MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ NICOLAE PĂULESCU

PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENŢELOR

COORDONATOR:
PROFESOR: SINCA DANIELA GEORGIANA

ABSOLVENT:
DOBRE SILVIA

2017
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

HERNIE INGHINALĂ

2
 MOTTO:

,,A păstra sănătatea este o datorie morală şi religioasă, sănătatea este baza
tuturor virtuţilor sociale şi ele nu mai pot fi utile atunci când nu suntem bine.’’

Samuel Johnson

3
 Motivaţia alegerii temei

Diversificarea disciplinelor medicale a creat nevoia pregătirii unor cadre medicale care să
răspundă cerinţelor practice ale unor specialităţi în care, pe lângă cunoştinţele generale medicale,
este necesar să fie însuşite şi unele tehnici particulare pentru specializările respective.
Chirurgia generală – terapia intensivă reprezintă una dintre specialităţile medicale pentru
care, pregătirea unor cadre medii cu o instruire specială reprezintă o necesitate recunoscută.
Practica în chirurgie – terapie intensivă, împreună cu tehnicile de investigaţie caracteristice
specialităţii de medicină internă, trebuie nu numai cunoscute de către terapeutul intensiv, dar să le şi
execute, de cele mai multe ori în condiţii de maximă urgenţă şi cu o precizie desăvârşită.
Activitatea în compartimentul de chirurgie – terapie intensivă cere o serie de particularităţi
legate mai ales de caracterul de relativă sau reală urgenţă, de faptul că se desfăşoară cu bolnavi
deseori nemobilizabili, cu o patologie complexă, care necesită o supraveghere permanentă.
Aceste particularităţi impun încadrarea la compartimentul chirurgie – terapie intensivă a
unor cadre medii de tehnicitate medicală ridicată, capabile să facă faţă unui volum de muncă
crescut, cu un grad sporit de concentrare a atenţiei, o bună îndemânare, obţinute prin repetarea
frecventă a tehnicilor executate.
Unele tehnici efectuate în compartimentul chirurgie – terapie intensivă ca, resuscitarea
cardio-respiratorie, asigurarea libertăţii căilor aeriene superioare, tehnica perfuziei, defibrilarea
electrică, intubaţia traheală, oxigenoterapia, sondajul vezical, combaterea hipotensiunii arteriale sau
a dezechilibrelor ionice funcţionale acute sunt comune sau asemănătoare cu activitatea din sala de
operaţie, ca şi importanţă a actului medical.
Tratamentul medical al diverselor afecţiuni acute şi cronice include manopere şi tehnici a
căror aplicare corectă şi promptă este hotărâtoare pentru reuşita tratamentului.
Chirurgul face posibilă menţinerea funcţiilor vitale şi vegetative în limite normale, în
vederea menţinerii echilibrului organismului suferind, scăzând amploarea reacţiei traumatice
provocate de boala de fond.
Chirurgia – terapia intensivă este o specialitate medicală cu multiple trăsături, cele mai
importante fiind:
- securitatea pe care o conferă pacientului;
- tehnicitatea;
- efectuarea metodică a tehnicilor;
- dezvoltarea continuă.
Toate aceste trăsături asigură îndepărtarea durerii, funcţionarea nestânjenită a

4
aparatelor şi sistemelor de importanţă vitală, facilitând recuperarea în totalitate a organismului
bolnav.
Chirurgia, în strânsă legătură cu terapia intensivă, funcţionează la cote maxime, în sensul
desfăşurării în timpi optimi a actului medical şi cu o calitate excepţională a acestuia, având o
relevanţă vitală pentru pacient.
Hernia este o afecţiune foarte frecventă în patologia chirurgicală, fiind situată imediat după
apendicită; predomină la bărbaţi în raport cu 3-5 bărbaţi la o femeie. Frecvenţa variază, de
asemenea şi cu vârsta, hernia fiind frecventă în primii ani de viaşă, descreşte în copilărie şi
adolescenţă, creşte din nou la maturitate, la vârsta mijlocie şi, mai ales, la bătrâni şi descreşte la
vârste foarte înaintate.
Herniile inghinale sunt cele mai frecvente hernii, reprezentând peste 90% din totalul
herniilor, predomină la bărbaţi şi sunt mai frecvente în partea dreaptă. Este de menţionat frecvenţa
în dreapta a herniei inghinale după apendicectomie; este incriminat traumatismul peretelui şi
secţiunea nervului abdomino-genital care generează atrofia musculaturii pe partea respectivă în
regiunea inghinală.
Având în vedere că hernia inghinală este o boală frecventă, iar o intervenţie chirurgicală
întârziată şi neefectuată în timp util poate duce la complicaţii şi repercusiuni grave asupra stării de
sănătate, consider că lucrarea de faţă este binevenită pentru a acumula şi prezenta informaţii utile
privind istoricul bolii, evoluţia, tratamentul şi îngrijirile acordate.

5
 CUPRINS

CAPITOLUL I Noţiuni de anatomie şi fiziologie......................................................................7

CAPITOLUL II Prezentarea teoretică a îngrijirii pacienţilor cu hernie inghinală
2.1 Definiţie....................................................................................................................8
2.2 Clasificare.................................................................................................................9
2.3. Etiopatogenie (factori determinanţi, factori favorizanţi).........................................12
2.4 Anatomie patologică ................................................................................................13
2.5 Simptomatologie.......................................................................................................14
2.6 Diagnostic pozitiv.....................................................................................................16
2.7 Diagnostic diferenţial................................................................................................16
2.8 Evoluţie. Complicaţii................................................................................................17
2.9 Tratament..................................................................................................................17
2.10 Profilaxie.................................................................................................................20
2.11 Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu hernie inghinală...................21
CAPITOLUL III Plan de îngrijire (3 cazuri)..............................................................................26
Cazul 1............................................................................................................................26
Cazul 2............................................................................................................................44
Cazul 3............................................................................................................................62
CAPITOLUL IV Tehnici aplicate în spital................................................................................80
CONCLUZII.............................................................................................................................113
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................115

6
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Canalul inghinal se prezintă ca un traiect în peretele abdominal şi este locul prin care se
exteriorizează herniile inghinale. Direcţia sa este oblică, de sus în jos şi din afară înăuntru, deasupra
arcadei inghinale. Are un orificiu intern, un orificiu extern şi patru pereţi: anterior şi posterior,
superior şi inferior; de asemenea, un conţinut format din cordonul spermatic la bărbat şi din
ligamentul rotund la femeie.

Peretele ventral (anterior) este constituit lateral de cei trei muşchi ai abdomenului (oblicul
extern, oblicul intern şi transversul), iar medial doar de aponevroza ombilicului extern; peretele
ventral se termină medial prin pilierii tendinoşi (intern şi extern) care limitează orificiul superficial
al canalului inghinal, pe unde ies formaţiunile anatomice ce străbat canalul inghinal.
Peretele dorsal (posterior), privit dinspre faţa peritoneală, prezintă trei zone, limitate de trei
denivelări ca trei coarde formate din uraca pe linia mediană, cordonul fibros al arterei epigastrice
cel mai lateral. Aceste trei formaţiuni anatomice delimitează pe peretele peritoneal dorsal trei
gropiţe (fosete): foseta inghinală internă, foseta inghinală mijlocie, foseta inghinală externă, situată
lateral de epigastrică. În zona medială a peretelui dorsal, peritoneul este întărit de formaţiuni
fibroase sau tendinoase, situate în planurile suprapuse dinainte-înapoi.
Peretele caudal al canalului inghinal are formă de jgheab şi este format din arcada femurală,
întărită dorsal de ligamentul ileo-pubian.
Peretele cranial este format în porţiunea laterală de fasciculele musculare terminale ale
muşchiului oblic intern şi oblic extern.

7
 CAPITOLUL II
PREZENTAREA TEORETICĂ A ÎNGRIJIRII PACIENTULUI CU HERNIE
INGHINALĂ

2.1. Definiţie
Hernia inghinală este forma de hernie abdominală anterioară sau ventrală, localizată în
regiunea inghinală. Este cea mai frecventă, cca. 90% din ansamblul herniilor şi cca. 5% din
totalitatea intervenţiilor chirurgicale.

Prin frecvenţa şi problemele pe care le pune pe plan economico-social, este o boală socială.
Toate vârstele sunt variabil interesate, mai mult în primii ani de viaţă, din cauza factorilor
congenitali, mai puţin în perioada copilăriei până la adolescenţă, apoi ceva mai mult la maturitate
din cauza condiţiilor profesionale şi de viaşă şi, în sfârşit cu un maximum procentual la vârstnici cu
deficite proteice şi afecţiuni cronice.
Faptul că sexul masculin este mai vizat decât cel feminin se explică prin relaţiile cauzale,
care intervin în procesul de dezvoltare şi de descindere a glandelor genitale în timpul vieţii
intrauterine, şi prin condiţiile de efort mărit la care este supus bărbatul.
Înţelegerea diverselor varietăţi şi forme de hernii inghinale, cu toate problemele de
etiopatogenie, de manifestare clinică şi de atitudine terapeutică, este condiţionată de cunoaşterea
anatomiei şi dezvoltării regiunii inghinale.

8
 2.2 Clasificare
După sediul zonei herniare pe unde apare hernia, se stabileşte următoarea clasificare
topografică:
1. Hernia ventrală, la nivelul peretelui ventral al abdomenului, care se grupează în:
• hernii des întâlnite: hernia inghinală, femurală şi ombilicală
• hernii rar întâlnite: hernia albă
• hernii excepţional întâlnite: hernia liniei Spiegel şi hernia obturatorie
2. Hernia dorsală, la nivelul peretelui dorsal al abdomenului: hernia lombară şi hernia
ischiatică
3. Hernia perineală, la nivelul planşeului perineal
4. Hernia diafragmatică, la nivelul peretelui superior al abdomenului
Herniile inghinale, femurale şi ombilicale reprezintă ca frecvenţă peste 95% din totalul
herniilor întânite în practică.

 Hernia inghinală
La bărbaţi, hernia apare de obicei, la nivelul zonei inghinale, regiunea unde cordonul
spermatic şi vasele de sânge testiculare părăsesc cavitatea abdominală mergând către scrot. Când o
ansă intestinală părăseşte abdomenul împreună cu cordonul spermatic, se numeşte hernie inghinală
indirectă. O umflătură direct prin peretele abdominal în această zonă se numeşte hernie inghinală
directă. Atât hernia inghinală directă, cât şi cea indirectă sunt responsabile de 4 din 5 hernii la
bărbaţi. Mai puţin frecvent, hernia inghinală poate să apară şi la femei, la locul unde ţesutul
conjunctiv care susţine uterul părăseşte abdomenul pentru a se uni cu ţesutul de lângă deschiderea
vaginală. Semnele şi simptomele herniei inghinale cosntau în disconfort în timp ce pacientul se
apleacă sau ridică ceva şi o umflătură dură în zona inghinală. La bărbaţi, protruzia intestinală ajunge

9
în scort, provocând durere şi umflarea scrotului. La copii, herniile inghinale sunt frecvente. Procesul
vaginal permite coborârea conţinutului intraabdominal sau pelvian în sac. Majoritatea surivn la
băieţi, cele mai multe fiind indirecte, iar sacul de obicei conţine intestin subţire sau oment. 10%
survin la fetiţe, caz în care pot fi bilaterale. Sacul conţine frecvent un ovar care poate fi palpat.
 Hernia femurală
Hernia femurală se formează în canalul care asigură trecerea principalelor vase de sânge,
arteră şi venă femurală, către coapsă. Această hernie produce o umflătură care este, de obicei, ceva
mai jos decât locul unde apare de obicei, cea din hernia inghinală. Herniile femurale sunt mai
frecvente la femei decât la bărbaţi şi acest tip de hernii sunt mai susceptibile la strangulare.
 Hernia ombilicală
În acest tip de hernie, o masă apare la nivelul ombilicului datorită slăbirii peretelui
abdominal din jurul acestuia. Unii copii nou-născuţi au hernie ombilicală. O parte din intestinele lor
au rămas în afara cavităţii lor abdominale. Aceste hernii, de obicei, nu produc vreun semn sau
simptom şi se pot rezolva singure. La adulţi, herniile ombilicale câteodată devin inflamate sau
dureroase şi trebuie operate.
 Hernia liniei albe
Este hernia situată pe linia mediană a abdomenului între extremitatea inferioară a sternului şi
ombilic. Se mai numeşte şi hernia liniei albe, făcându-se referire la rafeul tendinos median ce se
găseşte între cei doi muşchi drepţi abdominali. Orificiul herniar corespunde unei dehiscenţe
(depărtări) a aponevrozei (înceliş fibros ce curpinde muşchii) drepţilor abdominali. Prin acest
orificiu se exteriorizează cel mai fecvent grăsime properitoneală sau epiplon (structura grasă ce
acoperă intestinele); când orificiul este mai mare ca dimensiuni, acesta poate fi traversat de anse
intestinale.
 Hernia Spiegel
Hernia Spiegel apare sub aponevroza dreptului abdominal – medial şi linia semiluanră –
laterală la sau sub locul liniei arcuate. Umflătura nu este foarte evidentă, deoarece sacul nu se află
sub stratul subcutanat, ci sub aponevroză. Aceasta poate fi evidenţiată prin examinarea ecografică.
 Hernia obturatorie
Canalul obturator conţine nervul obturator şi vasele. El are pereţi rigizi, ceea ce explică de
ce hernia prin acest canal se încarcerează atât de des. Încarcerarea sau strangularea se manifestă prin
semne şi simptome de ocluzie intestinală, astfel încât, de obicei, pacientul este operat de urgenţă
prin abord deschis (laparotomie) şi hernia este o constatare sau surpriză intraoperatorie. Semnul
Romberg observat în acest tip de hernie este cauzat de compresia nervului obturator exercitată de
sacul herniar. Coapsa este flexată în abducţie cu rotaţie externă a genunchiului (poziţia antalgică).

10
Pacientul sinte durerea într-o regiune imediat deasupra şi medial de genunchi, care este zona de
inervare cutanată a nervului obturator.
 Hernia ischiatică sciatică
Acest tip de hernie este foarte rar, iar diagnosticul este dificil, deoarece sacul herniar se află
sub muşchii gluteali. Sacul trece prin foramenul infrapiriform, care este traversat de nervul sciatic,
nervul femuro-cutanat şi vasele şi nervii gluteali inferiori. Hernia ar trebui să fie diferenţiată de un
abces fesier şi de alte tumori ale acestei regiuni.
După topografie:
 Hernia bilaterală – poate fi întânită în ambele regiuni inghinale. Ea este mai ales
congenitală şi de mărimi diferite. Din acest motiv, examinarea bilaterală a regiunii
inghinale rămâne obligatorie cu ocazia examenului local.
 Hernia asociată – poate fi asociată cu o hernie femurală de aceeaşi parte sau cu alte
tipuri de hernii. Poate exista în asociere cu un hidrocel sau cu un chist de cordon,
ambele aflându-se la polul inferior al sacului herniar.
După conţinut:
 Hernia inghinală, în mod obişnuit, conţine intestin subţire şi epiploon. Mai există
hernia în carui sac se gaseşte intestin gros, aşa-zisa ,,prin alunecare’’, voluminoasă,
inghinoscrotală, conţinând cecoascendentul în dreapta şi colonul sigmoid în stânga.
Această hernie are un sac incomplet format, în care o parte din peretele sacului este
reprezentat de organul alunecat, iar o disecţie brutală sau deschiderea lui neatentă
poate duce la lezarea colonului herniat.
După evoluţie:
 Hernia ireductibilă. Ireductibilitatea sacului herniar apare destul de frecvent pe
parcursul evoluţiei, în special la cele vechi, voluminoase, care prezintă numeroase
aderenţe intrasaculare între conţinut şi conţinător. Hernia poate fi total sau parţial
ireductibilă şi să nu aibă niciun semn de strangulare. De obicei, o hernie brusc
ireductibilă este în iminenţă de strangulare; pacientul trebuie internat urgent şi
urmărit foarte atent.
 Hernia monstruoasă gigantică ce atinge un volum impresionant, adesea depăşind
mărimea unui cap de copil, jenează prin mărimea lor. La aceste hernii se constată
frecvent şi leziuni cutanate. Pot conţine parţial sau în întregime intestinul subţire,
epiploonul, colonul, care nu mai pot fi repuse în cavitatea peritoneală deoarece
acesta şi-a modificat volumul, devenind hernii cu pierderea dreptului de domiciliu.
După vârstă:
 Hernia nou-născutului şi sugarului;

11
  Hernia copilului;
 Hernia adultului;
 Hernia bătrânului.
Hernia inghinală la femeie ocupă un loc aparte, datorită diferenşelor anatomice faţă de
regiunea inghinală a bărbatului. Dacă există hernia inghinală la femeie, sacul herniar se află în
dreptul spinei pubelui. Extrem de rar se întâneşte ca sacul herniar să coboare până la nivelul labiei
mari, realizându-se o hernie inghino-labială.

2.3 Etiopatogenie (factori determinanţi, factori favorizanţi)

Circumstanţele etiologice ale apariţiei herniei inghinale ţin de două categorii de cauze:
predispozante şi determinante.
Cauze predispozante:
- factorul ereditar, inregistrându-se o anumită predispoziţie anatomică ce ar favoriza apariţia
herniei inghinale. Este vorba de persistenţa anormală a canalului peritoneologinal, sursă de
hernii congenitale;
- obezitatea;
- slăbirea progresivă, fie prin restricţii alimentare, fie prin boală;
- sarcinile repetate;
- intervenţiile anterioare în zone limitrofe cu regiunea inghinală, care explică apariţia
herniilor dobândite;
- afecţiunile care provoacă creşterea presiunii intraabdominale: adenomul de prostată,
stenozele uretrale, constipaţia.
Cauze determinante:
Există, de fapt, o singură cauză determinantă: efortul, fie fizic, fie fiziologic care determină
creşterea bruscă a presiunii intraabdominale. Aceasta devine eficace pentru producerea unei hernii
numai dacă sunt asociate şi alte condiţii ce ţin de factorii predispozanţi. S-a demonstrat că la un
individ sănătos cu o anatomie locală normală, nici un efort, oricât de violent ar fi el, nu poate
provoca o hernie, cu excepţia celei apărute ca urmare a unei rupturi musculare, când se produce în
realitate o eventraţie post traumatică şi nu o hernie. Studiile au arătat că în momentul unui efort,
liniile de forţă se dirijează şi se dispersează spre excavaţia pelvină, zona inghinală participând foarte
puţin la aceasta, mai mult, orificiul intern al canalului inghinal se închide sub acţiunea contracţiei
musculaturii abdominale realizată de efort. Se poate concluziona că, pentru ca o hernie inghinală să
apară, trebuie să existe în primul rând, modificări de ordin anatomic local ale regiunii inghinale, fie
de tip congenital, fie dobândite pe parcursul vieţii, realizându-se un teren propice apariţiei herniei.

12
 2.4 Anatomie patologică
Din punct de vedere clinic există două situaţii: hernie inghinală cu sac neexteriorizat şi cu
sac exteriorizat.
Hernia cu sac neexteriorizat – în faţa unor semne funcţionale deduse, examenul local al
regiunii inghinale este esenţial. Dacă cu ocazia inspecţiei făcute în decubit dorsal, cât şi în picioare,
nu se evidenţiază nicio formaţiune tumorală în zona canalului inghinal, ne aflăm în faţa unei hernii
în stadiul de punct herniar. În această situaţie, examenul local descoperă un diametru mărit al
orificiului extern al canalului inghinal, care în mod normal nu trebuie să permită decât introducerea
pulpei degetului examinator. Semnul patognomonic al existenţei punctului herniar este impulsul la
tuse, un şoc cu caracter particular resimţit în vârful degetului examinator în timpul efortului de tuse
al bolnavului.
Hernia cu sac exteriorizat – la examenul local al regiunii se constată prezenţa unei
formaţiuni tumorale cu caracter şi mărime diferite, după cum urmează:
- în cazul herniei interstiţiale, formaţiunea este mică şi se evidenţiază cu ocazia efortului de
tuse solicitat bolnavului;
- dacă formaţiunea ocupă orificiul extern al canalului inghinal, este vorba de un bubonocel.
În hernia funiculară, sacul herniar este mai mare şi se află plasat la rădăcina bursei scrotale.
- hernia inghinoscrotală este o hernie voluminoasă, al cărei sac se află în bursa scrotală. La
palparea bursei, în punctul cel mai decliv se găseşte testiculul; acesta este situat în afara sacului
herniar.
Palparea este un moment important al examenului local şi se efectuează pe bolnavul atât
culcat, cât şi în picioare. Palparea sacului permite aprecierea conţinutului. Un sac elastic care are
garguimente şi sonor la percuţie conţine o ansă intestinală. Sacul păstos, mat, este ocupat de regulă,
de epiplon. Cu această ocazie, se poate aprecia şi sediul normal sau, eventual, ectopic al testiculului.
Examenul local trebuie continuat şi după ce conţinutul sacului herniar a fost introdus în
cavitatea abdominală. Un traiect oblic al direcţiei sacului atestă prezenţa unei hernii oblice externe,
iar traiectul scurt antero-posterior este caracteristic pentru hernia directă. Aceste elemente de
diagnostic sunt greu de constatat şi de interpretat în cazul herniilor voluminoase.
În finalul examenului local, se va inspecta atent starea tegumentelor, mai ales în cazul
herniilor voluminoase scrotale, pentru că se pot descoperi, uneori, zone de exematizare ascunse sau
chiar ulceraţii cutanate ce trebuie tratate înaintea intervenţiei chirurgicale. De asemenea, starea
musculaturii peretelui abdominal, în special la persoanele în vârstă, precum şi regiunea inghinală de
partea opusă, deoarece se poate descoperi un punct herniar pe care bolnavul nu l-a sesizat.

