Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca desi aproape toti se nasc cu ea .
( Hipocrate)
1
Cuprins
Motto…………………………………………………………………………………………….
Argument………………………………………………………………………………………3
Capitolul 1: Introducere…………………………………………………………………….…4
Capitolul 2: Sistemul circulator……………………………………………………………….5
Sistemuldigestiv……………………………………………………………..…6
Sistemul respirator…………………………………………………………..…8
Sistemul nervos……………………………………………………………...…9
Sistemul endocrin ………………………………………………………….....11
Sistemul osos………………………………………………………………….14
Sistemul muscular…………………………………………………………….14
Capitolul 3: Clasificarea substantelor active folosite in pediatrie…………………………....15
Capitolul 4: Clasificarea medicamentelor folosite in pediatrie……………………………....37
Capitolul 5: Concluzii…………………………………………………………………..……69
Bibliografie:…………………………………………………………………………………..70
2
Argument
Am ales aceasta tema deoarece sunt mamica si am folosit numeroase suspensii pentru
tratarea problemelor de sanatate ale copilului meu.
Am fost multumita pentru ca ele sunt usor de administrat datorita gustului placut ( cu
gust de capsuni, portocale etc ) si sunt foarte usor de preparat.
Suspensiile au o biodisponibilitate superioara fata de alte preparate solide:
comprimate, drajeuri sau capsule.
Efectul este rapid dupa administrare deoarece substanta activa sub forma de particule
libere in vehicul poate sa actioneze imediat.
Desi este administrarea preferata pentru o serie de medicamente importante de uz
intern, in pediatrie trebuie sa se stabileasca si sa se respecte foarte bine dozajul , deoarece,
datorita gustului exista tendinta de supradozare.
In farmacii se prepara des suspensii sub forma de “mixturi” indicate in afectiunile
gastro intestinale ( ca pansamente gastrice), “lotiuni” pentru protectia pielii.
3
Capitolul 1
Introducere
Suspensiile sunt preparate farmaceutice alcatuite din una sau mai multe substante active
insolubile, suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si destinate administrarii interne sau
externe.
Din punct de vedere fiziochimic, suspensiile sunt dispersii de particule solide in:
mediu lichid (lichide), mediu solid (exemplu:supozitoarele), mediu gazos (exemplu: aerosolii)
sau avand ca baza dispersa o baza de unguient.
Printre formele farmaceutice de mare utilitate pentru practica farmaceutica, suspensiile
ofera o serie de avantaje care permit administrarea lor, cu precadere in terapeutica pediatrica,
cum ar fi: mascarea gustului neplacutal unor medicamente, modificarea vitezei de absorbtie si
asigurarea stabilitatii chimice la unele substante cu stabilitate redusa.
Numeroase substante medicamentoase greu solubile sau insolubile, printre care si
antibioticele- care in mod normal sunt conditionate in capsule si comprimate – pot fi
administrate copiilor sub aceasta forma farmaceutica avantajoasa.
Suspensiilesunt utilizate atat in formule magistrale, care ofera posibilitatea tratarii
corecte a pacientilor si difersificarea medicatiei, cat si preparate industrial. Gama
acestora s-a diversificat foarte mult in ultima vreme, datorita progresului facut in tehnologia
de preparare cat si in cunoasterea mecanismului de actiune a unui numar insemnat de agenti
de stabilizare a acestor sisteme disperse.
Desi este forma farmaceutica cu cel mai inalt nivel de instabilitate, totusi suspensiile
au o raspandire destul de mare atat in produse de uz intern (suspensii lichide si suspensii
uscate) cat si pentru preparate de uz extern.
Suspensiile de uz intern sunt foarte utile mai ales in pediatrie. Preparatele se utilizeaza
cu lingurita in care doza de 5 ml poate include 0,20-0,50 gr. Pulbere.
Suspensiile pot sedimenta in timp, dar dupa o agitare de 1-2 minute trebuie sa se
redisperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata tratamentului.
Printre substantele medicamentoase prescrise sub forma de suspensii se pot mentiona:
antibiotice, sulfamide, suspensii antiacide.
4
Capitolul 2
Sistemul circulator
5
Sistemul digestiv
*Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestive, reprezentand locul unde digestia
este demarata. Cavitatea bucala cuprinde limba si dintii. Prin intermediul limbii se distinge
gustul, textura, dar sit emperatura alimentelor. Dentitia este implicate cu precadere in
masticatie, care impreuna cu digestia chimica realizata prin actiunea salivei formeaza la acest
6
nivel bolul alimentar.
*Stomacul este un organ cavitar plasat in loja gastrica in abdomen si reprezinta segmental cel
mai dilatat al tubului digestiv.
*Intestinul subtire este segmental cel mai lung al tractului digestiv, masurand un diametru de
2,5 cm si o lungime de pana la 6 m. La nivelul intestinului subtire, chimul gastric este
transformat in chil intestinal prin intermediul unuicomplex de procese, fiind absorbiti
aproximativ 90 % din nutrientii pe care organismul
ii primeste ulterior in urma digestiei.
*Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv, avand un calibru superior intestinului
subtire si o lungime de pana la 1-6 m. La acest nivel sunt preluati nutrientii ramasi neabsorbiti
din chilul intestinal, transformat si eliminat ulterior sub forma de materii fecale.
*Glandele salivare sunt responsabile cu secretia salivei, o mixture de apa, enzyme si mucina,
in cavitatea bucala pentru a lubrifica alimentele ce urmeaza a fi ingerate.
De asemenea, enzimele din saliva interactioneaza cu alimentele din cavitatea bucala
declansand procesul de digestive chimica.
*Ficatul este plasat in loja hepatica, sub diafragm si reprezinta cea mai mare glanda din corp,
cantarind aproximativ 1,5 kg. Acesta este implicat si in procesul de digestie, prin secretia
bilei, un lichid ce actioneaza cu predilectie in degradarea grasimilor.Intre mese bila se
acumuleaza in vezicula biliara sau colecist.
