoriu şi se vor lua toate măsurile pentru evitarea supuraţiei
plăgii. Reanimarea postoperatorie şi antibioterapia curativă sunt obligatorii.
Complicaţiile apendicectomiei
Exceptând complicaţiile tehnicii apendicectomiei, anesteziei, complicaţiile generale ale
stărilor postoperatorii şi de convalescenţă, complicaţiile apendicectomiei sunt complicaţiile
apendicitei acute.
Deci, pe bună dreptate se pune accentul pe extirparea apendicelui inflamat înainte de a apare
perforaţia, ca cea mai bună metodă de evitare a complicaţiilor. Ele pot apărea şi din alte cauze decât
boala chirurgicală. Chiar dacă nu este o intervenţie complexă ea poate fi urmată de un număr de
comlpicaţii datorită anesteziei, hemostazei deficitare, tehnici deficitare, atelectaziei, pneumoniei,
emboliei, corp străin cum ar fi tampoane, comprese uitate din greşeală în cavitatea peritoneală.
a) Hemoragia intraperitoneală postoperatorie este consecinţa unei derapări sau desfaceri a
ligaturii de pe mezoapendice sau hemoragia progresivă dintr-o zonă de decolare.

28
 Necesită reintervenţie de urgenţă prin cale de acces largă,mediană pentru controlul şi
asigurarea hemostazei prin identificarea către baza mezenterului a arterei ileobiceco-apendiculare.
Hemostaza oarbă este periculoasă atât prin riscul de a fi ineficientă cât şi prin riscul de a lega uterul,
vasele mezenterice.
Se manifestă prin hemoragie pe tubul de dren, semne de anemie acută, reacţie peritoneală
localizată. Prezenţa acestei simptomatologii ne obligă să intervenim pentru hemostază. Hemoragiile
mici se complică cu infecţie peritoneală a 4-a şi a 5-a zi sau abces în Douglas, a 8-a şi a 10-a zi.
Prezenţa drenajului nu impiedică hemoragia dar ne ajută să o descoperim mai uşor.
b) Hematomul parietal reprezintă o manifestare mai puţin gravă a unui defect de efectuare a
hemostazei planurilor superficiale. Dezvoltat subaponevrotic ca urmare a lezării accidentale a unor
vase musculare necesită desfacerea plăgii, cu evacuarea hematomului, controlul şi refacerea
hemostazei
Dacă se află subcutan evacuarea se face simplu printr-o simplă butonieră între firele de
sutură, fără nici o consecinţă. Reprezintă o condiţie ideală pentru supurare a plăgii.
c) Leziuni traumatice. Se poate produce în cursul intervenţiei printr-o bursă perforantă sau
rezultat al manipulării unui cec extrem de friabil şi inflamat. Importantă este reconoaşterea şi
repararea imediată cu patch peritoneal parietal şi plasarea unui drenaj local. Rareori din cauza lipsei
de îndemânare sau nerecunoaşterii anatomiei locale poate fi lezate uterul drept sau vasele iliace
drepte (apendicita retrocecală sau pelviană fixată la peritoneul parietal posterior).
Pentru a fi evitate consecinţele fatale ulterioare asemenea catastrofelor trebuie diagnosticate
rapid şi reparate încă în timpul intervenţiei primare.
D. Complicaţii loco-regionale precoce.
a) Peritonita difuză poate surveni deasemenea ca rezultat al ruperii din greşeală a apendicelui
inflamat acut sau gangrenos în timpul apendicectomiei.
Peritonita secundară apendicitei acute perforate ar fi cel mai adesea o etiologie
plurimicrobiană cu germen Gram negativ (G-) cât şi Gram pozitiv (G+) specii aerobe şi anaerobe.
Tabloul clinic şi consecinţele subt cele cunoscute.
În privinţa tratamentului acesta este cu atât mai eficace cu cât intervenţia chirurgicală este
mai promtă la care trebuie un diagnostic timpuriu. Datorită tulburărilor funcţionale provocate de
peritonita septică, are o mare importanţă în obţinerea de bune rezultate pregătirea preoperatorie
continuă intra şi postoperator la aceşti bolnavi. Acesta include principiile foarte bine cunoscute de
tratament ale peritonitei.
b) Ocluzia mecano inflamatorie postapendicectomiei este o complicaţie precoce, constantă a
colării ultimelor anse iliace pe o suprafaţă crudă, deperitonizată în caz de apendice blocat, cavitatea
restantă de abces periapendicular, tub de dren nesuprimat după 24-48 ore, bont apendicular

29
neânfundat. Diagnosticul este clinic şi radiologic iar tratamentul are ca obiective:reechilibrarea
hidroelectrolitică, A.D.S, stimularea tranzitului, antibiotice, antiinflamatorii. Rareori este nevoie de
reintervenţie chirurgicală.
c) Abcesul intraperitoneal (intraabdominal). Este o complicaţie frecventă apendicitei acute şi
în general apare la 7-14 zile de la debutul infecţiei. Se poate dezvolta uneori în cinci zile şi se
formează prin izolarea infecţiei în una sau mai multe zone prin aderare eficace a structurilor
adiacente şi îndeosebi a anselor intestinale şi a epiloonului. Cea mai frecventă localizare a abceselor
intraabdominale ce par după apendicita acută este zona periapendiculară în cadranul drept inferior
al abdomenului. Indiferent dacă abcesul este prezent înaintea apendicectomiei sau se dezvoltă
secundar acesteia, manifestările clinice sunt similare.
Febra persistă, sensibilitate abdominală localizată, formaţiune sensibilă în cadranul
abdominal inferior drept, leucocitoză, decelarea prin ECO abdominal al unei colecţii bine
delimitate. Prezenţa sensibilităţii abdominale genaralizate şi a ileusului paralitic este improbabilă
dacă abcesul este limitat la zona apendiculară cu toate că există distensie abdominală considerabilă
în cazurile în care abcesul nu este complet închistat printr-un perete.
Examenul radiologic de obicei este de mare ajutor, în schimb ecografia este foarte utilă şi în
aceste cazuri. Uneori un abces intraabdominal se poate rupe ca rezultat al unei expansiuni rapide,
aunui traumatism sau necroze bacteriene a peretelui său.
Se dezvoltă astfel o peritonită generalizată în 2 timpi caracterizată prin colaps vascular,
anurie, semne de şoc septic. Moartea poate fi iminentă. Diagnosticul se face pe baza tabloului clinic
deoarece starea generală a bolnavului impiedică investigaţii diagnostice suplimentare.
Tratamentul este identic cu cel recomandat în cazul şocului septic din peritonita
generalizată.
Prognosticul bolnavului cu abces intraabdominal perforat şi urmat de peritonită generalizată
este rezervat şi marcat de o mortalitate foarte mare: peste 50%.
d) Infecţia plăgii. Infecţia plăgii de apendicectomie devine manifestă între a 4-a şi a 8-a zi
postoperatorie. Ea este polimicrobiană dată de floră polimorfă G- şi G+. Prima manifestare este de
regulă celulita. Se pot dezvolta abcese în ţesutul subcutanat, subaponevrotic.
Uneori se dezvoltă o celulită crepitantă sub fascia Scarpa care se poate extinde rapid,
evolutivă ce poate fi fatală
Tratamentul constă în incizie precoce şi largă, drenaj prin şi în jurul zonelor interesate
pentru a realiza o decomprimare satisfăcătoare. În cazul abceselor plăgii se recomandă drenaj
precoce prin îndepărtarea firelor de sutură şi desfacerea marginilor plăgii.
Tratamentul antibiotic adecvat şi ţintit se impune pe identificare florei bacteriene şi a
antibiogramei.

30
 Din fericire, gangrena cutanată progresivă nu se întâlneşte des în practica medicală. Apare
obişnuit în plaga operatorie şi în jurul suturilor interesând mai multe straturi anatomice. Se prezintă
sub forma unei ulceraţii dureroase, purpurice, negricioase care se decolorează în jur cu zone de
eritem.
Din zona de celulită se poate izola streptococ nehemolitic iar în zona ulceraţiei stafilococ
auriu hemolitic. Zona interacţiunii acestor germeni produce probabil marginile gangrenei extensive.
Tratamentul recomandat = excizia zonei ulcerate şi tratamentul antibiotic cu doze mari de
PENICILINĂ. Manoley, care a redeschis gangrena cutanată progresivă cu fasceită necrozantă a
recomandat folosirea BACITRACINEI.
Complicaţii datorită unor infecţii specifice
Uneori un abces periapendicular se poate dezvolta în asociaţie cu alte boli cum ar fi:
actinomicoza, tuberculoza, infecţii amoebiene, enterită regională, cancerul, limfomul sau tumorile
cancinoide care pot perfora apendicele şi forma abcese.
Diagnosticul unor astfel de leziuni se bazează pe date clinice sau operatorii particulare, pe
examenul microscopic al ţesutului biopsiat sau pe culturi. Diagnosticarea leziunilor specifice
acestora impune chimioterapie sau antibioterapie pentru infecţia respectivă.
Asocierea bolilor maligne cu abcese intraabdominale reprezintă probleme particulare pentru
fiecare caz în parte.
Alte complicaţii:
• pileflebite cu abcese hepatice multiple-necesită tratament medical
• fistule stercorale din bontul apendicular (complicaţie rară)
• evisceraţia-posibilă în peritonite, cu abord median, bolnavi obezi, diabetici taraţi
• infecţii precoce la distanţă: pulmonare (abcese pulmonare, empiem), pericardită ce poate
apărea în cursul evoluţiei unei septicemii, abcesele cerebrale pot apărea după 4-8 săptămâni sau
chiar mai târziu.
Complicaţii tardive:
► formare unui traiect fistulos după evacuarea unui abces periapendicular, apendicectomie dificilă
► ocluzia intestinală pe bride de epiploon fixat la zona apendiculară, cicatrice, eventraţia după
supuraţii postoperatorii ale plăgii.
Prin frecvenţa sa apendicita acută este una din bolile importante din patologia chirurgicală
De cele mai multe ori se întârzie cu diagnosticul din cauza altor boli asemănătoare: ulcer
perforat, colecistită acută, colică renală.
Singurul tratament benefic în apendicita acută este cel chirurgical după un diagnostic precoce
pentru o evoluţie şi prognostic bun.

31
 2.13. Educaţie pentru sănătate
În primele 6-8 ore postoperator fară alimentaţie orală.
În prima zi se institue regim alimentar HZ.
În a2a zi supe de zarzavat strecurate, iaurt, lapte, piureuri de legume.
În a3a zi carne fiartă sau friptă
Se introduc treptat alimente, în funcţie de toleranţa digestivă a pacientului dupa cum urmează:
 necesar: 21-30 Kcal/Kgc/zi – adult; 18 Kcal/Kgc/zi – copil
 se creşte cu: 5-8% /grad de febră
20-40% /peritonită

32
 CAPITOLUL III
PLAN DE ÎNGRIJIRE (3 CAZURI)
CAZUL I
Culegerea datelor
Sursa de date:
- pacientul,
- familia,
- echipa de intervenţie
- foaia de observaţie
Date subiective:
Numele şi prenumele: C.D.
Vârsta: 30 ani
Sex: masculin
Stare civilă: necăsătorit
Domiciliu: com.Rîmnicelu, Buzău
Ocupaţie: şofer TIR
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu părinţii într-o casă cu 7 camere; frumos amenajată. Are
program de lucru lejer.
Obiceiuri: fumează aproximativ 20 ţigări /zi, bea cafea 3/zi, ocazional consumă alcool, îi plac
plimbările în aer liber şi să se uite la televizor.
Alergii: Nu prezintă alergii la nici un medicament.
Semne particulare:
- RH – pozitiv
- Grupa sanguină – AII
- Greutate – 88 kg
- Înălţime – 1,86 m
Funcţii vitale:
- TA – 130/70 mm/Hg
- AV – 76 b/min
- R – 18 r/min
- T – 38,5°C
Funcţii vegetative:
- inapetenţă

33
 - scaun normal
- diureză normal
Elemente biografice legate de sănătate:
- A.H.C. – fără importanţă
- A.F.P. – fără importanţă
- A.P.P. – fără importanţă
Motivele internării:
- durere în fosa iliacă dreaptă, greaţă, vărsături, stare subfebrilă (38,5°C), frisoane,
transpiraţii, stare generală intens alterată.
Istoricul bolii: Debut în urmă cu 72 de ore, cu dureri în fosa iliacă dreaptă, greaţă, vărsături, fapt ce
a determinat internarea pacientului C.D. în secţia Chirurgie, pentru investigaţii şi tratament.
Examen clinic general:
- tegumente şi mucoase: normal colorate
- ţesut musculo-adipos: normal reprezentat
- sistem ganglionar limfatic: nepalpabil
- sistem osteo-articular: integru
Examen pe aparate:
Aparatul respirator:
- torace normal conformat
- respiraţie de tip costal inferior
- sonoritate pulmonară normală
- MV prezent bilateral
- ritm respirator: 18 r/min
Aparatul cardio-vascular:
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară
- zgomote cardiace bine bătute, ritmice
- TA – 130/70 mm Hg
- P – 76 p/min
Aparatul digestiv:
- abdomen suplu, sensibil la palpare în fosa iliacă dreaptă
- greţuri, vărsături
- tranzit intestinal prezent
- ficat şi splină în limite normale
Aparat uro-genital:
- loje renale libere

34
 - Giordano pozitiv nedureros
- Micţiuni prezente
SNC:
- orientat temporo-spaţial
- nu prezintă semne de iritaţie meningeală
Eliminări:
Urina:
- cantitatea – 1500-2500 ml/zi
- frecvenţa – 7-8 micţiuni / 24 h
- ritmul – normal
- culoarea – galben
- aspectul – clar
Scaun:
- frecvenţa – 2 scaun/zi
- orarul – ritmic, dimineaţa la trezire
- cantitatea – 150-250 g/zi materii fecale
- consistenţa – păstoasă, omogenă
- forma – cilindrică, de lungime variabilă
- culoare – brună, dată de stercobilină
- miros – fecaloid
Transpiraţie – intensă
Vărsături – prezintă vărsături alimentare
Expectoraţia – absentă
Obişnuinţe alimentare: pacientul consuma 4-5 mese pe zi cu orar regulat (3 mese principale şi 2
gustări). În prezent, apetit uşor diminuat, datorită febrei, vărsăturilor şi a alterării stării generale.
Hidratare în jur de 1200-2000 l/zi.
Elemente de igienă: pacientul este dependent în efectuarea îngrijirilor igienice zilnice, în primele 3
zile după intervenţia chirurgicală.
Diagnostic medical la internare:
Apendicită acută, flegmonoasă.
Data internării: 24.02.2017, ora 11
Data externării: 29.02.2017, ora 13

35
 NEVOIA MANIFESTĂRI SURSA DE
FUNDAMENTALĂ DE INDEPENDENŢĂ DE DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1.A respira şi a avea o
bună circulaţie
2.A bea şi a mânca Greţuri, vărsături datorită procesului infecţios Afecţiunea
Proces infecţios
3.A elimina Vărsături Afecţiunea
Proces infecţios
4.A se mişca, a avea o Mobilizare activă şi pasivă Intervenţia chirugicală
bună postură
5.A dormi, a se odihni Perturbarea somnului nocturn Intervenţia chirugicală
6.A se îmbrăca şi Imposibilitatea de a-şi schimba lenjeria de Intervenţia chirugicală
dezbrăca corp
7.A menţine temperatura Subfebrilitate (38,5°C), frison, transpiraţii Proces infecţios
corpului în limite Intervenţia chirugicală
constante
8.A fi curat şi îngrijit Tegumente transpirate, lenjerie de pat şi corp Proces infecţios
schimbate de asistentă Intervenţia chirurgicală
9.A evita pericolele Durere în fosa iliacă dreaptă Proces infecţios
10.A comunica
11.A practica religia
12.A se realiza Spitalizare Proces infecţios
Intervenţia chirurgicală
13.A se recrea Uşor anxios Spitalizare
14.A învăţa

36
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNDAMENTALE

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE

1.durere în fosa iliacă dreaptă dezechilibru hidro-electrolitic
2.alterarea temperaturii corporale manifestată risc de infecţii postoperatorii
prin subfebrilitate (38,5°C) risc de complicaţii (tromboembolism pulmonar,
3.alimentaţie inadecvată calitativ şi cantitativ bronhopneumonie de decubit)
manifestată prin greţuri, vărsături risc de infecţii nosocomiale
4. incapacitate de a dormi şi odihni, recrea
5. lipsa cunoştinţelor
6.alterarea nevoii de a fi curat şi îngrijit
manifestată prin tegumente transpirate

Diagnostic nursing
1.alterarea nevoii de a evita pericolele, manifestată prin durere în fosa iliacă dreaptă
2.alterarea temperaturii corporale datorită procesului infecţios manifestată prin subfebrilitate
(38,5°C)
în timpul intervenţiei chirurgicale, manifestă uşoară dispnee şi hipotensiune arterială datorită
rahianesteziei
3.alimentaţie inadecvată calitativ şi cantitativ în deficit, datorită procesului infecţios manifestat prin
greţuri, vărsături
4.anxietate datorită bolii şi necunoaşterii acesteia manifestată prin teamă, nelinişte, agitaţie
5.eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ, datorită procesului infecţios manifestat prin vărsături
6.alterarea nevoii de a dormi şi odihni manifestată prin perturbarea somnului nocturn datorită
durerii
7.lipsa cunoştinţelor manifestată datorită lipsei de educaţie sanitare