13
 2.5 Simptomatologie
Formele herniei inghinale
1. Hernia inghinală oblică externă
Este cea mai frecventă hernie, numită astfel fiindcă traversează peretele abdominal oblic din
afară înăuntru, urmărind direcţia şi orientarea canalului inghinal. Indiferent de sex, ea poate fi
congenitală sau câştigată.
Hernia congenitală oblică externă la bărbat este de 4 ori mai frecventă decât la femeie, din
cauza unor relaţii cauzale între procesul de dezvoltare şi cel de descindere a testiculelor în timpul
vieţii intrauterine. Creşterea presiunii abdominale şi sporirea tensiunii asupra peretelui poate fi
bruscă, de natură traumatică, cum ar fi eforturile mari de ridicare sau căderile, poate fi lentă şi
constantă, ca în cazul ascitei, sau sub forma unor stresuri intermitente, cum ar fi naşterile.
Sacul herniei congenitale, aşezat în centrul cordonului spermatic, de obicei înapoia canalului
deferent, este mai fin şi mai larg încă de la început faţă de cel al herniei câştigate, iar aspectele lui
morfologice diferă în raport cu anomaliile canalului peritoneo-vaginal şi ale descinderii testiculului.
Conţinutul este reprezentat de intestinul subţire, epiplon, colon, cec, apendice şi în mod excepţional,
de alte organe.
Toate aceste amănunte contribuie la constituirea diverselor varietăţi de hernii congenitale
oblice externe la bărbat:
- hernie peritoneo-vaginală, caracterizată prin persistenţa în totalitate a canalului peritoneo-
vaginal şi contactul direct al conţinutului sacului cu testiculul
- hernie funiculară, la care obliterarea canalului peritoneo-vaginal este parţială şi inferioară
- hernie vaginală închistată, la care fundul canalului peritoneo-vaginal vine în contact cu un
hidrocel (vaginala destinsă de lichid)
- hernie funiculară asociată cu un chist al cordonului, care poate fi unic sau multiplu şi care
se situează de obicei, între fundul sacului şi vaginală
O altă varietate de hernii congenitale masculine, mai puţin frecvente, sunt cele legate de
anomaliile descinderii testiculului din cavitatea abdominală înspre scrot şi în special, de oprirea
acestuia pe traseu.
Hernia congenitală oblică externă la femeie este legată de prezenţa unui canal preformat,
numit canalul Nuck, care este omologul canalului peritoneo-vagianl. Acesta conţine ligamentul
rotund şi se prezintă de dimensiuni mai reduse. Conţinutul său obişnuit este intestin, epiplon,
trompa, ovar etc.
Varietăţile posibile sunt:
- hernie inghino-labială
- hernie inghino-interstiţială

14
 - hernie inghino-preperitoneală
- hernie închistată caracterizată prin asocierea unui sac herniar cu un chist al canalului Nuck.
2. Hernia inghinală oblică externă câştigată
Porneşte tot din foseta inghinală externă, dar fără prezenţa unui canal preformat. Sacul,
dispus de obicei antero-lateral faţă de elementele cordonului, este mai gros decât în cele congenitale
şi nu ajunge niciodată în contact cu testiculul. La herniile câştigate mai vechi, oblicitatea canalului
inghinal este de cele mai multe ori redusă, iar cele două orificii inghinale se lărgesc, vasele
epigastrice sunt aşezate medial faţă de coletul sacului.
Tabloul clinic al herniei oblice externe necomplicate variază în raport cu sediul sau cu
gradul de evoluţie. Herniile mici prezintă semne funcţionale foarte discrete sau absente. La
inspecţie rămân neobservate. Abia la palparea digitală prin scrot se evidenţiază un orificiu inghinal
extern mai lărgit şi impulsia caracteristică la tuse. Hernia mai evoluată se prezintă ca o formaţiune
tumorală a regiunii inghinale, care creşte la efort şi tuse, se reduce în decubit, este indoloră, moale,
elastică.
Într-o fază mai avansată, hernia devine mai voluminoasă, coborând în burse sau în labiile
mari, însoţită de senzaţie de greutate, disconfort sau dureri lombare, epigastrice şi tulburări
digestive. La reducere, se aud de obicei zgomote hidro-aerice, iar la percuţie se percepe timpanism
sau matitate în raport cu organul herniat. Examinarea trebuie făcută atât în decubit dorsal, cât şi în
ortostatism.
3. Hernia inghinală directă
Este mai puţin frecventă şi apare în foseta inghinală mijlocie, care reprezintă cea mai slabă
zonă a peretelui regiunii. Survine la adulţi şi la vârstnici, fiind întotdeauna secundară unei slăbiri a
formaţiunilor musculo-aponevrotice (hernie de slăbiciune). Uneori este bilaterală. Sacul herniar este
globulos, lipsit de pedicul, larg şi întotdeauna extrafunicular, deci uşor separabil de cordon. Vasele
epigastrice sunt situate în afara sacului, element important de diferenţiere faţă de herniile indirecte
externe vechi; vezica urinară vine în raport cu peretele median al sacului dublat anterior constant de
un lipom preherniar, conţinutul sacului poate fi dat de intestinul subţire, epiplon sau de vezica
urinară. Apare ca o formaţiune globuloasă situată deasupra mijlocului arcadei femurale, moale şi
care nu coboară în scrot. Se reduce permiţând palparea unui inel larg înăuntrul vaselor epigastrice,
dar se reface uşor.
4. Hernia inghinală oblică internă (vezico-pubiană)
Apare în foseta inghinală internă şi este excepţional de rară, peretele fiind bine reprezentat la
acest nivel. Este o hernie de slăbiciune întâlnită doar la bătrâni cu aplazie sau deficienţă marcată
musculo-aponevrotică. Cercetări recente tind să demonstreze că de fapt, această hernie este o hernie
joasă de tip Spiegel, ieşită printr-o porţiune slabă a aponevrozei muşchiului transvers.

15
 2.6 Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv al unei hernii inghinale nu este greu de stabilit şi se bazează pe câteva
elemente esenţiale, care reies din examinarea clinică.
La herniile fără sac exteriorizat, semnul cel mai important, care trebuie întotdeauna căutat,
este impulsul la tuse. Dacă la acesta se adaugă şi constatarea unui orificiu extern al canalului
inghinal cu un diametru mai mare, diagnosticul de punct herniar poate fi făcut.
Constatarea la inspecţie a clasicei formaţiuni tumorale, situate în regiunea inghinală, cu toate
caracteristicile ei: indolară, reductibilă, cu o evoluţie lentă, este suficientă pentru diagnosticul
pozitiv.

2.7 Diagnostic diferenţial

Pot exista şi erori de diagnostic.
Hidrocelul poate fi luat drept hernie inghinoscrotală, însă acesta nu este reductibil, testiculul
nu poate fi palpat, fiind înglobat în masa lichidiană, iar palparea formaţiunii dă o senzaţie
particulară de lichid sub tensiune.
Cazul particular al unui hidrocel comunicant poate genera, de asemenea, o confuzie cu atât
mai mult cu cât prin persistenţa completă a canalului peritoneovaginal coexistă de foarte multe ori
şi o hernie.
Pot duce la confuzii tumorile epididimo-testiculare, chisturile de cordon, la fel şi
varicocelul, mai ales când acesta este voluminos.
Dificultăţi de diagnostic se întâlnesc la persoanele obeze, în special la femei, unde hernia
inghinală trebuie deosebită de cea femurală. Clasica delimitare prin linia Malgaigne între spina
iliacă anterosuperioară şi spina pubelui se dovedeşte adesea inoperantă la asemenea persoane, din
cauza obezităţii ce estompează reliefurile anatomice.
Traiectul herniei se orientează spre varietatea anatomică a herniei. Direcţia traiectului se
stabileşte cu ajutorul degetului index introdus prin invaginarea scrotului în canalul inghinal. O
direcţie oblică indică o hernie de tip oblic extern, iar o direcţie anteroposterioară, o hernie directă.
Faptul că o hernie este congenitală sau dobândită se stabileşte mai ales la bolnavii adulţi;
este congenitală dacă a survenit la un bolnav care a mai avut în copilărie o hernie tratată pe partea
contralaterală, sau dacă s-a dezvoltat foarte repede, ceea ce presupune prezenţa unui sac preformat.
În rest, toate herniile adultului sunt hernii dobândite, fie de efort, fie de slăbiciune la persoanele
vârstnice.

16
 2.8 Evoluţie şi complicaţii
Orice hernie odată apărută, are tendinţa de a evolua, mărindu-şi volumul, mai cu seamă dacă
se menţin condiţiile favorizante ce au generat-o. Evoluţia herniei poate merge spre complicaţii,
dintre care cea mai gravă este strangularea herniară. Complicaţiile se pot instala brusc, fără să existe
vreo relaţie directă între volumul herniei şi apariţia lor.
Particularităţi în evoluţia herniei inghinale
Complicaţia majoră a herniei este strangularea, care se constată mai ales la herniile mici
oblice externe. Strangularea poate îmbrăca câteva aspecte anormale şi rar întâlnite, ce pot duce la
diagnostic şi atitudine terapeutică eronate. Strangularea retrogradă în ,,W’’ este particulară pentru
hernia inghinală. E o strangulare intrasaculară, în care segmentul de ansă strangulat se află în
cavitatea abdominală, în sac găsindu-se anse de aspect cvasinormal. Trebuie reamintită aici şi
situaţia când sacul unei hernii inghinale strangulare este repaus în totalitate în cavitatea peritoneală,
prin taxis, strangularea menţinându-se în continuare.
Caracteristic pentru herniile inghinoscrotale voluminoase, ce conţin în sac colon, este un
tablou clinic de subocluzie cu caracter cronic, produs printr-o obstrucţie incompletă determinată de
acumularea treptată şi strangularea materiilor fecale în ansa herniată. La examenul local al unei
asemenea hernii, sacul are la palpare un caracter particular: este moale, păstos, din cauza prezenţei
materiilor fecale. Acest tip de hernie se întâlneşte la bătrâni şi poate reprezenta o cauză importantă
de perturbare a tranzitului intestinal.

2.9 Tratament
Unicul tratament admis astăzi în cazul herniilor inghinale este tratamentul chirurgical,
reprezentat de cura radicală a herniei prin diverse procedee. Tehnicile chirurgicale folosite pentru
tratarea herniei sunt numeroase, însă oricare ar fi procedeul operator, în esenţă cuprind doi timpi
principali: tratarea sacului herniar şi refacerea peretelui abdominal.
Există două tipuri de operaţii pentru hernia inghinală:
 Operaţia deschisă prin efectuarea unei singure incizii la nivelul zonei inghinale. Este vorba
despre o operaţie sigură, eficientă.
 Operaţia laparoscopică este o metodă mai nouă de corectare a herniilor inghinale la adult.
Printr-o mică incizie chirurgul introduce în abdomen un instrument subţire, iluminat, numit
laparoscop.
Scopul tratamentului herniei este acela de a introduce în cavitatea abdominală conţinutul
herniar şi de a restabili integritatea peretelui abdominal.

17
 Operaţia chirurgicală deschisă
Operaţiile deschise se pot realiza cu sau fără protezarea peretelui abdominal cu o plasă.
Tratamentul herniei fără plasă este indicat organismelor în creştere – copii, adolescenţi şi
adulţi tineri, cel mai indicat procedeu fiind cel numit anatomic – Schouldeiss-Bassini.
Tratamentul herniei cu plasă reprezintă gold standard. Şi la acest capitol au intrat în
competiţie mai multe procedee, dintre care s-a impus şi a rămas de bază procedeul Lichtenstein.
Atitudinea modernă în tratamentul chirurgical al herniei inghinale include, pe lângă
abordarea sacului herniar şi refacerea solidă a peretelui abdominal, disecţia şi menajarea nervilor
regiunii inghinale, fapt ce asigură o diminuare până la dispariţia totală a durerii postoperatorii.
Se foloseşte anestezie locală, rahidiană sau generală; chirurgul face o incizie în zona herniei,
reduce conţinutul acesteia înapoi în abdomen şi apoi consolidează peretele muscular prin cusături.
De obicei, zona de slăbiciune musculară este întărită cu o plasă sintetică pentru a oferi un sprijin
suplimentar.
Riscurile operaţiei deschise
Adulţii şi copii care sunt supuşi operaţiei de corectare a herniei au următoarele riscuri:
- reacţia la anestezie (principalul risc)
- infecţia şi sângerarea la locul operaţiei
- afectarea nervilor, amorţeli la nivelul pielii, pierderea circulaţiei sanguine la nivelul
scrotului sau a testiculelor, ceea ce determină atrofia testiculelor (foarte rar)
- afectarea tubului ce transportă sperma de la testicule la penis (canal deferent), determinând
incapacitatea de a avea copii
- afectarea arterei sau venei femurale
Copiii sănătoşi au puţine riscuri la operaţie. De obicei, chirurgia se efectuează în regim
ambulatoriu. Copiii prematuri au risc de apariţie în timpul operaţiei a unor complicaţii cardiace sau
pulmonare.
La copii mai mici de 1 an, pentru a preveni riscurile unei a doua operaţii, chirurgul va
examina şi zona inghinală de partea opusă. Dacă există la acel nivel o hernie, aceasta poate fi
corectată în timpul aceleiaşi operaţii, însă la băieţi, aceasta practică supune simultan la risc ambele
testicule. Băieţii cu hidrocel şi hernie pot fi operaţi pentru ambele afecţiuni în acelaşi timp,
evitându-se riscurile unei a doua intervenţii chirurgicale.
Operaţia laparoscopică
Operaţiile laparoscopice presupun protezarea obligatorie a peretelui abdominal cu o plasă.
După modalitatea de abordare, tratamentul herniei pe cale laparoscopică poate fi:
- total extraperitoneal (TEP)
- trans abdomino-properitoneal (TAPP)

18
 Tratamentul laparoscopic al herniei inghinale reprezintă cea mai modernă modalitate de
tratament, prezentând posibilitatea de rezolvare solidă a peretelui abdominal (în special trans
abdomino-properitoneal), recuperare rapidă şi cu disconfort minim postoperator, rata redusă de
recidivă (în special trans abdomino-properitoneal).
Chirurgia laparoscopică se efectuează sub anestezie generală. Chirurgul face 3 incizii mici
(0,5 – 1 cm) la nivelul abdomenului inferior şi introduce un laparoscop – un tub subţire cu o cameră
video mică ataşată la un capăt. Camera trimite o imagine mărită de la interiorul corpului la un
monitor, oferind chirurgului posibilitatea de a vedea în detaliu zona de hernie şi a ţesutului
înconjurător. În timp ce vizualizează pe monitor, chirurgul foloseşte instrumente pentru a repara cu
atenţie hernia folosind o plasă sintetică, din polipropilen monofilament.
Pacienţii care au beneficiat de o operaţie chirurgicală laparoscopică, în general, necesită un
timp de recuperare mult mai scurt. Cu toate acestea, medicul poate stabili că metoda laparoscopică
nu este cea mai bună opţiune dacă hernia este foarte mare sau persoana a avut intervenţii
chirurgicale pelvine.

Riscurile operaţiei laparoscopice

Unele persoane necesită o pregătire anterioară operaţiei, în vederea scăderii riscului de
complicaţii:
- persoanele cu istoric de coagulare a sângelui în vasele mari (tromboza venoasă profundă)
- fumătorii

19
 - persoanele ce primesc tratament cu doze mari de aspirină. Aspirina scade coagularea
sângelui şi creşte riscul de sângerare postchirurgicală
- persoanele ce urmează tratament cu medicamente ce subţiază sângele (ca heparina şi
enoxaparina)
- persoanele cu boli severe urinare ca de exemplu, mărirea prostatei
Riscurile operaţiei laparoscopice includ:
- durere la nivelul cordonului ce transportă sperma de la testicule la penis (cordon spermatic),
în testicule sau la nivelul coapsei
- acumularea de lichid (serom) sau sânge (hematom) la nivelul scrotului, canalului inghinal
sau musculaturii abdomenului
- incapacitatea de a urina (retenţie urinară) sau afectarea vezicii urinare
- infecţia mesei sau a suturilor
- formarea de ţesut cicatriceal (aderenţe)
- afectarea organelor abdominale, vaselor de sânge sau a nervilor
- amorţeli la nivelul coapsei
- durere la nivelul coapsei (lezarea unui nerv)
- afectarea testiculului ce determină atrofia acestuia (rar)
- recurenţa herniei (de obicei determinată de folosirea în cursul operaţiei a unei mese de
dimensiuni prea mici pentru a acoperi aria inghinală sau a unei mese ce nu a fost bine fixată)
Experţii sugerează că experienţa echipei chirurgicale joacă un rol important în rata de
recurenţă, deoarece tehnica laparoscopică poate fi greu de efectuat. Unele studii au arătat că mai
mult de 10% din herniile operate laparoscopic reapar. Studiile mari, multicentrice au arătat o rată de
recurenţă mai mică, între 0,25% şi 2%.
Alte tratamente:
Hernia inghinală nu poate fi tratată cu medicamente. Uneori, postchirurgical, se indică
medicamente pentru combaterea durerii. Purtarea unui corset sau brâu nu reprezintă un tratament
pentru hernia inghinală. Corsetul nu previne încarcerarea unei părţi din intestin din hernie şi poate
determina chiar rănirea ţesuturilor din acea zonă.

2.10 Profilaxia
Majoritatea herniilor inghinale nu pot fi prevenite, mai ales la sugari şi la copii mici. La
adulţi, unele hernii pot fi prevenite prin următoarele măsuri:
- evitarea creşterii în greutate. Obezitatea determină o creştere a presiunii intraabdominale şi
creşte riscul de a dezvolta o hernie inghinală. Se recomandă menţinerea unei greutăţi
corporale normale prin dietă şi exerciţiu fizic.

20
 - evitarea pierderilor mari şi rapide în greutate (diete severe). Programele de scădere
ponderală rapidă determină o pierdere în proteine şi vitamine necesare forţei musculare,
ceea ce determină o slăbiciune a musculaturii abdominale.
- oprirea fumatului. Tusea cronică a fumătorului creşte riscul de a dezvolta o hernie inghinală.
- evitarea constipaţiei şi încordării în timpul mişcărilor intestinale sau a urinării. Încordarea
creşte presiunea în interiorul abdomenului.
- ridicarea corectă de greutăţi, prin flectarea genunchilor şi nu a spatelui.

2.11 Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu hernie inghinală

Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă în efectuarea acelor
activităţi care contribuie la însănătoşirea acestuia, activităţi pe care individul le-ar face fără ajutor
dacă ar avea puterea, voinţa sau condiţiile necesare de a face aceasta, în aşa fel încât, individul să-şi
recapete starea de independenţă cât mai repede posibil.
Sunt cunoscute 4 responsabilităţi, care definesc direcţiile importante, şi anume:
• promovarea sănătăţii
• prevenirea sănătăţii
• restaurarea sănătăţii
• înlăturarea suferinţei

Pregătirea fizică şi psihică a pacientului

Pregătirea psihologică are ca scop adaptarea bolnavului la condiţiile de viaţă din spital,
precum şi la neajunsurile perioadei postoperatorii. Pacientul care urmează să fie operat este tulburat
de grija pentru gravitatea bolii sale şi de frica pentru intervenţia chirurgicală.
Ajunşi în secţia de chirurgie – terapie intensivă, pacienţilor trebuie să li se asigure confort
fizic şi psihic, cât şi un mediu ambiant plăcut. Pacienţii care urmează să fie supuşi unei intervenţii
chirurgicale sunt agitaţi, speriaţi de teama intervenţiei chirurgicale, de diagnostic, de anestezie, de
durere şi chiar de gândul morţii. Asistenta medicală are datoria şi obligaţia ca prin comportamentul
şi atitudinea ei să înlăture starea de anxietate în care se află pacientul înainte de intervenţia
chirurgicală. Asistenta medicală trebuie să-l ajute pe bolnav:
- să-şi exprime gândurile, temerile
- să-i insufle încredere în echipa operatorie
- să-i explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului, cum va fi aşezat pe masa de
operaţie
- să-l asigure că va fi însoţit şi ajutat

21
 Asistenta medicală şi toată echipa de îngrijire trebuie să răspundă cu amabilitate,
profesionalism, siguranţă şi promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor, astfel încât aceştia să
capete încredere în serviciul în care a fost internat.