7
*Pancreasul este o glanda mixta, situata inapoia stomacului. Functia exocrina a pancreasului
este implicate in digestie, fiind responsabila cu elaborarea si secretia sucului pancreatic, un
lichid care contine echipament enzimatic capabil sa degradeze toate tipurile de substante
alimentare.
Sistemul respirator
8
mai indeplineste urmatoarele roluri: generarea vocii, conditionarea aerului, echilibrul acido-
bazic, mirosul.
Sistemul nervos
Sistemul nervos uman este cel mai complex produs al evolutie biologice. Miliardele de
unitati constituiente, aflate intr-o permanenta activitate, reprezinta baza fizica fundamental a
fiecarui aspect al comportamentului uman.
Sistemul nervos este unul din cele mai active domenii de cercetare din cadrul medicine
si biologiei.
In mod conventional, sistemul nervos este impartit in doua component majore:
*Sistemul nervos central ( creierul si maduva spinarii )
*Sistemul nervos periferic
9
Encefalul (creierul) este alcatuit din mai multe segmente reprezentate de: trunchiul
cerebral, cerebelul, diencefalul ( alcatuit din thalamus, hipotalamus, epitalamus, subtalamus si
metatalamus) si emisferele cerebrale.
Cerebelul sau creierul mic este component creierului uman care joaca un rol
important in controlul motor , process prin care se organizeaza si executa diferite actiuni. De
asemenea, cerebelul este implicat si in unele functii congnitive, atentia, limbajul sau in
reglarea raspunsului la frica si placere.
Cerebelul ocupa spatiul din fosa postero-inferioara a cavitatii craniene, posterior de
bulb si punte si inferior de lobii occipital, de care este despartit prin cortul cerebelului.
Cerebelul are forma de ovoid, turtit cranio-caudal, cu diametrul transversal ce masoara
aproximativ 10 cm, diametrul sagital d e6 cm, iar diametrul vertical d eaproximativ 4 cm si
cantareste intre 120-150 grame, ceea ce semnifica aproape 1/8 din greutatea totala a creierului
unui adult.
Ceea ce separa creierul si maduva spinarii de tesutul osos este sistemul de trei membrane, mai
mult sau mai putin concentrice, denumite meninge.
Prin interpunerea intre os si SNC, meningele protejeaza osul de eventualele eroziuni si SNC
de traumatisme.
10
prin anumite orificii, fisuri sau canalesi se distribuie structurilor respective.
Nervii spinali rezulta prin unirea radacinilor spinale ventrale si dorsale, legate in serie, lateral
de coloana vertebrala.
Sistemul endocrin
Hipofiza (sau glanda pituitară) este o glandă endocrină mică (500 mg), situată
median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid denumită „șaua turcească”, posterior
de chiasma optică.
Are trei lobi: anterior, intermediar și posterior. Lobul anterior sau adenohipofiza reprezinta
75% din masa glandei, lobul intermediar 2% (redus la o simplă lamă epitelială aderentă la cel
11
posterior), iar cel posterior sau neurohipofiza, restul. Adenohipofiza și lobul intermediar au
origine embriologică comună, epitelială, iar neurohipofiza are origine nervoasă ca și
hipotalamusul de care se leagă. Neurohipofiza are rolul de a elibera hormonii secretați de
nucleii anteriori ai hipotalamusului.
Hipotalamusul este o parte a encefalului (creierul mare) de natură nervoasă. El secretă două
tipuri de hormoni ce sunt depozitați în hipofiză.
Hipotalamusul este localizat sub talamus, fiind o arie importantă a regiunii centrale a
diencefalului, având importanță în procese metabolice și alte activități anatomice.
Hipotalamusul leagă sistemul nervos de sistemul endocrin sintetizând neurohormonilor, fiind
necesar în controlarea secreției de hormoni a glandei pituitare (hipofiza), printre ele eliberarea
hormonului gonadotropină. Neuronii ce secretă GnRH sunt legați de sistemul limbic care
ajută la controlarea emoțiilor și a activității sexuale. Hipotalamusul controlează deasemenea
temperatură corporală, foamea și setea.
Este constituit din mai mulți nuclei:
*anteriori: ai căror neuroni secretă hormoni ce se depozitează în hipofiza posterioară și cu rol
de integrare parasimpatica;
*mijlocii: care controlează activitatea secretorie a hipofizei anterioare și cu rol de integrare
parasimpatica;
*posteriori: cu rol de integrare simpatică. Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a
sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la nou-născut, atingând o greutate de 15-30
g la adult (este mai mare la femei decât la bărbați) și este situată în regiunea antero-laterală a
gâtului.
12
venos brahiocefalic stâng. Limfaticele merg în ganglionii cervicali profunzi și pretraheali.
Inervația este dată de ramuri din nervii laringieni superior și inferior și din cei trei ganglioni
simpatici cervicali.
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Langerhans care sunt alcătuite din
două tipuri de celule importante:
*Celule beta secreta insulină (70%)
*Celule alfa secretă glucanon (20%)
13
Sistemul osos
Tesuturile conjuctive dure formeaza oasele. Oasele sunt organe rezistente si elastice,
cu forme si structuri variabile, in functie de dispunerea lor si de rolul indeplinit. Totalitatea
oaselor formeaza sistemul osos.
Osul este unitatea morfo-functionala a sistemului osos. Oasele impreuna cu articulatiile
formeaza sistemul osos.
Sistemul muscular
14
Capitolul 3
Acetilcisteina
Indicatii:
Substanţa este utilizată pentru fluidizarea secreţiilor bronşice excesive sau vâscoase, în
afecţiuni respiratorii (bronşită acută, bronştă cronică şi reacutizările acesteia, bronşiectazi şi
mucoviscidoză).
Contraindicatii:
Nu se utilizeaza acetilcisteina la persoanele alergice la aceasta substanta, la persoanele
cu ulcer peptic active.