37
38
 Probleme Obiective Intervenţii Evaluare
Autonome Delegate
1.Alterarea nevoii Combaterea -am condus pacientul în salon curat, bine 24.02.2017 24.02.2017
de a evita durerii aerisit Combaterea durerii prin administrare Stare generală uşor
pericolele -am asigurat condiţii de microclimat şi de analgezice şi tratament adecvat ameliorată
manifestată prin confort -am administrat la indicaţia
dureri în fosa -i-am explicat necesitatea spitalizării şi a medicului:
iliacă dreaptă, intervenţiei chirurgicale, luându-i -SF 9% 500 ml
sursa de dificultate consimţământul pentru anestezie şi -Algocalmin 2f/12h
fiind procesul intervenţie -Metoclopramid 1f/zi
infecţios – -am asigurat linie venoasă -No-Spa 2f/zi
inflamarea -am efectuat EKG, Rg abdominală şi -Arnetin 2f/zi
apendicelui xifoid ecografie abdominală -Penicilină 4 ml/zi
-am recoltat analizele uzuale de laborator -Paracetamol 1 fl 1000 mg/12h
şi am determinat grupa sanguină -seara: Diazepam 1 f (i.m.) h 21,00
-am monitorizat funcţiile viatle şi 25.02.2017
vegetative (TA, P, R, T, Dz, Sc) Medicul execută rahianestezie cu:
-am pregătit pacientul pentru intervenţie -Marcaină spinală f 1 25.02.2017
chirurgicală, i-am explicat ce tratament -Dormicum 5mg f 1 Se intervine chirurgical,
se efectuează în prima zi de internare -SF – 500 ml fl 2 stare generală uşor
(fizic şi psihic) -Gluc.5% 500 ml fl 1 ameliorată
-în seara dinaintea intervenţiei şi -O2
dimineaţa din ziua intervenţiei i-am 25.02.2017
efectuat clismă evacuatoare simplă Medicaţie postoperatorie:
-am pregătit pacientul pentru sondaj -Algocalmin – 4f / 24 h
vezical şi am efectuat sondajul în -Metoclopramid 1f/zi
dimineaţa intervenţiei -Mabron 2f/zi
-am pregătit local pacientul pentru -Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
intervenţie chirurgicală, spălat şi ras -Arnetin 2f/zi
-am explicat importanţa actelor medicale -Penicilină 4 ml/zi
(investigaţii, testări, tratament) -Gentamicină 80 mg 2f/zi
-am intervievat pacientul în legătură cu -Diazepam 1f/h 21,00 26.02.-29.02.2017
eventualele alergii medicamentoase sau -Clexane 0,4 1f/24h Stare generală ameliorată
de altă natură

39
 26-27-29.02.2017
- SF – 500 ml fl 2
-Gluc.5% 500 ml fl 1
-O2
-Algocalmin – 4f / 24 h
-Metoclopramid 1f/zi
-Mabron 2f/zi
-Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
-Arnetin 2f/zi
-Penicilină 4 ml/zi
-Gentamicină 80 mg 2f/zi
-Diazepam 1f/h 21,00
-Clexane 0,4 1f/24h
-pansamentul plăgii zilnic
29.02.2017
-îndepărtarea şi scoaterea firelor
chirurgicale de sutură
2.Alterarea nevoii Scăderea -administrarea de antitermice -la indicaţia medicului se 24.02.2017
de a menţine febrei -împachetări reci administrează pacientului T – 38,5°C la internare
temperatura -pansamentul plăgii antitermice: T – 38,1°C seara
corpului în limite -Algocalmin 4f/zi 25.02.2017
normale -Paracetamol 1000 mg 2fl/zi T – 38°C dimineaţa
manifestată prin -la recomandarea medicului s-a T – 37,7°C seara
stare subfebrilă efectuat pansamentul plăgii zilnic în 26.02.2017
(38,5°), datorită condiţii perfecte de asepsie, T – 37,3°C dimineaţa
procesului respectând timpii unui pansament T – 37,4°C seara
infecţios 27.02.2017
T – 37,1°C dimineaţa
T – 36,5°C seara
28.-29.02.2017
T – 36,8°C dimineaţa
T – 36,7°C seara
3. Alterarea nevoii Combaterea -se explică modul în care vor fi captate -la recomandarea medicului am 24.02.2017
de a bea şi a vărsăturilor vărsăturile administrat: vărsături reduse cantitativ

40
mânca manifestată -se efectuează toaleta cavităţii bucale ori - Metoclopramid 1-2f/zi 25.02.2017
prin greţuri, de câte ori este nevoie - Arnetin 2f/zi vărsături ameliorate
vărsături datorită -se notează în F.O. şi F.T. numărul 26.02.-29.02.2017
procesului vărsăturilor vărsături diminuate în
infecţios -regim alimentar suprimat totalitate
4. Alterarea nevoii Asigurarea -am asigurat condiţii de mediu ambient, 24.02.-29.02.2017 24.02.2017
de adormi şi a se unui somn confortabil -am administrat la indicaţia somn nocturn perturbat
odihni manifestată nocturn -am asigurat condiţii de microclimat medicului 1 f Diazepam seara înainte 25.02.2017
prin perturbarea corespunzător -am asigurat lenjerie de pat şi corp de culcare la ora 21 somn nocturn uşor perturbat
cantitativă şi calitativ şi curate, respectând circuitul septic şi 26-29.02.2017
calitativă a cantitativ aseptic somn nocturn liniştit
somnului nocturn

5.Alterarea nevoii Combaterea -am captat vărsăturile ori de câte ori a -la recomandarea medicului, am 24.02.2017
de a elimina vărsăturilor şi fost nevoie efectuat clismă evacuatoare şi am clismă evacuatoare
manifestată prin a pierderilor -ama sigurat aportul lichidian pe 24 h, montat pacientului tub de gaze scaun prezent
vărsături şi lichidiene zilnic 1500-200 ml 25.02.2017
transpiraţii Combaterea -am făcut toaleta pe regiuni a pacientului tub gaze
excesive datorită meteorismului -am asigurat regim alimentar hidric şi scaun absent
procesului abdominal semilichid pe perioada spitalizării 26.02.2017
infecţios şi Favorizarea -am monitorizat emisia de gaze şi scaun absent
reluarea tranzitului reluării reluarea tranzitului intestinal 27.02.2017
postoperator tranzitului -în acest scop am făcut mobilizarea scaun absent
intestinal activă precoce a pacientului tub gaze emisii gaze
28.02.2017
scaun prezent
-se va efectua zilnic bilanţul ingesta- emisie gaze
excreta, urmărind doza perfuzabilă şi 29.04.2017
cantitatea de lichide ingerată scaun prezent
-totul este notat în FO şi FT
6.Lipsa Pacientul să -explorez nivelul de cunoştinţe al 24.02.-25.02.2017
cunoştinţelor aibă pacientului cu privire la boala sa, modul pacientul nu are cunoştinţe
despre afecţiune cunoştinţe de manifestare la intervenţie şi procesul despre afecţiune şi
Cauza: despre boală de recuperare colaborează greu cu echipa

41
inaccesibilitatea la pe perioada -îi aduc la cunoştinţă simptomatologia de îngrijire
informaţii cu spitalizării bolii şi modul de manifestare
privire la -conştientizez pacientul asupra propriei 27.02.-29.02.2017
afecţiunea sa responsabilităţi privind sănătatea sa pacientul colaborează cu
manifestată prin -fac pacientului educaţie pentru sănătate: echipa de îngrijire şi şi-a
cunoştinţe -să respecte cu stricteţe regulile de igienă însuşit cunoştinţele despre
insuficiente asupra -să evite factorii de risc:fumatul, cafeaua afecţiune
bolii şi stresul
-să respecte în totalitate regimul
alimentar
-să respecte regulile privind igiena
-să evite efortul fizic, frigul şi umezeala
-să continue tratamentul pe perioada
spitalizării

TABEL FUNCŢII VITALE ŞI VEGETATIVE

ZIUA TA (mmHg) P b/min R r/min T (°C) Lichide Dz Scaun
D S ingerate (ml/24 h) /24h
/24 h
24.02. (1) 130/80 76 18 38,5 38,1 1500 1900 Clisma, 1 normal

25.02. (2) 120/80 88 19 38 37,7 - 2200 Tub gaze,0

26.02. (3) 120/70 80 20 37,3 37,4 300 1900 0, emisie gaze (e.g.)

27.02. (4) 130/70 84 18 37,1 36,7 1100 2100 0, e.g.

28.02. (5) 130/70 80 18 36,8 36,7 1300 2000 e.g., 1 normal

29.02. (6) 120/70 78 18 36,8 - 800 1100 1 normal

42
 TABEL CU MEDICAŢIA
MEDICAMENTUL MOD DE CALEA DE DOZA UNICĂ DOZA TOTALĂ ACŢIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
PEV cu SG 5% 1fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Reglează metabolismul
1000 ml glucidelor şi aminoacizilor
PEV cu SF 9% 1 fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Refacerea echilibrului
1000 ml hidroelectrolitic şi acido-
bazic
METOCLOPRAMID Fiole i.v. 1f 1f Antivomitiv
MABRON 50 mg/ml Fiole i.v. 1f 2f Analgezic major
MARCAINA SPINALA Fiola Intrarahidian 1f 1f Anesteziant
HEAVY
DORMICUM 5mg Fiola i.v. 1f 1f Sedativ
PARACETAMOL 1000 Flacon i.v. 1 fl 2 fl Antipiretic
mg
ALGOCALMIN Fiole i.m. 2f 4f Analgezic
DIAZEPAM Fiole i.m. 1f 1f Tranchilizant
CLEXANE 0,4 Fiole s.c. 1f 1f Anticoagulant
PENICILINĂ 1 ml Fl i.v. 1 fl 4 fl Antibiotic
GENTAMICINĂ 80 mg F i.v. 1f 2f Antibiotic
ARNETIN F i.v. 1f 2f Pansament gastric
NO-SPA F i.v. 1f 2f Analgezic

43
 EXTERNAREA

Intervenţii constante:
-monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative zilnic
-asigurarea unui climat corespunzător în salon
-administrarea tratamentului prescris de medic
-asigurarea unei igiene riguroase
-asigurarea unei alimentaţii adecvate
-asigurarea unor eliminări fiziologice
-asigurarea unei stări de bine fizic şi psihic
-măsurarea bilanţului ingesta-excreta
-pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru explorări şi analize
Evaluarea intervenţiilor constante:
-am asigurat condiţii optime în salon: t-22°C, bine luminat, fără curent, fără zgomot
-am efectuat dezinfecţia salonului cu cloramină
-am explicat pacientului importanţa unei igiene riguroase pentru a preveni suprainfecţia
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curată şi bine întinsă pentru a nu se produce escarele de
decubit
-am asigurat o alimentaţie adecvată afecţiunii sale, regim hidric, semilichid, corespunzător 2-3 l
lichid pe zi, compus din ceaiuri, supe, compoturi. Nu va consuma băuturi carbogazoase şi grăsimi.
-am asigurat eliminări fiziologice prin calcularea zilnică a bilanţului ingesta-excreta
-am facilitat vizitele familiei şi prietenilor
-am încurajat pacientul să efectueze activităţi recreative (citit, plimbat)
-am monitorizat funcţiile vitale şi vegetative
-am pregătit fizic şi psihic pacientul pentru intervenţii şi explorări
Externarea:
În urma tratamentului medicamentos, chirurgical, a regimului alimentar, a colaborării şi eforturilor
făcute de echipa de îngrijire, starea pacientului la externare este bună fizic şi psihic.
Bilanţul funcţiilor vitale la externare:
P – 76 p/min
T – 38,5°C
TA – 130/70 mmHg
R – 18 r/min
Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare:
1.Nevoia de a respira, a avea o bună circulaţie

44
Respiraţie de tip costal superior, amplă, ritmată. Zgomote cardiace bine bătute. Circulaţie adecvată.
2.Nevoia de a bea şi a mânca
Masticaţie uşoară, apetit bun, alimentaţie adecvată
3.Nevoia de a elimina
Eliminări fiziologice, fără modificări, urina clară, scaun normal
4.Nevoia de a se mişca, a avea o bună postură
Postura adecvată în ortostatism, şezând şi în clinostatism.
5.Nevoia de a dormi, a se odihni
Somn uşor, profund, vise regulate
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Veşminte alese conform sexului, adecvate climatului
7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
Pacientul are temperatura corpului în limite fiziologice
8.Nevoia de a fi curat, îngrijit
Pacientul prezintă deprinderi igienice, tegumente şi mucoase curate şi integre
9.Nevoia de a evita pericolele
Cunoaşte măsuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor
10.Nevoia de comunicare
Exprimare uşoară. Colaborare armonioasă cu echipa de îngrijire
11.Nevoia de a practica religia
Credincios, participa la slujbe religioase
12.Nevoia de a se realiza
Pacientul doreşte să se realizeze în plan profesional
13.Nevoia de a se recrea
Pacientul are activităţi recreative: citit, uitatul la televizor, fotbal
14.Nevoia de a învăţa
Este receptiv la tot ce este nou
Evaluare finală:
Starea la externare a pacientului C.D. în vârstă de 30 ani este ameliorată clinic.
Intervenţii: La indicaţia medicului am recoltat sânge pentru examenele de laborator.
24.02.2017
Examene hematologice:
Leucocite – 16.100 mm3
VSH – 30 mm/h
HB – 15 g%

45
HT – 48%
Examene biochimice:
Uree sanguină – 58 mg%
Creatinină – 1,77 mg%
Glicemie – 84 mg%
TGP – 20 UI
TGO – 22 UI
Acid uric – 5,96 mg%
Examen sumar de urină:
Albumină – urme fine
Glucoză – absent
Epitelii – rare
Leucocite – rare
Mucus, flora microbiană – absent
26.02.2017
Radiografie abdominală pe gol: Uşoare niveluri hidroaerice
Ecografie abdominală: Stomac cu mucoasă îngroşată. Fenomene cu iritaţie peritoneală. Ficat,
colecist, splină, pancreas cu aspect normal.
În urma examenelor clinice şi de laborator se confirmă diagnosticul de Apendicită
flegmonoasă. Se administrează tratament medicamentos: antibiotic, analgezic, tranchilizant şi
anticoagulant. În urma tratamentului medicamentos şi chirurgical simptomele s-au ameliorat. De
comun acord cu pacientul, medicul a hotărât externarea acestuia pe data de 29.02.2017. Pregătesc
documentele necesare medicului şi pregătesc pacientul, anunţ familia în legătura cu data externării.
Gradul de autonomie:
Pacientul îşi poate îndeplini singur cele 14 nevoi fundamentale.
Pacientului i se recomandă următoarele:
- să-şi însuşească şi să respecte normele de igienă
- să renunţe la cafea
- să renunţe la fumat
- să aibă un regim semilichid, cu monitorizarea tranzitului intestinal
- să evite efortul fizic prelungit şi susţinut
- să evite frigul şi umezeala
- va reveni la control la 2 săptămâni

46
47
48
CAZUL II
Culegerea datelor
Sursa de date:
- pacientul,
- familia,
- echipa de intervenţie
- foaia de observaţie
Date subiective:
Numele şi prenumele: M.C.
Vârsta: 26 ani
Sex: masculin
Stare civilă: căsătorit
Domiciliu: com.Boldu, Buzău
Ocupaţie: muncitor
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu soţia şi fiul de 4 ani într-o casă cu 4 camere; frumos
amenajată. Are program de lucru lejer.
Soţia lucrează şi se îngrijeşte de ceilalţi membrii ai familiei.
Obiceiuri: nu fumează, bea cafea 1-2/zi, ocazional consumă alcool, îi place să se uite la televizor,
plimbările în aer liber şi cititul.
Alergii: Nu prezintă alergii la nici un medicament.
Semne particulare:
- RH – pozitiv
- Grupa sanguină – 0I
- Greutate – 76 kg
- Înălţime – 1,80 m
Funcţii vitale:
- TA – 115/65 mm/Hg
- AV – 72 b/min
- R – 18 r/min
- T – 38,2°C
Funcţii vegetative:
- inapetenţă
- scaun normal

49
 - diureză normal
Elemente biografice legate de sănătate:
- A.H.C. – fără importanţă
- A.F.P. – fără importanţă
- A.P.P. – fără importanţă
Motivele internării:
- durere în fosa iliacă dreaptă, localizată după o durere abdominală generalizată cu lombalgii,
febră (38,2°C), inapetenţă, vărsături, transpiraţii, perturbarea somnului nocturn, stare
generală intens alterată.
Istoricul bolii: Debut în urmă cu 2 zile, cu febră aparent fără motiv, vărsături, dureri abdominale
difuze, fapt ce a determinat internarea pacientului M.C. în secţia Chirurgie, pentru investigaţii şi
tratament.
Examen clinic general:
- tegumente şi mucoase: normal colorate
- ţesut musculo-adipos: normal reprezentat
- sistem ganglionar limfatic: nepalpabil
- sistem osteo-articular: integru
Examen pe aparate:
Aparatul respirator:
- torace normal conformat
- respiraţie de tip costal inferior
- sonoritate pulmonară normală
- MV prezent bilateral
- ritm respirator: 18 r/min
Aparatul cardio-vascular:
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară
- zgomote cardiace bine bătute, ritmice
- TA – 115/65 mm Hg
- P – 72 p/min
Aparatul digestiv:
- abdomen dureros la palpare în fosa iliacă dreaptă
- inapetenţă
- tranzit intestinal prezent
- ficat şi splină în limite normale
Aparat uro-genital:

50
 - loje renale libere, nedureroase
- Giordano negativ bilateral
- Micţiuni prezente
SNC:
- orientat temporo-spaţial
- nu prezintă semne de iritaţie meningeală
Eliminări:
Urina:
- cantitatea – 1500-2000 ml/zi
- frecvenţa – 8-9 micţiuni / 24 h
- ritmul – normal
- culoarea – galben
- aspectul – limpede, clar
Scaun:
- frecvenţa – 1 scaun/zi
- orarul – ritmic, dimineaţa la trezire
- cantitatea – 150-250 g/zi materii fecale
- consistenţa – păstoasă, omogenă
- forma – cilindrică, de lungime variabilă
- culoare – brună
- miros – fecaloid
Transpiraţie – intensă
Vărsături – prezintă vărsături alimentare după fiecare ingestie de alimente
Expectoraţia – absentă
Obişnuinţe alimentare: pacientul consuma 4-5 mese pe zi cu orar regulat (3 mese principale şi 2
gustări). În prezent, apetit diminuat, datorită febrei şi a alterării stării generale.
Hidratare în jur de 1500-2000 l/zi.
Elemente de igienă: pacientul este independent în efectuarea îngrijirilor igienice zilnice
Diagnostic medical la internare:
Peritonită apendiculară. Viroză pulmonară
Data internării: 15.03.2017, ora 11
Data externării: 21.03.2017, ora 13