Pregătirea preoperatorie a pacientului

Pregătirea chirurgicală a bolnavului constă în câteva măsuri menite să asigure desfăşurarea
actului chirurgical în condiţii optime şi vizează igiena bolnavului, pregătirea aparatului sau
organului pe care se intervine, precum şi efectuarea unor tratamente preoperatorii.
• Bilanţ clinic general
În urma observării clinice asupra pacientului, asistenta medicală are următoarele obligaţii:
- să observe şi să consemneze aspectul general al pacientului, înălţimea şi greutatea sa
(obezitatea şi caşexia), vârsta aparentă şi reală, aspectul pielii, ţinuta, faciesul, mersul, starea
psihică
- să urmărească atent şi sistematic nevoile pacientului şi problemele de dependenţă generate
de nesatisfacerea acestora, ca să poată stabili obiective pentru oferirea unei îngrijiri de
calitate
- să ia cunoştinţă de situaţia în care se găseşte pacientul, fiind atentă la detaliile importante şi
la schimbările care apar în evoluţia lui pentru explorarea preoperatorie
- să culeagă date din diferite surse: foaia de observaţie, foaia de temperatură, familia
pacientului, de la ceilalţi membri ai echipei de îngrijire, însă principala sursă rămâne
pacientul. Culegerea datelor trebuie să se facă cu mare atenţie pentru a nu trece cu vederea
problemele importante şi pentru a se face o evaluare corectă a lor.
- toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se notează
permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire, pentru a obţine un tablou clinic exact,
care va fi analizat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de calitate
• Culegerea de date privind antecedentele pacientului
- familiale: dacă în familie au fost bolnavi cu diabet, HTA, cardiopatii, tuberculoză etc.
- chirurgicale: dacă a mai suferit alte intervenţii, dacă au avut evoluţie bună, dacă au existat
complicaţii
- patologice: se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei, dacă a avut
afecţiuni pulmonare şi dacă este fumător, afecţiuni cardiace etc.
• Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative
- se va urmări, măsura şi nota tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, temperatura, diureza,
scaunul

22
 • Crearea câmpului operator
- se epilează zona de intervenţie prin raderea pilozităţilor cu un aparat de ras individual, pe o
suprafaţă largă (15/25 cm)
- se interzice folosirea cremelor depilatoare
- se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină
• Investigaţia paraclinică va cuprinde obligatoriu:
- grupul sanguin şi factorul Rh; hemograma; glicemia; ureea şi creatinina serică; ionograma
sanguină; probele hepatice; factorii de coagulare; sumarul de urină;
- se efectuează ECG-ul şi radiografia pulmonară, explorarea aparatului respirator,
cardiovascular, tubului digestiv, funcţiei hepatice şi renale
- se va goli intestinul terminal: se face clismă în seara dinaintea şi în dimineaţa intervenţiei
chirurgicale în caz de intervenţie pe tub digestiv; se administrează un laxativ cu 12-24 de ore
înaintea intervenţiei, dacă actul operator nu se desfăşoară pe tubul digestiv şi dacă tranzitul
bolnavului este normal
- restricţia alimentară: se scade aportul alimentar oral cu o zi înaintea operaţiei; se sistează
orice alimente (lichide, solide) de la orele 21 înaintea operaţiei; se interzice fumatul sau
consumul de alcool cu o seară înainte de operaţie.

Îngrijirile postoperatorii ale bolnavului

• Pregătirea materialelor în vederea reanimării postoperatorii
În vederea pregătirii materialelor şi reanimarea postoperatorie, asistenta va pregăti
materialele pentru perfuzii, seringi, ace, garou, soluţii de perfuzat, aspiratorul şi sondele, materialele
pentru tratamentul medicamentos, analeptice cardio-vasculare şi respiratorii, alcool sanitar,
pregătirea borcanelor necesare cu suporturi pentru aspiraţie, drenaj pleural, verifică sursa de oxigen.
• Pregătirea materialelor pentru supravegherea bolnavilor
Asistenta medicală va pregăti termometrul, cronometrul, aparatul pentru tensiune, borcan
pentru diureză, foaia de temperatură pentru terapia intensivă.
Transportul bolnavului operat va fi efectuat cu căruciorul pregătit cu pătură, cearşaf, aleză.
Bolnavul este aşezat în poziţie de decubit dorsal, cu capul într-o parte, învelit pentru a nu răci.
Transportul se efectuează silenţios, cu blândeţe, fără zdruncinături.
Asistenta medicală supraveghează pulsul la artera carotidă, eventuala vărsătură, apariţia
cianozei, perfuzia dacă se continuă în timpul transportului.
După intervenţia chirurgicală, se cunosc două perioade:
- o perioadă postoperatorie imediată, de la sfârşitul operaţiei până la restabilirea stării de
conştienţă şi a funcţiilor vitale (perioada de trezire a pacientului).

23
 - o perioadă postoperatorie precoce care începe în momentul în care pacientul a fost recuperat
complet din anestezie până la momentul externării.
Obiectivele asistentei medicale:
- restabilirea homeostaziei fizice şi psihice;
- prevenirea şi tratarea complicaţiilor postoperatorii imediate şi precoce;
- managementul durerii.
Supravegherea postoperatorie imediată:
- se supraveghează funcţiile vitale;
- se verifică permeabilitatea şi poziţia cateterelor, a sondelor şi tuburilor de dren. Transportul
de la blocul operator se face pe targă, cărucior, se evită mişcările bruşte, se menajează plaga,
trusa de perfuzie, tuburile de dren.
• Supravegherea postoperatorie precoce
a) Se va supraveghea plaga:
- pansamentul să fie curat;
- se schimbă pansamentul la 24 ore după operaţie, iar după 3 zile plaga poate fi lăsată liberă
dacă evoluţia este bună;
- pansamentul se schimbă precoce dacă este umed sau dacă pacientul prezintă semne locale
sau generale de infecţie a plăgii (febră, frison, congestie locală), caz în care se recoltează
secreţie din plagă pentru examenul bacteriologic şi antibiogramă;
- se schimbă meşele; se scot firele de sutură la 5-7 zile, în funcţie de indicaţia medicului şi de
evoluţia plăgii;
- se supraveghează racordul drenului la punga colectoare ce va fi menţinută decliv; se
scurtează sau se îndepărtează drenul la indicaţia medicului.
b) Supravegherea curbei febrile:
- se măsoară şi notează temperatura pacientului;
- se combate frisonul prin încălzirea pacientului cu pături suplimentare;
- se supraveghează şi se raportează semnele de hipotermie: somnolenţă, scăderea temperaturii
rectale la 34-35°C, scăderea TA şi a pulsului;
- se raportează medicului orice creştere patologică a temperaturii.
c) Combaterea durerilor postoperatorii şi ridicarea moralului bolnavului:
Durerile cele mai intense apar în primele 24 de ore după operaţie, ajungând la intensitate
maximă noaptea, după care ele se atenuează treptat şi dispar în decurs de 36-48 de ore. Pentru
combaterea durerii asistenta va folosi un complex de măsuri:

24
 - liniştirea bolnavului, aşezarea lui în poziţii de menajare a părţii dureroase, utilizarea
agenţilor mecanici şi fizici (se aplică local pungă cu gheaţă) şi tratamentul medicamentos
calmant (la indicaţia medicului mialgin etc).
d) Supravegherea eliminărilor:
- la pacienţii cu sondă vezicală à demeure se verifică permeabilitatea şi racordul sondei; se
goleşte punga colectoare şi se notează cantitatea de urină;
- la pacienţii fără sondă se urmăreşte reluarea spontană a micţiunilor la 6-8 ore postoperator;
se verifică prezenţa globului vezical la cei care nu urinează spontan; se anunţă medicul dacă
pacientul nu urinează; se face sondaj vezical, în condiţii aseptice, dacă bolnavul prezintă
glob vezical;
- se supraveghează reluarea tranzitului intestinal pentru gaze a doua zi postoperator şi a patra
zi pentru materii fecale, exceptând pacienţii cu fisură anală sau hemoroizi, la care defecaţia
poate fi amânată până la vindecarea plăgii operatorii;
- în situaţiile speciale, când bolnavul nu îşi reia tranzitul intestinal: se pune tub de gaze 15-20
minute, maxim o oră, se face masaj abdominal, se pun supozitoare cu glicerină, se practică
clisma evacuatoare sau la indicaţia medicului se administrează un amestec litic.
e) Supravegherea alimentaţiei
În cazurile obişnuite, de chirurgie curentă, schema reluării alimentaţiei este următoarea:
- în ziua operaţiei: hidratarea parenterală cu soluţii prescrise de medic;
- dieta hidrică în prima zi postoperator, dacă bolnavul nu varsă;
- dieta uşor digerabilă, a doua zi postoperator;
- dieta obişnuită, după ce bolnavul a avut scaun.
f) Mobilizarea operatului:
- se recomandă mobilizarea precoce a operatului, exceptând cazurile cu intervenţii ortopedice
la nivelul membrelor inferioare, coloanei vertebrale;
- se schimbă poziţia bolnavului din oră în oră în primele 24 de ore pentru a preveni
pneumonia dată de stază pulmonară sau atelectazia pulmonară;
- se solicită pacientului să execute mişcări active ale membrelor inferioare din oră în oră sau
se fac mişcări pasive ale articulaţiilor de la membre, masaje, în sensul circulaţiei venoase.

25
 CAPITOLUL III
PLAN DE ÎNGRIJIRE (3 CAZURI)
CAZUL I
Culegerea datelor
Sursa de date:
- pacientul,
- familia,
- echipa de intervenţie
- foaia de observaţie
Date subiective:
Numele şi prenumele: S.M.
Vârsta: 56 ani
Sex: masculin
Stare civilă: căsătorit
Domiciliu: com.Boldu, Buzău
Ocupaţie: Tractorist
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu soţia şi fiul de 26 ani într-o casă cu 4 camere; frumos
amenajată. Are program de lucru încărcat.
Soţia este muncitoare şi se îngrijeşte de ceilalţi membrii ai familiei.
Obiceiuri: fumează aproximativ 10 ţigări /zi, bea cafea 1/zi, ocazional consumă alcool, îi place să se
uite la televizor.
Alergii: Nu prezintă alergii la nici un medicament.
Semne particulare:
- RH – pozitiv
- Grupa sanguină – BIII
- Greutate – 86 kg
- Înălţime – 1,81 m
Funcţii vitale:
- TA – 145/65 mm/Hg
- AV – 76 b/min
- R – 18 r/min
- T – 36,7°C

26
Funcţii vegetative:
- apetit normal
- scaun normal
- diureză normal
Elemente biografice legate de sănătate:
- A.H.C. – tată cardiac
- A.F.P. – fără importanţă
- A.P.P. – apendicectomie la 16 ani
Motivele internării:
- durere în regiunea inghinală stângă, intensă datorată unei tumori, cedând la aşezarea în
decubit dorsal, tuse seacă, transpiraţii, bolnav afebril, perturbarea somnului nocturn, disurie,
stare generală uşor alterată.
Istoricul bolii: Debut în urmă cu 3 săptămâni, cu dureri în regiunea inghinală stângă, fapt ce a
determinat internarea pacientului S.M. în secţia Chirurgie-Urologie, pentru investigaţii şi tratament.
Examen clinic general:
- tegumente şi mucoase: normal colorate
- ţesut musculo-adipos: normal reprezentat
- sistem ganglionar limfatic: nepalpabil
- sistem osteo-articular: integru
Examen pe aparate:
Aparatul respirator:
- torace normal conformat
- respiraţie de tip costal inferior
- sonoritate pulmonară normală
- MV prezent bilateral
- ritm respirator: 18 r/min
Aparatul cardio-vascular:
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară
- zgomote cardiace bine bătute, ritmice
- TA – 145/65 mm Hg
- P – 76 p/min
Aparatul digestiv:
- abdomen suplu, mobil la palpare
- prezenţa unei tumori elastice în regiunea inghinală stângă
- tranzit intestinal prezent

27
 - ficat şi splină în limite normale
Aparat uro-genital:
- loje renale libere
- Giordano negativ
- Disurie
SNC:
- orientat temporo-spaţial
- nu prezintă semne de iritaţie meningeală
Eliminări:
Urina:
- cantitatea – 1500-1800 ml/zi
- frecvenţa – 8 micţiuni / 24 h
- ritmul – normal
- culoarea – galben
- aspectul – limpede
Scaun:
- frecvenţa – 1 scaun/zi
- orarul – ritmic, dimineaţa la trezire
- cantitatea – 150-250 g/zi materii fecale
- consistenţa – păstoasă, omogenă
- forma – cilindrică, de lungime variabilă
- culoare – brun-roşcat
- miros – fecaloid
Transpiraţie – intensă
Vărsături – nu prezintă vărsături alimentare
Expectoraţia – tuse seacă
Obişnuinţe alimentare: pacientul consuma 4-5 mese pe zi cu orar regulat (3 mese principale şi 2
gustări). În prezent, apetit uşor diminuat, datorită durerii şi a alterării stării generale.
Hidratare în jur de 1200-2000 l/zi.
Elemente de igienă: pacientul este dependent în efectuarea îngrijirilor igienice zilnice, în primele 3
zile după intervenţia chirurgicală.
Diagnostic medical la internare:
Hernie inghinală stângă. Suspiciune infecţie urinară acută.
Data internării: 24.04.2017, ora 11
Data externării: 30.04.2017, ora 13

28
 NEVOIA MANIFESTĂRI SURSA DE
FUNDAMENTALĂ DE INDEPENDENŢĂ DE DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1.A respira şi a avea o
bună circulaţie
2.A bea şi a mânca Intervenţia chirurgicală Afecţiunea
3.A elimina Disurie datorită herniei Afecţiunea
Proces infecţios
4.A se mişca, a avea o Imposibilitatea de a se mişca, datorită Afecţiunea
bună postură intervenţiei chirurgicale şi durerii
5.A dormi, a se odihni Perturbarea somnului nocturn Afecţiunea
Durere
6.A se îmbrăca şi Imposibilitatea de a-şi schimba lenjeria de Intervenţia chirugicală
dezbrăca corp
7.A menţine temperatura Proces infecţios
corpului în limite
constante
8.A fi curat şi îngrijit Ajutat să-şi efectueze toaleta pe regiuni Intervenţia chirurgicală
9.A evita pericolele Durerea datorită herniei inghinale Afecţiunea
10.A comunica
11.A practica religia
12.A se realiza Imposibilitatea de a desfăşura activitatea Afecţiunea
Intervenţia chirurgicală
13.A se recrea Imposibilitatea de a se recrea Spitalizare
14.A învăţa

29
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNDAMENTALE

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE

1.alterarea nevoii de a evita pericolele, durere dezechilibru hidro-electrolitic
2.alterarea nevoii de avea o bună circulaţie şi risc de infecţii postoperatorii
respiraţie risc de complicaţii (tromboembolism pulmonar,
3.alterarea nevoii de a se mişca bronhopneumonie)
4.alterarea nevoii de a mânca şi a bea risc de infecţii nosocomiale
5.dificultăţi în a se îmbrăca şi dezbrăca
6.alterarea nevoii de a fi curat şi îngrijit
7.incapacitate de a dormi şi odihni, recrea
8.lipsa cunoştinţelor

Diagnostic nursing
1.alterarea nevoii de a evita pericolele, manifestată prin durere, prezenţa unei tumori elastice
2. în timpul intervenţiei chirurgicale, manifestă uşoară dispnee şi hipotensiune arterială datorită
rahianesteziei
3.alterarea nevoii de a se mişca şi a avea o bună postură datorită intervenţiei chirurgicale
4.alterarea nevoii de a mânca şi a bea datorită intervenţiei chirurgicale manifestată prin scăderea
apetitului
5.alterarea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca datorită durerii post intervenţie chirurgicală
6.alterarea nevoii de a dormi şi odihni manifestată prin perturbarea somnului nocturn datorită
intervenţiei chirurgicale
7.lipsa cunoştinţelor manifestată datorită lipsei de educaţie sanitare

30
31
 Probleme Obiective Intervenţii Evaluare
Autonome Delegate
1.Alterarea nevoii Combaterea -am condus pacientul în salon curat, 24.04.2017 24.04.2017
de a evita durerii preoperator bine aerisit -am administrat la indicaţia În urma tratamentului
pericolele şi postoperator -am asigurat condiţii de microclimat şi medicului curant o perfuzie litică medicamentos temporar
manifestată prin confort cu: durerea a diminuat
dureri în regiunea -l-am instalat în poziţie de decubit -SF 9% 500 ml
inghinală stângă în dorsal pentru a-i diminua durerea -Algocalmin 2f/12h
prima zi de -i-am explicat necesitatea spitalizării şi -Mabron 1f/12h
internare şi a doua a intervenţiei chirurgicale, luându-i -Paracetamol 1 fl 1000 mg/12h
zi consimţământul pentru anestezie şi -Cefort 1 gr/12h (cu testare)
intervenţie -seara: Diazepam 1 f (i.m.) h 21,00
-am asigurat linie venoasă 25.04.2017 25.04.2017
-am efectuat EKG şi Rg c.p. Medicul execută rahianestezie cu: În urma intervenţiei
-am recoltat analizele uzuale de -Marcaină spinală f 1 chirurgicale, durerea
laborator şi am determinat grupa -Dormicum 5mg f 1 persistă
sanguină -SF – 500 ml fl 2
-am monitorizat funcţiile viatle şi -Gluc.5% 500 ml fl 1
vegetative (TA, P, R, T, Dz, Sc) -O2
-am pregătit pacientul pentru 25.04.2017
intervenţie chirurgicală, i-am explicat Medicaţie postoperatorie:
ce tratament se efectuează în prima zi -Algocalmin – 4f / 24 h
de internare (fizic şi psihic) -Mabron 2f/24h
-în seara dinaintea intervenţiei şi -Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
dimineaţa din ziua intervenţiei i-am -Diazepam 1f/h 21,00
efectuat clismă evacuatoare simplă -Cefort 1g -3g / 24 h
-am pregătit pacientul pentru sondaj -Clexane 0,4 1f/24h 26.04.-29.04.2017
vezical şi am efectuat sondajul în 26-27-28.04.2017 În perioada postoperatorie
dimineaţa intervenţiei -SF 500 ml – 2 fl/24 h durarea persistă, scăzând ca
-am pregătit local pacientul pentru -Gluc.5% 500 ml – 2 fl/24h intensitate cu fiecare zi de
intervenţie chirurgicală, spălat şi ras -Algocalmin – 4f / 24 h evoluţie
-am explicat importanţa actelor -Mabron 2f/24h
medicale (investigaţii, testări, -Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
tratament) -Diazepam 1f/h 21,00

32
 -am intervievat pacientul în legătură cu -Cefort 1g -3g / 24 h
eventualele alergii medicamentoase sau -Clexane 0,4 1f/24h
de altă natură -pansamentul plăgii zilnic
29.04.-30.04.2017
-SF 200 ml fl 2
-Algocalmin 4f/24h
-Cefort 3g /24h
-Clexane 0,4/24h
-pansamentul plăgii zilnic
30.04.2017
-îndepărtarea şi scoaterea firelor
chirurgicale de sutură
2.Alterarea nevoii Combaterea -în dimineaţa intervenţiei chirurgicale îi -la indicaţia medicului se
de a se mişca şi a eventualelor explic pacientului importanţa anesteziei administrează pacientului pentru
avea o bună complicaţii (rahianestezie), eficienţa acesteia, prevenirea şi combaterea
postură apărute post poziţia ce trebuie adoptată (şezând la accidentelor post operatorii:
manifestată prin operator marginea mesei de operaţie cu spatele -Clexane 0,4 1f/24 h (s.c.)
imposibilitatea de (tromboembolism, arcuit – spate de pisică)
a se mişca datorită bronhopneumonie) -după efectuarea rahianesteziei, în
intervenţiei timpul intervenţiei chirurgicale,
chirurgicale pacientul este aşezat în poziţie de
decubit dorsal, fără pernă sub cap,
poziţie menţinută timp de 6 ore după
rahianestezie.
-îi explic şi importanţa mobilizării
pasive şi active în postoperator, pentru
a preveni apariţia eventualelor
complicaţii (tromboembolia pulmonară
şi bronhopneumonia de decubit)
-în prima zi de la intervenţie se face
mobilizare pasivă, urmând în zilele
următoare mobilizarea activă la
marginea patului

33
3.Alterarea nevoii Combaterea -în perioada spitalizării, dar mai ales în -dispneea este combătută prin 24.04.2017
de a avea o bună dispneei şi a ziua intervenţiei şi în timpul administrare de O2 prin sondă TA – 140/65 mmHg
circulaţie şi hipotensiunii intervenţiei chirurgicale, datorită nazală 6-8l/min P – 76 b/min
respiraţie arteriale rahianesteziei, sunt monitorizate -hipotensiunea este combătută prin R – 18 r/min
manifestată prin funcţiile vitale şi vegetative (TA, P, R, administrare de HSH 100 mg fl 1 şi 25.04.2017
dispnee moderată T, Dz), deoarece pacientul prezintă reechilibrare hidro-electrolitică: înainte de intervenţia
şi hipotensiune uşoară hipotensiune arterială şi dispnee -SF 500 ml fl 1 chirurgicală
arterială, cauzată -de asemenea, timp de 24 h după -Gluc.5% 500 ml fl 1 TA – 145/60 mmHg
de rahianestezie rahianestezie, sunt monitorizate -Sol.Ringer lactat 250 ml AV – 80 b/min
funcţiile vitale şi vegetative cu atenţie R – 18 r/min
în timpul intervenţiei
chirurgicale
TA – 100/50 mmHg
AV – 88 b/min
R – 20 r/min
după intervenţia
chirurgicală
TA – 120/60 mmHG
AV – 80 b/min
R – 18 r/min
26.04.-29.04.2017
TA – 130/75 mmHg
AV – 80 b/min
R – 18 r/min
30.04.2017
TA – 135/80 mmHg
AV – 78 b/min
R – 18 r/min
4.Alterarea nevoii Combaterea -în preziua intervenţiei chirurgicale se 24.04.2017 25.04-30.04.2017
de a avea eventualelor spală tegumentele şi se rad pilozităţile Tegumente rase, spălate Tegumente curate
tegumente curate complicaţii la -în sala de operaţie am făcut o bună 25.04.2017
şi integre nivelul pregătire a câmpului operator cu Câmp operator pregătit
manifestată prin tegumentelor respectarea dezinfecţiei în trei timpi corespunzător
transpiraţii -după intervenţie, în primele 24 ore, am 25.04.-30.04.2017