Dacă suferiţi de astm bronşic trebuie să vă anunţaţi medicul înainte de a utiliza acest
medicament.
În cazul declanşării reacţiilor de hipersensibilitate sau bronhospasm. trebuie întreruptă imediat
administrarea de acetilcisteina şi să se aplice imediat măsurile terapeutice corespunzătoare.
Dacă aveţi dureri de stomac după ce luaţi acest medicament, trebuie să întrerupeţi utilizarea
lui şi să vă anunţaţi medicul.
Deoarece creşte volumul secreţiilor bronşice, acetilcisteina poate creşte reflexul de tuse. Nu
luaţi medicamente care inhibă tusea, deoarece nu veţi mai putea elimina sputa.
Mod de administrare:
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 7 ani: doza recomandată este de 3 plicuri pe
zi, câte unul la 8 ore.
Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 7 ani: doza recomandată este 2 plicuri pe zi, câte
unul la 12 ore.
Copii cu vârsta sub 2 ani: Pentru această vârstă sunt corespunzătoare pentru utilizare
concentraţii mai mici. Acest produs nu este pentru copii sub 2 ani.
Reactii adverse:
Mai puţin frecvente: hipersensibilitate, dureri de cap, zgomote în urechi (tinitus),
tahicardie, stomatită, dureri abdominale, greţuri, vărsături, diaree, mâncărimi, urticarie,
înroşirea difuză a pielii (erupţie trecătoare pe piele), edem angioneurotic, febră, scăderea
15
tensiunii arteriale.
Rare:bronhospasm, dispnee, dispepsie .
Foarte rare:soc anafilactic, reacţii anafilactice/anafilactoide.
Acid acetilsalicilic
Indicatii:
Pentru combaterea durerilor de intensitate slabă sau moderată, dureri de cap, nevralgii,
dureri musculare, dureri reumatice ale articulaţiilor, dureri de dinţi, menstruaţii dureroase;
Reducerea febrei;
Combaterea inflamaţiei în reumatismul poliarticular acut;
Atenuarea inflamaţiei de la nivelul articulaţiilor în poliartrita reumatoidă (inflamaţia
articulaţiilor, umflare, dificultăţi în mişcare şi durere).
Contraindicatii:
Dacă sunteţi alergic la acid acetilsalicilic, alte antiinflamatoare nesteroidiene, sau la
16
oricare dintre celelalte componente ale acestui medicamente;
Dacă aveţi ulcer gastric şi duodenal activ;
Dacă aveţi sau aţi avut diateză hemoragică (tendinţa organismului la sângerări
repetate);
Dacă aţi avut în trecut astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a
substanţelor cu acţiune asemănătoare, în special antiinflamatoare nesteroidiene;
Dacă aveţi capacitate de pompare scăzută a inimii (insuficienţă cardiacă severă);
Dacă sunteţi în ultimele trei luni de sarcină;
Dacă aveţi afecţiuni grave ale ficatului (insuficienţă hepatică severă);
Dacă aveţi afecţiuni grave ale rinichilor (insuficienţă renală severă);
Dacă urmaţi tratament cu metotrexat în doză mai mare de 15 mg pe săptămână;
La copii cu vârsta sub 6 ani.
Mod de administrare:
Pentru calmarea durerilor şi a febrei se administrează câte un comprimat (500 mg acid
acetilsalicilic), repetând în funcţie de necesităţi la intervale de 4 ore.
Pentru reducerea inflamaţiei se administrează 3 – 4 g acid acetilsalicilic (6 – 8
comprimate) pe zi, în administrare fracţionată, la intervale de 6 ore.
Pentru combaterea inflamaţiei în reumatismul poliarticular acut se administrează 85 –
100 mg/kg şi zi (fără a depăşi 3 g pe zi), fracţionat, la intervale de 4 – 6 ore, timp de 20 – 30
zile; în continuare se administrează 2/3 din doza de atac 10 – 20 zile, apoi 1/2 - 1/3 alte 30 –
40 zile.
Reactii adverse:
Frecvente: hemoragii (mai ales în cazul intervenţiilor chirurgicale, chiar şi la 4-8 zile
după întreruperea administrării de acid acetilsalicilic), sângerări nazale sau ale gingiilor, pete
roşii pe piele care nu dispar la presiune (purpură).
Mai puţin frecvente: urticarie, edeme.
Rare: hipersensibilitate (reacţii anafilactice), vertij şi zgomote în urechi, astm bronşic,
iritaţie gastrică (dureri abdominale, arsuri gastrice, greaţă, vărsături), vărsături cu sânge,
scaune negre sau cu sânge, ulcer gastroduodenal; administrarea de doze mari perioade
îndelungate poate determina afectare renală.
Foarte rare: anemie prin lipsă de fier, valori scăzute ale glucozei în sânge, ulcer
gastroduodenal cu perforaţie, tulburări ale funcţiei ficatului; complicaţii infecţioase, incluzând
sindrom Reye (afectare gravă a creierului şi ficatului), la copiii cărora li s-a administrat acid
17
acetilsalicilic pentru dureri sau febră.
Albendazol
Indicatii:
Administrarea pe termen scurt este indicată în parazitozele simple sau mixte,
intestinale şi/sau ale ţesuturilor, la adulţi şi la copiii cu vârsta mai mare de 2 ani, provocate de
infestarea cu următorii paraziţi: Enterobius vermicularis (oxiuri), Trichiuris trichiura
(tricocefali), Ascaris lumbricoides (limbrici), Ankylostoma duodenale, Necator americanus,
Strongyloides stercoralis, Taenia saginata şi Taenia solium (tenie)(în acest caz albendazolul
poate fi utilizat doar în cazul unor parazitoze asociate, sensibile la albendazol) şi Giardia
intestinalis, Giardia duodenalis la copii.
Albendazolul se administrează şi în tratamentul trichinelozei (determinată de
Trichinella spiralis).