51
 NEVOIA MANIFESTĂRI SURSA DE
FUNDAMENTALĂ DE INDEPENDENŢĂ DE DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1.A respira şi a avea o
bună circulaţie
2.A bea şi a mânca Greţuri, vărsături datorită procesului infecţios Afecţiunea
Proces infecţios
3.A elimina Vărsături Afecţiunea
Proces infecţios
4.A se mişca, a avea o Mobilizare activă şi pasivă Intervenţia chirugicală
bună postură
5.A dormi, a se odihni Perturbarea somnului nocturn Intervenţia chirugicală
6.A se îmbrăca şi Imposibilitatea de a-şi schimba lenjeria de Intervenţia chirugicală
dezbrăca corp
7.A menţine temperatura Subfebrilitate (38,5°C), frison, transpiraţii Proces infecţios
corpului în limite Intervenţia chirugicală
constante
8.A fi curat şi îngrijit Tegumente transpirate, lenjerie de pat şi corp Proces infecţios
schimbate de asistentă Intervenţia chirurgicală
9.A evita pericolele Durere în fosa iliacă dreaptă Proces infecţios
10.A comunica
11.A practica religia
12.A se realiza Spitalizare Proces infecţios
Intervenţia chirurgicală
13.A se recrea Uşor anxios Spitalizare
14.A învăţa

52
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNDAMENTALE

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE

1.durere în fosa iliacă dreaptă dezechilibru hidro-electrolitic
2.alterarea temperaturii corporale manifestată risc de infecţii postoperatorii
prin subfebrilitate (38,5°C) risc de complicaţii (tromboembolism pulmonar,
3.alimentaţie inadecvată calitativ şi cantitativ bronhopneumonie de decubit)
manifestată prin greţuri, vărsături risc de infecţii nosocomiale
4. incapacitate de a dormi şi odihni, recrea
5. lipsa cunoştinţelor
6.alterarea nevoii de a fi curat şi îngrijit
manifestată prin tegumente transpirate

Diagnostic nursing
1.alterarea nevoii de a evita pericolele, manifestată prin durere în fosa iliacă dreaptă
2.alterarea temperaturii corporale datorită procesului infecţios manifestată prin subfebrilitate
(38,5°C)
în timpul intervenţiei chirurgicale, manifestă uşoară dispnee şi hipotensiune arterială datorită
rahianesteziei
3.alimentaţie inadecvată calitativ şi cantitativ în deficit, datorită procesului infecţios manifestat prin
greţuri, vărsături
4.anxietate datorită bolii şi necunoaşterii acesteia manifestată prin teamă, nelinişte, agitaţie
5.eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ, datorită procesului infecţios manifestat prin vărsături
6.alterarea nevoii de a dormi şi odihni manifestată prin perturbarea somnului nocturn datorită
durerii
7.lipsa cunoştinţelor manifestată datorită lipsei de educaţie sanitare

53
54
 Probleme Obiective Intervenţii Evaluare
Autonome Delegate
1.Alterarea nevoii Combaterea -am condus pacientul în salon curat, bine 15.03.2017 15.03.2017
de a evita durerii aerisit Combaterea durerii prin administrare Stare generală uşor
pericolele -am asigurat condiţii de microclimat şi de analgezice şi tratament adecvat ameliorată
manifestată prin confort -am administrat la indicaţia
dureri în fosa -i-am explicat necesitatea spitalizării şi a medicului:
iliacă dreaptă, intervenţiei chirurgicale, luându-i -SF 9% 500 ml
sursa de dificultate consimţământul pentru anestezie şi -Algocalmin 2f/12h
fiind procesul intervenţie -Arnetin 2f/zi
infecţios – -am asigurat linie venoasă -Cefort 1g 1fl/8h
inflamarea -am efectuat EKG, Rg abdominală şi -Metronidazol B 1fl/12h
apendicelui xifoid ecografie abdominală -Gentamicină 80mg 1f/8h
-am recoltat analizele uzuale de laborator -Paracetamol 1 fl 1000 mg/12h
şi am determinat grupa sanguină -seara: Diazepam 1 f (i.m.) h 21,00
-am monitorizat funcţiile viatle şi 16.03.2017
vegetative (TA, P, R, T, Dz, Sc) Medicul execută rahianestezie cu:
-am pregătit pacientul pentru intervenţie -Marcaină spinală f 1 16.03.2017
chirurgicală, i-am explicat ce tratament -Dormicum 5mg f 1 Se intervine chirurgical,
se efectuează în prima zi de internare -SF – 500 ml fl 2 stare generală uşor
(fizic şi psihic) -Gluc.5% 500 ml fl 1 ameliorată
-în seara dinaintea intervenţiei şi -O2
dimineaţa din ziua intervenţiei i-am 16.03.2017
efectuat clismă evacuatoare simplă Medicaţie postoperatorie:
-am pregătit pacientul pentru sondaj -Algocalmin – 4f / 24 h
vezical şi am efectuat sondajul în -Mabron 2f/zi
dimineaţa intervenţiei -Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
-am pregătit local pacientul pentru -Arnetin 2f/zi
intervenţie chirurgicală, spălat şi ras -Cefort 1g 1fl/8h
-am explicat importanţa actelor medicale -Gentamicină 80 mg 3f/zi
(investigaţii, testări, tratament) -Metronidazol B 1fl/12h
-am intervievat pacientul în legătură cu -Diazepam 1f/h 21,00 17.03.-21.03.2017
eventualele alergii medicamentoase sau -Clexane 0,4 1f/24h Stare generală ameliorată
de altă natură

55
 17-21.03.2017
- SF – 500 ml fl 2
-Gluc.5% 500 ml fl 1
-O2
-Algocalmin – 4f / 24 h
-Mabron 2f/zi
-Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
-Arnetin 2f/zi
- Cefort 1g 1fl/8h
-Gentamicină 80 mg 3f/zi
-Metronidazol B 1fl/12h
-Diazepam 1f/h 21,00
-Clexane 0,4 1f/24h
-pansamentul plăgii zilnic
21.03.2017
-îndepărtarea şi scoaterea firelor
chirurgicale de sutură
2.Alterarea nevoii Scăderea -administrarea de antitermice -la indicaţia medicului se 15.03.2017
de a menţine febrei -împachetări reci administrează pacientului T – 38,2°C la internare
temperatura -pansamentul plăgii antitermice: T – 37,6°C seara
corpului în limite -Algocalmin 4f/zi 16.03.2017
normale -Paracetamol 1000 mg 2fl/zi T – 38,1°C dimineaţa
manifestată prin -la recomandarea medicului s-a T – 37,3°C seara
stare subfebrilă efectuat pansamentul plăgii zilnic în 17.03.2017
(38,5°), datorită condiţii perfecte de asepsie, T – 37,7°C dimineaţa
procesului respectând timpii unui pansament T – 37,4°C seara
infecţios 18.03.2017
T – 36,9°C dimineaţa
T – 36,7°C seara
19.03.2017
T – 37°C dimineaţa
T – 36,9°C seara
20.03.2017
T – 37°C dimineaţa

56
 T – 36,9°C seara
21.03.2017
T – 36,8°C dimineaţa
3. Alterarea nevoii Combaterea -se explică modul în care vor fi captate -la recomandarea medicului am 15.03.2017
de a bea şi a vărsăturilor vărsăturile administrat: vărsături reduse cantitativ
mânca manifestată -se efectuează toaleta cavităţii bucale ori - Arnetin 2f/zi 16.03.2017
prin greţuri, de câte ori este nevoie vărsături ameliorate
vărsături datorită -se notează în F.O. şi F.T. numărul 17.03.-21.03.2017
procesului vărsăturilor vărsături diminuate în
infecţios -regim alimentar suprimat totalitate
4. Alterarea nevoii Asigurarea -am asigurat condiţii de mediu ambient, 15.03.-21.03.2017 15.03.2017
de adormi şi a se unui somn confortabil -am administrat la indicaţia somn nocturn perturbat
odihni manifestată nocturn -am asigurat condiţii de microclimat medicului 1 f Diazepam seara înainte 16.03.2017
prin perturbarea corespunzător -am asigurat lenjerie de pat şi corp de culcare la ora 21 somn nocturn uşor perturbat
cantitativă şi calitativ şi curate, respectând circuitul septic şi 17-21.03.2017
calitativă a cantitativ aseptic somn nocturn liniştit
somnului nocturn

5.Alterarea nevoii Combaterea -am captat vărsăturile ori de câte ori a -la recomandarea medicului, am 15.03.2017
de a elimina vărsăturilor şi fost nevoie efectuat clismă evacuatoare şi am clismă evacuatoare
manifestată prin a pierderilor -ama sigurat aportul lichidian pe 24 h, montat pacientului tub de gaze scaun prezent
vărsături şi lichidiene zilnic 1500-200 ml 16.03.2017
transpiraţii Combaterea -am făcut toaleta pe regiuni a pacientului tub gaze
excesive datorită meteorismului -am asigurat regim alimentar hidric şi scaun absent
procesului abdominal semilichid pe perioada spitalizării 17.03.2017
infecţios şi Favorizarea -am monitorizat emisia de gaze şi scaun absent
reluarea tranzitului reluării reluarea tranzitului intestinal 18.-19.03.2017
postoperator tranzitului -în acest scop am făcut mobilizarea scaun absent
intestinal activă precoce a pacientului tub gaze emisii gaze
20.03.2017
scaun prezent
-se va efectua zilnic bilanţul ingesta- emisie gaze
excreta, urmărind doza perfuzabilă şi 21.03.2017
cantitatea de lichide ingerată scaun prezent

57
 -totul este notat în FO şi FT

6.Lipsa Pacientul să -explorez nivelul de cunoştinţe al 15.03.-17.03.2017

cunoştinţelor aibă pacientului cu privire la boala sa, modul pacientul nu are cunoştinţe
despre afecţiune cunoştinţe de manifestare la intervenţie şi procesul despre afecţiune şi
Cauza: despre boală de recuperare colaborează greu cu echipa
inaccesibilitatea la pe perioada -îi aduc la cunoştinţă simptomatologia de îngrijire
informaţii cu spitalizării bolii şi modul de manifestare
privire la -conştientizez pacientul asupra propriei 18.03.-21.03.2017
afecţiunea sa responsabilităţi privind sănătatea sa pacientul colaborează cu
manifestată prin -fac pacientului educaţie pentru sănătate: echipa de îngrijire şi şi-a
cunoştinţe -să respecte cu stricteţe regulile de igienă însuşit cunoştinţele despre
insuficiente asupra -să evite factorii de risc:fumatul, cafeaua afecţiune
bolii şi stresul
-să respecte în totalitate regimul
alimentar
-să respecte regulile privind igiena
-să evite efortul fizic, frigul şi umezeala
-să continue tratamentul pe perioada
spitalizării

58
 TABEL FUNCŢII VITALE ŞI VEGETATIVE
ZIUA TA (mmHg) P b/min R r/min T (°C) Lichide Dz Scaun
ingerate (ml/24 h) /24h
D S
/24 h
15.03 110/60 72 18 38,2 37,6 700 1200 0

16.03 120/60 88 18 38,1 37,3 - 1800 0

17.03 115/65 80 18 37,7 37,4 400 1900 0

18.03 120/60 78 18 36,9 36,7 1000 2000 0,e.g.

19.03 110/70 78 18 37 36,7 1200 1900 Tub gaze,

e.g., 1 normal
20.03 120/60 80 18 37 36,9 1400 1100 1 normal

21.03 120/70 76 18 36,8 - 500 -

59
 TABEL CU MEDICAŢIA
MEDICAMENTUL MOD DE CALEA DE DOZA UNICĂ DOZA TOTALĂ ACŢIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
PEV cu SG 5% 1fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Reglează metabolismul
1000 ml glucidelor şi aminoacizilor
PEV cu SF 9% 1 fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Refacerea echilibrului
1000 ml hidroelectrolitic şi acido-
bazic
METRONIDAZOL B Flacon i.v. 1 fl 2 fl Antiinfecţios
MABRON 50 mg/ml Fiole i.v. 1f 2f Analgezic major
MARCAINA SPINALA Fiola Intrarahidian 1f 1f Anesteziant
HEAVY
DORMICUM 5 mg Fiola i.v. 1f 1f Sedativ
PARACETAMOL 1000 Flacon i.v. 1 fl 2 fl Antipiretic
mg
ALGOCALMIN Fiole i.m. 2f 4f Analgezic
DIAZEPAM Fiole i.m. 1f 1f Tranchilizant
CLEXANE 0,4 Fiole s.c. 1f 1f Anticoagulant
CEFORT 1 g Fl i.v. 1 fl 3 fl Antibiotic
GENTAMICINĂ 80 mg F i.v. 1f 2f Antibiotic
ARNETIN F i.v. 1f 2f Pansament gastric

60
 EXTERNAREA

Intervenţii constante:
-monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative zilnic
-asigurarea unui climat corespunzător în salon
-administrarea tratamentului prescris de medic
-asigurarea unei igiene riguroase
-asigurarea unei alimentaţii adecvate
-asigurarea unor eliminări fiziologice
-asigurarea unei stări de bine fizic şi psihic
-măsurarea bilanţului ingesta-excreta
-pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru explorări şi analize
Evaluarea intervenţiilor constante:
-am asigurat condiţii optime în salon: t-22°C, bine luminat, fără curent, fără zgomot
-am efectuat dezinfecţia salonului cu cloramină
-am explicat pacientului importanţa unei igiene riguroase pentru a preveni suprainfecţia
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curată şi bine întinsă pentru a nu se produce escarele de
decubit
-am asigurat o alimentaţie adecvată afecţiunii sale, regim hidric, semilichid, corespunzător 2-3 l
lichid pe zi, compus din ceaiuri, supe, compoturi. Nu va consuma băuturi carbogazoase şi grăsimi.
-am asigurat eliminări fiziologice prin calcularea zilnică a bilanţului ingesta-excreta
-am facilitat vizitele familiei şi prietenilor
-am încurajat pacientul să efectueze activităţi recreative (citit, plimbat)
-am monitorizat funcţiile vitale şi vegetative
-am pregătit fizic şi psihic pacientul pentru intervenţii şi explorări
Externarea:
În urma tratamentului medicamentos, chirurgical, a regimului alimentar, a colaborării şi eforturilor
făcute de echipa de îngrijire, starea pacientului la externare este bună fizic şi psihic.
Bilanţul funcţiilor vitale la externare:
P – 72 p/min
T – 36,6°C
TA – 120/70 mmHg
R – 18 r/min
Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare:
1.Nevoia de a respira, a avea o bună circulaţie

61
Respiraţie de tip costal superior, amplă, ritmată. Zgomote cardiace bine bătute. Circulaţie adecvată.
2.Nevoia de a bea şi a mânca
Masticaţie uşoară, apetit bun, alimentaţie adecvată
3.Nevoia de a elimina
Eliminări fiziologice, fără modificări, urina clară, scaun normal
4.Nevoia de a se mişca, a avea o bună postură
Postura adecvată în ortostatism, şezând şi în clinostatism.
5.Nevoia de a dormi, a se odihni
Somn uşor, profund, vise regulate
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Veşminte alese conform sexului, adecvate climatului
7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
Pacientul are temperatura corpului în limite fiziologice
8.Nevoia de a fi curat, îngrijit
Pacientul prezintă deprinderi igienice, tegumente şi mucoase curate şi integre
9.Nevoia de a evita pericolele
Cunoaşte măsuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor
10.Nevoia de comunicare
Exprimare uşoară. Colaborare armonioasă cu echipa de îngrijire
11.Nevoia de a practica religia
Credincios, participa la slujbe religioase
12.Nevoia de a se realiza
Pacientul doreşte să se realizeze în plan profesional
13.Nevoia de a se recrea
Pacientul are activităţi recreative: citit, uitatul la televizor, fotbal
14.Nevoia de a învăţa
Este receptiv la tot ce este nou
Evaluare finală:
Starea la externare a pacientului M.C. în vârstă de 26 ani este ameliorată clinic.
Intervenţii: La indicaţia medicului am recoltat sânge pentru examenele de laborator.
15.03.2017
Examene hematologice:
Leucocite – 17.200 mm3
VSH – 30 mm/h
HB – 15 g%

62
HT – 48%
Examene biochimice:
Uree sanguină – 58 mg%
Creatinină – 1,04 mg%
Glicemie – 100 mg%
TGP – 27 UI
TGO – 28 UI
Acid uric – 5,96 mg%
Examen sumar de urină:
Albumină – urme fine
Glucoză – absent
Epitelii – rare
Leucocite – absente
Mucus – absent, flora microbiană – absentă
15.03.2017
Radiografie abdominală pe gol: Niveluri hidroaerice
Rg.cp: Aspect radiologic de viroză pulmonară
Ecografie abdominală: Stomac cu curburi libere, esofag normal. Ambii rinichi cu dimensiuni uşor
crescute, cu parenchim hipoecogen şi hipotonie caliceală. Ficat, colecist, splină, pancreas cu aspect
normal. Prezent lichid lamă fină în zona inferioară a abdomenului.
În urma examenelor clinice şi de laborator se confirmă diagnosticul de Peritonită
apendiculară. Viroză pulmonară.. Se administrează tratament medicamentos: antibiotic, analgezic,
tranchilizant şi anticoagulant. În urma tratamentului medicamentos şi chirurgical simptomele s-au
ameliorat. De comun acord cu pacientul, medicul a hotărât externarea acestuia pe data de
21.03.2017. Pregătesc documentele necesare medicului şi pregătesc pacientul, anunţ familia în
legătura cu data externării.
Gradul de autonomie:
Pacientul îşi poate îndeplini singur cele 14 nevoi fundamentale.
Pacientului i se recomandă următoarele:
- să-şi însuşească şi să respecte normele de igienă
- să renunţe la cafea şi fumat
- să aibă un regim uşor, iar apoi regim comun
- să evite efortul fizic prelungit şi susţinut
- să evite frigul şi umezeala
- va reveni la control la 2 săptămâni