34
profuze datorită monitorizat cu atenţie maximă pansament curat
afecţiunii pansamentul plăgii pentru a sesiza la Pansamentul protector al plăgii este
timp eventualele hemoragii, sângerări efectuat în condiţii perfecte de
-lenjeria de pat şi corp este schimbată asepsie
ori de câte ori este nevoie, respectând
cerc septic şi aseptic
-se va ajuta pacientul să-şi efectueze
toaleta zilnică, pe regiuni ori de câte ori
este nevoie.
-am măsurat zilnic temperatura
corpului
5.Alterarea nevoii Combaterea -în ziua premergătoare intervenţiei 24.04.2017
de a bea şi a acumulării gazelor regimul alimentar este hidric (apă, ceai, clismă evacuatoare
mânca manifestată intestinale şi iaurt, supă legume) scaun prezent
prin apetit uşor reluarea tranzitului -în ziua intervenţiei regimul hidric se 25.04.2017
diminuat în intestinal în timp suprimă şi în prima zi după intervenţie clismă evacuatoare
preziua util postoperator se reia regimul hidric compus din apă dimineaţa
intervenţiei şi plată şi ceai scaun absent
reluarea -în ziua 2 şi 3 după intervenţie regim 26.04.2017
alimentaţiei treptat hidric, ceai neîndulcit, supă strecurată, scaun absent
datorită iaurt degresat 27.04.2017
intervenţiei -am monitorizat cu maximă atenţie scaun absent
chirurgicale emisia de gaze, reluarea tranzitului balonare uşoară
intestinal cu prezenţa scaunului 28.04.2017
-în ziua 3 am efectuat clismă scaun prezent
evacuatoare clismă evacuatoare
-în ziua 4 am introdus tub de gaze din 2 29.04.2017
în 2 ore tub gaze – emisie gaze
scaun prezent
30.04.2017
scaun prezent
24.04.2017
-se va efectua zilnic bilanţul ingesta- Dz-1800 ml
excreta, urmărind doza perfuzabilă şi 25.04.2017

35
 cantitatea de lichide ingerată Dz – 2500 ml
-totul este notat în FO şi FT 26.04.2017
Dz – 2100 ml
27.04.2017
Dz – 2000 ml
28.04.2017
Dz – 2200 ml
30.04.2017
Dz /12h – 1300 ml
6.Alterarea nevoii Pacientul să aibă -asigur zilnic un climat de securitate şi 24.04.-30.04.2017 24.04.-26.04.2017
de adormi şi a se un somn odihnitor, diminuez stimulii auditivi şi vizuali -am administrat la indicaţia pacient neodihnit
odihni manifestată relaxant pe toată pentru a-i crea pacientului condiţii medicului 1 f Diazepam seara 27.04.-28.04.2017
prin perturbarea perioada propice de somn înainte de culcare la ora 21 pacientul doarme profund,
cantitativă şi spitalizării -învăţ pacientul să practice tehnici de calm
calitativă a relaxare, exerciţii respiratorii câteva 29.04.-30.04.2017
somnului nocturn minute înainte de culcare pacientul are somn
-observ şi notez calitatea somnului, fiziologic
orarul şi gradul de satisfacere al
celorlalte nevoi
-ofer pacientului o cană de ceai de tei
înainte de culcare
7.Lipsa Pacientul să aibă -explorez nivelul de cunoştinţe al 24.04.-26.04.2017
cunoştinţelor cunoştinţe despre pacientului cu privire la boala sa, pacientul nu are cunoştinţe
despre afecţiune boală pe perioada modul de manifestare la intervenţie şi despre afecţiune şi
Cauza: spitalizării procesul de recuperare colaborează cu echipa de
inaccesibilitatea la -îi aduc la cunoştinţă simptomatologia îngrijire
informaţii cu bolii şi modul de manifestare
privire la -conştientizez pacientul asupra propriei 27.04.-28.04.2017
afecţiunea sa responsabilităţi privind sănătatea sa pacientul colaborează cu
manifestată prin -fac pacientului educaţie pentru echipa de îngrijire şi şi-a
cunoştinţe sănătate: însuşit cunoştinţele despre
insuficiente asupra -să respecte cu stricteţe regulile de afecţiune
bolii igienă 29.04.-30.04.2017
-să evite factorii de risc:fumatul, pacientul are cunoştinţe

36
 cafeaua şi stresul despre afecţiune la
-să respecte în totalitate regimul externare
alimentar
-să evite efortul fizic, frigul şi umezeala
-să asigure un aport corespunzător de
lichide
-să-şi efectueze toaleta regiunii
inghinale pentru a evita suprainfecţia
-să cunoască factorii favorizanţi în
apariţia şi evoluţia bolii

TABEL FUNCŢII VITALE ŞI VEGETATIVE

ZIUA TA (mmHg) P b/min R r/min T (°C) Lichide Dz Scaun
D S D S D S D S ingerate (ml/24 h) /24h
/24 h
24.04. (1) 140/60 140/70 76 78 18 18 36,3 36,7 1200 1800 Clisma, 1
normal
25.04. (2) 145/60 120/60 80 88 20 20 36,7 36,9 - 2500 Clismă,0
26.04. (3) 130/70 130/60 84 80 18 18 36,5 36,3 300 2100 0, emisie
gaze (e.g.)
27.04. (4) 130/70 130/70 84 84 18 16 36,4 36,5 800 2000 e.g.
28.04. (5) 120/75 120/60 80 80 18 16 36,5 36,8 1200 2200 e.g., 1
normal
29.04. (6) 130/80 120/70 76 80 18 18 36,6 36,9 1200 2200 e.g., 1
normal
30.04. (7) 135/80 - 78 - 18 - 36,7 - 500 1300 1 normal

37
 TABEL CU MEDICAŢIA
MEDICAMENTUL MOD DE CALEA DE DOZA UNICĂ DOZA TOTALĂ ACŢIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
PEV cu SG 5% 1fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Reglează metabolismul
1000 ml glucidelor şi
aminoacizilor
PEV cu SF 9% 1 fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Refacerea echilibrului
1000 ml hidroelectrolitic şi
acido-bazic
MARCAINA Fiole Intrarahidian 1f 1f anesteziant
SPINALA HEAVY
DORMICUM 5mg Fiole i.v. 1f 1f sedativ
HSH 100 mg Flacon i.v. 1fl 1fl Combate
hipotensiunea
CEFORT 1g Flacon i.v. 1 fl 3 fl Antibiotic
MABRON 50 mg/ml Fiole i.v. 1f 2f Analgezic major
PARACETAMOL Flacon i.v. 1 fl 2 fl Antipiretic
1000 mg
ALGOCALMIN Fiole i.m. 2f 4f Analgezic
DIAZEPAM Fiole i.m. 1f 1f Tranchilizant
CLEXANE 0,4 Fiole s.c. 1f 1f Anticoagulant

38
 EXTERNAREA

Intervenţii constante:
-monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative zilnic
-asigurarea unui climat corespunzător în salon
-administrarea tratamentului prescris de medic
-asigurarea unei igiene riguroase
-asigurarea unei alimentaţii adecvate
-asigurarea unor eliminări fiziologice
-asigurarea unei stări de bine fizic şi psihic
-măsurarea bilanţului ingesta-excreta
-pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru explorări şi analize
Evaluarea intervenţiilor constante:
-am asigurat condiţii optime în salon: t-22°C, bine luminat, fără curent, fără zgomot
-am efectuat dezinfecţia salonului cu cloramină
-am explicat pacientului importanţa unei igiene riguroase pentru a preveni suprainfecţia
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curată şi bine întinsă pentru a nu se produce escarele de
decubit
-am asigurat o alimentaţie adecvată afecţiunii sale, regim hidric, semilichid, corespunzător 2-3 l
lichid pe zi, compus din ceaiuri, supe, compoturi. Nu va consuma băuturi carbogazoase şi grăsimi.
-am asigurat eliminări fiziologice prin calcularea zilnică a bilanţului ingesta-excreta
-am facilitat vizitele familiei şi prietenilor
-am încurajat pacientul să efectueze activităţi recreative (citit, plimbat)
-am monitorizat funcţiile vitale şi vegetative
-am pregătit fizic şi psihic pacientul pentru intervenţii şi explorări
Externarea:
În urma tratamentului medicamentos, chirurgical, a regimului alimentar, a colaborării şi eforturilor
făcute de echipa de îngrijire, starea pacientului la externare este bună fizic şi psihic.
Bilanţul funcţiilor vitale la externare:
P – 78 p/min
T – 36,8°C
TA – 135/80 mmHg
R – 18 r/min
Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare:
1.Nevoia de a respira, a avea o bună circulaţie

39
Respiraţie de tip costal superior, amplă, ritmată. Zgomote cardiace bine bătute. Circulaţie adecvată.
2.Nevoia de a bea şi a mânca
Masticaţie uşoară, apetit bun, alimentaţie adecvată
3.Nevoia de a elimina
Eliminări fiziologice, fără modificări, urina clară, scaun normal
4.Nevoia de a se mişca, a avea o bună postură
Postura adecvată în ortostatism, şezând şi în clinostatism.
5.Nevoia de a dormi, a se odihni
Somn uşor, profund, vise regulate
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Veşminte alese conform sexului, adecvate climatului
7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
Pacientul are temperatura corpului în limite fiziologice
8.Nevoia de a fi curat, îngrijit
Pacientul prezintă deprinderi igienice, tegumente şi mucoase curate şi integre
9.Nevoia de a evita pericolele
Cunoaşte măsuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor
10.Nevoia de comunicare
Exprimare uşoară. Colaborare armonioasă cu echipa de îngrijire
11.Nevoia de a practica religia
Credincios, participa la slujbe religioase
12.Nevoia de a se realiza
Pacientul doreşte să se realizeze în plan profesional
13.Nevoia de a se recrea
Pacientul are activităţi recreative: citit, uitatul la televizor, fotbal
14.Nevoia de a învăţa
Este receptiv la tot ce este nou
Evaluare finală:
Starea la externare a pacientului S.M. în vârstă de 56 ani este ameliorată clinic.
Intervenţii: La indicaţia medicului am recoltat sânge pentru examenele de laborator şi urina pentru
examenul sumar de urină.
24.04.2017
Examene hematologice:
Leucocite – 12.100 mm3
VSH – 20 mm/h

40
HB – 15 g%
HT – 48%
Examene biochimice:
Uree sanguină – 58 mg%
Creatinină – 1,77 mg%
Glicemie – 84 mg%
TGP – 20 UI
TGO – 22 UI
Acid uric – 5,96 mg%
Examen sumar de urină:
Albumină – urme fine
Glucoză – absent
Epitelii – rare
Leucocite – rare
Mucus – rar, flora microbiană – rară
26.04.2017
Radiografie C.P.: cord normal radiologic. NEPP
În urma examenelor clinice şi de laborator se confirmă diagnosticul de Hernie inghinală
stângă. Se administrează tratament medicamentos: antibiotic, analgezic, tranchilizant şi
anticoagulant. În urma tratamentului medicamentos şi chirurgical simptomele s-au ameliorat. De
comun acord cu pacientul, medicul a hotărât externarea acestuia pe data de 30.04.2017. Pregătesc
documentele necesare medicului şi pregătesc pacientul, anunţ familia în legătura cu data externării.
Gradul de autonomie:
Pacientul îşi poate îndeplini singur cele 14 nevoi fundamentale.
Pacientului i se recomandă următoarele:
- să-şi însuşească şi să respecte normele de igienă
- să renunţe la cafea
- să renunţe la fumat
- să aibă un regim uşor, iar apoi regim comun
- să evite efortul fizic prelungit şi susţinut
- să evite frigul şi umezeala
- va reveni la control la 2 săptămâni

41
42
43
CAZUL II
Culegerea datelor
Sursa de date:
- pacientul,
- familia,
- echipa de intervenţie
- foaia de observaţie
Date subiective:
Numele şi prenumele: M.S.
Vârsta: 52 ani
Sex: masculin
Stare civilă: căsătorit
Domiciliu: com.Balta Albă, Buzău
Ocupaţie: funcţionar la primărie
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu soţia şi fiul de 26 ani într-o casă cu 4 camere; frumos
amenajată. Are program de lucru lejer.
Soţia este casnică şi se îngrijeşte de ceilalţi membrii ai familiei.
Obiceiuri: fumează aproximativ 20 ţigări /zi, bea cafea 1-2/zi, ocazional consumă alcool, îi place să
se uite la televizor, plimbările în aer liber şi cititul.
Alergii: Nu prezintă alergii la nici un medicament.
Semne particulare:
- RH – negativ
- Grupa sanguină – BIII
- Greutate – 76 kg
- Înălţime – 1,74 m
Funcţii vitale:
- TA – 130/75 mm/Hg
- AV – 80 b/min
- R – 18 r/min
- T – 36,5°C
Funcţii vegetative:
- apetit uşor scăzut
- scaun normal

44
 - diureză normal
Elemente biografice legate de sănătate:
- A.H.C. – mama hipertensivă
- A.F.P. – fără importanţă
- A.P.P. – apendicectomie la 24 ani
Motivele internării:
- durere în fosele iliace dreaptă şi stângă, datorată prezenţei a două tumori elastice, inapetenţă,
transpiraţii, perturbarea somnului nocturn, sete, cefalee, ameţeli uşoare, stare generală
alterată.
Istoricul bolii: Debut în urmă cu 4 luni, cu apariţia a două tumori în regiunea inghinală, fapt ce a
determinat internarea pacientului M.S. în secţia Chirurgie, pentru investigaţii şi tratament.
Examen clinic general:
- tegumente şi mucoase: uşor deshidratate
- ţesut musculo-adipos: normal reprezentat
- sistem ganglionar limfatic: nepalpabil
- sistem osteo-articular: integru
Examen pe aparate:
Aparatul respirator:
- torace normal conformat
- respiraţie de tip costal inferior
- sonoritate pulmonară normală
- MV prezent bilateral
- ritm respirator: 18 r/min
Aparatul cardio-vascular:
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară
- zgomote cardiace bine bătute, ritmice
- TA – 130/70 mm Hg
- P – 80 p/min
Aparatul digestiv:
- abdomen suplu, mobil
- inapetenţă
- tranzit intestinal prezent
- ficat şi splină în limite normale
Aparat uro-genital:
- loje renale libere, nedureroase

45
 - Giordano negativ
SNC:
- orientat temporo-spaţial
- nu prezintă semne de iritaţie meningeală
Eliminări:
Urina:
- cantitatea – 1500-1800 ml/zi
- frecvenţa – 7-8 micţiuni / 24 h
- ritmul – normal
- culoarea – galben
- aspectul – limpede, clar
Scaun:
- frecvenţa – 1-2 scaun/zi
- orarul – ritmic, dimineaţa la trezire
- cantitatea – 150-250 g/zi materii fecale
- consistenţa – păstoasă, omogenă
- forma – cilindrică, de lungime variabilă
- culoare – brună
- miros – fecaloid
Transpiraţie – intensă
Vărsături – nu prezintă vărsături alimentare
Expectoraţia – absentă
Obişnuinţe alimentare: pacientul consuma 4-5 mese pe zi cu orar regulat (3 mese principale şi 2
gustări). În prezent, apetit uşor diminuat, datorită durerilor şi a alterării stării generale.
Hidratare în jur de 1200-2000 l/zi.
Elemente de igienă: pacientul este independent în efectuarea îngrijirilor igienice zilnice
Diagnostic medical la internare:
Hernie inghinală bilaterală. HTA std I/II
Data internării: 24.05.2017, ora 11
Data externării: 29.05.2017, ora 13

46
 NEVOIA MANIFESTĂRI SURSA DE
FUNDAMENTALĂ DE INDEPENDENŢĂ DE DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1.A respira şi a avea o
bună circulaţie
2.A bea şi a mânca Intervenţia chirurgicală Afecţiunea
3.A elimina Disurie datorită herniei Afecţiunea
Proces infecţios
4.A se mişca, a avea o Imposibilitatea de a se Afecţiunea
bună postură mişca, datorită
intervenţiei chirurgicale
şi durerii
5.A dormi, a se odihni Perturbarea somnului Afecţiunea
nocturn Durere
6.A se îmbrăca şi Imposibilitatea de a-şi Intervenţia
dezbrăca schimba lenjeria de corp chirugicală
7.A menţine Proces infecţios
temperatura corpului
în limite constante
8.A fi curat şi îngrijit Ajutat să-şi efectueze Intervenţia
toaleta pe regiuni chirurgicală
9.A evita pericolele Durerea datorită herniei Afecţiunea
inghinale
10.A comunica
11.A practica religia
12.A se realiza Imposibilitatea de a Afecţiunea
desfăşura activitatea Intervenţia
chirurgicală
13.A se recrea Imposibilitatea de a se Spitalizare
recrea
14.A învăţa

47
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNDAMENTALE

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE

1.alterarea nevoii de a evita pericolele, durere dezechilibru hidro-electrolitic
2.alterarea nevoii de avea o bună circulaţie şi risc de infecţii postoperatorii
respiraţie risc de complicaţii (tromboembolism pulmonar,
3.alterarea nevoii de a se mişca bronhopneumonie)
4.alterarea nevoii de a mânca şi a bea risc de infecţii nosocomiale
5.dificultăţi în a se îmbrăca şi dezbrăca
6.alterarea nevoii de a fi curat şi îngrijit
7.incapacitate de a dormi şi odihni, recrea
8.lipsa cunoştinţelor

Diagnostic nursing
1.alterarea nevoii de a evita pericolele, manifestată prin durere, prezenţa unei tumori elastice
2. în timpul intervenţiei chirurgicale, manifestă uşoară dispnee şi hipotensiune arterială datorită
rahianesteziei
3.alterarea nevoii de a se mişca şi a avea o bună postură datorită intervenţiei chirurgicale
4.alterarea nevoii de a mânca şi a bea datorită intervenţiei chirurgicale manifestată prin scăderea
apetitului
5.alterarea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca datorită durerii post intervenţie chirurgicală
6.alterarea nevoii de a dormi şi odihni manifestată prin perturbarea somnului nocturn datorită
intervenţiei chirurgicale
7.lipsa cunoştinţelor manifestată datorită lipsei de educaţie sanitare