Contraindicatii:
Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la albendazol sau la oricare dintre celelalte
componente ale medicamentului,
Dacă sunteţi gravidă sau dacă alăptaţi;
La copii cu vârsta mai mică de 2 ani.
Mod de administrare:
Helmintiaze intestinale: Doza recomandată pentru adulţi şi copii în vârstă de peste 2
ani: 400 mg albendazol într-o priză unică,
In caz de strongiloidoză sau teniază, se administrează 400 mg albendazol în priză
unică, 3 zile consecutiv. Dacă pacientul nu este vindecat în trei săptămâni după tratament, se
indică o a doua cură.
Giardioză intestinală: La copii cu vârsta între 2-12 ani, o doză zilnică recomandată
18
este de 400 mg albendazol, în priză unică, timp de 5 zile.
Trichineloză: Copii peste 6 ani: doza recomandată este de 15 mg/kg şi zi divizat în
două prize (doza maximă de albendazol este de 800 mg/zi), timp de 10-15 zile.
Reactii adverse:
dureri de cap, ameţeli;
greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree;
înroşirea pielii, prurit.
căderea părului (această reacţie adversă poate apare în special la doze mari şi dispare
la întreruperea tratamentului).
sângerări fără o cauză aparentă;
icter (colorarea pielii şi a mucoaselor în galben);
febră;
dureri osoase.
dificultăţi în respiraţie;
frison;
modificări severe la nivelul pielii.
Albendazolul poate induce ocazional reduceri moderate şi reversibile ale numărului
total de celule albe sanguine sau modificări ale unor teste hepatice. înaintea iniţierii
tratamentului, trebuie efectuată numărătoarea elementelor sanguine. Tratamentul poate fi
continuat dacă descreşterea numărului celulelor albe este moderată şi nu progresează.
19
Azitromicina
Indicatii:
Infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringită bacteriană, amigdalită, sinuzită, otită
bacteriană;
Infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită acută şi cronică acutizată, pneumonie
interstiţială şi alveolară;
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi - eritem cronic migrator (prima fază a boreliozei
Lyme), erizipel, impetigo, piodermită.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la azitromicină, la alte antibiotice macrolidicee sau la oricare dintre
excipienţii produsului.
Azitromicina este contraindicata in sarcina si alaptare.
Mod de administrare:
La copii, doza zilnică recomandată este de 10 mg azitromicină/kg, în priză unică,
administrată timp de 3 zile.
La copiii cu greutate mai mică de 45 kg se va administra azitromicina sub formă de
suspensie orală.
La copiii cu greutatea peste 45 kg se poate administra aceeaşi doză ca la adulţi.
20
Pentru copiii cu greutate de până la 15 kg (sub 3 ani), doza se măsoară cu ajutorul
pipetei. Pipeta este gradată, cu diviziuni de 0,25 ml, fiecare diviziune corespunzând la 10 mg
azitromicină.
Pentru copiii cu greutate peste 15 kg, suspensia se va administra cu linguriţa
dozatoare, conform recomandărilor următoare:
- 15-25 kg (3-7 ani): 5 ml suspensie reconstituită (200 mg azitromicină) o dată pe zi timp de 3
zile.
- 26-35 kg (8-11 ani): 7,5 ml suspensie reconstituită (300 mg azitromicină) o dată pe zi timp
de 3 zile.
Nu se recomanda azitromicina la copii sub 6 luni.
Reactii adverse:
Majoritatea reacţiilor adverse raportate au fost cele gastro-intestinale, incluzând
anorexie, greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, dureri abdominale, crampe abdominale;
constipaţia şi flatulenţa au fost observate ocazional.
Au mai fost raportate:
-erupţii cutanate, fotosensibilizare, artralgii, edeme sau urticarie, fiind raportate rareori
şi reacţii de hipersensibilitate grave. Rareori, au apărut reacţii cutanate severe, inclusiv eritem
multiform, sindrom Stevens Johnson şi necroliza epidermică toxică;
-anomalii ale funcţiei hepatice, inclusiv hepatită şi icter colestatic, precum şi rare
cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică cu deces. Au fost observate creşterea
reversibilă a valorilor serice a transaminazelor hepatice şi bilirubinemiei. Aceste valori revin
la normal în 2 - 3 săptămâni de la întreruperea tratamentului;
-ameţeli/vertij, convulsii (ca şi în cazul altor macrolide), cefalee şi somnolenţă, astenie
şi parestezii;
-tulburări de gust;
-nefrită interstiţială şi insuficienţa renală acută;
-palpitaţii şi aritmii, inclusiv tahicardie ventriculară;
In timpul tratamentului cu macrolide, au fost raportate tulburări de auz. La unii
pacienţi trataţi cu azitromicină, au apărut rareori hipoacuzie, surditate şi/sau tinitus. Multe
dintre acestea au fost asociate cu utilizarea pe perioade lungi de timp a unor doze mari în
cadrul studiilor clinice.
21
Amoxicilina
Indicatii:
Infecţii ale urechii medii şi ale sinusurilor;
Infecţii ale căilor respiratorii;
Infecţii ale tractului urinar;
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare;
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Contraindicatii:
Dacă este alergic (hipersensibil) la amoxicilină, acid clavulanic sau la oricare dintre
celelalte componente ale acestui medicament;
Dacă a avut vreodată o reacţie alergică severă (hipersensibilitate) la orice alt
antibiotic; aceasta poate include o erupţie pe piele sau umflare a feţei sau gâtului;
Dacă a avut vreodată probleme cu ficatul sau icter (îngălbenire a pielii) la
administrarea unui antibiotic.
Mod de administrare:
De obicei, amoxicilina nu este recomandată pentru adulţi şi copii cu greutatea de cel
22
puţin 40 kg.
Copii cu greutatea mai mică de 40 kg:
-Doza obişnuită - 25 mg/3,6 mg până la 45 mg/6,4 mg pentru fiecare kilogram de greutate pe
zi, administrată în două prize separate.