63
64
65
CAZUL III
Culegerea datelor
Sursa de date:
- pacientul,
- familia,
- echipa de intervenţie
- foaia de observaţie
Date subiective:
Numele şi prenumele: T.E.
Vârsta: 47 ani
Sex: masculin
Stare civilă: căsătorit
Domiciliu: com.Poşta Câlnău, Buzău
Ocupaţie: economist
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu soţia şi fiul de 10 ani într-o casă cu 4 camere, la ţară;
frumos amenajată. Are program de lucru lejer.
Soţia este economist şi se îngrijeşte de ceilalţi membrii ai familiei.
Obiceiuri: nu fumează, bea cafea 1-2/zi, ocazional consumă alcool, îi place să se uite la televizor,
plimbările în aer liber şi cititul, se ocupă cu grădinăritul.
Alergii: Nu prezintă alergii la nici un medicament.
Semne particulare:
- RH – pozitiv
- Grupa sanguină – AII
- Greutate – 87 kg
- Înălţime – 1,84 m
Funcţii vitale:
- TA – 150/70 mm/Hg
- AV – 88 b/min
- R – 18 r/min
- T – 38,9°C
Funcţii vegetative:
- apetit - inapetenţă
- scaun normal

66
 - diureză normal
Elemente biografice legate de sănătate:
- A.H.C. – tată hipertensiv, decedat
- A.F.P. – fără importanţă
- A.P.P. – HTA es. st.II/III
Motivele internării:
- durere abdominale difuze, localizate ulterior în hipocondrul drept, cu iradiere în membrul
inferior drept, greţuri, vărsături, febră, frisoane, transpiraţii, cefalee, ameţeli, stare generală
intens alterată.
Istoricul bolii: Debut în urmă cu 72 de ore, cu febră aparent fără motiv, polakiurie, cefalee şi
transpiraţii, fapt ce a determinat internarea pacientului T.E. în secţia Chirurgie, pentru investigaţii şi
tratament.
Examen clinic general:
- tegumente şi mucoase: uşor deshidratate
- ţesut musculo-adipos: normal reprezentat
- sistem ganglionar limfatic: nepalpabil
- sistem osteo-articular: integru
Examen pe aparate:
Aparatul respirator:
- torace normal conformat
- respiraţie de tip costal inferior
- sonoritate pulmonară normală
- MV prezent bilateral
- ritm respirator: 18 r/min
Aparatul cardio-vascular:
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară
- zgomote cardiace bine bătute, ritmice
- TA – 150/70 mm Hg
- P – 88 p/min
Aparatul digestiv:
- abdomen suplu, mobil
- inapetenţă
- tranzit intestinal prezent
- ficat şi splină în limite normale
Aparat uro-genital:

67
 - loje renale libere, nedureroase
- Giordano negativ bilateral
- Micţiuni prezente
SNC:
- orientat temporo-spaţial
- nu prezintă semne de iritaţie meningeală
Eliminări:
Urina:
- cantitatea – 1500-1800 ml/zi
- frecvenţa – 9-10 micţiuni / 24 h
- ritmul – normal
- culoarea – galben
- aspectul – clar, limpede
Scaun:
- frecvenţa – 1 scaun/zi
- orarul – ritmic, dimineaţa la trezire
- cantitatea – 150-250 g/zi materii fecale
- consistenţa – păstoasă, omogenă
- forma – cilindrică, de lungime variabilă
- culoare – brună, date de stercobilină
- miros – fecaloid
Transpiraţie – intensă
Vărsături – prezintă vărsături, fără legătură cu alimentaţia
Expectoraţia – absentă
Obişnuinţe alimentare: pacientul consuma 4-5 mese pe zi cu orar regulat (3 mese principale şi 2
gustări). În prezent, apetit uşor diminuat, datorită durerilor şi a alterării stării generale.
Hidratare în jur de 1500-2000 l/zi.
Elemente de igienă: pacientul este independent în efectuarea îngrijirilor igienice zilnice
Diagnostic medical la internare:
Apendicită acută. HTA es. std.II/III
Data internării: 23.04.2017, ora 11
Data externării: 29.04.2017, ora 13

68
 NEVOIA MANIFESTĂRI SURSA DE
FUNDAMENTALĂ DE INDEPENDENŢĂ DE DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1.A respira şi a avea o Cefalee, ameţeli datorită Afecţiunea
bună circulaţie creşterii HTA
2.A bea şi a mânca Greţuri, vărsături Afecţiunea
datorită procesului Proces infecţios
infecţios
3.A elimina Vărsături Afecţiunea
Proces infecţios
4.A se mişca, a avea o Mobilizare activă şi Intervenţia
bună postură pasivă chirugicală
5.A dormi, a se odihni Perturbarea somnului Intervenţia
nocturn chirugicală
6.A se îmbrăca şi Imposibilitatea de a-şi Intervenţia
dezbrăca schimba lenjeria de corp chirugicală
7.A menţine Subfebrilitate (38,9°C), Proces infecţios
temperatura corpului frison, transpiraţii Intervenţia
în limite constante chirugicală
8.A fi curat şi îngrijit Tegumente transpirate, Proces infecţios
lenjerie de pat şi corp Intervenţia
schimbate de asistentă chirurgicală
9.A evita pericolele Durere în fosa iliacă Proces infecţios
dreaptă
10.A comunica
11.A practica religia
12.A se realiza Spitalizare Proces infecţios
Intervenţia
chirurgicală
13.A se recrea Uşor anxios Spitalizare
14.A învăţa

69
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNDAMENTALE

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE

1.eliminări inadecvate cantitativ şi calitativ în dezechilibru hidro-electrolitic
surplus risc de infecţii postoperatorii
2.alterarea nevoii de avea o bună circulaţie şi risc de complicaţii (tromboembolism pulmonar,
respiraţie manifestată prin hipertensiune arterială bronhopneumonie)
3.alterarea temperaturii corporale risc de infecţii nosocomiale
4.alimentaţie inadecvată calitativ şi cantitativ în I.R.A., I.R.C.
deficit
5.alterarea perfuziei tisulare
6.incapacitate de a dormi şi odihni, recrea
7.lipsa cunoştinţelor

Diagnostic nursing
1.alterarea temperaturii corporale datorită procesului infecţios manifestată prin frisoane
hipertermice (38,9°C)
2. anxietate datorită bolii şi necunoaşterii acesteia manifestată prin teamă, nelinişte, agitaţie
3. eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ, datorită procesului infecţios manifestat prin disurie şi
polakiurie
4.imposibilitatea de a se recrea, datorită spitalizării manifestată prin tristeţe, plictiseală
5.alterarea perfuziei tisulare datorită atingerii interstiţiului renal prin disurie
6.alimentaţie inadecvată calitativ şi cantitativ în deficit, datorită procesului infecţios manifestat prin
inapetenţă

70
71
 Probleme Obiective Intervenţii Evaluare
Autonome Delegate
1.Alterarea nevoii Combaterea -am condus pacientul în salon curat, bine 23.04.2017 23.04.2017
de a evita durerii aerisit Combaterea durerii prin administrare Stare generală uşor
pericolele -am asigurat condiţii de microclimat şi de analgezice şi tratament adecvat ameliorată
manifestată prin confort -am administrat la indicaţia
dureri în fosa -i-am explicat necesitatea spitalizării şi a medicului:
iliacă dreaptă, intervenţiei chirurgicale, luându-i -SF 9% 500 ml
sursa de dificultate consimţământul pentru anestezie şi -Algocalmin 2f/12h
fiind procesul intervenţie -Arnetin 2f/zi
infecţios – -am asigurat linie venoasă -Cefort 1g 1fl/8h
inflamarea -am efectuat EKG, Rg abdominală şi -Metoclopramid 1f/zi
apendicelui xifoid ecografie abdominală -Gentamicină 80mg 1f/8h
-am recoltat analizele uzuale de laborator -Paracetamol 1 fl 1000 mg/12h
şi am determinat grupa sanguină -seara: Diazepam 1 f (i.m.) h 21,00
-am monitorizat funcţiile viatle şi 24.04.2017
vegetative (TA, P, R, T, Dz, Sc) Medicul execută rahianestezie cu:
-am pregătit pacientul pentru intervenţie -Marcaină spinală f 1 24.04.2017
chirurgicală, i-am explicat ce tratament -Dormicum 5mg f 1 Se intervine chirurgical,
se efectuează în prima zi de internare -SF – 500 ml fl 2 stare generală uşor
(fizic şi psihic) -Gluc.5% 500 ml fl 1 ameliorată
-în seara dinaintea intervenţiei şi -O2
dimineaţa din ziua intervenţiei i-am 24.04.2017
efectuat clismă evacuatoare simplă Medicaţie postoperatorie:
-am pregătit pacientul pentru sondaj -Algocalmin – 4f / 24 h
vezical şi am efectuat sondajul în -Mabron 2f/zi
dimineaţa intervenţiei -Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
-am pregătit local pacientul pentru -Arnetin 2f/zi
intervenţie chirurgicală, spălat şi ras -Cefort 1g 1fl/8h
-am explicat importanţa actelor medicale -Gentamicină 80 mg 3f/zi
(investigaţii, testări, tratament) - Metoclopramid 1f/zi
-am intervievat pacientul în legătură cu -Diazepam 1f/h 21,00 25.04.-29.04.2017
eventualele alergii medicamentoase sau -Clexane 0,4 1f/24h Stare generală ameliorată
de altă natură

72
 25-29.04.2017
- SF – 500 ml fl 2
-Gluc.5% 500 ml fl 1
-O2
-Algocalmin – 4f / 24 h
-Mabron 2f/zi
-Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
-Arnetin 2f/zi
- Cefort 1g 1fl/8h
-Gentamicină 80 mg 3f/zi
- Metoclopramid 1f/zi
-Diazepam 1f/h 21,00
-Clexane 0,4 1f/24h
-pansamentul plăgii zilnic
29.04.2017
-îndepărtarea şi scoaterea firelor
chirurgicale de sutură
2.Alterarea nevoii Scăderea -administrarea de antitermice -la indicaţia medicului se 23.04.2017
de a menţine febrei -împachetări reci administrează pacientului T – 38,3°C la internare
temperatura -pansamentul plăgii antitermice: T – 38°C seara
corpului în limite -Algocalmin 4f/zi 24.04.2017
normale -Paracetamol 1000 mg 2fl/zi T – 37,7°C dimineaţa
manifestată prin -la recomandarea medicului s-a T – 37,7°C seara
stare subfebrilă efectuat pansamentul plăgii zilnic în 25.04.2017
(38,5°), datorită condiţii perfecte de asepsie, T – 37,5°C dimineaţa
procesului respectând timpii unui pansament T – 37,3°C seara
infecţios 26.04.2017
T – 37°C dimineaţa
T – 37,1°C seara
27.04.2017
T – 36,7°C dimineaţa
T – 36,9°C seara
28.04.2017
T – 36,5°C dimineaţa

73
 T – 36,4°C seara
29.03.2017
T – 36,7°C dimineaţa
3. Alterarea nevoii Combaterea -se explică modul în care vor fi captate -la recomandarea medicului am 23.04.2017
de a bea şi a vărsăturilor vărsăturile administrat: vărsături reduse cantitativ
mânca manifestată -se efectuează toaleta cavităţii bucale ori - Arnetin 2f/zi 24.04.2017
prin greţuri, de câte ori este nevoie -Metoclopramid 1f/zi vărsături ameliorate
vărsături datorită -se notează în F.O. şi F.T. numărul 25.04.-29.04.2017
procesului vărsăturilor vărsături diminuate în
infecţios -regim alimentar suprimat totalitate
4. Alterarea nevoii Asigurarea -am asigurat condiţii de mediu ambient, 23.04.-29.04.2017 23.04.2017
de adormi şi a se unui somn confortabil -am administrat la indicaţia somn nocturn perturbat
odihni manifestată nocturn -am asigurat condiţii de microclimat medicului 1 f Diazepam seara înainte 24.04.2017
prin perturbarea corespunzător -am asigurat lenjerie de pat şi corp de culcare la ora 21 somn nocturn uşor perturbat
cantitativă şi calitativ şi curate, respectând circuitul septic şi 25-29.04.2017
calitativă a cantitativ aseptic somn nocturn liniştit
somnului nocturn

5.Alterarea nevoii Combaterea -am captat vărsăturile ori de câte ori a -la recomandarea medicului, am 23.04.2017
de a elimina vărsăturilor şi fost nevoie efectuat clismă evacuatoare şi am clismă evacuatoare
manifestată prin a pierderilor -ama sigurat aportul lichidian pe 24 h, montat pacientului tub de gaze scaun prezent
vărsături şi lichidiene zilnic 1500-200 ml 24.04.2017
transpiraţii Combaterea -am făcut toaleta pe regiuni a pacientului tub gaze
excesive datorită meteorismului -am asigurat regim alimentar hidric şi scaun absent
procesului abdominal semilichid pe perioada spitalizării 25.04.2017
infecţios şi Favorizarea -am monitorizat emisia de gaze şi scaun absent
reluarea tranzitului reluării reluarea tranzitului intestinal 26.-27.04.2017
postoperator tranzitului -în acest scop am făcut mobilizarea scaun absent
intestinal activă precoce a pacientului tub gaze emisii gaze
28.04.2017
scaun prezent
-se va efectua zilnic bilanţul ingesta- emisie gaze
excreta, urmărind doza perfuzabilă şi 29.04.2017
cantitatea de lichide ingerată scaun prezent

74
 -totul este notat în FO şi FT

6.Alterarea nevoii Menţinerea -am monitorizat zilnic funcţiile vitale şi Tratament pentru HTA la 23.04.2017
de a avea o bună T.A. în valori vegetative (TA, P, R, T, Dz, Sc) recomandarea medicului cardiolog: TA – 150/70 mmHg
circulaţie şi normale -am pregătit şi efectuat pacientului EKG Noliterax 5 mg/1,25 1cp/dimineaţa AV – 88/min
respiraţie adecvate la internare şi înaintea intervenţiei Nebilet 5 mg 1cp/prânz 24.04.2017
manifestată prin vârstei chirurgicale Corlentor 5 mg 2 cp/zi TA – 140/75 mmHg
cefalee, ameţeli, -am condus pacientul în secţia Aspenter 75 mg 1 cp/prânz AV – 92/min
creşterea T.A. Cardiologie pentru evaluare cardiologică Alprazolam 0,5 mg 1 cp/seara 25.04.2017
peste valorile şi stabilire de tratament TA – 135/80 mmHg
normale -am explicat pacientului să urmeze zilnic AV – 84/min
tratamentul recomandat, fără întrerupere 26.04.2017
-am recomandat pacientului să urmeze un TA – 130/80 mmHg
regim alimentar adecvat pe perioada AV – 88/min
spitalizării şi în ambulatoriu: regim 27.04.2017
hiposodat în timpul şi după intervenţia TA – 140/70 mmHg
chirurgicală regim hidric AV – 92/min
-să evite în ambulatoriu consumul 28.04.2017
exagerat de alcool, tutun, cafea, grăsimi TA – 140/80 mmHg
-să evite efortul fizic susţinut psihic, AV – 92/min
frigul, umezeala 29.04.2017
-dispensarizare la cardiolog şi teritorială. TA – 130/80 mmHg
AV – 84/min
7.Lipsa Pacientul să -explorez nivelul de cunoştinţe al 23.04.-26.04.2017
cunoştinţelor aibă pacientului cu privire la boala sa, modul pacientul nu are cunoştinţe
despre afecţiune cunoştinţe de manifestare la intervenţie şi procesul despre afecţiune şi
Cauza: despre boală de recuperare colaborează greu cu echipa
inaccesibilitatea la pe perioada -îi aduc la cunoştinţă simptomatologia de îngrijire
informaţii cu spitalizării bolii şi modul de manifestare
privire la -conştientizez pacientul asupra propriei 27.04.-28.04.2017
afecţiunea sa responsabilităţi privind sănătatea sa pacientul colaborează cu
manifestată prin -fac pacientului educaţie pentru sănătate: echipa de îngrijire şi şi-a
cunoştinţe -să respecte cu stricteţe regulile de igienă însuşit cunoştinţele despre
insuficiente asupra -să evite factorii de risc:fumatul, cafeaua afecţiune

75
bolii şi stresul
-să respecte în totalitate regimul
alimentar
-să respecte regulile privind igiena
-să evite efortul fizic, frigul şi umezeala
-să continue tratamentul pe perioada
spitalizării

TABEL FUNCŢII VITALE ŞI VEGETATIVE

ZIUA TA (mmHg) P b/min R r/min T (°C) Lichide Dz Scaun
ingerate (ml/24 h) /24h
D S
/24 h
23.04 150/70 88 18 38,3 38 500 1700 0

24.04 140/75 92 18 37,7 37,7 - 2200 0

25.04 135/80 804 18 37,5 37,3 400 2000 e.g.

26.04 130/80 88 18 37 37,1 1000 2100 e.g.