48
49
 Probleme
1.Alterarea nevoii de a Combaterea durerii
evita pericolele preoperator şi postoperator
manifestată prin dureri în
regiunea inghinală
stângă în prima zi de
internare şi a doua zi
Obiective Intervenţii Evaluare
Autonome Delegate
-am condus pacientul în salon 24.05.2017 24.05.2017
curat, bine aerisit -am administrat la În urma tratamentului
-am asigurat condiţii de indicaţia medicului curant medicamentos temporar
microclimat şi confort o perfuzie litică cu: durerea a diminuat
-l-am instalat în poziţie de -SF 9% 500 ml
decubit dorsal pentru a-i -Algocalmin 2f/12h
diminua durerea -Mabron 1f/12h
-i-am explicat necesitatea -Paracetamol 1 fl 1000
spitalizării şi a intervenţiei mg/12h
chirurgicale, luându-i -Ceftamil 1 gr/8h (cu
consimţământul pentru testare)
anestezie şi intervenţie -Noliprel 5 mg /1,25 1 cp /
-am asigurat linie venoasă zi dimineaţa
-am efectuat EKG şi Rg c.p. -seara: Alprazolam 0,25
-am recoltat analizele uzuale de mg 1 cp per os dimineaţa
laborator şi am determinat grupa şi seara
sanguină 25.05.2017 25.05.2017
-am monitorizat funcţiile viatle Medicul execută În urma intervenţiei
şi vegetative (TA, P, R, T, Dz, rahianestezie cu: chirurgicale, durerea
Sc) -Marcaină spinală f 1 persistă
-am pregătit pacientul pentru -Dormicum 5mg f 1
intervenţie chirurgicală, i-am -SF – 500 ml fl 2
explicat ce tratament se -Gluc.5% 500 ml fl 1
efectuează în prima zi de -O2
internare (fizic şi psihic) 25-26-27-28.05.2017
-în seara dinaintea intervenţiei şi Medicaţie postoperatorie: 26.05.-29.05.2017
dimineaţa din ziua intervenţiei i- -SF 500 ml – 2 fl/24 h În perioada
am efectuat clismă evacuatoare -Gluc.5% 500 ml – 2 postoperatorie durarea
simplă fl/24h persistă, scăzând ca
-am pregătit pacientul pentru -Algocalmin – 4f / 24 h intensitate cu fiecare zi
sondaj vezical şi am efectuat -Mabron 2f/24h de evoluţie
sondajul în dimineaţa -Paracetamol 2fl 1000
50
 intervenţiei
-am pregătit local pacientul
pentru intervenţie chirurgicală,
spălat şi ras
-am explicat importanţa actelor
medicale (investigaţii, testări,
tratament)
-am intervievat pacientul în
legătură cu eventualele alergii
medicamentoase sau de altă
natură
2.Alterarea nevoii de a Combaterea eventualelor -în dimineaţa intervenţiei
se mişca şi a avea o bună complicaţii apărute post chirurgicale îi explic pacientului
postură manifestată prin operator (tromboembolism, importanţa anesteziei
imposibilitatea de a se bronhopneumonie) (rahianestezie), eficienţa
mişca datorită acesteia, poziţia ce trebuie
intervenţiei chirurgicale adoptată (şezând la marginea
mesei de operaţie cu spatele
arcuit – spate de pisică)
-după efectuarea rahianesteziei,
în timpul intervenţiei
chirurgicale, pacientul este
aşezat în poziţie de decubit
dorsal, fără pernă sub cap,
51
mg/24h
-Alprazolam 0,25 mg 1 cp
per os dimineaţa şi seara
-Ceftamil 1g/8h
-Clexane 0,4 1f/24h
- Noliprel 5 mg /1,25 1 cp /
zi dimineaţa
-pansamentul plăgii zilnic
29.05.2017
-SF 200 ml fl 2
-Algocalmin 4f/24h
-Ceftamil 1g /8h
-Clexane 0,4/24h
- Noliprel 5 mg /1,25 1 cp /
zi dimineaţa
-Alprazolam 0,25 mg 1 cp
per os dimineaţa şi seara
-pansamentul plăgii zilnic
-îndepărtarea şi scoaterea
firelor chirurgicale de
sutură
-la indicaţia medicului se
administrează pacientului
pentru prevenirea şi
combaterea accidentelor
post operatorii:
-Clexane 0,4 1f/24 h (s.c.)
 poziţie menţinută timp de 6 ore
după rahianestezie.
-îi explic şi importanţa
mobilizării pasive şi active în
postoperator, pentru a preveni
apariţia eventualelor complicaţii
(tromboembolia pulmonară şi
bronhopneumonia de decubit)
-în prima zi de la intervenţie se
face mobilizare pasivă, urmând
în zilele următoare mobilizarea
activă la marginea patului
3.Alterarea nevoii de a Combaterea dispneei şi a -în perioada spitalizării, dar mai -dispneea este combătută 24.05.2017
avea o bună circulaţie şi hipotensiunii arteriale ales în ziua intervenţiei şi în prin administrare de O2 TA – 130/70 mmHg
respiraţie manifestată timpul intervenţiei chirurgicale, prin sondă nazală 6-8l/min P – 80 b/min
prin dispnee moderată şi datorită rahianesteziei, sunt -hipertensiunea este R – 20 r/min
hipotensiune arterială, monitorizate funcţiile vitale şi combătută prin 25.05.2017
cauzată de rahianestezie vegetative (TA, P, R, T, Dz), adm. de Noliprel 5 mg înainte de intervenţia
deoarece pacientul prezintă /1,25 1 cp / zi dimineaţa chirurgicală
uşoară hipertensiune arterială şi TA – 140/80 mmHg
dispnee AV – 88 b/min
-de asemenea, timp de 24 h R – 20 r/min
după rahianestezie, sunt în timpul intervenţiei
monitorizate funcţiile vitale şi chirurgicale
vegetative cu atenţie TA – 120/60 mmHg
AV – 88 b/min
R – 20 r/min
după intervenţia
chirurgicală
TA – 135/70 mmHG
AV – 88 b/min
R – 18 r/min
26.05.-29.05.2017
TA – 130/70 mmHg

52
 AV – 84 b/min
R – 18 r/min
4.Alterarea nevoii de a Combaterea eventualelor -în preziua intervenţiei 24.05.2017 25.05-29.05.2017
avea tegumente curate şi complicaţii la nivelul chirurgicale se spală Tegumente rase, spălate Tegumente curate
integre manifestată prin tegumentelor tegumentele şi se rad pilozităţile 25.05.2017
transpiraţii profuze -în sala de operaţie am făcut o Câmp operator pregătit
datorită afecţiunii bună pregătire a câmpului corespunzător
operator cu respectarea 25.05.-29.05.2017
dezinfecţiei în trei timpi pansament curat
-după intervenţie, în primele 24 Pansamentul protector al
ore, am monitorizat cu atenţie plăgii este efectuat în
maximă pansamentul plăgii condiţii perfecte de asepsie
pentru a sesiza la timp
eventualele hemoragii, sângerări
-lenjeria de pat şi corp este
schimbată ori de câte ori este
nevoie, respectând cerc septic şi
aseptic
-se va ajuta pacientul să-şi
efectueze toaleta zilnică, pe
regiuni ori de câte ori este
nevoie.
-am măsurat zilnic temperatura
corpului
5.Alterarea nevoii de a Combaterea acumulării -în ziua premergătoare 24.05.2017
bea şi a mânca gazelor intestinale şi intervenţiei regimul alimentar clismă evacuatoare
manifestată prin apetit reluarea tranzitului intestinal este hidric (apă, ceai, iaurt, supă scaun prezent
uşor diminuat în preziua în timp util postoperator legume) 25.05.2017
intervenţiei şi reluarea -în ziua intervenţiei regimul clismă evacuatoare
alimentaţiei treptat hidric se suprimă şi în prima zi dimineaţa
datorită intervenţiei după intervenţie se reia regimul scaun absent
chirurgicale hidric compus din apă plată şi 26.05.2017
ceai scaun absent, emisie
-în ziua 2 şi 3 după intervenţie gaze

53
 regim hidric, ceai neîndulcit, 27.05.2017
supă strecurată, iaurt degresat scaun absent, e.g.
-am monitorizat cu maximă 28.05.2017
atenţie emisia de gaze, reluarea scaun prezent
tranzitului intestinal cu prezenţa 29.05.2017
scaunului scaun prezent
-în ziua 3 am efectuat clismă 24.05.2017
evacuatoare Dz-1800 ml
25.05.2017
Dz – 2200 ml
26.05.2017
Dz – 1900 ml
-se va efectua zilnic bilanţul 27.05.2017
ingesta-excreta, urmărind doza Dz – 2000 ml
perfuzabilă şi cantitatea de 28.05.2017
lichide ingerată Dz – 2200 ml
-totul este notat în FO şi FT 29.05.2017
Dz - 1000 ml
6.Alterarea nevoii de Pacientul să aibă un somn -asigur zilnic un climat de 24.05.-29.05.2017 24.05.-26.05.2017
adormi şi a se odihni odihnitor, relaxant pe toată securitate şi diminuez stimulii -am administrat la pacient neodihnit
manifestată prin perioada spitalizării auditivi şi vizuali pentru a-i crea indicaţia medicului 1 cp 27.05.-28.05.2017
perturbarea cantitativă şi pacientului condiţii propice de Alprazolam 0,25 mg pacientul doarme
calitativă a somnului somn dimineaţa şi seara înainte profund, calm
nocturn -învăţ pacientul să practice de culcare la ora 21 29.05.2017
tehnici de relaxare, exerciţii pacientul are somn
respiratorii câteva minute fiziologic
înainte de culcare
-observ şi notez calitatea
somnului, orarul şi gradul de
satisfacere al celorlalte nevoi
-ofer pacientului o cană de ceai
de tei înainte de culcare
7.Lipsa cunoştinţelor Pacientul să aibă cunoştinţe -explorez nivelul de cunoştinţe 24.05.-26.05.2017
despre afecţiune despre boală pe perioada al pacientului cu privire la boala pacientul nu are

54
Cauza: inaccesibilitatea
la informaţii cu privire la
afecţiunea sa manifestată
prin cunoştinţe
insuficiente asupra bolii
spitalizării sa, modul de manifestare la cunoştinţe despre
intervenţie şi procesul de afecţiune şi colaborează
recuperare cu echipa de îngrijire
-îi aduc la cunoştinţă 27.05.-28.05.2017
simptomatologia bolii şi modul pacientul colaborează cu
de manifestare echipa de îngrijire şi şi-a
-conştientizez pacientul asupra însuşit cunoştinţele
propriei responsabilităţi privind despre afecţiune
sănătatea sa 29.05.2017
-fac pacientului educaţie pentru pacientul are cunoştinţe
sănătate: despre afecţiune la
-să respecte cu stricteţe regulile externare
de igienă
-să evite factorii de risc:fumatul,
cafeaua şi stresul
-să respecte în totalitate regimul
alimentar
-să evite efortul fizic, frigul şi
umezeala
-să asigure un aport
corespunzător de lichide
-să-şi efectueze toaleta regiunii
inghinale pentru a evita
suprainfecţia
-să cunoască factorii favorizanţi
în apariţia şi evoluţia bolii
55
 TABEL FUNCŢII VITALE ŞI VEGETATIVE
ZIUA TA (mmHg) P b/min R r/min T (°C) Lichide Dz Scaun
D S D S D S D S ingerate (ml/24 h) /24h
/24 h
24.05. (1) 130/70 140/70 80 78 20 18 36,3 36,1 1400 1800 Clisma, 1
normal
25.05. (2) 140/80 135/70 88 88 20 18 36,7 37,3 - 2200 Clismă,0
26.05. (3) 130/70 130/60 84 88 20 20 37,1 37,1 400 1900 0, emisie
gaze (e.g.)
27.05. (4) 140/70 120/70 88 78 18 18 36,9 36,3 900 2000 e.g.
28.05. (5) 130/65 140/60 80 72 18 18 36,5 36,7 1000 2200 e.g., 1
normal
29.05. (6) 140/70 - 79 - 18 - 36,6 - 1200 1000 1 normal

56
 TABEL CU MEDICAŢIA

MEDICAMENTUL MOD DE CALEA DE DOZA UNICĂ DOZA TOTALĂ ACŢIUNE

PREZENTARE ADMINISTRARE
PEV cu SG 5% 1fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Reglează metabolismul
1000 ml glucidelor şi
aminoacizilor
PEV cu SF 9% 1 fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Refacerea echilibrului
1000 ml hidroelectrolitic şi
acido-bazic
MARCAINA Fiole Intrarahidian 1f 1f Anesteziant
SPINALA HEAVY
DORMICUM 5mg Fiola i.v. 1f 1f Sedativ
SOLUTIE RINGER Flacon – 250 ml i.v. 1fl 1fl Corectează
LACTAT dezechilibrul hidro-
electrolitic
CEFTAMIL 1g Flacon i.v. 1 fl 3 fl Antibiotic
MABRON 50 mg/ml Fiole i.v. 1f 2f Analgezic major
PARACETAMOL Flacon i.v. 1 fl 2 fl Antipiretic
1000 mg
ALGOCALMIN Fiole i.m. 2f 4f Analgezic
NOLIPREL 5mg/1,25 Comprimate Per os 1 cp 1 cp Hipotensor
ALPRAZOLAM 0,25 Comprimate Per os 1 cp 2 cp Tranchilizant
mg
CLEXANE 0,4 Fiole s.c. 1f 1f Anticoagulant

57
 EXTERNAREA

Intervenţii constante:
-monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative zilnic
-asigurarea unui climat corespunzător în salon
-administrarea tratamentului prescris de medic
-asigurarea unei igiene riguroase
-asigurarea unei alimentaţii adecvate
-asigurarea unor eliminări fiziologice
-asigurarea unei stări de bine fizic şi psihic
-măsurarea bilanţului ingesta-excreta
-pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru explorări şi analize
Evaluarea intervenţiilor constante:
-am asigurat condiţii optime în salon: t-22°C, bine luminat, fără curent, fără zgomot
-am efectuat dezinfecţia salonului cu cloramină
-am explicat pacientului importanţa unei igiene riguroase pentru a preveni suprainfecţia
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curată şi bine întinsă pentru a nu se produce escarele de
decubit
-am asigurat o alimentaţie adecvată afecţiunii sale, regim hidric, semilichid, corespunzător 2-3 l
lichid pe zi, compus din ceaiuri, supe, compoturi. Nu va consuma băuturi carbogazoase şi grăsimi.
-am asigurat eliminări fiziologice prin calcularea zilnică a bilanţului ingesta-excreta
-am facilitat vizitele familiei şi prietenilor
-am încurajat pacientul să efectueze activităţi recreative (citit, plimbat)
-am monitorizat funcţiile vitale şi vegetative
-am pregătit fizic şi psihic pacientul pentru intervenţii şi explorări
Externarea:
În urma tratamentului medicamentos, chirurgical, a regimului alimentar, a colaborării şi eforturilor
făcute de echipa de îngrijire, starea pacientului la externare este bună fizic şi psihic.
Bilanţul funcţiilor vitale la externare:
P – 79 p/min
T – 36,6°C
TA – 140/70 mmHg
R – 18 r/min
Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare:
1.Nevoia de a respira, a avea o bună circulaţie

58
Respiraţie de tip costal superior, amplă, ritmată. Zgomote cardiace bine bătute. Circulaţie adecvată.
2.Nevoia de a bea şi a mânca
Masticaţie uşoară, apetit bun, alimentaţie adecvată
3.Nevoia de a elimina
Eliminări fiziologice, fără modificări, urina clară, scaun normal
4.Nevoia de a se mişca, a avea o bună postură
Postura adecvată în ortostatism, şezând şi în clinostatism.
5.Nevoia de a dormi, a se odihni
Somn uşor, profund, vise regulate
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Veşminte alese conform sexului, adecvate climatului
7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
Pacientul are temperatura corpului în limite fiziologice
8.Nevoia de a fi curat, îngrijit
Pacientul prezintă deprinderi igienice, tegumente şi mucoase curate şi integre
9.Nevoia de a evita pericolele
Cunoaşte măsuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor
10.Nevoia de comunicare
Exprimare uşoară. Colaborare armonioasă cu echipa de îngrijire
11.Nevoia de a practica religia
Credincios, participa la slujbe religioase
12.Nevoia de a se realiza
Pacientul doreşte să se realizeze în plan profesional
13.Nevoia de a se recrea
Pacientul are activităţi recreative: citit, uitatul la televizor, fotbal
14.Nevoia de a învăţa
Este receptiv la tot ce este nou
Evaluare finală:
Starea la externare a pacientului M.S. în vârstă de 52 ani este ameliorată clinic.
Intervenţii: La indicaţia medicului am recoltat sânge pentru examenele de laborator şi urina pentru
examenul sumar de urină.
24.05.2017
Examene hematologice:
Leucocite – 12.100 mm3
VSH – 20 mm/h

59
HB – 15 g%
HT – 48%
Examene biochimice:
Uree sanguină – 58 mg%
Creatinină – 1,77 mg%
Glicemie – 84 mg%
TGP – 20 UI
TGO – 22 UI
Acid uric – 5,96 mg%
Examen sumar de urină:
Albumină – urme fine
Glucoză – absent
Epitelii – rare
Leucocite – rare
Mucus – rar, flora microbiană – rară
26.05.2017
Radiografie C.P.: cord normal radiologic. NEPP
În urma examenelor clinice şi de laborator se confirmă diagnosticul de Hernie inghinală
bilaterală. Se administrează tratament medicamentos: antibiotic, analgezic, tranchilizant şi
anticoagulant. În urma tratamentului medicamentos şi chirurgical simptomele s-au ameliorat. De
comun acord cu pacientul, medicul a hotărât externarea acestuia pe data de 29.05.2017. Pregătesc
documentele necesare medicului şi pregătesc pacientul, anunţ familia în legătura cu data externării.
Gradul de autonomie:
Pacientul îşi poate îndeplini singur cele 14 nevoi fundamentale.
Pacientului i se recomandă următoarele:
- să-şi însuşească şi să respecte normele de igienă
- să renunţe la cafea
- să renunţe la fumat
- să aibă un regim uşor, iar apoi regim comun
- să evite efortul fizic prelungit şi susţinut
- să evite frigul şi umezeala
- va reveni la control la 2 săptămâni

60
61
62
CAZUL III
Culegerea datelor
Sursa de date:
- pacientul,
- familia,
- echipa de intervenţie
- foaia de observaţie
Date subiective:
Numele şi prenumele: I.I.
Vârsta: 28 ani
Sex: masculin
Stare civilă: căsătorit
Domiciliu: com.Verneşti, Buzău
Ocupaţie: funcţionar la primărie
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu soţia şi fiul de 8 ani într-o casă cu 4 camere; frumos
amenajată. Are program de lucru lejer.
Soţia este casnică şi se îngrijeşte de ceilalţi membrii ai familiei.
Obiceiuri: fumează aproximativ 24 ţigări /zi, bea cafea 1-2/zi, ocazional consumă alcool, îi place să
se uite la televizor, plimbările în aer liber şi cititul.
Alergii: Nu prezintă alergii la nici un medicament.
Semne particulare:
- RH – negativ
- Grupa sanguină – BIII
- Greutate – 84 kg
- Înălţime – 1,86 m
Funcţii vitale:
- TA – 125/65 mm/Hg
- AV – 74 b/min
- R – 18 r/min
- T – 36,5°C
Funcţii vegetative:
- apetit - inapetenţă
- scaun normal

63
 - diureză normal
Elemente biografice legate de sănătate:
- A.H.C. – fără importanţă
- A.F.P. – fără importanţă
- A.P.P. – apendicectomie la 18 ani, diabet zaharat tip I, diagnosticat la 23 ani corectat cu
tratament medicamentos
Motivele internării:
- durere în regiunea inghinală dreaptă cu iradiere pelvină, senzaţii de vomă, disconfort
epigrastric, transpiraţii, insomnii, epigastralgii, stare generală alterată.
Istoricul bolii: Debut în urmă cu 2 luni, cu apariţia unei tumori în regiunea inghinală dreaptă, fapt
ce a determinat internarea pacientului I.I. în secţia Chirurgie, pentru investigaţii şi tratament.
Examen clinic general:
- tegumente şi mucoase: normal colorate
- ţesut musculo-adipos: normal reprezentat
- sistem ganglionar limfatic: nepalpabil
- sistem osteo-articular: integru
Examen pe aparate:
Aparatul respirator:
- torace normal conformat
- respiraţie de tip costal inferior
- sonoritate pulmonară normală
- MV prezent bilateral
- ritm respirator: 18 r/min
Aparatul cardio-vascular:
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară
- zgomote cardiace bine bătute, ritmice
- TA – 125/65 mm Hg
- P – 74 p/min
Aparatul digestiv:
- abdomen suplu, mobil, sensibil la palpare în epigastru
- inapetenţă
- tranzit intestinal prezent
- ficat şi splină în limite normale
Aparat uro-genital:
- loje renale libere, nedureroase

64
 - Giordano negativ
- Micţiuni prezente
SNC:
- orientat temporo-spaţial
- nu prezintă semne de iritaţie meningeală
Eliminări:
Urina:
- cantitatea – 1500-2000 ml/zi
- frecvenţa – 8-10 micţiuni / 24 h
- ritmul – normal
- culoarea – galben
- aspectul – clar
Scaun:
- frecvenţa – 2 scaune/zi
- orarul – ritmic, dimineaţa la trezire
- cantitatea – 150-250 g/zi materii fecale
- consistenţa – păstoasă, omogenă
- forma – cilindrică, de lungime variabilă
- culoare – brună, date de stercobilină
- miros – fecaloid
Transpiraţie – intensă
Vărsături – prezintă vărsături alimentare
Expectoraţia – absentă
Obişnuinţe alimentare: pacientul consuma 4-5 mese pe zi cu orar regulat (3 mese principale şi 2
gustări). În prezent, apetit uşor diminuat, datorită durerilor şi a alterării stării generale.
Hidratare în jur de 1200-2000 l/zi.
Elemente de igienă: pacientul este independent în efectuarea îngrijirilor igienice zilnice
Diagnostic medical la internare:
Hernie inghino-scrotală dreaptă. Diabet zaharat tip II
Data internării: 10.06.2017, ora 11
Data externării: 17.06.2017, ora 13

65
 NEVOIA MANIFESTĂRI SURSA DE
FUNDAMENTALĂ DE INDEPENDENŢĂ DE DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1.A respira şi a avea o
bună circulaţie
2.A bea şi a mânca Intervenţia chirurgicală Afecţiunea
3.A elimina Disurie datorită herniei Afecţiunea
Proces infecţios
4.A se mişca, a avea o Imposibilitatea de a se Afecţiunea
bună postură mişca, datorită
intervenţiei chirurgicale
şi durerii
5.A dormi, a se odihni Perturbarea somnului Afecţiunea
nocturn Durere
6.A se îmbrăca şi Imposibilitatea de a-şi Intervenţia
dezbrăca schimba lenjeria de corp chirugicală
7.A menţine Proces infecţios
temperatura corpului
în limite constante
8.A fi curat şi îngrijit Ajutat să-şi efectueze Intervenţia
toaleta pe regiuni chirurgicală
9.A evita pericolele Durerea datorită herniei Afecţiunea
inghinale
10.A comunica
11.A practica religia
12.A se realiza Imposibilitatea de a Afecţiunea
desfăşura activitatea Intervenţia
chirurgicală
13.A se recrea Imposibilitatea de a se Spitalizare
recrea
14.A învăţa

66
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNDAMENTALE

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE

1.alterarea nevoii de a evita pericolele, durere dezechilibru hidro-electrolitic
2.alterarea nevoii de avea o bună circulaţie şi risc de infecţii postoperatorii
respiraţie risc de complicaţii (tromboembolism pulmonar,
3.alterarea nevoii de a se mişca bronhopneumonie)
4.alterarea nevoii de a mânca şi a bea risc de infecţii nosocomiale
5.dificultăţi în a se îmbrăca şi dezbrăca
6.alterarea nevoii de a fi curat şi îngrijit
7.incapacitate de a dormi şi odihni, recrea
8.lipsa cunoştinţelor