-Doza mai mare - 70 mg/10 mg pentru fiecare kilogram de greutate pe zi, administrată în două
prize separate.
Nu se administreaza amoxicilina la copii mai mult de 2 saptamani.
Reactii adverse:
Erupţie trecătoare pe piele;
Inflamaţie a vaselor de sânge (vasculită) care poate fi vizibilă ca pete umflate roşii sau
violete pe piele, care pot să apară şi la nivelul altor părţi ale corpului;
febră, dureri ale articulaţiilor, umflare a ganglionilor de la nivelul gâtului, axilei (subsuoară)
sau zonei inghinale;
Umflare, uneori la nivelul feţei sau gurii (angioedem) care cauzează dificultăţi la
respiraţie, colaps.
Inflamaţie a intestinului gros,care cauzeaza diaree apoasa, de obicei insotita de mucus
si sange, durere de stomac si febra.
Reacţii adverse foarte frecvente:diaree
Reacţii adverse frecvente: candidoză,senzaţie de rău (greaţă), în special la
administrarea de doze mari;varsaturi,
Reacţii adverse mai puţin frecvente: erupţie trecătoare pe piele, mâncărime;
erupţie pe piele bombată, însoţită de mâncărime (urticarie),indigestie,durere de cap.
Reacţii adverse mai puţin frecvente care se pot observa la analizele de sânge:
creştere a valorilor concentraţiilor anumitor substanţe (enzime) produse de ficat.
Reacţii adverse rare:erupţie pe piele care poate fi veziculară şi care arată ca nişte mici
ţinte (pete închise la culoare în centru înconjurate de o zonă mai palidă, cu un inel închis de
culoare în jurul marginii - eritem polimorf).
Reacţii adverse rare care se pot observa la analizele de sânge: număr mic de celule cu
rol în coagularea sângelui;număr mic de globule albe.
Alte reacţii adverse: inflamaţie a intestinului gros,inflamaţie a ficatului (hepatita), icter
determinat de creştere a concentraţiei bilirubinei din sânge (o substanţă produsă în ficat) care
poate face ca pielea şi albul ochilor copilului dumneavoastră să pară galbene; inflamaţie a
tuburilor de la nivelul rinichilor; coagularea sângelui durează mai mult; hiperactivitate;
23
convulsii, limbă de culoare neagră cu aspect păros; pete pe dinţi (la copii), care dispar la
spălarea pe dinţi.
Reacţii adverse care se pot observa la analizele de sânge sau urină: scădere severă a
numărului de globule albe; un număr mic de globule roşii (anemie hemolitică); cristale în
urină.
Ampicilina
Indicatii:
Ampicilina este indicată în infecţii uşoare–moderate produse de microorganisme
sensibile:
- infecţii ale aparatului respirator: faringite, traheite, pneumonii, bronşite acute, bronşite
cronice acutizate, tuse convulsivă ca alternativă la terapia cu eritromicină;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale aparatului urogenital: pielonefrită acută şi cronică, pielită, cistită, uretrită,
prostatită, gonoree, avort septic, anexită, salpingită, endometrită, parametrită, pelviperitonită,
febră puerperală;
- infecţii ale aparatului digestiv: diaree bacteriană, salmoneloză, shigeloză, febră tifoidă şi
paratifoidă, infecţii biliare (colangită, colecistită);
- leptospiroză, listerioză;
- profilaxia infecţiilor chirurgicale la pacienţii cu risc, care urmează a fi supuşi unei intervenţii
chirurgicale; pentru prevenirea endocarditei, ampicilina poate fi folosită în monoterapie sau în
asociere cu un antibiotic aminoglicozidic.
24
Contraindicatii:
- hipersensibilitate la peniciline sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- mononucleoză infecţioasă.
Mod de administrare:
-5 ml (o linguriţă dozatoare mare) suspensie conţin ampicilină 250 mg sub formă de
ampicilină trihidrat; 2,5 ml (o linguriţă dozatoare mică) suspensie conţin ampicilină 125 mg
sub formă de ampicilină trihidrat.
Se recomandă ca administrarea produsului să se facă cu 1/2-1 oră înaintea meselor sau cu 2
ore după mese, deoarece prezenţa alimentelor poate să scadă absorbţia acestuia.
Reactii adverse:
Manifestări alergice: urticarie, eozinofilie, tulburări respiratorii, edem Quincke;
excepţional şoc anafilactic.
Manifestări cutanate: erupţii maculopapuloase de natură alergică sau nealergică; rar
dermatită exfoliativă şi eritem polimorf.
Tulburări digestive: greaţă, vărsături, diaree, candidoză, glosită, stomatită.
Foarte rar au fost raportate creşterea moderată şi tranzitorie a transaminazelor serice,
tulburări hematologice reversibile (anemie, leucopenie, trombocitopenie), nefrită interstiţială
acută, colită pseudomembranoasă.
Administrarea de doze mari de β-lactamine, în special la pacienţii cu insuficienţă
renală, poate determina tulburări nervos centrale (tulburări ale stării de conştienţă, mişcări
anormale, crize convulsive).
25
Benzatin benzilpenicilina
Indicatii:
Este indicat în profilaxia infecţiei streptococice la pacienţi cu reumatism articular acut
şi în sifilis.
Contraindicatii:
La pacientii alergici (hipersensibili) la benzatin benzilpenicilină sau la alte antibiotice
beta lactamice.
In cazul afecţiunilor la nivelul rinichilor sau afecţiuni care determină reţinerea apei în
organism.
Mod de administrare:
Copii:In funcţie de vârstă şi greutatea corporală, se indică următoarele doze:
Copii cu vârsta cuprinsă între 2-11 ani şi greutatea corporală < 30 kg: 300000 UI -
600000 UI în doză unică, administrată profund intramuscular.
Adolescenţi cu greutatea corporală > 30 kg: 900000 UI în doză unică, administrată
profund intramuscular.