27.04 140/70 92 18 36,7 36,9 1200 2200 Tub gaze,

e.g.,
28.04 140/80 92 18 36,5 36,4 1500 2000 1 normal

29.04 130/80 84 18 36,7 - 700 - 1 normal

76
 TABEL CU MEDICAŢIA
MEDICAMENTUL MOD DE CALEA DE DOZA UNICĂ DOZA TOTALĂ ACŢIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
PEV cu SG 5% 1fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Reglează metabolismul
1000 ml glucidelor şi
aminoacizilor
PEV cu SF 9% 1 fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Refacerea echilibrului
1000 ml hidroelectrolitic şi
acido-bazic
METOCLOPRAMID F i.v. 1f 1f Antivomitiv
CEFORT 1g Flacon i.v. 1 fl 3 fl Antibiotic
MABRON 100mg Fiole i.v. 1f 2f Analgezic major
MARCAINA Fiola Intrarahidian 1f 1f Anesteziant
SPINALA HEAVY
DORMICUM 5mg Fiola i.v. 1f 1f Sedativ
PARACETAMOL Flacon i.v. 1 fl 2 fl Antipiretic
1000 mg
ALGOCALMIN Fiole i.m. 2f 4f Analgezic
GENTAMICIN 80mg F i.v. 1f 2f Antibiotic
ALPRAZOLAM Fiole i.m. 1f 1f Tranchilizant
0,5mg
CLEXANE 0,4 Fiole s.c. 1f 1f Anticoagulant
ASPENTER 75mg Comprimate p.o 1cp 1cp Antiagregant plachetar
NOLITERAX Comprimate p.o. 1cp 1cp Inhibitor de conversie
5mg/1,25
CORLENTOR 5mg Comprimate p.o. 1cp 2cp Betablocant
ARNETIN F i.v. 1f 2f Pansament gastric

77
 EXTERNAREA

Intervenţii constante:
-monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative zilnic
-asigurarea unui climat corespunzător în salon
-administrarea tratamentului prescris de medic
-asigurarea unei igiene riguroase
-asigurarea unei alimentaţii adecvate
-asigurarea unor eliminări fiziologice
-asigurarea unei stări de bine fizic şi psihic
-măsurarea bilanţului ingesta-excreta
-pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru explorări şi analize
Evaluarea intervenţiilor constante:
-am asigurat condiţii optime în salon: t-22°C, bine luminat, fără curent, fără zgomot
-am efectuat dezinfecţia salonului cu cloramină
-am explicat pacientului importanţa unei igiene riguroase pentru a preveni suprainfecţia
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curată şi bine întinsă pentru a nu se produce escarele de
decubit
-am asigurat o alimentaţie adecvată afecţiunii sale, regim hiposodat, hidric, semilichid,
corespunzător 2-3 l lichid pe zi, compus din ceaiuri, supe, compoturi. Nu va consuma băuturi
carbogazoase şi grăsimi.
-am asigurat eliminări fiziologice prin calcularea zilnică a bilanţului ingesta-excreta
-am facilitat vizitele familiei şi prietenilor
-am încurajat pacientul să efectueze activităţi recreative (citit, plimbat)
-am monitorizat funcţiile vitale şi vegetative
-am pregătit fizic şi psihic pacientul pentru intervenţii şi explorări
Externarea:
În urma tratamentului medicamentos, chirurgical, a regimului alimentar, a colaborării şi eforturilor
făcute de echipa de îngrijire, starea pacientului la externare este bună fizic şi psihic.
Bilanţul funcţiilor vitale la externare:
P – 84 p/min
T – 36,8°C
TA – 130/80 mmHg
R – 18 r/min
Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare:

78
1.Nevoia de a respira, a avea o bună circulaţie
Respiraţie de tip costal superior, amplă, ritmată. Zgomote cardiace bine bătute. Circulaţie adecvată.
2.Nevoia de a bea şi a mânca
Masticaţie uşoară, apetit bun, alimentaţie adecvată
3.Nevoia de a elimina
Eliminări fiziologice, fără modificări, urina clară, scaun normal
4.Nevoia de a se mişca, a avea o bună postură
Postura adecvată în ortostatism, şezând şi în clinostatism.
5.Nevoia de a dormi, a se odihni
Somn uşor, profund, vise regulate
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Veşminte alese conform sexului, adecvate climatului
7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
Pacientul are temperatura corpului în limite fiziologice
8.Nevoia de a fi curat, îngrijit
Pacientul prezintă deprinderi igienice, tegumente şi mucoase curate şi integre
9.Nevoia de a evita pericolele
Cunoaşte măsuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor
10.Nevoia de comunicare
Exprimare uşoară. Colaborare armonioasă cu echipa de îngrijire
11.Nevoia de a practica religia
Credincios, participa la slujbe religioase
12.Nevoia de a se realiza
Pacientul doreşte să se realizeze în plan profesional
13.Nevoia de a se recrea
Pacientul are activităţi recreative: citit, uitatul la televizor, fotbal
14.Nevoia de a învăţa
Este receptiv la tot ce este nou
Evaluare finală:
Starea la externare a pacientului T.E. în vârstă de 47 ani este ameliorată clinic.
Intervenţii: La indicaţia medicului am recoltat sânge pentru examenele de laborator
23.04.2017
Examene hematologice:
Leucocite – 16.200 mm3
VSH – 25 mm/h

79
HB – 15 g%
HT – 44%
Examene biochimice:
Uree sanguină – 40 mg%
Creatinină – 1,06 mg%
Glicemie – 84 mg%
TGP – 23 UI
TGO – 227 UI
Acid uric – 5,96 mg%
Examen sumar de urină:
Albumină – urme fine
Glucoză – absent
Epitelii – rare
Leucocite – rare
23.04.2017
Radiografie C.P.: cord orizontalizat. NEPP
Rg.abdominală pe gol – nu prezintă niveluri hidroaerice
Ecografie abdominală – Esofag normal, stomac cu curburi normale, mucoasă îngroşată. Ficat,
colecist, splină, pancreas cu aspect normal.
În urma examenelor clinice şi de laborator se confirmă diagnosticul de Apendicită acută.
HTA es std II. Se administrează tratament medicamentos: antibiotic, antipiretic, antivomitiv,
analgezic, sedativ, anticoagulant şi antiinfecţios. În urma tratamentului medicamentos şi chirurgical
simptomele s-au ameliorat. De comun acord cu pacientul, medicul a hotărât externarea acestuia pe
data de 29.04.2017. Pregătesc documentele necesare medicului şi pregătesc pacientul, anunţ familia
în legătura cu data externării.
Gradul de autonomie:
Pacientul îşi poate îndeplini singur cele 14 nevoi fundamentale.
Pacientului i se recomandă următoarele:
- să-şi însuşească şi să respecte normele de igienă
- să renunţe la cafea şi fumat
- să aibă un regim hiposodat, hipolipemiant, semilichid
- să evite efortul fizic prelungit şi susţinut
- să evite frigul şi umezeala
- va continua tratament ambulatoriu recomandat de medicul cardiolog
- va reveni la control la 2 săptămâni

80
81
82
 CAPITOLUL IV
TEHNICI APLICATE ÎN SPITAL

PREGĂTIREA PREOPERATORIE A PACIENTULUI

1. Pregătirea fizică
2. Pregătirea psihică a pacientului
3. Pregătirea generală:
a. bilanţ clinic
b. bilanţ paraclinic
c. evaluarea riscului operator
4. Pregătirea pentru operaţie:
a. corectarea modificărilor funcţionale
b. diferenţiată în funcţie de timpul avut la îndemână şi de gradul de independenţă al
pacientului
c. recomandări particulare
1. Pregătirea fizică a pacientului la internare:
 deparazitare,
 toaleta generală, schimbarea lenjeriei (pijama, papuci, halat)
 conducerea pacientului în secţia de chirurgie
2. Pregătirea psihică a pacientului:
 este ajutat să-şi exprime gândurile, grijile, teama
 i se insuflă încredere în echipa operatorie — nu se fac aprecieri personale asupra acesteia
 este asigurat că va fi însoţit şi ajutat
 i se explică etapele intervenţiei, folosind limbajul adecvat
 se verifică acceptul asupra realizăii intervenţiei
3. Pregătirea generală:
a. Bilanţ clinic
Surse de informare: - pacientul
- familia
- examinarea clinică
- foaia de observaţie (inclusiv foile vechi)
Bilanţ clinic general actual cuprinde: aspectul general al pacientului, ţinută, înălţimea,
greutatea (obezitate sau caşexie), vârsta (aparentă şi reală), aspectul pielii (hidratarea sau
82
deshidratarea organismului, leziuni, etc.), facies, mers, stare psihică, proteză dentară — dacă este
cazul.
Bilanţ bazat pe antecedentele pacientului:
 familiale: neoplasme, diabet, HTA, cardiopatii, tuberculoză, sifilis, etc.
 personale: chirurgicale: alte intervenţii suferite de pacient - evoluţia lor, eventuale
complicaţii
 patologice: afecţiuni pulmonare, cardiace, fumător sau nu, diabet, etilism, epilepsie, etc.
Bilanţul funcţiilor vitale: TA, puls; respiraţie; temperatură, diureză, scaun.
Bilanţ pe aparate: este realizat prin palpare, inspecţie, auscultaţie.
b. Bilanţul paraclinic cuprinde:
 examene de rutină obligatorii înaintea tuturor intervenţiilor chirurgicale, TS, TC, grup
sanguin, hematocrit, glicemie, uree sanguină
 examene complete: HLG completă, VSH, ionogramă, coagulograma completă; proba de
disproteinemie, proteinemie, transaminaze, creatinină, ex. urină, EKG obligatoriu după 40
de ani, radiografie sau radioscopie pulmonară.
 examene speciale: în funcţie de aparatul sau organul pe care se intervine, exemplu:
spirometrie în caz de dispnee de efort, tuse cronică, wheezing.
Examenele paraclinice se fac în funcţie de:
 tipul şi amploarea intervenţiei chirurgicale,
 starea generală a pacientului,
 afecţiuni existente,
 timpul avut la dispoziţie.
Evaluarea riscului anestezic şi operator
Factorii de risc anestezic şi operator sunt:
 vârsta: peste 60 de ani, la persoanele în vârstă doza de narcotice trebuie să fie mai mică;
trebuie evitată supraîncărcarea circulaţiei
 starea de nutriţie - obezitatea — risc de abcese parietale
 graviditatea
 pacient tarat - cu boli imunosupresive, tratament citostatic
 pacient cu cicatrizare deficitară: hipoproteinemie, vascularizaţie deficitară
 tratamente anterioare cu: corticoizi, anticoagulante

83
  radioterapie (de preferat intervenţiile trebuie efectuate după 2-12 săptămâni după
întreruperea tratamentului)
 alterări ale aparatului cardiovascular, respirator, funcţiei renale şi hepatice
 nu se ţine cont de afecţiunile cardio-vasculare în urgenţe precum: hemoragii grave, perforaţii
viscerale, ocluzii intestinale, disecţie de aortă, ruptură de anevrism
Corectarea tulburărilor funcţionale
1. respiratorii
 se administrează medicaţie expectorantă
 în astmul bronşic, medicaţia va fi profilactică şi curativă, pentru ca anestezia să nu
declanşeze o criză
 infecţii acute ale căilor respiratorii - la 1-2 săptămâni după vindecare; în caz de urgenţă nu
se face anestezie gazoasă
 infecţiile bronho-pulmonare cronice — risc mare de atelectazie şi pneumonie postoperatori
 fumatul - oprit cu 2 săptămâni înainte de intervenţie
2. cardio-vasculare
 în insuficienţa cardiaci: se administrează tonice cardiace (Lanatozid C, Celonid, etc.)
 în HTA: se administrează medicamente care scad TA cât mai aproape de normal, în funcţie
de caracterul HTA
 infarct miocardic acut: dacă se poate amâna intervenţia minim 3 săptămâni (de preferat 3
luni)
 hipotensiune arterială
 bloc atrio-ventricular de gradul II-III, tulburări de conducere ventriculară, pace-maker
 în extrasistole ventriculare: chinidină, lidocaină
 în stenoză mitrală - monitorizare (risc de edem pulmonar)
 în hipertensiune pulmonară - nu se operează decât urgenţele
 în malformaţii cardiace congenitale — măsuri speciale
3. digestive
 vărsăturile - se corectează pierderile de lichide şi săruri cu: soluţii.glucozate, ser fiziologic,
clorură de K, soluţii macromoleculare
4. endocrine
 în hipotiroidie: triiodotironină 50-100 mg/zi
 în hipertiroidism: alimentaţie = 4000 Kcal/zi, vitamine

84
  în insuficienţă cortico-suprarenaliană: ser fiziologic + fludrocortizon 0,1 -J 0,2mg oral - 2
zile, apoi HHC 50mg la 6 ore în ziua operaţiei
 în feocromocitom albumină ± transfuzii, I săptămână ablocanţi: fenoxibenzamina
 în boala Cushing: alimentaţie hiperproteică, supliment de calciu.
5. metabolice
 diabetul este corectat cu antidiabetice orale sau insulină +regim alimentar, în timpul
anesteziei se administrează soluţie de glucoză tamponată, glicemia maxim 250mg%, dacă
intervenţia chirurgicală întârzie trebuie dozată atent glicemia.
6. hidro-electrolitice
 hipoproteinemia: se administrează hidrolizate de proteine (albumina umană, plasma)
7. alte modificări
 anemii: fier, vitamine B, dacă nu se poatetemporiza intervenţia transfuzii cu sânge integral,
 dializă cronică: transfuzii până hematocritul atinge 32%; hemodializă înainte de intervenţie
şi cât mai repede postoperator
 tratament cu heparină: necesită în carde urgenţă neutralizează cwprotamină (i.v. lent) - de
obicei la 4-6 ore de la administrareaheparinei nu e necesară neutralizarea ei
 tratamentul cu anticoagulante orale: timp de prorombină alterat—250-500ml plasmă
 alcoolism acut: când prezintă riscul de hemoragie
Pregătirea pacientului în funcţie de timpul avut la îndemână şi de gradul de
independenţă al acestuia:
 Timp suficient, pacient independent
1. În ziua precedentă se recomandă:
- repaus
- regim alimentar uşor digerabil,
- consum de lichide (menţinerea TA, dezintoxicare + mărirea diurezei, diminuarea
setei,diminuarea acidozei postoperatorii)
- antibioterapie: când se anticipează apariţia unei infecţii postoperatorii);
- spălături vaginale repetate cu antiseptice (intervenţii ginecologice);
- spălătură gastrică (intervenţii laborioase pe stomac)
2. În seara zilei precedente
 pregătirea tegumentelor:
- baie generală (spălatul părului),
- se verifică unghiile (tăiate scurt fără lac de unghii);
85
 - toaleta buco-dentară;
- raderea regiunii cât mai aproape de momentul intervenţiei (pentru a evita proliferarea
germenilor la nivelul excoriaţiilor cutanate), cât mai larg în funcţie de zonă, cu aparat
propriu;
- badijonaj cu alcool şi antiseptice colorate (betadina)
 pregătirea tubului digestiv:
- clismă evacuatoare cu 8-12 ore înainte cu 50-100ml apă călduţă sau ser fiziologic sau 120-
150ml fosfat de natriu
- supozitor: bisadyl
- regim alimentar (supă de legume, băuturi dulci, neacidulate);
- Nu se administrează purgative.
 pregătirea psihică:
- se înlătură starea de frică, teama, anxietatea, prin comunicare directă cu tact, răbdare şi
înţelegere pentru pacient pentru a-i câştiga încrederea şi a-i încuraja
 efectuarea tratamentului:
- se administrează sedative, hipnotice la indicaţia medicului (somn odihnitor, înlăturarea stării
de teamă).
3. În ziua operaţiei:
 pregătirea psihică:
- încurajarea bolnavului,
- încercarea de a înlătura factorii stresori şi diminuarea acţiunii celor care nu pot înlăturaţi
(vizite neanunţate, discuţii cu pacienţi operaţi, stresaţi de intervenţie, etc)
 pregătirea fizică:
- îndepărtarea bijuteriilor,
- îndepărtarea protezelor dentare mobile;
- clismă cu 2-4 ore înaintea intervenţiei;
- rebadijonarea regiunii interesate cu antiseptic colorat
- îmbrăcarea pacientului în lenjerie curată;
- se interzic:
- alimentaţia - alimentele solide cu 12 ore înainte,
- fumatul;
- lichidele - cu 3 ore înainte
 pregătirea documentelor:
86
 - foaia de observaţie cu rezultatul analize10G radiografiilor; explorărilor funcţionale necesare,
ecografiei, eventualelor scintigrafii sau tomografii
 efectuarea preanesteziei:
- scop: înlăturarea senzaţiei de teama, scăderea efectelor secundare ale diferitelor substanţe
anestezice şi a cantităţii anestezicelor ce urmează a fi administrate; potenţarea anumitor
anestezice mai slabe şi sedarea pacientului; împiedicarea anumitor reflexe, reducerea
secreţiilor căilor aeriene
- sedative şi hipnotice, analgezice,.anticolinergice, în funcţie de tipul de anestezie
administrate în funcţie de vârstă, afecţiune şi greutate
- în pediatrie: atropină, petidină, morfină
- la adulţi:
- barbiturice: Nembutal
- sedative nebarbiturice: Diazepam, Hidroxizin, Droperidol,
- narcotice: morfină, petidină
- anticolinetrgice: Atropină, scopolamină
- în rahianestezie:
- atropină 0,5-lmg s.c. cu 5-10 minute înainte
- romergan 1 fiolă şi mialgin 1 fiolă i.m. cu 1 oră înainte
- în anestezie generală prin intubaţie orotraheală: Romergan 1 fiolă şi mialgin 1 fiolă
intramuscular cu o orăînainte, iar atropina i.v. când se începe anestezia;
 transportul pacientului:
- de către asistente medicale care îl vor preda asistentei de la sala de operaţie;
- cu ajutorul căruciorului, brancardei sau patului rulant, însoţit de documentaţia necesară
 Timp suficient, pacient dependent:
1. pregătirea pacientului necesită aceiaşi timpi ca şi pentru pacientul independent.
2. se efectuează 2 toalete generale la pat în cele 24 de ore premergătoare operaţiei.
3. se suplinesc nevoile pe care pacientul nu şi le poate satisface (ajutor în alimentaţie, pentru
eliminare, în mobilizare, în comunicare, etc)
 Urgenţe chirurgicale – timp insuficient de pregătire,indiferent de starea pacientului:
1. pacientul se pregăteşte în acelaşi timp cu sala operatorie şi cu echipa de intervenşie
2. pregătirea pacientului: îndepărtarea bijuteriilor, protezelor, a hainelor civile şi spălarea zonelor cu
risc cu apă caldă şi săpun, raderea şi badijonarea cu antiseptic .colorat; eventualele plăgi se vor

87
 proteja prin aplicarea de pansamente; la indicaţia medicului se efectuează spălătură gastrică sau
se instalează sondă vezicală. Toate manevrele preoperatorii se vor efectua cu respectarea strictă a
normelor de asepsie şi antisepsie pentru a preveni infecţiile nosocomiale.
Recomandări particulare:
1. transfuzia de sânge
 evaluarea necesităţii: antecedente personale patologice (hemoragice, tratament cu
anticoagulante, anemie severă), valoarea timpului de sângerare, coagulare
 determinarea grupei sanguine (ABO, Rh)
 se administrează:
- sânge total
o cantitatea de sânge transfuzat:
adult: 1000ml sânge cresc hemoglobina cu 2-3g/dl (hematocritul creşte cu 8-9%)
copil: peste 25kg — 500ml, sub 25kg— 200ml/ Kgc, la prematuri IOmI/Kgc
o debit: 500ml în 30'-2 ore (la cardiaci 2-3 ore); pentru transfuziile masive se
foloseşte sânge de 1-2 zile cu dextroză citrat-fosfat ca anticoagulant sau sânge
proaspăt
o în caz de hemoliză transfuzională se administrează manitol (12,5 g. Manitol i.v.
lent apoi alternativ 1 1 manitol 5-10% cu I I ser fiziologic + 40 mEq KCI)
- masă eritrocitară - în anemia fără hipovolemie
- concentrate plachetare, plasmă îmbogăţită cu trombocite în hemoragia incontrolabilă,
trombocitopenia postchirurgicală
- concentrat de factor de coagulare
- plasma în hipovolemie
- substituenţi de plasmă: dextran 40— 10-12 ml/kg/zi (sub 1 1/zi), soluţii saline utilizate
mai rar
2. sondă naso-gastrică (indicată în obstrucţie naso-gastrică cu stază gastrică)
3. spălătură gastrică + sondă de aspiraţie la pacienţii ce au mâncat cu 8-12 ore înainte
4. sondă vezicală
5. cateter venos: administrarea de lichide, medicamente
6. cateter arterial (determinarea presiunii arteriale, dozarea gazelor sanguine)
7. continuarea tratamentului cu insulină, corticoizi, digitalice