Diagnostic nursing
1.alterarea nevoii de a evita pericolele, manifestată prin durere, prezenţa unei tumori elastice
2. în timpul intervenţiei chirurgicale, manifestă uşoară dispnee şi hipotensiune arterială datorită
rahianesteziei
3.alterarea nevoii de a se mişca şi a avea o bună postură datorită intervenţiei chirurgicale
4.alterarea nevoii de a mânca şi a bea datorită intervenţiei chirurgicale manifestată prin scăderea
apetitului
5.alterarea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca datorită durerii post intervenţie chirurgicală
6.alterarea nevoii de a dormi şi odihni manifestată prin perturbarea somnului nocturn datorită
intervenţiei chirurgicale
7.lipsa cunoştinţelor manifestată datorită lipsei de educaţie sanitare

67
68
 Probleme Obiective Intervenţii Evaluare
Autonome Delegate
1.Alterarea nevoii Combaterea -am condus pacientul în salon curat, 10.06.2017 10.06.2017
de a evita durerii preoperator bine aerisit -am administrat la indicaţia În urma tratamentului
pericolele şi postoperator -am asigurat condiţii de microclimat şi medicului curant o perfuzie litică medicamentos temporar
manifestată prin confort cu: durerea a diminuat
dureri în regiunea -l-am instalat în poziţie de decubit -SF 9% 500 ml
inghinală stângă în dorsal pentru a-i diminua durerea -Sol. Ringer lactat 500 ml
prima zi de -i-am explicat necesitatea spitalizării şi -Algocalmin 2f/12h
internare şi a doua a intervenţiei chirurgicale, luându-i -Siofor 1000 mg 1cp/zi
zi consimţământul pentru anestezie şi -Paracetamol 1 fl 1000 mg/12h
intervenţie -Cefort 1 gr/8h (cu testare)
-am asigurat linie venoasă -Metronidazol B 1fl/12h i.v.
-am efectuat EKG şi Rg c.p. -seara: Diazepam 1f înainte de ora
-am recoltat analizele uzuale de 21,00
laborator şi am determinat grupa 11.06.2017 11.06.2017
sanguină Medicul execută rahianestezie cu: În urma intervenţiei
-am monitorizat funcţiile viatle şi -Marcaină spinală f 1 chirurgicale, durerea
vegetative (TA, P, R, T, Dz, Sc) -Dormicum 5mg f 1 persistă
-am pregătit pacientul pentru -SF – 500 ml fl 2 11.06.-17.06.2017
intervenţie chirurgicală, i-am explicat -Gluc.5% 500 ml fl 1 În perioada postoperatorie
ce tratament se efectuează în prima zi -O2 durarea persistă, scăzând ca
de internare (fizic şi psihic) 11-12-13-14.06.2017 intensitate cu fiecare zi de
-în seara dinaintea intervenţiei şi Medicaţie postoperatorie: evoluţie
dimineaţa din ziua intervenţiei i-am -SF 500 ml – 2 fl/24 h
efectuat clismă evacuatoare simplă -Gluc.5% 500 ml – 2 fl/24h
-am pregătit pacientul pentru sondaj -Algocalmin – 4f / 24 h
vezical şi am efectuat sondajul în -Sol. Ringer lactat 500 ml
dimineaţa intervenţiei - Siofor 1000 mg 1cp/zi
-am pregătit local pacientul pentru -Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
intervenţie chirurgicală, spălat şi ras -seara: Diazepam 1f înainte de ora
-am explicat importanţa actelor 21,00
medicale (investigaţii, testări, - Cefort 1 gr/8h
tratament) -Metronidazol B 1fl/12h i.v.

69
 -am intervievat pacientul în legătură cu -Clexane 0,4 1f/24h
eventualele alergii medicamentoase sau - pansamentul plăgii zilnic
de altă natură 15.06.-17.06.2017
- SF 500 ml – 2 fl/24 h
-Gluc.5% 500 ml – 2 fl/24h
-Algocalmin – 4f / 24 h
-Sol. Ringer lactat 500 ml
- Siofor 1000 mg 1cp/zi
-Paracetamol 2fl 1000 mg/24h
-seara: Diazepam 1f înainte de ora
21,00
- Cefort 1 gr/8h
-Metronidazol B 1fl/12h i.v.
-Clexane 0,4 1f/24h
- pansamentul plăgii zilnic
-îndepărtarea şi scoaterea firelor
chirurgicale de sutură
2.Alterarea nevoii Combaterea -în dimineaţa intervenţiei chirurgicale îi -la indicaţia medicului se
de a se mişca şi a eventualelor explic pacientului importanţa anesteziei administrează pacientului pentru
avea o bună complicaţii (rahianestezie), eficienţa acesteia, prevenirea şi combaterea
postură apărute post poziţia ce trebuie adoptată (şezând la accidentelor post operatorii:
manifestată prin operator marginea mesei de operaţie cu spatele -Clexane 0,4 1f/24 h (s.c.)
imposibilitatea de (tromboembolism, arcuit – spate de pisică)
a se mişca datorită bronhopneumonie) -după efectuarea rahianesteziei, în
intervenţiei timpul intervenţiei chirurgicale,
chirurgicale pacientul este aşezat în poziţie de
decubit dorsal, fără pernă sub cap,
poziţie menţinută timp de 6 ore după
rahianestezie.
-îi explic şi importanţa mobilizării
pasive şi active în postoperator, pentru
a preveni apariţia eventualelor
complicaţii (tromboembolia pulmonară
şi bronhopneumonia de decubit)

70
 -în prima zi de la intervenţie se face
mobilizare pasivă, urmând în zilele
următoare mobilizarea activă la
marginea patului
3.Alterarea nevoii Combaterea -în perioada spitalizării, dar mai ales în -dispneea este combătută prin 10.06.2017
de a avea o bună dispneei şi a ziua intervenţiei şi în timpul administrare de O2 prin sondă TA – 125/65 mmHg
circulaţie şi hipotensiunii intervenţiei chirurgicale, datorită nazală 6-8l/min P – 80 b/min
respiraţie arteriale rahianesteziei, sunt monitorizate R – 18 r/min
manifestată prin funcţiile vitale şi vegetative (TA, P, R, 11.06.2017
dispnee moderată T, Dz), deoarece pacientul prezintă înainte de intervenţia
şi hipotensiune dispnee chirurgicală
arterială, cauzată -de asemenea, timp de 24 h după TA – 130/80 mmHg
de rahianestezie rahianestezie, sunt monitorizate AV – 88 b/min
funcţiile vitale şi vegetative cu atenţie R – 20 r/min
în timpul intervenţiei
chirurgicale
TA – 120/70 mmHg
AV – 80 b/min
R – 19 r/min
după intervenţia
chirurgicală
TA – 135/70 mmHG
AV – 88 b/min
R – 18 r/min
12.06.-17.06.2017
TA – 130/70 mmHg
AV – 84 b/min
R – 18 r/min
4.Alterarea nevoii Combaterea -în preziua intervenţiei chirurgicale se 10.06.2017 10.06-17.06.2017
de a avea eventualelor spală tegumentele şi se rad pilozităţile Tegumente rase, spălate Tegumente curate
tegumente curate complicaţii la -în sala de operaţie am făcut o bună 11.06.2017
şi integre nivelul pregătire a câmpului operator cu Câmp operator pregătit
manifestată prin tegumentelor respectarea dezinfecţiei în trei timpi corespunzător
transpiraţii -după intervenţie, în primele 24 ore, am 11.06.-17.06.2017

71
profuze datorită monitorizat cu atenţie maximă pansament curat
afecţiunii pansamentul plăgii pentru a sesiza la Pansamentul protector al plăgii este
timp eventualele hemoragii, sângerări efectuat în condiţii perfecte de
-lenjeria de pat şi corp este schimbată asepsie
ori de câte ori este nevoie, respectând
cerc septic şi aseptic
-se va ajuta pacientul să-şi efectueze
toaleta zilnică, pe regiuni ori de câte ori
este nevoie.
-am măsurat zilnic temperatura corpului
5.Alterarea nevoii Combaterea -în ziua premergătoare intervenţiei 10.06.2017
de a bea şi a acumulării gazelor regimul alimentar este hidric (apă, ceai, clismă evacuatoare
mânca manifestată intestinale şi iaurt, supă legume) scaun prezent
prin apetit uşor reluarea tranzitului -în ziua intervenţiei regimul hidric se 11.06.2017
diminuat în intestinal în timp suprimă şi în prima zi după intervenţie clismă evacuatoare
preziua util postoperator se reia regimul hidric compus din apă dimineaţa
intervenţiei şi plată şi ceai scaun absent
reluarea -în ziua 2 şi 3 după intervenţie regim 12.06.2017
alimentaţiei treptat hidric, ceai neîndulcit, supă strecurată, scaun absent, emisie gaze
datorită iaurt degresat 13.06.2017
intervenţiei -am monitorizat cu maximă atenţie scaun absent, e.g.
chirurgicale emisia de gaze, reluarea tranzitului 14.06.-15.06.2017
intestinal cu prezenţa scaunului e.g., clismă
-în ziua 3 am efectuat clismă 16.06.2017
evacuatoare 1 normal
17.06.2017
scaun prezent
10.06.2017
-se va efectua zilnic bilanţul ingesta- Dz-1600 ml
excreta, urmărind doza perfuzabilă şi 11.06.2017
cantitatea de lichide ingerată Dz – 2200 ml
-totul este notat în FO şi FT 12.06.2017
Dz – 2000 ml
13.06.2017

72
 Dz – 1800 ml
14.06.-15.06.2017
Dz – 2100 ml
16.06.2017
Dz - 2000 ml
17.06.2017
900 ml
6.Alterarea nevoii Pacientul să aibă -asigur zilnic un climat de securitate şi 10.06.-17.06.2017 10.06.-11.06.2017
de adormi şi a se un somn odihnitor, diminuez stimulii auditivi şi vizuali -am administrat la indicaţia pacient neodihnit
odihni manifestată relaxant pe toată pentru a-i crea pacientului condiţii medicului 1 f Diazepam seara 12.06.-16.06.2017
prin perturbarea perioada propice de somn înainte de culcare la ora 21 pacientul doarme profund,
cantitativă şi spitalizării -învăţ pacientul să practice tehnici de calm
calitativă a relaxare, exerciţii respiratorii câteva 17.06.2017
somnului nocturn minute înainte de culcare pacientul are somn
-observ şi notez calitatea somnului, fiziologic
orarul şi gradul de satisfacere al
celorlalte nevoi
-ofer pacientului o cană de ceai de tei
înainte de culcare
7.Lipsa Pacientul să aibă -explorez nivelul de cunoştinţe al 10.06.-15.06.2017
cunoştinţelor cunoştinţe despre pacientului cu privire la boala sa, pacientul nu are cunoştinţe
despre afecţiune boală pe perioada modul de manifestare la intervenţie şi despre afecţiune şi
Cauza: spitalizării procesul de recuperare colaborează cu echipa de
inaccesibilitatea la -îi aduc la cunoştinţă simptomatologia îngrijire
informaţii cu bolii şi modul de manifestare 16.06.2017
privire la -conştientizez pacientul asupra propriei pacientul colaborează cu
afecţiunea sa responsabilităţi privind sănătatea sa echipa de îngrijire şi şi-a
manifestată prin -fac pacientului educaţie pentru însuşit cunoştinţele despre
cunoştinţe sănătate: afecţiune
insuficiente asupra -să respecte cu stricteţe regulile de 17.06.2017
bolii igienă pacientul are cunoştinţe
-să evite factorii de risc:fumatul, despre afecţiune la
cafeaua şi stresul externare
-să respecte în totalitate regimul

73
 alimentar
-să evite efortul fizic, frigul şi umezeala
-să asigure un aport corespunzător de
lichide
-să-şi efectueze toaleta regiunii
inghinale pentru a evita suprainfecţia
-să cunoască factorii favorizanţi în
apariţia şi evoluţia bolii

TABEL FUNCŢII VITALE ŞI VEGETATIVE

ZIUA TA (mmHg) P b/min R r/min T (°C) Lichide Dz Scaun
D S D S D S D S ingerate (ml/24 h) /24h
/24 h
10.06. (1) 125/65 130/80 80 74 18 18 36,3 36,9 1300 1600 Clisma, 1
normal
11.06. (2) 130/80 120/70 88 76 20 20 37 37,3 - 2200 Clismă,0
12.06. (3) 120/70 120/60 80 80 19 18 36,8 36,9 200 2000 0
13.06. (4) 130/65 130/75 78 84 18 19 36,5 36,6 1000 1800 e.g.
14.06.-15.06 (5-6) 140/90 140/80 80 88 18 18 36,4 36,3 1100 2100 e.g.,
clismă
16.06. (7) 130/70 130/70 88 88 18 18 36,7 36,9 900 2000 1 normal
17.06. (8) 120-60 - 86 - 18 - 36,9 - 700 900 1 normal

74
 TABEL CU MEDICAŢIA
MEDICAMENTUL MOD DE CALEA DE DOZA UNICĂ DOZA TOTALĂ ACŢIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
PEV cu SG 5% 1fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Reglează metabolismul
1000 ml glucidelor şi
aminoacizilor
PEV cu SF 9% 1 fl – 500 ml i.v. 500 ml 1000 ml Refacerea echilibrului
1000 ml hidroelectrolitic şi
acido-bazic
Sol.Ringer lactat 500 ml i.v. 500 ml 500 ml Refacerea echilibrului
hidroelectrolitic şi
acido-bazic
CEFORT 1g Flacon i.v. 1 fl 3 fl Antibiotic
MARCAINA Fiole intrarahidian 1f 1f Anesteziant
SPINALA HEAVY
DORMICUM Fiola i.v. 1f 1f Sedativ
PARACETAMOL Flacon i.v. 1 fl 2 fl Antipiretic
1000 mg
ALGOCALMIN Fiole i.m. 2f 4f Analgezic
METRONIDAZOL B Flacon i.v. 1fl 2fl Antibiotic
DIAZEPAM Fiole i.m. 1f 1f Tranchilizant
CLEXANE 0,4 Fiole s.c. 1f 1f Anticoagulant
SIOFOR 100 mg Comprimate Per os 1 cp 1 cp Reglează metabolismul
zaharurilor

75
 EXTERNAREA

Intervenţii constante:
-monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative zilnic
-asigurarea unui climat corespunzător în salon
-administrarea tratamentului prescris de medic
-asigurarea unei igiene riguroase
-asigurarea unei alimentaţii adecvate
-asigurarea unor eliminări fiziologice
-asigurarea unei stări de bine fizic şi psihic
-măsurarea bilanţului ingesta-excreta
-pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru explorări şi analize
Evaluarea intervenţiilor constante:
-am asigurat condiţii optime în salon: t-22°C, bine luminat, fără curent, fără zgomot
-am efectuat dezinfecţia salonului cu cloramină
-am explicat pacientului importanţa unei igiene riguroase pentru a preveni suprainfecţia
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curată şi bine întinsă pentru a nu se produce escarele de
decubit
-am asigurat o alimentaţie adecvată afecţiunii sale, regim hiposodat, hidric, semilichid,
corespunzător 2-3 l lichid pe zi, compus din ceaiuri, supe, compoturi. Nu va consuma băuturi
carbogazoase şi grăsimi.
-am asigurat eliminări fiziologice prin calcularea zilnică a bilanţului ingesta-excreta
-am facilitat vizitele familiei şi prietenilor
-am încurajat pacientul să efectueze activităţi recreative (citit, plimbat)
-am monitorizat funcţiile vitale şi vegetative
-am pregătit fizic şi psihic pacientul pentru intervenţii şi explorări
Externarea:
În urma tratamentului medicamentos, chirurgical, a regimului alimentar, a colaborării şi eforturilor
făcute de echipa de îngrijire, starea pacientului la externare este bună fizic şi psihic.
Bilanţul funcţiilor vitale la externare:
P – 78 p/min
T – 36,8°C
TA – 125/65 mmHg
R – 18 r/min
Bilanţul autonomiei nevoilor fundamentale la externare:

76
1.Nevoia de a respira, a avea o bună circulaţie
Respiraţie de tip costal superior, amplă, ritmată. Zgomote cardiace bine bătute. Circulaţie adecvată.
2.Nevoia de a bea şi a mânca
Masticaţie uşoară, apetit bun, alimentaţie adecvată
3.Nevoia de a elimina
Eliminări fiziologice, fără modificări, urina clară, scaun normal
4.Nevoia de a se mişca, a avea o bună postură
Postura adecvată în ortostatism, şezând şi în clinostatism.
5.Nevoia de a dormi, a se odihni
Somn uşor, profund, vise regulate
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Veşminte alese conform sexului, adecvate climatului
7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
Pacientul are temperatura corpului în limite fiziologice
8.Nevoia de a fi curat, îngrijit
Pacientul prezintă deprinderi igienice, tegumente şi mucoase curate şi integre
9.Nevoia de a evita pericolele
Cunoaşte măsuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor
10.Nevoia de comunicare
Exprimare uşoară. Colaborare armonioasă cu echipa de îngrijire
11.Nevoia de a practica religia
Credincios, participa la slujbe religioase
12.Nevoia de a se realiza
Pacientul doreşte să se realizeze în plan profesional
13.Nevoia de a se recrea
Pacientul are activităţi recreative: citit, uitatul la televizor, fotbal
14.Nevoia de a învăţa
Este receptiv la tot ce este nou
Evaluare finală:
Starea la externare a pacientului I.I. în vârstă de 28 ani este ameliorată clinic.
Intervenţii: La indicaţia medicului am recoltat sânge pentru examenele de laborator şi urina pentru
examenul sumar de urină.
10.06.2017
Examene hematologice:
Leucocite – 12.100 mm3

77
VSH – 20 mm/h
HB – 15 g%
HT – 48%
Examene biochimice:
Uree sanguină – 58 mg%
Creatinină – 1,77 mg%
Glicemie – 84 mg%
TGP – 20 UI
TGO – 22 UI
Acid uric – 5,96 mg%
Examen sumar de urină:
Albumină – urme fine
Glucoză – absent
Epitelii – rare
Leucocite – rare
11.06.2017
Radiografie C.P.: cord normal radiologic. NEPP
11.06.2017
Ecografie: ambii rinichi cu dimensiuni uşor crescute, cu parenchim hipoecogen şi hipotonie
caliceală. Ficat, clecist, splină, pancreas cu aspect normal.
În urma examenelor clinice şi de laborator se confirmă diagnosticul de Hernie inghinală
dreaptă. Se administrează tratament medicamentos: antibiotic, analgezic, sedativ, anticoagulant şi
antiinfecţios. În urma tratamentului medicamentos şi chirurgical simptomele s-au ameliorat. De
comun acord cu pacientul, medicul a hotărât externarea acestuia pe data de 17.06.2017. Pregătesc
documentele necesare medicului şi pregătesc pacientul, anunţ familia în legătura cu data externării.
Gradul de autonomie:
Pacientul îşi poate îndeplini singur cele 14 nevoi fundamentale.
Pacientului i se recomandă următoarele:
- să-şi însuşească şi să respecte normele de igienă
- să renunţe la cafea
- să renunţe la fumat
- să aibă un regim hiposodat, iar apoi regim diabetic
- să evite efortul fizic prelungit şi susţinut
- să evite frigul şi umezeala
- va reveni la control la 2 săptămâni

78
79
80
 CAPITOLUL IV
TEHNICI APLICATE ÎN SPITAL

Electrocardiogramă = înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul

unui ciclu cardiac.
E.C.G. este o metodă de investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii în
general, în suferinţele miocardo-coronariene în special, si totodată este o metodă de a recunoaşte o
boală de inimă care evoluează clinic latent, când se efectuează E.C.G. ul de efort.
Înregistrarea electrocardiogramei se face cu aparate speciale numite electrocardiografe, de
diferite tipuri.
Legătura între bolnav şi aparat se face printr-un „cablu bolnav’’. La extremitatea distală a
cablului sunt ataşate plăcuţele metalice — electrozii (în număr de 10) necesari pentru înregistrarea a
4 derivaţii standard şi unipolare şi 6 precordiale (V1 —V6 ).
Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor,
transmise la aparat prin cablu, amplificate şi înregistrate sub forma unei diagrame numită
electrocardiogramă, înscrierea curbelor electrice se face pe hârtie specială care are imprimat un
sistem de coordonate. Pe orizontală este reprezentat timpul, pe verticală amplitudinea semnalelor
bioelectrice.
În practica curentă se înregistrează pe electrocardiogramă 12 derivaţii (conduceri): • 3
derivaţii bipolare notate DI, DII, DIII; • derivaţii unipolare de membre notate aVR, aVL, aVF; • 6
derivaţii precordiale notate V1, V2, V3, V4, V5, V6 .
În majoritatea unităţilor sanitare înregistrarea electrocardiogramei se face cel mai frecvent
cu ajutorul electrocardiografului „3 NEK-1’’, aparat construit pe bază de semiconductoare moderne.
Construcţia aparatului permite folosirea lui nu numai în practica clinică curentă zilnică, ci şi
pentru cercetări ştiinţifice.

Înregistrarea E.C.G. cu electrocardiograful 3 NEK-1

Etape de execuţie Timpi de execuţie
1. Pregătirea 1.1. Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru
bolnavului. a înlătura factorii emoţionali.
1.2. Se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferinţă
cu căruciorul, cu 10 — 15 min. înainte de înregistrare.
1.3. Aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare. 1.4.
Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi
rugat să-şi relaxeze musculatura.
2. Montarea electrozilor 2.1. Se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile de
pe bolnav. metal ale electrozilor.