Reactii adverse:
Tulburări hematologice şi limfatice: anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice, în special la pacienţii care au
manifestat anterior alergie la peniciline, sau la cei cu antecedente de alergie, astm sau
urticarie.
Acestea pot fi: erupţii cutanate (dermatită maculopapulară, dermatită exfoliativă), urticarie,
edem laringian, febră, eozinofilie şi anafilaxie, inclusiv şoc şi moarte. În tratamentul
sifilisului, poate apărea (similar altor tratamente) reacţie Jarish-Herxheimer.
Mai poate apărea limfadenopatie şi febră.
Tulburări psihice: nervozitate, confuzie, frică, euforie.
Tulburări ale sistemului nervos: neuropatie, tremur, ameţeală, somnolenţă, comă.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: hipoxie, oprirea sau îngreunarea
respiraţiei.
Tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături, sânge în scaun, necroză intestinală,
colită pseudomembranoasă.
Tulburări cardio-vasculare: stop cardiac, hipotensiune arterială, tahicardie, palpitaţii,
hipertensiune pulmonară, embolie pulmonară, reacţie vaso-vagală, accident vascular cerebral,
26
sincopă.
Tulburări metabolice şi de nutritive: creşte creatininemia şi valorile serice ale ASAT.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: transpiraţie abundentă.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului subcutanat: dureri articulare, periostită,
exacerbări ale artritei, rabdomioliză.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: sânge şi proteine în urină, nefrită interstiţială
acută, insuficienţă renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: la locul injectării pot să apară:
durere, inflamaţie, tumefiere, noduli, abces, necroză, edem, hemoragie, celulită,
hipersensibilitate, atrofie si vânătăi.
Clorhidrat de fenilefrina
Indicatii:
Clorhidratul de fenilefrină este un decongestionant care desfundă nasul şi sinusurile şi
ajută la o respiraţie mai uşora.
Contraindicatii:
Este contraindicate la persoanele alergice la clorhidrat de fenilefrină,
La persoanele cu tensiune arterială mare;
La persoanele cu o tiroidă hiperactivă (hipertiroidism);
La persoanele care sufera de o boală cardiacă;
La persoanele cu diabet;
La persoanele cu glaucom cu unghi închis (tensiune crescută la nivelul ochilor),
Persoanele care sunt în tratament cu alte medicamente (de exemplu antidepresive de
tipul inhibitori de monoaminoxidază-IMAO, inclusiv o perioadă de 2 săptămâni de la oprirea
tratamentului cu aceştia, beta-blocante).
Persoanele cu intoleranţă la unele categorii de glucide (conţine zahăr).
Nu administraţi copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Mod de administrare:
Doza recomandată este de un plic la fiecare 4 sau 6 ore, la nevoie. Nu luaţi mai mult
de 5 plicuri în 24 de ore.
Intervalul minim între administrări trebuie să fie de 4 ore.
Reactii adverse:
Creşterea tensiunii arteriale, dureri de cap (cefalee), senzaţie de ameţeală,
27
incapacitatea de dormi (insomnie), nervozitate, vărsături, greaţă, diaree. Iritatii ale pielii,
afectiuni ale ficatului, dificultate la urinare.
Erdosteina
Indicatii:
Erdosteina este utilizata ca terapie secretolitică în afecţiuni bronhopulmonare acute şi
cronice, care sunt însoţite de o tulburare a producţiei şi transportului de mucus şi pentru
fluidificarea mucusului vâscos în cazul afecţiunilor acute şi cronice ale căilor respiratorii.
Medicamentul este destinat utilizării de către adolescenţi şi copii cu greutatea
corporală peste 15 kg.
Contraindicatii:
Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la la erdosteină.
Dacă aveţi funcţia ficatului sau rinichilor sever afectate
Dacă aveţi fenilcetonurie (datorită conţinutului de aspatam).
Dacă aveţi homocistinurie,datorită posibilei interacţiuni a metaboliţilor cu
metabolismul metioninei/cisteinei.
La copii cu greutatea sub 15 kg.
Mod de administrare:
Copii cu greutate corporală cuprinsă între 15 şi 19 kg: 5 ml suspensie orală, de 2 ori pe
zi.
Copii cu greutate corporală cuprinsă între 20 şi 30 kg: 5ml suspensie orală de 3 ori pe
zi.
Copii cu greutate corporală peste 30 kg şi adulţi: 10 ml suspensie orală de 2 ori pe zi.
Reactii adverse:
Foarte rare: durere de cap, alterarea gustului, uscăciunea gurii, greaţă, vărsături,
diaree sau constipaţie, dureri în capul pieptului, urticarie, înroşirea pielii, eczemă.
Fenoximetilpenicilina
Indicatii:
28
Fenoximetilpenicilina este indicata în tratamentul infecţiilor uşoare până la
moderate,acestea includ:
*Infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare
*Scarlatină,
Inflamaţia gâtului, amigdalelor; inflamaţia acută a urechii medii sau a sinusurilor
paranazale; bronşită; pneumonie,
*Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi,
*Plăgi prin muşcătură de animale (la nivelul feţei sau plăgi profunde ale mâinilor) şi
arsuri.
*Prevenirea infecţiilor streptococice şi a complicaţiilor acestora (RAA), durerilor
articulare, tulburări ale coordonării mişcărilor voluntare (coree), inflamaţia rinichilor şi a
tunicii interne a inimii.
*Prevenirea răspândirii bacteriilor după intervenţii chirurgicale minore cum sunt:
scoaterea amigdalelor sau extracţii dentare.
*Prevenirea apariţiei infecţiilor cu anumite microorganisme (pneumococi) la copii cu
siclemie (boală ereditară a celulelor roşii din sânge).
Contraindicatii:
Dacă copilul este alergic (hipersensibil) la fenoximetilpenicilină, la alte peniciline.