88
8. antibioterapie profilactică: intervenţii gastro-duodenale, fractură deschisă, proteze de şold,
proteze valvulare, colecistectomie la pacienţii cu risc crescut, histerectomie pe cale vaginală, by-
pass vascular, rezecţie colică
Pregătirea în sala de operaţie
1. este executată de către asistentele din sala de operaţie
2. se transportă pacientul de pe targă, cărucior sau pat rulant pe masa operatorie
3. se verifică regiunea interesată, la nevoiese rebadijonează
4. la indicaţia medicului, o asistentă instalează sonda vezicală
5. câmpul operator:
 spălare 5-10 minute
 tamponare- prosop steril
 badijonare câmp operator:
- soluţie iodată: Betadină, Septodin
- soluţie de iod în alcool etilic
- soluţie de alcool etilic 70%
ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE A PACIENTULUI
Transportul pacientului în secţia de anestezie ţi terapie intensivă sau în salon:
 se efectuează cu patul rulant sau căruciorul, cu mare atenţie
 nu se efectuează opriri sau porniri bruşte, asigurându-se un mers cât se poate de lin
 poziţia - în funcţie de intervenţia chirurgicală suferită şi de tipul de anestezie, în general
decubit dorsal fără pernă, cu capul într-o parte
 pacientul va fi învelit, pentru a fi protejat împotriva schimbărilor de temperatură ce pot
surveni
 se supraveghează: facies (cianoză), respiraţie, puls, perfuzie, drenajul (tuburi de dren)
Instalarea în salon sau secţia de Terapie Intensivă
Asigurarea condiţiilor de mediu:
 cameră curată, aerisită, liniştită;

temperatură de 180 - 200 C;
 instalaţii de oxigen;
 aparatură pentru ventilaţie mecanică;
 pat accesibil din toate părţile prevăzut cu muşama şi aleză
Asigurarea poziţiei în pat:

89
  mutarea pacientului de pe cărucior pe pat se efectuează de către 3 persoane, mişcările să fie
sincrone decubit dorsal fără pernă, cu capul într-o parte
 poziţie Fowler la obezi, cardiaci, operaţii pe sân, intervenţii pe abdomen
 decubit ventral în intervenţii pe coloana vertebrală
 decubit lateral în intervenţii la rinichi - favorizează drenajul
 poziţie Trendelenburg în circulaţie cerebrală deficitară
 pentru menţinerea poziţiei, se folosesc paturi speciale, articulate sau accesoriile necesare
(suluri, perniţe tari, perne, pături, colaci de cauciuc, etc)
Supravegherea pacientului
Durerea:
 intensitatea durerii postoperatorii urmează o curbă ascendentă cu maximum în noaptea ce
urmează operaţiei, pentru ca apoi să diminueze progresiv, la 48 ore postoperator
 se asigură o poziţie confortabilă, în funcţie de intervenţia chirurgicală suferită
 administrarea analgezicelor sau hipnoticelor sedative: algocalmin, piafen, fortral, mialgin,
sintalgon, fenobarbital, diazepam, dormital, la indicaţia medicului
- morfină - 10mg i.m. injectate la 3-4 ore
- 3-4mg i.v. diluat în 3-5ml ser; 2-3 deze la 15-20min, apoi la 1 oră
- mialgin - 75-100mg
- perfuzie i.v. 1 mg/min în primele ore, apoi 0,5mg/min
- hidromorfină: 1-2 mg i.m, la 2-3 ore
- metadonă: 10mg la 4-6 ore
- pentazocină
- codeină: 30-40mg la 3-4 ore
Aparatul respirator:
 după anestezie (mai ales după cea generală) şi după intervenţiile mari efectuate pe cutia
toracică, capacitatea diminuă în primele 12 - 16 ore după operaţie, reabilitându-se progresiv
si atingând valorile normale la 7 - 14 zile de la operaţie
 monitorizarea respiraţiei: frecvenţă, amplitudine, ritm; eventuale modificări (raluri,
respiraţie Cheyne-Stockes, Kussmaul, respiraţie stertoroasă, etc)
 recoltarea sputei dacă este necesar
 aspirarea secreţiilor

90
  încurajarea tusei şi a expectoraţiei şi protejarea plăgii operatorii prin presarea moderată a
acesteia în timpul tusei, cu ambele palme
 oxigenoterapie dacă este necesar
 mişcări respiratorii ample, care favorizează mobilizarea şi eliminarea secreţiilor bronşice
Aparatul cardio-vascular:
 monitorizarea: puls periferic, TA, alură ventriculară, presiune venoasă centrală, ECG
 combaterea stazei venoase (combaterea complicaţiilor tromboembolice)
 recoltări sanguine pentru: TS, TC, TQ, TH, timp de protrombină, HLG
Aparatul urinar:
 bilanţ hidric zilnic
 monitorizarea: diurezei, densităţii
 micţiunea spontană la pacientul nesondat la 6-8 ore după.operaţie
 recoltări pentru ureea sanguină şi urinară
 asigurarea aportului de lichide necesar
 instituirea unei perfuzii i.v. cu: manitol, ser fiziologic, soluţie Ringer glucoză 5%, etc
 instituirea sondei a demeure, în cazul retenţiei de urină
Aparatul digestiv:
 combaterea vărsăturilor prin sondă nazo-gastrică pentru aspiraţie continuă, combate
vărsăturile, staza gastrică şi distensia abdominală şi administrare de scobutil, lizadon,
emetiral, torecan la indicaţia medicului
 combaterea meteorismului abdominal:
- mobilizare precoce a pacientului
- aplicaţii de comprese calde pe abdomen
- administrare de cărbune vegetal
- introducerea tubului de gaze
- excitarea peristaltismului colonului inferior prin clismă înaltă cu lichide calde (38-
390C) sărate, cu săpun, glicerină sau sulfat de magneziu (100-200ml odată cu ajutorul
seringii Guyon)
Favorizarea scaunului spontan:
 tranzitul intestinal se reia în a 3-a zi după operaţie în cazul intervenţiilor de importanţă
mijlocie şi în a 4-a, a 5-a zi după operaţie, în cazul intervenţiilor abdominale importante,
având ca rezultat apariţia scaunului spontan

91
  mobilizarea precoce a pacientului
 administrare de lichide pe cale orală (dacă pacientul nu varsă)
 în caz de fecalom, acesta se fragmentează şi se îndepărtează cu blândeţe
 clisme uleioase
 administrare de ulei de ricin sau de parafină
Alimentaţie corespunzătoare:
 în primele 6-8 ore fără alimentaţie orală
 în prima zi se instituie regim alimentar HZ
 în a 2-a zi: supe de zarzavat strecurate, iaurt, lapte, piureuri de legume
 în a 3-a zi: carne fiartă sau friptă
 se introduc treptat alimentele, în funcţie de toleranţa digestivă a pacientului
 necesar: 21-30 Kcal/Kgc/zi la adult, 18 Kcal/Kgc/zi la copil creşte cu 5-8%/ grad de febră şi
cu 20-40% peritonită
Asigurarea echilibrului hidro-electrolitic:
 recoltări pentru determinarea: EAB (pH sanguin, p02, p C02), ionogramei sanguine
 instituirea unei perfuzii i.v. cu: ser. fiziologic, sol. Ringer, glucoză 5%, sol. Fischer - la
indicaţia medicului, în funcţie de examenele de laborator
 bilanţ hidric zilnic corectarea pierderilor
 aport suficient de lichide
Monitorizarea temperaturii:
 în caz de frisoane pacientul va fi învelit cu 2 pături
Monitorizare tegumentelor şi mucoaselor:
 toaleta parţială a pacientului - se insistă asupra igienei cavităţii bucale, a regiunii perianale şi
a organelor genitale externe
 prevenirea escarelor.
 toaleta plăgii operatorii:
- control zilnic;
- în cazul în care pansamentul e îmbibat cu secreţii - toaletă zilnică + schimbarea
pansamentului;
- dacă secreţia e abundentă (supuraţie masivă, fistule, etc) schimbarea pansamentului de
mai multe ori pe zi;

92
 - dacă pansamentul e curat - toaleta plăgii la 2 zile, când are Ioc şi schimbarea
pansamentului.
- zonă congestionată la nivelul plăgii operatorii + secreţie seropurulentă sau purulentă -
scoaterea firelor total sau parţial, recoltarea de secreţii pentru antibiogramă, toaleta
plăgii cu apă oxigenată şi cloramină, administrarea antibioticelor - conform
antibiogramei la indicaţia medicului
 plăgile drenate din timpul intervenţiei
- se urmăreşte zilnic eficacitatea şi .calitatea drenajului, aspectul secreţiilor şi cantitatea,
permeabilitatea tuburilor de dren;
- tubul de dren trebuie fixat
- sac de plastic care să colecteze lichidul sau pansamentul schimbat ori de câte ori e
nevoie
- când are loc reducerea secreţiilor, se scurtează tuburile de dren şi se mobilizează;
- îndepărtarea lor este efectuată de medicul chirurg
 evoluţie bună a plăgii = scoaterea firelor din a 5-a zi după intervenţii mici (apendicectomie);
Mobilizarea şi poziţia:
 precoce - mişcări care favorizează respiraţia (ridicarea braţelor, destinderea abdomenului
prin coborârea diafragmului)
 pasivă şi apoi activă, în funcţie de starea generală a pacientului
 schimbarea poziţiei în pat din decubit dorsal în decubit ventral (poziţia de decubit dorsal
favorizează staza venoasă în micul bazin şi implicit formarea trombilor
 asigurarea unei poziţii corecte

Administrarea tratamentului la indicaţia medicului:

 antibiotice
 mucolitice
 antiagregante plachetare: dipiridamol, aspirină, heparină, calciparină
 antipiretice
Condiţii de mediu:
 schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este necesar
 aşezarea pacientului într-un salon bine aerisit, curat şi izolat
Starea psihică:

93
  liniştirea pacientului şi aparţinătorilor spunându-le că totul a decurs normal şi că nu a fost
nimic grav
 evoluţia va fi favorabilă, nu vor exista complicaţii
 explicarea faptului că colaborarea pacientului este necesară
 asigurarea pacientului că este în permanenţă supravegheat şi va fi ajutat ori de câte ori este
necesar
Recunoaşterea complicaţiilor postoperatorii:
 legate de plagă:
- hematomul plăgii (factori de risc: tratament cu aspirină, heparină, tuse); necesită
evacuare
- infecţiile postoperatorii ale plăgii
- dehiscenţa plăgii (factori de risc: DZ, obezitate, cancer, imunodeficienţă, incizii lungi
mediane)
 pulmonare:
- atelectazii pulmonare la tahipnee şi hipertermie
- pneumopatie de aspiraţie
- infecţii pulmonare postoperatorii
 embolie gazoasă
 cardiace:
- aritmiile
- infarctul miocardic acut
 digestive
- hemoperitoneu
- ileus postoperator
- dilataţie gastrică
- fecalom postoperator
- pancreatită postoperatorie
 urinare
- retenţie urinar
- infecţii urinare
Asistenta medicală: supraveghează trezirea din narcoză a pacientului, fiind alături de acesta nu dă
informaţii în legătură cu natura afecţiunii, tipul de operaţie care s-a efectuat sau rezultatul unei

94
eventuale biopsii. Această sarcină revine chirurgului care a operat, pacientul fiind scutit astfel de
păreri şi informaţii contradictorii.
ELECTROCARDIOGRAMA
Electrocardiogramă = înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul
unui ciclu cardiac.
E.C.G. este o metodă de investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii în
general, în suferinţele miocardo-coronariene în special, si totodată este o metodă de a recunoaşte o
boală de inimă care evoluează clinic latent, cînd se efectuează E.C.G. ul de efort.
Înregistrarea electrocardiogramei se face cu aparate speciale numite electrocardiografe, de
diferite tipuri.
Legătura între bolnav şi aparat se face printr-un „cablu bolnav’’. La extremitatea distală a
cablului sunt ataşate plăcuţele metalice — electrozii (în număr de 10) necesari pentru înregistrarea a
4 derivaţii standard şi unipolare şi 6 precordiale (V1 —V6 ).
Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor,
transmise la aparat prin cablu, amplificate şi înregistrate sub forma unei diagrame numită
electrocardiogramă, înscrierea curbelor electrice se face pe hârtie specială care are imprimat un
sistem de coordonate. Pe orizontală este reprezentat timpul, pe verticală amplitudinea semnalelor
bioelectrice.
În practica curentă se înregistrează pe electrocardiogramă 12 derivaţii (conduceri): • 3
derivaţii bipolare notate DI, DII, DIII; • derivaţii unipolare de membre notate aVR, aVL, aVF; • 6
derivaţii precordiale notate V1, V2, V3, V4, V5, V6 .
În majoritatea unităţilor sanitare înregistrarea electrocardiogramei se face cel mai frecvent
cu ajutorul electrocardiografului „3 NEK-1’’, aparat construit pe bază de semiconductoare moderne.
Construcţia aparatului permite folosirea lui nu numai în practica clinică curentă zilnică, ci şi
pentru cercetări ştiinţifice.
Înregistrarea E.C.G. cu electrocardiograful 3 NEK-1
Etape de execuţie Timpi de execuţie
1. Pregătirea 1.1. Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru
bolnavului. a înlătura factorii emoţionali.
1.2. Se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferinţă
cu căruciorul, cu 10 — 15 min. înainte de înregistrare.
1.3. Aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare. 1.4.
Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi
rugat să-şi relaxeze musculatura.
2. Montarea electrozilor 2.1. Se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile de
pe bolnav. metal ale electrozilor.

95
 Sub placa de metal a electrozilor se aşază o pânză înmuiată
într-o soluţie de electrolit (o lingură de sare la un pahar de
apă) sau pastă specială pentru electrozi. Cei 10 electrozi (4
pentru membre şi 6 precordiali) se fixează pe bolnav în felul
următor:
— montarea electrozilor pe membre:
roşu = mâna dreaptă
galben=mâna stângă
verde=picior stâng
negru=picior drept
— montarea electrozilor precordiali
V1 =spaţiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a
sternului
V2 =spaţiul IV intercostal, pe marginea stângă a
sternului
V3 =între V2 şi V4
V4 =spaţiul V intercostal stâng pe linia medio-
claviculară (apex)
V5 =la intersecţia de la orizontala dusă din V4 si
linia axilară anterioară stângă
V6 =la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 si
linia axilară mijlocie stângă.
A t e n ţ i e ! Aplicarea cu foarte mare precizie a electrozilor,
respectând toate indicaţiile prescrise, garantează o înregistrare
corectă şi fără artefacte.
3. Pregătirea aparatului. 3.1. Aparatul va fi legat la priza de împământare.

4. Verificarea 4.1. Înainte de punerea în funcţiune a aparatului butoanele şi

poziţiei corecte clapele vor fi aşezate în poziţia indicată în tabelul de mai jos:
a butoanelor si clapelor. Butoane Clape

96
 Reglare linie Poziţie Izolare- Neapăsat
izoelectrică mijloc pacient
(3x) (8)
(13)
Buton-reglare Poziţia Blocare canal Neapăsat
amplitudine fixată
(3x) (3x)
(12) l mv (6)

Comutator Poziţia Filtru (3x) Neapăsat

canale T(test) (17)
(11)
Clapa blocare Neapăsat
(5)

Transport Apăsat
hârtie stop
(1)

Clapa punere Neapăsat

în funcţiune
(3)
5. Punerea în funcţiune a 5.1. În aceste condiţii aparatul poate fi pus în funcţiune cu
aparatului ajutorul clapei 3 în poziţia „Apăsat", verificându-se scala-indicator
de funcţionare (4) care trebuie să indice zona verde a scalei
instrumentului. După 3—5 minute de stabilizare a funcţionării se
poate trece ia testarea aparatului.

6. Testarea aparatului 6.1. Clapa izolare apăsat (automat se iluminează

(înregistrarea testului pacient (8) zona de înregistrare a peniţelor).
etalon) 6.2. Se apasă sacadat (3—4 ori) pe butonul l m V —
Test (31)
În acelaşi timp clapa transport hârtie (2) poziţia 25
„Apăsat".
6.3. După câteva teste etalon (l mV—10 mm) înregistrate se
apasă clapa stop (1). Dacă etalonarea nu este corespunzătoare 10
mm deviaţie înregistrată la fiecare apăsare, se reglează din butonul
reglare amplitudine 10 (la canalul etalonat necorespunzător).
6.4. Buton izolare pacient (8) poziţia neapăsat (se stinge
iluminarea zonei de înregistrare a peniţelor).

97
7. Înregistrarea 7.1. Buton (11) Comutator canale poziţiile I—II—III.
electrocardiogramei 7.2. Buton (8) Izolare pacient poziţia apăsat (se iluminează
DI DII DIII zona de înregistrare).
7.3. Dacă este necesar, buton (13) „Reglare linie izoelectrică’’(se
reglează poziţia acelor inscriptoare).
7.4. Se porneşte înregistrarea apăsând clapa transport - hârtie
25 (2); (se stinge iluminarea zonei de înregistrare); în mod obişnuit
se înregistrează câteva revoluţii cardiace.
7.5. Se opreşte înregistrarea: Clapa (1) ston-apăsat.
7.6. Buton (8) izolare pacient - readus în poziţie neapăsat (se
stinge iluminarea zonei de înregistrare).
8. Înregistrarea 8.1. Se reîncepe procedura (vezi pct. 2—6 de la etapa anterioară)
derivaţiilor mutând butonul comutator canale (11) pe rînd în poziţiile:
unipolare şi 1. aVR aVL aVF
precordiale 2. V1 V2 V3
3. V4 V5 VI6
9. Terminarea După terminarea înregistrării:
înregistrării. 9.1. Butonul (11) Comutator canale se readuce în
poziţia T (Test).
9.2. Se scoate din funcţiune aparatul prin trecerea clapetei 3 în
poziţia neapăsat.
9.3. Se îndepărtează electrozii de pe pacient.