81
 Sub placa de metal a electrozilor se aşază o pânză înmuiată
într-o soluţie de electrolit (o lingură de sare la un pahar de
apă) sau pastă specială pentru electrozi. Cei 10 electrozi (4
pentru membre şi 6 precordiali) se fixează pe bolnav în felul
următor:
— montarea electrozilor pe membre:
roşu = mâna dreaptă
galben=mâna stângă
verde=picior stâng
negru=picior drept
— montarea electrozilor precordiali
V1 =spaţiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a
sternului
V2 =spaţiul IV intercostal, pe marginea stângă a
sternului
V3 =între V2 şi V4
V4 =spaţiul V intercostal stâng pe linia medio-
claviculară (apex)
V5 =la intersecţia de la orizontala dusă din V4 si
linia axilară anterioară stângă
V6 =la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 si
linia axilară mijlocie stângă.
A t e n ţ i e ! Aplicarea cu foarte mare precizie a electrozilor,
respectând toate indicaţiile prescrise, garantează o înregistrare
corectă şi fără artefacte.
3. Pregătirea aparatului. 3.1. Aparatul va fi legat la priza de împământare.

4. Verificarea 4.1. Înainte de punerea în funcţiune a aparatului butoanele şi

poziţiei corecte clapele vor fi aşezate în poziţia indicată în tabelul de mai jos:
a butoanelor si clapelor. Butoane Clape

82
 Reglare linie Poziţie Izolare- Neapăsat
izoelectrică mijloc pacient
(3x) (8)
(13)
Buton-reglare Poziţia Blocare canal Neapăsat
amplitudine fixată
(3x) (3x)
(12) l mv (6)

Comutator Poziţia Filtru (3x) Neapăsat

canale T(test) (17)
(11)
Clapa blocare Neapăsat
(5)

Transport Apăsat
hârtie stop
(1)

Clapa punere Neapăsat

în funcţiune
(3)
5. Punerea în funcţiune a 5.1. În aceste condiţii aparatul poate fi pus în funcţiune cu
aparatului ajutorul clapei 3 în poziţia „Apăsat", verificându-se scala-indicator
de funcţionare (4) care trebuie să indice zona verde a scalei
instrumentului. După 3—5 minute de stabilizare a funcţionării se
poate trece ia testarea aparatului.

6. Testarea aparatului 6.1. Clapa izolare apăsat (automat se iluminează

(înregistrarea testului pacient (8) zona de înregistrare a peniţelor).
etalon) 6.2. Se apasă sacadat (3—4 ori) pe butonul l m V —
Test (31)
În acelaşi timp clapa transport hârtie (2) poziţia 25
„Apăsat".
6.3. După câteva teste etalon (l mV—10 mm) înregistrate se
apasă clapa stop (1). Dacă etalonarea nu este corespunzătoare 10
mm deviaţie înregistrată la fiecare apăsare, se reglează din butonul
reglare amplitudine 10 (la canalul etalonat necorespunzător).
6.4. Buton izolare pacient (8) poziţia neapăsat (se stinge
iluminarea zonei de înregistrare a peniţelor).

83
7. Înregistrarea 7.1. Buton (11) Comutator canale poziţiile I—II—III.
electrocardiogramei 7.2. Buton (8) Izolare pacient poziţia apăsat (se iluminează
DI DII DIII zona de înregistrare).
7.3. Dacă este necesar, buton (13) „Reglare linie izoelectrică’’(se
reglează poziţia acelor inscriptoare).
7.4. Se porneşte înregistrarea apăsând clapa transport - hârtie
25 (2); (se stinge iluminarea zonei de înregistrare); în mod obişnuit
se înregistrează câteva revoluţii cardiace.
7.5. Se opreşte înregistrarea: Clapa (1) ston-apăsat.
7.6. Buton (8) izolare pacient - readus în poziţie neapăsat (se
stinge iluminarea zonei de înregistrare).
8. Înregistrarea 8.1. Se reîncepe procedura (vezi pct. 2—6 de la etapa anterioară)
derivaţiilor mutând butonul comutator canale (11) pe rînd în poziţiile:
unipolare şi 1. aVR aVL aVF
precordiale 2. V1 V2 V3
3. V4 V5 VI6
9. Terminarea După terminarea înregistrării:
înregistrării. 9.1. Butonul (11) Comutator canale se readuce în
poziţia T (Test).
9.2. Se scoate din funcţiune aparatul prin trecerea clapetei 3 în
poziţia neapăsat.
9.3. Se îndepărtează electrozii de pe pacient.

10. Notarea Asistenta notează pe electrocardiogramă: numele, prenumele

electrocardiogramei. pacientului, vârsta, înălţimea, greutatea; menţionează medicaţia
folosită; data şi ora înregistrării; viteza de derulare; semnătura
celui care a înregistrat.

84
 SONDAJUL VEZICAL- la bărbat
Pregătirea materialelor şi pacientului:
Materiale:
- Materiale de protecţie - muşama şi traversă, mănuşi sterile de cauciuc.
- Materiale sterile - 2 sonde lungi de aproximativ 15 cm, cu vârful uşor îndoit, complet rotunjit
având unu - două orificii laterale aproape de vârf, 1-2 eprubete pentru urocultură. Medii de cultură
în funcţie de germenii căutaţi. Ser fiziologic. Casoletă cu tampoane de vată, 2 pense hemostatice.
- Materiale nesterile - materiale pentru toaleta organelor genitale, tăviţa renală, bazinet, paravan,
recipient pentru colectare.
- Medicamente - ulei de parafină steril, Oxicianură de Hg 1/5000.
Pacientul - pregătirea fizică şi psihică:
- Se informează privind necesitatea tehnicii.
- Pregătirea fizică - se protejează cu muşama şi aleză.
- Se aşează pacientul în decubit dorsal cu genunchii ridicaţi şi coapsele îndepărtate.
- Se acoperă pacientul lăsând liberă regiunea genitală.
- Se aşează bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe.
Tehnica:
- Sondajul se efectuează în condiţii de perfectă asepsie atât a pacientului şi a instrumentarului, cât şi
a mâinilor celui care o execută.
- Se dezinfectează cu Oxicianură de mercur orificiul uretral.
- Se lubrefiază sonda cu ulei steril.
- Se orientează sonda cu vârful în sus, sonda se introduce în uretră aproximativ 12 cm.
- Paralel cu înaintarea sondei, extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în formă de arc
pentru a-i uşura trecerea în vezică.
- Primele picături se lasă să se scurgă în tăviţa renală, apoi în recipientele pregătite în funcţie de
scop.
- Extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi mişcări în sens
invers.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- Se îmbracă şi se aşează comod în pat.
- Se va supraveghea în continuare.
PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie:
- Funcţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncţie.

85
Scop:
Explorator:
- Recoltarea sângelui pentru determinări de laborator.
- Stabilirea diagnosticului.
Terapeutic:
- Administrarea de medicamente.
- Hidratarea şi mineralizarea. Efectuare de transfuzii.
- Sângerare 300-500 ml în edem pulmonar acut.
Locul puncţiei:
- Venele de la plică cotului (bazilică şi cefalică).
- Venele antebraţului.
- Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
- Venele subclaviculare.
- Venele femurale.
- Venele maleolare interne.
- Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.
Materiale necesare:
- Alcool. Tampoane. Ace sterile. Garou. Materiale necesare pentru recoltări. Medicamente.
Muşama şi aleza. Pernă elastică. Mănuşi de cauciuc.
Pregătirea bolnavului:
- Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează. Se asigură confort psihic şi fizic.
- Se protejează lenjeria de pat şi de corp.
- Se asigură poziţia decubit dorsal.
- Se examinează calitatea şi starea venelor.
Execuţia puncţiei:
- Puncţia venoasă - se execută de către asistentă.
- Se îmbracă mănuşile de cauciuc.
- Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncţiei. Se recomandă pacientului să strângă
pumnul.
- Se palpează vena şi se alege locul puncţiei. Se dezinfectează locul ales.
- Se pătrunde în venă cu bizoul în sus cea. 1-2 cm. Se verifică poziţia acului în venă - prin aspirare
în seringă.
- Se continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.
- Se îndepărtează garoul. Se cere bolnavului să deschidă pumnul.
- Se aplică un tampon la locul puncţiei şi se retrage acul brusc.

86
- Se menţine tamponul 1-3 minute - fără a îndoi braţul.
- Îngrijeşte locul puncţiei. Reorganizează locul şi îndepărtează materialele folosite.
- Notează în foaia de temperatură – foaia de observaţie puncţia executată, cantitatea de lichid
extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
- Se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul. Se schimbă la nevoie lenjeria.
- Se asigură o poziţie comodă. Se supraveghează pacientul.
- Se pregăteşte sângele recoltat pentru laborator.
Accidente:
- Hematom - prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos. Se retrage acul şi se comprimă locul l -3
minute.
- Perforarea venei - se retrage acul.
- Ameţeli, paloare, lipotimie, colaps, - se întrerupe puncţia şi se acordă ajutor de urgenţă - se anunţă
medicul.
RECOLTAREA SÂNGELUI
Definiţie:
~ Sângele realizează aportul la nivelul celular de substanţe energetice şi plastice (glucoza, aminoacizi,
acizi graşi etc.), săruri minerale, apă şi oxigen. Totodată sângele transportă şi produsele rezultate din
metabolizarea celulară - uree, acid uric, amoniac, CO2 etc.
Scopul recoltărilor:
~ Completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective.
~ Confirmă sau infirmă diagnosticul clinic.
~ Reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului.
~ Confirmă vindecarea.
~ Semnalează apariţia îmbolnăvirilor infecţioase ca şi a persoanelor sănătoase purtătoare de
germeni patogeni.
Pregătirea bolnavului:
Pregătirea psihică:
- Se anunţă cu 24 de ore înainte.
- Se explică necesitatea tehnicii.
- Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
- Se solicită colaborarea.
- Se urmăreşte înlăturarea stării de tensiune legată de examinările ce urmează a
fi făcute - la indicaţia medicului se poate administra medicaţie calmantă.
- Se asigură repausul pe timpul executării tehnicii.

87
Pregătirea fizică:
- Se face în funcţie de examenul cerut şi de locul recoltării.
- Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială.
- Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
- Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.
- Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
- Pentru puncţia venoasă se aşează pacientul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, sprijinit pe
pernă elastică.
- Pentru puncţie capilară pacientul poate sta şi în şezut, pe scaun, cu braţul sprijinit în extensie şi
supinaţie.
ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR
Definiţie:
~ Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de coagulare a sângelui.
Scop:
~ Profilactic.
- Când pericolul trombozelor este evident —> în profilaxia trombozelor venoase, emboliilor
postoperatorii, intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine.
~ Terapeutic.
- împiedică coagularea sângelui intravascular.
- Se face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze, infarct de miocard, şoc
endotoxic unde apare coagulopatia de consum.
Forma de prezentare:
~ Heparină —> cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, flacoane cu Heparină calcică sau
sodică (absorbţie mai lentă). Heparină lipocalcică cu administrare orală.
~ Trombostop (produs cumarinic)—> cu acţiune lentă, prelungită.
~ Calciparină.
- Heparină:
~ Se dezinfectează locul injecţiei.
~ Se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă.
~ Efectul dispare în câteva ore.
- Trombostop:
~ Se administrează pe cale orală.
~ Efect tardiv, după 6-12 ore.
~ Acţiune prelungită - câteva zile —> 2 săptămâni.
Contraindicaţiile tratamentului anticoagulant:

88
~ Diateze hemoragice.
~ Insuficienţă hepatică.
~ Hipertensiune malignă.
~ Ulcer gastroduodenal florid.
~ Endocardite.
Reguli de administrare:
~ Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic.
~ Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell.
~ Pentru controlul tratamentului cu Trombostop se determină, la început zilnic, timpul Quick
(indicele de protrombină).
Incidente şi accidente:
~ Hemoragii diverse.
~ Epistaxis.
~ Hematom sau nodul mic la locul injecţiei.
~ Reacţii alergice locale.
~ Alergie generală.
Observaţii:
~ Numai Heparina nu traversează bariera placentară.
~ În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului.
~ Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este hotărâtă de medic.
~ Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină, antitermice,
antiinflamatoare.
ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR
Definiţie:
~ Antibioticele sunt medicamente de origine animală sau sintetizate chimic, care introduse în
organism sau depuse pe suprafaţa lui, distrug microbii sau împiedică dezvoltarea lor.
~ Sunt extrase din culturi de celule vii, mai ales din ciuperci sau pot fi sintetizate chimic.
~ Chimioterapice —> sunt substanţe care au acţiune bacteriostatică sau bactericidă asupra
germenilor patogeni, fără a fi toxice pentru organism.
Efect:
~ Bactericid - distrug agentul patogen.
~ Bacteriostatic - opresc dezvoltarea agentului patogen.
Scopul administrării:
~ Distrug microbi.
~ Împiedică dezvoltarea microbilor.

89
Ritmul de administrare:
~ Urmăreşte menţinerea unei concentraţii eficiente in sânge pentru acţiune continuă asupra
agenţilor patogeni.
~ Ritmul de administrare ţine cont de perioada de înmulţire a microbilor:
- În infecţii acute — germenii se înmulţesc foarte repede = ritmul de
administrarea trebuie să fie cât mai frecvent.
- În infecţiile subacute şi cronice —> germenii se înmulţesc încet = ritmul de
administrare poate fi mai lent.
- Când se urmăreşte absorbţia lentă a antibioticului, acesta este înglobat în
anumite substanţe (ex. Moldamin cu acţiune de 4-5 /zile).
Forma de prezentare:
- Drajeuri.Capsule operculate.Sirop.Soluţii injectabile.Unguente.
Căile de administrare:
- Calea orală —> tablete, casete, capsule, prafuri, siropuri.
- Calea parenterală - intramusculară (soluţii, suspensii), intravenoasă (soluţii
cristaline).
- Perfuzii.
- Intrarahidian - se utilizează în cazuri grave de infecţii meningiene.
- Percutantă .
- Calea mucoaselor - unguente, pudre.
- Calea respiratorie - instilaţii, aerosoli.
- Calea rectală - suspensii, clisme, unguente, paste, pudre.
Doza de antibiotic:
~ În administrarea orală —> se împarte numărul tabletelor sau capsulelor la numărul prizelor.
~ În administrarea intramusculară —> se dizolvă numai cantitatea ce se injectează imediat,
deoarece soluţiile se degradează, iar administrarea lor devine mai dureroasă.
~ Flacoanele cu multidoze se vor dizolva cu o cantitate necesară pentru 24 ore. Doza va fi
împărţită conform orarului de administrarea in doze unice, egale administrate la 4, 6, 12 ore.
~ Cantitatea de antibiotice se exprimă în unităţi şi grame.
Alegerea antibioticului:
~ Medicul alege antibioticul funcţie de diagnostic şi antibiogramă.
~ În urgenţă se pot administra antibiotice cu spectru larg, dar numai după recoltarea
antibiogramei - din urină, sânge, lichid cefalorahidian.
Încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc:
~ Se dezinfectează dopul de cauciuc cu tampon cu alcool.

90
~ Se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cea a lichidului pe care vrem să-l scoatem prin
aspirare.
~ Se introduce acul în flacon prin dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
~ Se introduce aerul sub presiune în flacon şi se lasă să curgă liber soluţia în seringă.
~ Se retrage acul şi se schimbă.
~ Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil - extragerea soluţiei se face după dizolvare completă.
Reguli de administrare a antibioticelor:
- Calea de administrare se alege funcţie de scopul urmărit, rapiditatea cu care
trebuie acţionat, compatibilitatea medicamentoasă cu calea aleasă.
~ Aplicarea locală trebuie evitată —> are efect foarte puternic sensibilizant.
- Nu se fac administrări de medicamente cu antibiotice în aceeaşi seringă.
- Injecţiile cu antibiotice se fac în condiţii de asepsie perfectă.
~Soluţiile uleioase se încălzesc la 37°C înaintea administrării.
~ Penicilina dizolvată se administrează în maximum 24 ore.
~ Administrarea pe cale orală se face după masă.
~ Nu se administrează tetraciclină la copiii mici —> lezează mugurii dentari.
Complicaţii:
~ Stări toxice.
~ Stări anafilactice.
~ Stări nefrotoxice.
-Anemii.
~ Leucopenii.
~ Agranulocitoză.
~ Lezarea mugurilor dentari la copii mici.
~ Tendinţă la hemoragie.
- Dismicrobisme prin administrare necontrolată.
- Infecţii nosocomiale.
~ Rezistenţa microorganismelor la antibiotic.
-Sensibilizarea personalului medical.
ADMINISTRAREA OXIGENULUI
Definiţie:
~ Corectarea deficitului de oxigen din organism.
~ Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi —> 0,3 ml O2 % ml sânge.
Scop:
- Terapeutic:

91
- Asigurarea aportului de oxigen necesar.
- Corectarea hipoxiei şi hipercapniei.
- Susţinerea funcţiei respiratorii.
Indicaţii:
~ Anestezie generală.
~ Hipoxii:
- Hipoxie anemică - prin lipsa hemoglobinei.
- Hipoxie hipoxică - prin insuficienţă ventilatorie.
- Hipoxie histotoxică - prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.
- Hipoxie circulatorie - prin tulburări de circulaţie.
~ Complicaţii postoperatorii.
~ Lăuze.
~ Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii.
Surse de oxigen:
~ Staţie centrală de oxigen.
~ Microstaţie.
~ Butelie de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.
Materiale necesare: Sursă de oxigen. Reductor de presiune. Manometru. Barbotor - umidificator
(cu apă sau apă cu alcool 1/1).Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.
Norme de protecţie:
- Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase - pericol de explozie.
- Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen.
- Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie - de culoare albastră.
- Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.
- Fixarea tubulaturii se face vertical.
Condiţii de administrare:
- Cu reductor de presiune.
- Oxigen barbotat.
- Administrare intermitentă pentru a nu deprima centrul respirator.
- Căi respiratorii dezobstruate.
Metode de oxigenoterapie
- Sondă nazală. Cateter nazal. Ochelari. Mască pentru oxigenoterapie.
Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:
~ Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.

92
~ Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) până în faringe, paralele cu palatul osos şi
perpendicular pe buza superioară.
~ Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.
~ Se fixează sonda cu leucoplast.
- Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt
recomandate la copii şi bolnavi agitaţi.
~- Se administrează cu debit de 12 l pe minut.
Oxigenoterapia prin mască:
~ Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat.
~ Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura şi nasul.
- Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare.
~ Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut.
- Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea în jurul capului.
Incidente şi accidente:
- Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag.
- Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului.

FUNCŢII VITALE:
MĂSURAREA ŞI NOTAREA RESPIRAŢIEI
Definiţie : - procesul prin care se realizează schimburile gazoase.
Scop :
~ Stabilirea diagnosticului.
~ Evaluarea stării bolnavului.
93
~ Observarea evoluţiei bolii.
~ Observarea efectelor medicamentelor.
~ Indiciu în apariţia unor complicaţii.
Elemente de apreciat:
~ Tipul respirator —> costal superior la femei, costal inferior la bărbaţi, abdominal la copii şi
bătrâni.
~ Amplitudinea mişcărilor respiratorii.
~ Ritmul respirator.
~ Frecvenţa respiraţiei.
~ Simetria toracică.
Materiale necesare:
~ Cronometru (ceas cu secundar).
~ Creion verde
~ Foaie de temperatură.
Tehnica:
~ Se măsoară concomitent cu pulsul, când se fixează artera radială şi se aplică mâna asistentei pe
toracele bolnavului împreună cu mâna bolnavului.
~ Se poate măsura şi prin aplicarea palmei pe toracele bolnavului.
~ Se numără inspiraţiile timp de 1 minut.
~ Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii.
Notarea:
~ 1 linie pe foaia de temperatură = 1 valoare.
~ Unirea valorilor succesive -> CURBA RESPIRAŢIEI.
~ În unele documente medicale notarea se face cifric însoţită de caracteristicile respiraţiei.
~ La dispnee se notează orarul, intensitatea, tipul, evoluţia în timp.
Interpretare :
~ Respiraţia normală: suplă, amplă, regulată, profundă, simetrică.
~ Respiraţia patologică: dispnee,ritm neregulat,superficială, încărcată, zgomotoasă.
~ Frecvenţa normală —> în funcţie de vârstă.
~ Frecvenţa patologică:
- Tahipnee (polipnee) = frecvenţă crescută.
- Bradipnee = frecvenţă scăzută.
- Apnee = absenţa respiraţiei.
- Dispnee = respiraţia greoaie, dificilă (sete de aer).