Mod de administrare:
Sugari cu vârsta cuprinsă între 3 -12 luni şi cu greutatea corporală între 6 -10 kg - ½
linguriţă dozatoare de 3 ori pe zi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 1- 6 ani şi cu greutatea corporală între 10 – 22 kg
-o linguriţă dozatoare de 3 ori pe zi
Copii cu vârsta cuprinsă între 6- 12 ani şi cu greutatea corporală între 22 – 38 kg - 2
linguriţe dozatoare de 3 ori pe zi.
Reactii adverse:
Reacţiile adverse mai puţin frecvente :greaţă, diaree, vărsături, presiune în partea
superioară a stomacului, inflamaţie la nivelul mucoasei gurii şi a limbii. Dacă în timpul
utilizării apare diaree, trebuie luată în considerare posibilitatea inflamaţiei intestinului gros
(colită pseudomembranoasă); urticarie, mâncărimi.
Reacţiile adverse rare: reacţii alergice ale pielii sub formă de erupţii trecătoare pe piele,
înroşirea pielii, inflamaţia pielii şi formarea de vezicule (eritem polimorf, dermatită
exfoliativă), dureri articulare, febră.
29
Reacţiile adverse foarte rare: anemie (anemie hemolitică), scăderea până la scăderea
severă a numărului de celule albe din sânge (leucopenie, agranulocitoză), creşterea anumitor
celule albe din sânge (eozinofilie), reducerea numărului de trombocite (trombocitopenie),
reacţii severe de hipersensibilitate (şoc anafilactic) cu insuficienţă circulatorie, dificultate în
respiraţie, astm bronşic, înroşirea pielii şi manifestări gastro-intestinale, reacţii fals pozitive
ale testului Coombs (un test de sânge pentru determinarea anticorpilor din celulele roşii).
După administrare orală, aceste reacţii sunt mai rare şi mai uşoare decât cele apărute în
urma administrării pe cale injectabilă.
Ibuprofen
Indicatii:
Ibuprofen este utilizat pentru tratamentul simptomatic, de scurtă durată, al:
- durerii de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt durerea dentară, durerea de cap
- febrei.
Ibuprofen este indicat pentru utilizare la copii cu greutatea de cel puţin 10 kg (cu
vârsta de 1 an), adolescenţi şi adulţi.
Contraindicatii:
In caz de alergie (hipersensibilitate) la ibuprofen.
In caz de antecedente de bronhospasm, crize de astm bronşic, inflamaţie a mucoasei de
la nivelul nasului (rinită), angioedem sau erupţii pe piele (urticarie) după utilizarea acidului
acetilsalicilic (AAS) sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
In tulburări de formare a sângelui, de origine neclară.
In caz de antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală determinate de
tratamentul anterior cu AINS
In caz de ulcer gastric sau ulcer duodenal activ sau hemoragie activă sau în caz de
antecedente de ulcere gastrice sau ulcere duodenale (ulcere peptice) recurente sau hemoragie
recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulcere sau hemoragii dovedite).
In hemoragii vasculare cerebrale sau alte hemoragii active.
In tulburări severe ale funcţiei ficatului sau rinichilor sau în insuficienţa cardiacă
severă.
Deshidratare severă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Mod de administrare:
30
La copii şi adolescenţi dozele recomandate de ibuprofen se calculează în funcţie de
greutate şi se administrează de regulă sub formă de doză unică de 7 - 10 mg/kg corp, până la
maximum 30 mg/kg corp, aceasta reprezentând doză zilnică totală.
Reactii adverse:
Reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro-intestinală.
Alte reactii adverse: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, indigestie, durere
abdominală, scaune negre ca smoala, vărsături cu sânge, stomatită ulcerativă (inflamaţie a
mucoasei de la nivelul gurii, cu ulceraţii), agravări ale tulburărilor intestinale cum sunt colita
ulcerativă şi boala Crohn, gastrita, edem.
Sulfonamide
Indicatii:
Pentru tratament curativ este indicat în:
-infecţii produse de Pneumocystis carinii;
-toxoplasmoză fără atingere cerebrală la pacienţi imunocompetenţi;
-infecţii uro-genitale la bărbaţi, în special în caz de prostatită;
-infecţii ORL (otită sau sinuzită),
-infecţii bronhopulmonare;
-infecţii digestive, febră tifoidă.
Contraindicatii:
Sulfonamidele nu trebuiesc administrate în caz de:
-hipersensibilitate la trimethoprim sau sulfonamide (inclusiv derivaţii de sulfonamide,
antidiabetice de tip sulfonil uree şi diuretice de tip tiazide).
-hepatită acută, insuficienţă hepatică gravă, porfirie hepatică acută;
-afecţiuni hematologice, perturbări hematopoetice, anemie cu deficienţă de acid folic, deficit
de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază;
-insuficienţă renală; în aceste situaţii medicul trebuie să vă investigheze funcţia renală pentru
a vă determina un clearance al creatininei înainte de a decide tratamentul cu acest medicament
şi dozele necesare. În cazul unei insuficienţe renale grave nu trebuie să administraţi acest
medicament.
Administrarea la copii mai mici de 3 luni se va face numai după evaluarea balanţei
beneficiu/risc.
31
Mod de administrare:
Copii intre 6săptămâni-6luni 2-4 ml
Copii intre 6luni-2ani 4-8 ml
Copii intre 2ani-6ani 8-12 ml
Copii intre 6ani-12ani 12-16 ml
Reactii adverse:
Pot aparea reactii advesse precum: umflarea buzelor sau a gatului cu dificultati la
inghitire sau respiratie, colaps, inrosirea pielii sau mancarimi la nivelul pielii, greata, stare de
voma, diaree, anorexie, cefalee, ameteli, oboseala.
Rar pot să apară lipsa de coordonare a mişcărilor musculare, convulsii şi inflamarea
nervoasă periferică.