10. Notarea Asistenta notează pe electrocardiogramă: numele, prenumele

electrocardiogramei. pacientului, vârsta, înălţimea, greutatea; menţionează medicaţia
folosită; data şi ora înregistrării; viteza de derulare; semnătura
celui care a înregistrat.

98
 PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: Funcţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui
ac de puncţie.
Scop:
Explorator:
- Recoltarea sângelui pentru determinări de laborator.
- Stabilirea diagnosticului.
Terapeutic:
- Administrarea de medicamente.
- Hidratarea şi mineralizarea. Efectuare de transfuzii.
- Sângerare 300-500 ml în edem pulmonar acut.
Locul puncţiei:
- Venele de la plică cotului (bazilică şi cefalică).
- Venele antebraţului.
- Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
- Venele subclaviculare.
- Venele femurale.
- Venele maleolare interne.
- Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.
Materiale necesare:
- Alcool. Tampoane. Ace sterile. Garou. Materiale necesare pentru recoltări. Medicamente.
Muşama şi aleza. Pernă elastică. Mănuşi de cauciuc.
Pregătirea bolnavului:
- Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează. Se asigură confort psihic şi fizic.
- Se protejează lenjeria de pat şi de corp.
- Se asigură poziţia decubit dorsal.
- Se examinează calitatea şi starea venelor.
Execuţia puncţiei:
- Puncţia venoasă - se execută de către asistentă.
- Se îmbracă mănuşile de cauciuc.
- Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncţiei. Se recomandă pacientului să strângă
pumnul.
- Se palpează vena şi se alege locul puncţiei. Se dezinfectează locul ales.

99
- Se pătrunde în venă cu bizoul în sus cea. 1-2 cm. Se verifică poziţia acului în venă - prin aspirare
în seringă.
- Se continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.
- Se îndepărtează garoul. Se cere bolnavului să deschidă pumnul.
- Se aplică un tampon la locul puncţiei şi se retrage acul brusc.
- Se menţine tamponul 1-3 minute - fără a îndoi braţul.
- Îngrijeşte locul puncţiei. Reorganizează locul şi îndepărtează materialele folosite.
- Notează în foaia de temperatură – foaia de observaţie puncţia executată, cantitatea de lichid
extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
- Se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul. Se schimbă la nevoie lenjeria.
- Se asigură o poziţie comodă. Se supraveghează pacientul.
- Se pregăteşte sângele recoltat pentru laborator.
Accidente:
- Hematom - prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos. Se retrage acul şi se comprimă locul l -3
minute.
- Perforarea venei - se retrage acul.
- Ameţeli, paloare, lipotimie, colaps, - se întrerupe puncţia şi se acordă ajutor de urgenţă - se anunţă
medicul.

100
 RECOLTAREA SÂNGELUI
Definiţie: Sângele realizează aportul la nivelul celular de substanţe energetice şi plastice (glucoza,
aminoacizi, acizi graşi etc.), săruri minerale, apă şi oxigen. Totodată sângele transportă şi produsele
rezultate din metabolizarea celulară - uree, acid uric, amoniac, CO2 etc.
Scopul recoltărilor:
- Completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective.
- Confirmă sau infirmă diagnosticul clinic.
- Reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului.
- Confirmă vindecarea.
- Semnalează apariţia îmbolnăvirilor infecţioase ca şi a persoanelor sănătoase purtătoare de germeni
patogeni.
Pregătirea bolnavului:
1. Pregătirea psihică:
- Se anunţă cu 24 de ore înainte.
- Se explică necesitatea tehnicii.
- Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
- Se solicită colaborarea.
- Se urmăreşte înlăturarea stării de tensiune legată de examinările ce urmează a
fi făcute - la indicaţia medicului se poate administra medicaţie calmantă.
- Se asigură repausul pe timpul executării tehnicii.
2. Pregătirea fizică:
- Se face în funcţie de examenul cerut şi de locul recoltării.
- Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială.
- Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
- Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.
- Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
- Pentru puncţia venoasă se aşează pacientul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, sprijinit pe
pernă elastică.
- Pentru puncţie capilară pacientul poate sta şi în şezut, pe scaun, cu braţul sprijinit în extensie şi
supinaţie.
ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR
Definiţie: Antibioticele sunt medicamente de origine animală sau sintetizate chimic, care introduse
în organism sau depuse pe suprafaţa lui, distrug microbii sau împiedică dezvoltarea lor.
101
- Sunt extrase din culturi de celule vii, mai ales din ciuperci sau pot fi sintetizate chimic.
- Chimioterapice —> sunt substanţe care au acţiune bacteriostatică sau bactericidă asupra
germenilor patogeni, fără a fi toxice pentru organism.
Efect:
- Bactericid - distrug agentul patogen.
- Bacteriostatic - opresc dezvoltarea agentului patogen.
Scopul administrării:
- Distrug microbi.
- Împiedică dezvoltarea microbilor.
Ritmul de administrare:
- Urmăreşte menţinerea unei concentraţii eficiente in sânge pentru acţiune continuă asupra
agenţilor patogeni.
- Ritmul de administrare ţine cont de perioada de înmulţire a microbilor:
- În infecţii acute — germenii se înmulţesc foarte repede = ritmul de
administrarea trebuie să fie cât mai frecvent.
- În infecţiile subacute şi cronice —> germenii se înmulţesc încet = ritmul de
administrare poate fi mai lent.
- Când se urmăreşte absorbţia lentă a antibioticului, acesta este înglobat în
anumite substanţe (ex. Moldamin cu acţiune de 4-5 /zile).
Forma de prezentare:
- Drajeuri.Capsule operculate.Sirop.Soluţii injectabile.Unguente.
Căile de administrare:
- Calea orală prin tablete, casete, capsule, prafuri, siropuri.
- Calea parenterală intramusculară (soluţii, suspensii), intravenoasă (soluţii
cristaline).
- Perfuzii.
- Intrarahidian - se utilizează în cazuri grave de infecţii meningiene.
- Percutantă .
- Calea mucoaselor - unguente, pudre.
- Calea respiratorie - instilaţii, aerosoli.
- Calea rectală - suspensii, clisme, unguente, paste, pudre.
Doza de antibiotic:
- În administrarea orală —> se împarte numărul tabletelor sau capsulelor la numărul prizelor.
102
- În administrarea intramusculară —> se dizolvă numai cantitatea ce se injectează imediat,
deoarece soluţiile se degradează, iar administrarea lor devine mai dureroasă.
- Flacoanele cu multidoze se vor dizolva cu o cantitate necesară pentru 24 ore. Doza va fi împărţită
conform orarului de administrarea in doze unice, egale administrate la 4, 6, 12 ore.
- Cantitatea de antibiotice se exprimă în unităţi şi grame.
Alegerea antibioticului:
- Medicul alege antibioticul funcţie de diagnostic şi antibiogramă.
- În urgenţă se pot administra antibiotice cu spectru larg, dar numai după recoltarea
antibiogramei - din urină, sânge, lichid cefalorahidian.
Încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc:
- Se dezinfectează dopul de cauciuc cu tampon cu alcool.
- Se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cea a lichidului pe care vrem să-l scoatem prin
aspirare.
- Se introduce acul în flacon prin dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
- Se introduce aerul sub presiune în flacon şi se lasă să curgă liber soluţia în seringă.
- Se retrage acul şi se schimbă.
- Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil - extragerea soluţiei se face după dizolvare completă.
Reguli de administrare a antibioticelor:
- Calea de administrare se alege funcţie de scopul urmărit, rapiditatea cu care
trebuie acţionat, compatibilitatea medicamentoasă cu calea aleasă.
- Aplicarea locală trebuie evitată —> are efect foarte puternic sensibilizant.
- Nu se fac administrări de medicamente cu antibiotice în aceeaşi seringă.
- Injecţiile cu antibiotice se fac în condiţii de asepsie perfectă.
- Soluţiile uleioase se încălzesc la 37°C înaintea administrării.
- Penicilina dizolvată se administrează în maximum 24 ore.
- Administrarea pe cale orală se face după masă.
- Nu se administrează tetraciclină la copiii mici —> lezează mugurii dentari.
Complicaţii:
- Stări toxice.
- Stări anafilactice.
- Stări nefrotoxice.
- Anemii.
- Leucopenii.
103
- Agranulocitoză.
- Lezarea mugurilor dentari la copii mici.
- Tendinţă la hemoragie.
- Dismicrobisme prin administrare necontrolată.
- Infecţii nosocomiale.
- Rezistenţa microorganismelor la antibiotic.
- Sensibilizarea personalului medical.
PERFUZIA
Definiţie: Introducerea pe cale parenterală - intravenoasă - picătură cu picătură a soluţiilor
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică şi volemică a organismului.
Metode de perfuzare:
- Prin intermediul unui ac fixat în venă.
- Prin canule din plastic introduse prin lumenul acelor.
- Chirurgical - prin denudarea venei şi fixarea pentru un timp mai îndelungat a unei canule din
plastic.
- Cu pompă de perfuzie — pompa de perfuzie este un sistem electronic de administrare a
soluţiilor perfuzabile, cu reglare programată a volumului şi fixarea ratei fluxului de lichid.
Scop:
- Terapeutic. Anestezic.
- Hidratare şi mineralizare.
- Administrarea de medicamente cu efect prelungit.
- Scop depurativ - diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici.
- Completarea proteinelor sau a altor componente sanguine.
Materiale necesare: Trusă pentru perfuzarea soluţiei.Soluţie de perfuzat. Stativ.Materiale pentru
puncţie venoasă.Leucoplast.Tăviţă renală.Mănuşi de protecţie.
Soluţii perfuzabile:
-Sunt soluţii sterile, apirogene, în flacoane sau pungi PVC.
- Trebuie încălzite la temperatura corpului.
- Manitolul soluţie 10-20% care prezintă cristale trebuie încălzită până dispar cristalele deoarece
soluţia este suprasaturată.
- Serurile glucozate şi aminoacizii sunt ferite de căldură şi de lumină.
Soluţii utilizate:
1.Soluţii izotone - sunt soluţiile ce conţin ioni în concentraţie egală cu cea a organismului.

104
2.Soluţii hipertone - sunt soluţiile care conţin ioni în concentraţie mai mare decât cea fiziologică.
3.Soluţii hipotone - sunt soluţiile care conţin ioni în concentraţie mai mică decât cea fiziologică.
Locul puncţiei pentru perfuzie:
- Venele de la plică cotului.
- Venele epicraniene sau jugulare la copii mici şi sugari.
- Venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii.
- Venele subclaviculare sau femurale.
Pregătirea pacientului:
- Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica, necesitatea şi importanţa ei.
- Se roagă bolnavul să urineze.
- Se aşează bolnavul cât mai comod, cu braţul sprijinit pe pernă elastică (sau pe suport).
- Se protejează regiunea interesată a patului cu muşama şi aleza.
- Se acoperă bolnavul cu învelitoare.
Pregătirea flaconului:
- Se spală şi se dezinfectează mâinile.
- Se controlează soluţia de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanşeitate,
corespondenţa cu soluţia recomandată.
- Se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc.
- Se desface aparatul de perfuzie.
- Se dezinfectează dopul de cauciuc.
- Se puncţionează dopul cu acul trocar al aparatului după ce s -a închis prestubul.
- Se suspendă aparatul pe stativ.
- Se deschide prestubul în aşa fel încât lichidul să pătrundă în tubul perfuzor înlocuind coloana de
aer.
- Se formează nivelul de lichid (cca. 1/2 din picurător) şi se continuă scoaterea aerului până apare la
extremitatea perfuzorului prima picătură de lichid.
- Se închide prestubul, se repune apărătoarea amboului şi se atârnă tubulatura perfuzorului pe stativ.
Execuţie:
- Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşile de protecţie.
- Se examinează calitatea venelor.
- Se aplică garoul şi se alege locul puncţiei.
- Se dezinfectează locul cu alcool.
- Se cere bolnavului să strângă pumnul de câteva ori şi să rămână cu pumnul strâns.
105
- Se execută puncţia venoasă şi se verifică poziţia acului.
- Se desface garoul şi se cere bolnavului să desfacă pumnul.
- Se ataşează la ac amboul perfuzorului pregătit.
- Se deschide prestubul şi se reglează ritmul perfuziei —> obişnuit 60 picături pe minut sau în
funcţie de necesităţi şi de soluţia administrată.
Rolul asistentei medicale în timpul perfuziei:
- Supraveghează starea generală a bolnavului.
- Supraveghează locul puncţiei.
- Supraveghează ritmul de curgere a lichidului.
- Schimbă flacoanele atunci când este necesar.
- Administrează medicaţia recomandată.
- Asigură administrarea perfuziei pe cât posibil, la temperatura corpului.
Îngrijiri după tehnică:
- Se întrerupe perfuzia înaintea golirii complete a flaconului.
- Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei.
- Se extrage acul brusc din venă.
- Se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncţiei.
- Se aşează bolnavul comod şi se înveleşte.
- Se supraveghează şi dacă nu sunt contraindicaţii, se pot administra lichide calde.
- Se notează în foaia de observaţie cantitatea de lichid perfuzată.
Incidente şi accidente:
- Hiperhidratare > prin perfuzie în exces. La cardiaci poate determina edem pulmonar acut, tuse,
expectoraţie hemoptoică, polipnee, hipertensiune. Se reduce ritmul transfuziei sau chiar se
întrerupe complet, se injectează cardiotonice.
- Embolie gazoasă > prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin
eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea perfuziei înainte de
golirea completă a flaconului
- Revărsat lichidian > în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze.
- Frison şi stare febrilă > prin nerespectarea condiţiilor de asepsie.
- Tromboză > prin mobilizarea cheagului de sânge.
- Limfangită > apariţia durerii pe traiectul vasului, colorat în roşu, cald, dureros la atingere,
datorită intoleranţei la soluţii şi cateter sau greşeli de asepsie.