94
- Dispnee cu accelerarea ritmului respirator — tahipnee, polipnee.
- Dispnee cu rărirea ritmului respirator — bradipnee.
- Dispnee cu perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei:
- Dispnee Cheyne-Stockes - respiraţie cu amplitudini crescânde până la maxim şi apoi scăzute până la
apnee ce durează 10-20 secunde.
- Dispnee Kussmaul - respiraţie în patru timpi, inspir profund, pauză, expiră scurt, zgomotos,
pauză.
- Dispnee Biot - agonică, dispneea muribundului.
Valori normale ale frecvenţă respiratorie:
- Nou născut = 40 (50) r / minut.
- Copil mic 20 r / minut.
~ Bărbat 18 r / minut. Femeie 16 r / minut.
Observaţii:
- Curba respiraţiei este paralelă cu curba pulsului şi curba temperaturii.
~ Dispneea Cheyne-Stockes trebuie depistată sistematic, căci bolnavul nu o semnalează.
~ Dispneea Kussmaul apare la un pH scăzut sub 7,2 - este întâlnită în come.
MĂSURAREA ŞI NOTAREA PULSULUI.
Definiţie:
~ Reprezintă senzaţia de şoc arterial percepută la palparea unei artere superficiale pe un
plan dur.
~ Presiunea exercitată de coloana de sânge sincron cu activitatea inimii percepută sub formă
de şoc sau pulsaţie.
Scop:
- Obţinerea de informaţii privind stare morfo-funcţională a inimii şi vaselor.
Stabilirea diagnosticului.
~ Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.
Elemente de apreciat:
~ Ritmicitate (regularitate).
~ Frecvenţă rapiditate).
~ Celeritate.
~ Amplitudine (intensitate).
~ Tensiune (volum).
Locul măsurării:
- Orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe plan dur.
- Artera radială, humerală, carotidă, temporală superficială. Artera femurală, poplitee, pedioasă,

95
tibială.
Materiale:
~ Cronometru. Creion roşu. Foaie de temperatură.
Metode:
~ Palpatorie. Auscultatorie. Monitorizare electronică (pe cardioscop).
Factorii care influenţează pulsul:
~ Factori biologici:
• Vârsta - la copilul mic frecvenţa este mai mare decât la adult.
• Înălţimea - persoanele scunde au frecvenţă mai mare decât cele înalte.
• Somnul - frecvenţa este redusă. Efortul fizic creşte frecvenţa pulsului.
Alimentaţia - în timpul digestiei frecvenţa creşte uşor.
~ Factori psihologici- emoţii (furie, plâns cresc frecvenţa respiratorie).
~ Factori sociali - mediul ambiant (prin concentraţia în oxigen a aerului inspirat se poate
influenţa frecvenţa pulsului).
Pregătirea bolnavului:
~ Psihic.
~ Fizic —> repaus fizic şi psihic 15 minute.
Tehnica:
~ Se spală mâinile. Se fixează vârful degetele palpatoare ale mâinii drepte (index, medius,
inelar) pe traiectul arterei radiale îmbrăţişând antebraţul cu policele.
~ Se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial şi se percep zvâcniturile pline ale pulsului
timp de 1 minut (se poate măsura şi numai 15 secunde pulsul regulat, valoarea se înmulţeşte cu 4 şi
se obţine valoarea normală).
Notare:
~ Cifric în caiet - se notează inclusiv ora, dacă pulsul a fost măsurat în frison, faciesul era roşu etc.
~ Grafic în foaia de temperatură (pentru fiecare linie orizontală se socotesc 4 pulsaţii - adică 4
valori / pătrat).
~ Unirea punctelor -» CURBA PULSULUI.
Interpretare:
- Normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celeric.
- Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmie, asincron
- Frecvenţa —> puls rapid, tahicardie, puls rar, bradicardic.
- Ritm — regulat sau neregulat.
- Amplitudine —>puls mic, filiform sau cu amplitudine crescută.
- Volum (tensiune) —> puls dur sau moale.

96
- Celeritatea —> puls săltăreţ (creşterea rapidă a tensiunii urmată de o cădere
bruscă) sau puls tard (cădere lentă).
Frecvenţă:
~ Frecvenţă scăzută —> bradicardie. Frecvenţă crescută —»tahicardie.
- N.n. 140-120 p/minut,
- l an 120-100 p/minut
- l2 ani 100-80 p/minut.
- Adult 80-60 p / minut.
Observaţii:
- Măsurarea precisă se face timp de l minut.
~ Curba pulsului normal este paralelă cu cea a respiraţiei şi temperaturii.
~ Măsurarea se face dimineaţa şi seara, din oră în oră (în servicii ATI), la diferite intervale
recomandate de medic.
- Administrarea unor medicaţii (digitală, oxigen etc.) obligă la măsurări din 30
în 30 minute sau din oră în oră.
MĂSURAREA ŞI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE.
Definiţie:
~ TA = presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.
Scop: - Evaluarea funcţiei cardiovasculare, evoluţiei bolii, a stării generale.
Locul măsurării: Artera humerală.
Materiale:
- Tensiometru cu mercur (Riva-Rocci), sfigmomanometru, tensiometru electronic, oscilometru
Pachon.
- Stetoscop biauricular. Tampon cu alcool (pentru dezinfecţie membranei stetoscopului şi a
olivelor.
~ Foaie de temperatură. Creion roşu.
Metode: - Palpatorie. Auscultatorie. Electronică.
Pregătirea bolnavului:
~ Psihic —> se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi pe înţelesul lui; se
explică etapele tehnicii).
- Fizic — repaus fizic şi psihic 15 minute. Bolnavul se aşează în poziţie comodă, cu braţul
relaxat. De preferat măsurarea se va face înaintea servirii mesei, sau la 3 ore de la servirea mesei.
Tehnica:
- Se spală mâinile.
Metoda auscultatorie:

97
- Se aplică manşeta pneumatică la nivelul braţului pacientului.
- Se fixează pe artera humerală membrana stetoscopului.
- Se introduc olivele în urechi.
- Se închide supapa şi se pompează aer în manşetă până dispar pulsaţiile.
- Se decomprimă progresiv aerul din manşetă până când se percepe primul
zgomot = valoare TA maximă (sistolică). Se continuă decomprimarea până când zgomotele dispar =
valoare TA minimă (diastolică).
Metoda palpatorie
~ Se determină prin palparea arterei radiale. Nu se foloseşte stetoscopul biauricular. Etapele
sunt identice metodei auscultatorii. Se obţin valori mai mici decât prin metoda auscultatorie
Metoda oscilometrică:
~ Evidenţiază amplitudinea oscilaţiilor arteriale ce se observă pe cadranul gradat al
oscilometrului Pachon.
~ Se descoperă membrele superioare şi inferioare - îmbrăcămintea nu trebuie să fie strâmtă.
~ Manşeta se fixează la nivelurile dorite pe membrele bolnavului, de unde pulsaţiile se transmit
la manometru.
~ Se pompează aer în manşetă până la dispariţia pulsului periferic – când presiunea depăşeşte
tensiunea arterială maximă.
~ Se citeşte oscilaţiile pe cadranul manometrului.
~ Se scade presiunea din manşetă cu 10 mmHg şi se citeşte din nou valoarea oscilaţiilor arteriale.
~ Se fac scăderi şi citiri succesive până se găseşte valoarea maximă a amplitudinii, ceea ce
se numeşte indice oscilometric.
~ Se apreciază valorile normale în limite foarte largi - variabile de la individ la individ.
Valori normale:
• 3-6 diviziuni la coapsă.
• 2-4 diviziuni în 1/3 superioară gambă.
• 1,5-2 diviziuni în 1/3 inferioară gambă.
• 3-4 diviziuni la membrele superioare.
~ Nu este importantă valoarea absolută a cifrelor, ci diferenţa dintre două regiuni simetrice. Se
consideră patologică diferenţa mai mare de două unităţi la acelaşi nivel - indică leziune a trunchiului
principal sau obstrucţii vasculare.
Notare:
~ Cifric în caiet.
~ Grafic în foaia de temperatură (o linie = l unitate coloană de mercur). Deasupra liniei se
notează valoarea maximă, sub linie se notează valoarea minimă.

98
Interpretare:
~ Normal: se obţin 2 valori – TA max (sistolică) şi TA min (diastolică).
- Diferenţa dintre TA max şi TA min se numeşte tensiune diferenţială – cu importanţă
diagnostică.
- Patologic: valori crescute = hipertensiune, valori scăzute = hipotensiune.
- N.n. 60/40 mmHg.
- l an 80/50 mmHg.
-l2 ani 100/60 mmHg.
- Adult 120/70 mmHg
Factorii care influenţează tensiunea arterială:
- Factori biologici:
- Vârsta - la copilul mic TA este mai mică decât la adult.
- Debitul cardiac, forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor,
vâscozitatea sângelui.
- Somnul - scade TA arterială. Efortul fizic - creşte TA.
- Alimentaţia - în timpul digestiei TA creşte uşor.
- Factori psihologici - emoţii, stres, anxietate.
- Factori sociali - mediul ambiant, frigul sau căldura excesivă (frigul produce vasoconstricţie şi
creşte tensiunea arterială, iar căldura produce vasodilataţie şi scade tensiunea arterială), clima.

MĂSURAREA ŞI NOTAREA TEMPERATURII

Definiţie:

99
- Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism,
generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.
~ Termoreglarea —> este un echilibru între termogeneză şi termoliză.
~ Termogeneză —> producere de căldură (rezultat al proceselor oxidative).
~ Termoliză —> consum de căldură (prin evaporare, radiaţie, conducţie,
convecţie).
- Homeotermie — păstrarea valorilor constante de temperatură (36,7-37°C
dimineaţa şi 37-37,3°C seara).
~ Febră = pirexie.
Scop:
~ Depistarea variaţiilor de t0 patologice.
~ Observarea evoluţiei bolii.
~ Observarea efectelor tratamentelor.
~ Depistarea apariţiei complicaţiilor.
Locul măsurării:
~ Cavităţi închise — rect, vagin.
- Cavităţi semiînchise — axilă, plică inghinală, cavitate bucală.
- Conduct auditiv extern.
- Tegumentar (cu febertest sau termometru cutanat electric).
Materiale:
~ Termometru maximal (termometru electric, febertest etc.). Tampon cu alcool. Tăviţă renală.
~ Prosop. Lubrefiant —> vaselină (pentru măsurarea temperaturii rectale), apă (pentru măsurarea
temperaturii vaginale sau orale). Foaie de temperatură. Creion albastru
Metode:
~ Cu termometru maximal.
~ Cu febertest.
~ Cu termometru electric.
Pregătirea bolnavului:
~ Psihic —> se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi pe înţelesul lui; se
explică etapele tehnicii).
~ Fizic:
• Axilă —> se tamponează cu prosop individual axila şi se aşează bolnavul
comod.
• Rectal —> pentru adult poziţia decubit lateral stâng, pentru copil decubit dorsal
cu picioarele flectate pe abdomen sau decubit ventral pe genunchii mamei.

100
Indicaţii tehnice:
~ Termometrul maximal se scutură până când coloana de mercur coboară în rezervor.
~ În timpul scuturării termometrul se ţine ca pe un creion.
Tehnica:
~ Se spală mâinile.
~ Măsurarea în axilă:
• Se tamponează axila (ştergerea modifică valoarea de temperatură).
• Se aplică pe mijlocul axilei bulbul termometrului.
• Se apropie braţul de torace şi se aplică mâna pe torace.
• Se aşteaptă 10 minute, se scoate termometrul.
• Se şterge termometrul cu tampon cu alcool şi se citeşte valoare.
Măsurarea în rect:
• Se lubrefiază bulbul termometrului cu ulei de vaselină.
• Se introduce bulbul termometrului în rect cu de rotaţie şi înaintare.
• Se lasă 5 minute, se extrage, se şterge cu tampon cu alcool, se citeşte.
Măsurarea în cavitatea bucală:
• Se umezeşte termometrul.
• Se introduce în cavitatea bucală, sub limbă.
• Bolnavul închide gura şi menţine termometrul 5 minute, fără a-l strânge între
dinţi.
• Se scoate termometrul şi se citeşte.
Notare:
• Cifric în caiet.
~ Grafic în foaia de temperatură (valorile pare pe linie, valorile impare între linii).
~ Prin unirea punctelor -> CURBA TERMICĂ.
Interpretare:
~ Normal:
• Bolnav afebril —>temperatură fiziologică = 36-37°C.
~ Patologic:
• Valori scăzute = hipotermie (sub 36°C).
• Valori crescute —> bolnav febril = hipertermie (peste 37ºC).
- Subfebrilitate -> 37-38°C.
~ Febră moderată -> 38-39°C.
~ Febră ridicată -> 39-40°C.
~ Hiperpirexie —> peste 40°C.

101
Factorii care influenţează temperatura:
• Factori biologici:
• Alimentaţia - creşte uşor temperatura.
• Efortul fizic - creşte temperatura.
• Vârsta —> la copil temperatura fiziologică este uşor mai crescută decât la adult,
iar la vârstnic temperatura fiziologică este mai scăzută.
• Variaţia diurnă —> valorile de seară sunt mai ridicate decât cele de dimineaţă.
• Sexul —> femeile în perioada ciclului menstrual au valori de temperatură peste 37°C.
• Factori psihologici - emoţii, stres, anxietate - cresc temperatura.
Factori sociali:
• Clima —> frigul sau căldura excesivă (frigul şi umezeala produc scăderea
temperaturii, iar căldura produce creşterea temperaturii).
• Locul de muncă - creşteri sau scăderi ale temperaturii ambiante determină
dereglări ale temperaturii.
• Locuinţa - temperatura din încăpere influenţează temperatura corpului (camera supraîncălzită
creşte temperatura şi invers).
Manifestări care însoţesc febra:
- Frison - contracţie musculară puternică.
- Tegumente roşii, calde, transpirate.
- Piloerecţie - piele de găină, senzaţie de frig.
- Sindrom febril —> cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urină
concentrată, convulsii, halucinaţii, delir, dezorientare.
- Erupţii cutanate - macule, papule, vezicule - întâlnite în boli infecţioase.
Observaţii:
- Măsurarea se face dimineaţa la sculare, înaintea toaletei sau altor activităţi între orele 7-8, şi
seara între orele 16-17.
- Umezeala modifică valoarea înregistrată.
- Valorile mari sau prea scăzute se verifică.
- Dacă bolnavul ştie şi poate îşi introduce singur termometrul în rect.
OBSERVAREA SI NOTAREA DIUREZEI
Definiţie:
Urina —> secreţia de urină / filtrat renal pe 24 de ore.
Micţiune — act reflex de eliminare urinară.
Diureză —> cantitatea de urină eliminată in 24 ore.
Anurie —> absenţa secreţiei urinare (vezică urinară goală - absenţa urinei in vezică).

102
Scop:
~ Obţinerea de informaţii privind funcţia rinichilor.
~ Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.
~ Stabilirea diagnosticului
- Supravegherea efectelor tratamentelor.
~ Stabilirea bilanţului hidric.
Caractere. Valori fiziologice. Valori patologice.
- Diureză - cantitatea de urina /24h
- Oligurie —> diureză sub 500 ml.
- Anurie —> diureză sub 250 ml.
- Poliurie —> diureză peste 2000 ml.
- Enurezis — pierderea involuntară de urină în pat, noaptea, la copii peste 3 ani.
- Disurie —> micţiune dureroasă.
- Incontinenţă urinară —> urinare continuă.
- Ischiurie —> imposibilitatea de a urina (glob vezicat)
~ Polakiurie — micţiuni frecvente, dar cu diureză normală.
~ Nicturie —> inversarea numărului de micţiuni (mai multe noaptea).
- Culoare ~ Galben deschis spre brun închis (funcţie de gradul de concentrare al urinei).
- Culoare dată de medicamente:
-albastru-verzui —> în administrarea de albastru de metilen, - cărămiziu —> în administrarea de
aspirină etc., - brun închis —> icter, - roşie — hemoragie (hematurie).
- Miros ~ Caracteristic. ~ Amoniac —> în fermentaţie.
- Acetonă (mere putrede) —> în diabet.
- Aspectul ~ Limpede. ~ Tulbure.
~ Cu flocoane.~ Cu nisip.
- Cu albumină albuminurie.
- Cu sânge —> hematurie ~ Cu puroi —» piurie.
~ Conţinut în Sediment urinar.~ Rare leucocite.~ Rare celulele epiteliale.
~ Pigmenţi biliari.~ Cilindri leucocitari.~ Calculi.~ Corpi cetonici.
Notarea diurezei:
~ Se notează în subsolul foii de temperatură cifric —> cantitatea de urină eliminată în 24 ore.
~ Se poate nota şi grafic pe foaia de temperatură —> l pătrat = 100 ml.
Măsurarea diurezei din 24 ore:
~ Ora 7 —> bolnavul urinează şi urina se aruncă.

103
~ Ora 19 —> se măsoară toată urina eliminată de la ora 7 dimineaţa până la ora 19, inclusiv urina de
la ora 19.
~ Ora 7 (a doua zi) —> se măsoară urina eliminată de la ora 19 până a doua zi la ora 7, inclusiv urina
de la această oră.

CONCLUZII
Pentru întocmirea acestei lucrări, am acordat o atenţie maximă pacienţilor internaţi în
serviciile de Terapie Intensivă şi Chirurgie, am luat în studiu 3 cazuri, în îngrijirea cărora, manevrele
medicale de necesitate vitală au un rol important în evoluţia ulterioară, particulară fiecărui caz.
Scopul efectuării acestor manevre medicale derivă din problemele ce afectează cele 14 nevoi
fundamentale şi intensitatea cu care se manifestă, creându-se astfel o concordanţă între receptivitatea
fiecărui pacient faţă de boală, starea generală a organismului şi starea psihică.
Îngrijirile NURSING sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane
subliniate de conceptul Virginiei Henderson, care permit abordarea celor cinci dimensiuni bio-fizico-
psiho-socio-culturale şi spirituale pentru fiecare nevoie.
Toţi cei 3 pacienţi s-au prezentat la spital pentru acelaşi simptom comun: durerea, afecţiunea
generatoare fiind particulară fiecărui caz (deteriorarea stării generale şi de confort datorită durerii).
În îngrijirea celor 3 pacienţi am urmărit permanent scopul de bază al efectuării:
- menţinerea în limite fiziologice ale valorilor tensionale;
- menţinerea în limite fiziologice a valorii pulsului;
- menţinerea în limite fiziologice a valorii respiraţiei;
- menţinerea în limite fiziologice a valorii temperaturii.
În urma studiului efectuat pe perioada de 2 ani (1 ianuarie 2014 – 30 iunie 2017),
în secţiile A.T.I. şi Chirurgie ale Spitalului Municipal Râmnicu-Sărat, judeţul Buzău, prin analiza
datelor, am constatat:

104
• incidenţa crescută a pacienţilor cu hernie inghinala – 780 cazuri;
• frecvenţa ridicată la grupele de vârstă 40-65 de ani – 576 pacienţi;
• predominanţa sexului masculin şi a celor din mediul urban, dar şi lipsa corelaţiei dintre sex şi
mediul de provenienţă – 780 cazuri;
• rolul important al asistentului medical în efectuarea manevrelor de maximă urgenţă în cadrul
acestei afecţiuni;
Asistenta medicală care-şi desfăşoară activitatea într-un serviciu de A.T.I. sau Chirurgie este
un factor deosebit de însemnat în asigurarea unui bun tratament aplicat bolnavilor.
De cunoştinţele profesionale acumulate, de conştiinciozitatea cu care lucrează şi de
ataşamentul pe care asistenta medicală îl are faţă de bolnav depinde în mare măsură vindecarea
acestuia. Ea trebuie să dea dovadă de spirit de observaţie, de discernământ, de simţul datoriei şi al
responsabilităţii. De multe ori, evoluţia unei boli se hotărăşte în câteva minute; de felul cum asistenta
medicală ştie să acţioneze, la indicaţiile medicului sau din proprie iniţiativă, depinde deseori modul
de evoluţie al bolnavului.
Asistenta medicală este cadrul care se află în permanenţă lângă bolnav; ea este legătura
directă şi cea mai calificată dintre medic şi omul suferind. Rămânând mai mult timp decât medicul
lângă pacient, îngrijindu-l, măsurând şi observând valorile şi caracteristicile TA, P, R, T,
administrându-i medicaţia zilnică, controlându-i-le zilnic, dimineaţa şi seara, felul cum bolnavul se
mobilizează, cum se odihneşte, cum vorbeşte sau raţionalizează, asistenta medicală poate să-şi facă o
imagine foarte exactă asupra evoluţiei bolii care, împărtăşită medicului reanimator şi chirurg, poate
ajuta în mod deosebit la stabilirea unui diagnostic exact sau a tratamentului de urmat.
Pentru a putea răspunde la aceste sarcini complexe, aceasta trebuie să manifeste, pe lângă o
conştiinciozitate perfectă, ataşament faţă de bolnav şi să se bazeze în acţiunile ei pe cunoştinţe
temeinice de specialitate.
Însuşirea acestor cunoştinţe cere multă sârguinţă şi studierea sistematică a tuturor noţiunilor
din acest domeniu, deoarece, fiind strâns legate între ele, numai cunoscându-le pe toate, asistenta
medicală va putea să dobândească pregătirea necesară pentru a fi un factor activ în îngrijirea şi
tratarea bolnavilor.
Evoluţia favorabilă pe perioada spitalizării şi la externare atestă însuşirea cu conştiinciozitate
a cunoştinţelor medicale acumulate de către asistenta medicală în perioada de instruire profesională
şi pe parcursul exercitării activităţii în cadrul secţiilor A.T.I. şi Chirurgie.

105
 BIBLIOGRAFIE

1. Liliana Rogozea, Îngrijirea pacienţilor, vol.I, Braşov, 2011;

2. Liliana Rogozea, Îngrijirea pacienţilor – Nevoi fundamentale, Braşov, 2011;
3. Lucreţia Titircă, Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali. Ghid de
nursing, Editura Viaţa medicală românească, 1990;
4. Lucreţia Titircă, Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti, 1989;
5. Simona Bolchi, Paul Negoiţă, Tehnici de îngrijire ale bolnavului, Editura Omega, 1992;
6. Viorel Mogoş, Urgenţe în medicina clinică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1996.

106