106
 FUNCŢII VITALE:
MĂSURAREA ŞI NOTAREA RESPIRAŢIEI
Definiţie: Procesul prin care se realizează schimburile gazoase.
Scop :
- Stabilirea diagnosticului.
- Evaluarea stării bolnavului.
- Observarea evoluţiei bolii.
- Observarea efectelor medicamentelor.
- Indiciu în apariţia unor complicaţii.
Elemente de apreciat:
- Tipul respirator > costal superior la femei, costal inferior la bărbaţi, abdominal la copii şi
bătrâni.
- Amplitudinea mişcărilor respiratorii.
- Ritmul respirator.
- Frecvenţa respiraţiei.
- Simetria toracică.
Materiale necesare:
- Cronometru (ceas cu secundar).
- Creion verde
- Foaie de temperatură.
107
Tehnica:
- Se măsoară concomitent cu pulsul, când se fixează artera radială şi se aplică mâna asistentei pe
toracele bolnavului împreună cu mâna bolnavului.
- Se poate măsura şi prin aplicarea palmei pe toracele bolnavului.
- Se numără inspiraţiile timp de 1 minut.
- Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii.
Notarea:
- 1 linie pe foaia de temperatură = 1 valoare.
- Unirea valorilor succesive > CURBA RESPIRAŢIEI.
- În unele documente medicale notarea se face cifric însoţită de caracteristicile respiraţiei.
- La dispnee se notează orarul, intensitatea, tipul, evoluţia în timp.
Interpretare :
- Respiraţia normală: suplă, amplă, regulată, profundă, simetrică.
- Respiraţia patologică: dispnee,ritm neregulat,superficială, încărcată, zgomotoasă.
- Frecvenţa normală > în funcţie de vârstă.
- Frecvenţa patologică:
- Tahipnee (polipnee) = frecvenţă crescută.
- Bradipnee = frecvenţă scăzută.
- Apnee = absenţa respiraţiei.
- Dispnee = respiraţia greoaie, dificilă (sete de aer).
- Dispnee cu accelerarea ritmului respirator — tahipnee, polipnee.
- Dispnee cu rărirea ritmului respirator — bradipnee.
- Dispnee cu perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei:
- Dispnee Cheyne-Stockes - respiraţie cu amplitudini crescânde până la maxim şi apoi scăzute până la
apnee ce durează 10-20 secunde.
- Dispnee Kussmaul - respiraţie în patru timpi, inspir profund, pauză, expiră scurt, zgomotos,
pauză.
- Dispnee Biot - agonică, dispneea muribundului.
Valori normale ale frecvenţă respiratorie:
- Nou născut = 40 (50) r / minut.
- Copil mic 20 r / minut.
- Bărbat 18 r / minut. Femeie 16 r / minut.
108
Observaţii:
- Curba respiraţiei este paralelă cu curba pulsului şi curba temperaturii.
- Dispneea Cheyne-Stockes trebuie depistată sistematic, căci bolnavul nu o semnalează.
- Dispneea Kussmaul apare la un pH scăzut sub 7,2 - este întâlnită în come.
MĂSURAREA ŞI NOTAREA PULSULUI.
Definiţie: Reprezintă senzaţia de şoc arterial percepută la palparea unei artere superficiale
pe un plan dur.
- Presiunea exercitată de coloana de sânge sincron cu activitatea inimii percepută sub formă
de şoc sau pulsaţie.
Scop:
- Obţinerea de informaţii privind stare morfo-funcţională a inimii şi vaselor.
Stabilirea diagnosticului.
- Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.
Elemente de apreciat:
- Ritmicitate (regularitate).
- Frecvenţă rapiditate).
- Celeritate.
- Amplitudine (intensitate).
- Tensiune (volum).
Locul măsurării:
- Orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe plan dur.
- Artera radială, humerală, carotidă, temporală superficială. Artera femurală, poplitee, pedioasă,
tibială.
Materiale:
- Cronometru. Creion roşu. Foaie de temperatură.
Metode:
- Palpatorie. Auscultatorie. Monitorizare electronică (pe cardioscop).
Factorii care influenţează pulsul:
- Factori biologici:
 Vârsta - la copilul mic frecvenţa este mai mare decât la adult.
 Înălţimea - persoanele scunde au frecvenţă mai mare decât cele înalte.
 Somnul - frecvenţa este redusă. Efortul fizic creşte frecvenţa pulsului.
 Alimentaţia - în timpul digestiei frecvenţa creşte uşor.
109
- Factori psihologici > emoţii (furie, plâns cresc frecvenţa respiratorie).
- Factori sociali > mediul ambiant (prin concentraţia în oxigen a aerului inspirat se poate
influenţa frecvenţa pulsului).
Pregătirea bolnavului:
- Psihic.
- Fizic > repaus fizic şi psihic 15 minute.
Tehnica:
- Se spală mâinile. Se fixează vârful degetele palpatoare ale mâinii drepte (index, medius,
inelar) pe traiectul arterei radiale îmbrăţişând antebraţul cu policele.
- Se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial şi se percep zvâcniturile pline ale pulsului
timp de 1 minut (se poate măsura şi numai 15 secunde pulsul regulat, valoarea se înmulţeşte cu 4 şi
se obţine valoarea normală).
Notare:
- Cifric în caiet - se notează inclusiv ora, dacă pulsul a fost măsurat în frison, faciesul era roşu etc.
- Grafic în foaia de temperatură (pentru fiecare linie orizontală se socotesc 4 pulsaţii - adică 4
valori / pătrat).
- Unirea punctelor > CURBA PULSULUI.
Interpretare:
- Normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celeric.
- Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmie, asincron
- Frecvenţa > puls rapid, tahicardie, puls rar, bradicardic.
- Ritm > regulat sau neregulat.
- Amplitudine > puls mic, filiform sau cu amplitudine crescută.
- Volum (tensiune) > puls dur sau moale.
- Celeritatea > puls săltăreţ (creşterea rapidă a tensiunii urmată de o cădere
bruscă) sau puls tard (cădere lentă).
Frecvenţă:
- Frecvenţă scăzută > bradicardie.
- Frecvenţă crescută > tahicardie.
- N.n. 140-120 p/minut,
- l an 120-100 p/minut
- l2 ani 100-80 p/minut.
- Adult 80-60 p / minut.
110
Observaţii:
- Măsurarea precisă se face timp de l minut.
- Curba pulsului normal este paralelă cu cea a respiraţiei şi temperaturii.
- Măsurarea se face dimineaţa şi seara, din oră în oră (în servicii ATI), la diferite intervale
recomandate de medic.
- Administrarea unor medicaţii (digitală, oxigen etc.) obligă la măsurări din 30
în 30 minute sau din oră în oră.
MĂSURAREA ŞI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE.
Definiţie: Tensiunea arterială (T.A.) reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali.
Scop: Evaluarea funcţiei cardiovasculare, evoluţiei bolii, a stării generale.
Locul măsurării: Artera humerală.
Materiale necesare:
- Tensiometru cu mercur (Riva-Rocci), sfigmomanometru, tensiometru electronic, oscilometru
Pachon.
- Stetoscop biauricular. Tampon cu alcool (pentru dezinfecţie membranei stetoscopului şi a
olivelor.
- Foaie de temperatură. Creion roşu.
Metode: - Palpatorie. Auscultatorie. Electronică.
Pregătirea bolnavului:
- Psihic —> se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi pe înţelesul lui; se
explică etapele tehnicii).
- Fizic — repaus fizic şi psihic 15 minute. Bolnavul se aşează în poziţie comodă, cu braţul
relaxat. De preferat măsurarea se va face înaintea servirii mesei, sau la 3 ore de la servirea mesei.
Tehnica:
- Se spală mâinile.
Metoda auscultatorie:
- Se aplică manşeta pneumatică la nivelul braţului pacientului.
- Se fixează pe artera humerală membrana stetoscopului.
- Se introduc olivele în urechi.
- Se închide supapa şi se pompează aer în manşetă până dispar pulsaţiile.
- Se decomprimă progresiv aerul din manşetă până când se percepe primul
zgomot = valoare TA maximă (sistolică).
111
- Se continuă decomprimarea până când zgomotele dispar = valoare TA minimă (diastolică).
Metoda palpatorie
- Se determină prin palparea arterei radiale. Nu se foloseşte stetoscopul biauricular. Etapele
sunt identice metodei auscultatorii. Se obţin valori mai mici decât prin metoda auscultatorie
Metoda oscilometrică:
- Evidenţiază amplitudinea oscilaţiilor arteriale ce se observă pe cadranul gradat al
oscilometrului Pachon.
- Se descoperă membrele superioare şi inferioare - îmbrăcămintea nu trebuie să fie strâmtă.
- Manşeta se fixează la nivelurile dorite pe membrele bolnavului, de unde pulsaţiile se transmit
la manometru.
- Se pompează aer în manşetă până la dispariţia pulsului periferic când presiunea depăşeşte
tensiunea arterială maximă.
- Se citeşte oscilaţiile pe cadranul manometrului.
- Se scade presiunea din manşetă cu 10 mmHg şi se citeşte din nou valoarea oscilaţiilor arteriale.
- Se fac scăderi şi citiri succesive până se găseşte valoarea maximă a amplitudinii, ceea ce
se numeşte indice oscilometric.
- Se apreciază valorile normale în limite foarte largi - variabile de la individ la individ.
Valori normale:
• 3-6 diviziuni la coapsă.
• 2-4 diviziuni în 1/3 superioară gambă.
• 1,5-2 diviziuni în 1/3 inferioară gambă.
• 3-4 diviziuni la membrele superioare.
- Nu este importantă valoarea absolută a cifrelor, ci diferenţa dintre două regiuni simetrice. Se
consideră patologică diferenţa mai mare de două unităţi la acelaşi nivel - indică leziune a trunchiului
principal sau obstrucţii vasculare.
Notare:
- Cifric în caiet.
- Grafic în foaia de temperatură (o linie = l unitate coloană de mercur). Deasupra liniei se
notează valoarea maximă, sub linie se notează valoarea minimă.
Interpretare:
- Normal: se obţin 2 valori – TA max (sistolică) şi TA min (diastolică).
- Diferenţa dintre TA max şi TA min se numeşte tensiune diferenţială > cu importanţă
diagnostică.
112
- Patologic: valori crescute = hipertensiune, valori scăzute = hipotensiune.
- N.n. 60/40 mmHg.
- l an 80/50 mmHg.
- l2 ani 100/60 mmHg.
- Adult 120/70 mmHg
Factorii care influenţează tensiunea arterială:
- Factori biologici:
- Vârsta - la copilul mic TA este mai mică decât la adult.
- Debitul cardiac, forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor,
vâscozitatea sângelui.
- Somnul - scade TA arterială. Efortul fizic - creşte TA.
- Alimentaţia - în timpul digestiei TA creşte uşor.
- Factori psihologici - emoţii, stres, anxietate.
- Factori sociali - mediul ambiant, frigul sau căldura excesivă (frigul produce vasoconstricţie şi creşte
tensiunea arterială, iar căldura produce vasodilataţie şi scade tensiunea arterială), clima.
Observaţii:
- Măsurarea se face la acelaşi bolnav cu acelaşi aparat, în aceleaşi condiţii.
Manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului.
- Măsurarea se face dimineaţa şi seara, din oră în oră (în servicii ATI), la
diferite intervale recomandate de medic.
- Măsurarea se face în clinostatism sau / şi ortostatism. Măsurarea se face
dimineaţa şi seara, din oră in oră (în servicii ATI), la diferite intervale
recomandate de medic.
- La indicaţia medicului se fac măsurători comparative la ambele braţe.
- În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a îndepărta manşeta.
- Aparatele vor fi verificate anual în laboratoare specializate.
- Valorile se comunică, dar NU SE DISCUTĂ REZULTATELE CU
BOLNAVUL.
MĂSURAREA ŞI NOTAREA TEMPERATURII
Definiţie: Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism,
generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.
- Termoreglarea > este un echilibru între termogeneză şi termoliză.
- Termogeneză > producere de căldură (rezultat al proceselor oxidative).

113
- Termoliză > consum de căldură (prin evaporare, radiaţie, conducţie,
convecţie).
- Homeotermie—>păstrarea valorilor constante de temperatură (36,7-37°C
dimineaţa şi 37-37,3°C seara).
- Febră = pirexie.
Scop:
- Depistarea variaţiilor de t0 patologice.
- Observarea evoluţiei bolii.
- Observarea efectelor tratamentelor.
- Depistarea apariţiei complicaţiilor.
Locul măsurării:
- Cavităţi închise — rect, vagin.
- Cavităţi semiînchise — axilă, plică inghinală, cavitate bucală.
- Conduct auditiv extern.
- Tegumentar (cu febertest sau termometru cutanat electric).
Materiale necesare:
- Termometru maximal (termometru electric, febertest etc.). Tampon cu alcool. Tăviţă renală.
- Prosop. Lubrefiant > vaselină (pentru măsurarea temperaturii rectale), apă (pentru măsurarea
temperaturii vaginale sau orale). Foaie de temperatură. Creion albastru
Metode:
- Cu termometru maximal.
- Cu febertest.
- Cu termometru electric.
Pregătirea bolnavului:
- Psihic > se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi pe înţelesul lui; se explică
etapele tehnicii).
- Fizic:
• Axilă > se tamponează cu prosop individual axila şi se aşează bolnavul
comod.
• Rectal > pentru adult poziţia decubit lateral stâng, pentru copil decubit dorsal
cu picioarele flectate pe abdomen sau decubit ventral pe genunchii mamei.
Indicaţii tehnice:
- Termometrul maximal se scutură până când coloana de mercur coboară în rezervor.
114
- În timpul scuturării termometrul se ţine ca pe un creion.
Tehnica:
- Se spală mâinile.
- Măsurarea în axilă:
• Se tamponează axila (ştergerea modifică valoarea de temperatură).
• Se aplică pe mijlocul axilei bulbul termometrului.
• Se apropie braţul de torace şi se aplică mâna pe torace.
• Se aşteaptă 10 minute, se scoate termometrul.
• Se şterge termometrul cu tampon cu alcool şi se citeşte valoare.
- Măsurarea în rect:
• Se lubrefiază bulbul termometrului cu ulei de vaselină.
• Se introduce bulbul termometrului în rect cu de rotaţie şi înaintare.
• Se lasă 5 minute, se extrage, se şterge cu tampon cu alcool, se citeşte.
- Măsurarea în cavitatea bucală:
• Se umezeşte termometrul.
• Se introduce în cavitatea bucală, sub limbă.
• Bolnavul închide gura şi menţine termometrul 5 minute, fără a-l strânge între
dinţi.
• Se scoate termometrul şi se citeşte.
Notare:
• Cifric în caiet.
- Grafic în foaia de temperatură (valorile pare pe linie, valorile impare între linii).
- Prin unirea punctelor > CURBA TERMICĂ.
Interpretare:
- Normal:
• Bolnav afebril > temperatură fiziologică = 36-37°C.
- Patologic:
• Valori scăzute = hipotermie (sub 36°C).
• Valori crescute > bolnav febril = hipertermie (peste 37ºC).
- Subfebrilitate > 37-38°C.
- Febră moderată > 38-39°C.
- Febră ridicată > 39-40°C.
- Hiperpirexie > peste 40°C.
115
Factorii care influenţează temperatura:
• Factori biologici:
• Alimentaţia - creşte uşor temperatura.
• Efortul fizic - creşte temperatura.
• Vârsta > la copil temperatura fiziologică este uşor mai crescută decât la adult,
iar la vârstnic temperatura fiziologică este mai scăzută.
• Variaţia diurnă > valorile de seară sunt mai ridicate decât cele de dimineaţă.
• Sexul > femeile în perioada ciclului menstrual au valori de temperatură peste 37°C.
• Factori psihologici > emoţii, stres, anxietate - cresc temperatura.
Factori sociali:
• Clima > frigul sau căldura excesivă (frigul şi umezeala produc scăderea
temperaturii, iar căldura produce creşterea temperaturii).
• Locul de muncă > creşteri sau scăderi ale temperaturii ambiante determină
dereglări ale temperaturii.
• Locuinţa > temperatura din încăpere influenţează temperatura corpului (camera supraîncălzită
creşte temperatura şi invers).
Manifestări care însoţesc febra:
- Frison - contracţie musculară puternică.
- Tegumente roşii, calde, transpirate.
- Piloerecţie - piele de găină, senzaţie de frig.
- Sindrom febril > cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urină
concentrată, convulsii, halucinaţii, delir, dezorientare.
- Erupţii cutanate - macule, papule, vezicule - întâlnite în boli infecţioase.
Observaţii:
- Măsurarea se face dimineaţa la sculare, înaintea toaletei sau altor activităţi între orele 7-8, şi
seara între orele 16-17.
- Umezeala modifică valoarea înregistrată.
- Valorile mari sau prea scăzute se verifică.

116
 CONCLUZII

Pentru întocmirea acestei lucrări, am acordat o atenţie maximă pacienţilor internaţi în

serviciile de Terapie Intensivă şi Chirurgie, am luat în studiu 3 cazuri, în îngrijirea cărora, manevrele
medicale de necesitate vitală au un rol important în evoluţia ulterioară, particulară fiecărui caz.
Scopul efectuării acestor manevre medicale derivă din problemele ce afectează cele 14 nevoi
fundamentale şi intensitatea cu care se manifestă, creându-se astfel o concordanţă între receptivitatea
fiecărui pacient faţă de boală, starea generală a organismului şi starea psihică.
Îngrijirile NURISNG sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane
subliniate de conceptul Virginiei Henderson, care permit abordarea celor cinci dimensiuni bio-fizico-
psiho-socio-culturale şi spirituale pentru fiecare nevoie.
Toţi cei 3 pacienţi s-au prezentat la spital pentru acelaşi simptom comun: durere în fosa iliacă
dreaptă, survenită brusc, afecţiunea generatoare fiind particulară fiecărui caz (deteriorarea stării
generale şi de confort datorită durerii).
În îngrijirea celor 3 pacienţi am urmărit permanent scopul de bază al efectuării:
- menţinerea în limite fiziologice ale valorilor tensionale;
- menţinerea în limite fiziologice a valorii pulsului;
- menţinerea în limite fiziologice a valorii respiraţiei;
- menţinerea în limite fiziologice a valorii temperaturii.
În urma studiului efectuat pe perioada de 2 ani (1 ianuarie 2014 – 30 iunie 2017),
în secţiile A.T.I. şi Chirurgie ale Spitalului Municipal Râmnicu-Sărat, judeţul Buzău, prin analiza
datelor, am constatat:
• incidenţa crescută a pacienţilor cu apendicită acută – 312 cazuri;
• frecvenţa ridicată la grupele de vârstă 18-35 de ani – 256 pacienţi;
• predominanţa sexului masculin şi a celor din mediul urban, dar şi lipsa corelaţiei dintre sex şi
mediul de provenienţă – 115 cazuri;
• rolul important al asistentului medical în efectuarea manevrelor de maximă urgenţă în cadrul
acestei afecţiuni;
Creşterea patologiei în chirurgie impune măsuri de prevenţie pentru combaterea acestor boli.
Asistenta medicală care-şi desfăşoară activitatea într-un serviciu de A.T.I. sau Chirurgie este
un factor deosebit de însemnat în asigurarea unui bun tratament aplicat bolnavilor.
De cunoştinţele profesionale acumulate, de conştiinciozitatea cu care lucrează şi de
ataşamentul pe care asistenta medicală îl are faţă de bolnav depinde în mare măsură vindecarea
117
acestuia. Ea trebuie să dea dovadă de spirit de observaţie, de discernământ, de simţul datoriei şi al
responsabilităţii. De multe ori, evoluţia unei boli se hotărăşte în câteva minute; de felul cum asistenta
medicală ştie să acţioneze, la indicaţiile medicului sau din proprie iniţiativă, depinde deseori modul
de evoluţie al bolnavului.
Asistenta medicală este cadrul care se află în permanenţă lângă bolnav; ea este legătura
directă şi cea mai calificată dintre medic şi omul suferind. Rămânând mai mult timp decât medicul
lângă pacient, îngrijindu-l, măsurând şi observând valorile şi caracteristicile TA, P, R, T,
administrându-i medicaţia zilnică, controlându-i-le zilnic, dimineaţa şi seara, felul cum bolnavul se
mobilizează, cum se odihneşte, cum vorbeşte sau raţionalizează, asistenta medicală poate să-şi facă o
imagine foarte exactă asupra evoluţiei bolii care, împărtăşită medicului reanimator şi chirurg, poate
ajuta în mod deosebit la stabilirea unui diagnostic exact sau a tratamentului de urmat.
Pentru a putea răspunde la aceste sarcini complexe, aceasta trebuie să manifeste, pe lângă o
conştiinciozitate perfectă, ataşament faţă de bolnav şi să se bazeze în acţiunile ei pe cunoştinţe
temeinice de specialitate.
Însuşirea acestor cunoştinţe cere multă sârguinţă şi studierea sistematică a tuturor noţiunilor
din acest domeniu, deoarece, fiind strâns legate între ele, numai cunoscându-le pe toate, asistenta
medicală va putea să dobândească pregătirea necesară pentru a fi un factor activ în îngrijirea şi
tratarea bolnavilor.
Evoluţia favorabilă pe perioada spitalizării şi la externare atestă însuşirea cu conştiinciozitate
a cunoştinţelor medicale acumulate de către asistenta medicală în perioada de instruire profesională
şi pe parcursul exercitării activităţii în cadrul secţiilor A.T.I. şi Chirurgie.

118
 BIBLIOGRAFIE

1. Mircea Constantinescu, Chirurgie şi specialităţi înrudite. Nursing în chirurgie., Editura

Universul, 2000
2. Silviu Daşchievici, Mihail Mihăilescu, Chirurgie şi specialităţi chirurgicale, Editura Medicală,
1997
3. Dr. Constantin Calogherea – Chirurgie de urgenţă, Editura Antib, 1993
4. Ion Albu, Victor Papilian – Anatomia omului, Editura Didactică şi pedagogică, 1983
5. Pavel Simici – Elemente de semiologie clinică, Editura Medicală, 1983
6. Florian şi Gabriela Chiru, Letiţia Moraru - Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos,
Editura Cison, 2001
7. Lucreţia Titircă – Ghid de nursing, Viaţa Medicală Românească, 2001

119