Salbutamol
Indicatii:
Salbutamol se utilizează pentru tratamentul respiraţiei dificile determinată de
următoarele afecţiuni: astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPOC)
incluzând bronşită cronică si emfizem pulmonary.
Salbutamol se utilizează pentru prevenirea simptomelor astmului bronşic determinat
de: efort fizic; alergeni cum sunt praf, polen, par de pisici, caini si fum de tigara.
Salbutamol lărgeşte căile aeriene permiţând aerului să circule mai uşor.
Contraindicatii:
Nu se utilizeaza salbutamol persoanelor alergice (hipersensibile) la aceasta substanta.
Se cere sfatul medicului pentru utilizarea salbutamolului in urmatoarele situatii:
-afecţiune severă a inimii
-istoric de afecţiuni ale inimii, ritm neregulat al inimii sau angină pectorală
-tensiune arterială crescută severă şi netratată
-o glandă tiroidă hiperactivă
32
-prea puţin potasiu în sânge
-artere largi (anevrism)
-diabet zaharat (se recomandă verificări suplimentare ale glicemiei la iniţierea tratamentului
cu Salbutamol Sandoz 100 micrograme/doză)
-tumoră a glandei suprarenale (feocromocitom). Glandele suprarenale sunt două glande situate
deasupra rinichilor.
Mod de administrare:
Copii şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
-Ameliorarea crizelor: 1-2 inhalări, după nevoie.
-Prevenirea simptomelor determinate de efortul fizic sau alergeni 2 inhalări cu 10-15 minute
înainte de expunere.Doza maximă: 8 inhalări pe zi
Copii cu vârsta sub 12 ani:
-Ameliorarea crizelor: 1 inhalare, după nevoie.
-Simptomelor determinate de efortul fizic sau alergeni 1 inhalare sau 2 la nevoie, cu 10-15
minute înainte de expunere.Doza maximă: 8 inhalări pe zi.
Reactii adverse:
Frecvente: tremurături,ritm rapid al inimii, durere de cap, crampe musculare.
Mai puţin frecvente: ritm rapid al inimii, iritaţie la nivelul gurii şi gâtului.
Rare: scădere a concentraţiei de potasiu în sânge, bufeuri,
Foarte rare: scădere a tensiunii arteriale, colaps, creştere a excitabilităţii, halucinatii, tulburari
ale somnului durere in piept, erupţie tranzitorie la nivelul pielii cu mâncărime.
Paracetamol
33
Indicatii:
Paracetamolul este utilizat pentru a ameliora durerea uşoară până la moderată şi pentru
a reduce febra.
Paracetamolul poate fi utilizat pentru a ameliora durerea de cap, de dinţi, durerea
menstruală , durerea musculară precum şi febra asociată cu răceala.
Contraindicatii:
Nu se administreaza paracetamol persoanelor alergice (hipersensibile) la aceasta
substanta.
Se cere sfatul medicului daca copilul are urmatoarele afectiuni:
-boli ale rinichilor sau ale ficatului (inclusiv sindrom Gilbert sau hepatită);
-copilul este deshidratat sau are tulburări de nutriţie cauzate, de exemplu, de anorexie sau de
nutriţie deficitară;
-anemie hemolitică (distrugere anormală a celulelor roşii din sânge);
-deficit al unei anumite enzime, numită glucozo-6 fosfat-dehidrogenază;
-daca copulul ia alte medicamente care conţin paracetamol, deoarece acest lucru poate afecta
sever ficatul;
-astm bronşic sau copilul este sensibil la acidul acetilsalicilic.
Mod de administrare:
Doza zilnică recomandată de paracetamol la copii şi adolescenţi este de : 10-15 mg/kg
la interval de 4 până la 6 ore, maxim de 4 ori pe zi.
Reactii adverse:
Reacţii adverse rare:
-Modificări ale plachetelor sanguine (tulburări de coagulare), modificări ale celulelor stem
(modificări ale celulelor formatoare de celule sanguine din măduva osoasă).
-Reacţii alergice
-Depresie, confuzie, halucinaţii
-Tremor, dureri de cap
-Tulburări de vedere
-Edeme (acumulare anormală de lichide sub piele
-Dureri abdominale, sângerări gastrice sau intestinale, diaree, greaţă, vărsături
-Funcţie a ficatului anormală, insuficienţă hepatică, icter (cu manifestări cum sunt
34
îngălbenirea pielii şi a albului ochilor), necroză hepatică (distrugere a celulelor ficatului)
-Erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, transpiraţii, urticarie, angioedem cu simptome cum
sunt umflarea feţei, buzelor, gâtului sau limbii
-Ameţeli, stare generală de rău (maleză), febră, sedare, interacţiuni cu alte medicamente
-Supradozaj şi intoxicaţii
35
Trimebutina
Indicatii:
Trimebutina este utilizata în cazul durerii din cadrul bolilor digestive sau biliare,
corectează tulburările tranzitului gastrointestinal care sunt legate de aceste afecţiuni.
Contraindicatii:
Nu se administreaza trimebutina copiilor care prezinta intoleranţă la fructoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză şi galactoză sau insuficienţă a zaharazei- izomaltazei (boli
ereditare rare).
Mod de administrare:
-copii cu vârsta sub 6 luni: 2,5 ml de 2-3 ori pe zi,
-copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 1 an: 5 ml de 2 ori pe zi,
-copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani: 5 ml de 3 ori pe zi,
-copii cu vârsta peste 5 ani: 10 ml de 3 ori pe zi, adică aproximativ 4,8 mg pentru
fiecare kilogram de greutate corporală, pe zi (4,8 mg/kg şi zi).
Reactii adverse:
Rareori, au fost observate reacţii la nivelul pielii.
36
Capitolul 4
37
Antigene pertussis:
Anatoxină pertussis: 2,5 micrograme
Hemaglutinine filamentoase: 5 micrograme
Pertactină: 3 micrograme
Fimbrii de tip 2 şi 3: 5 micrograme
Adsorbite pe fosfat de aluminiu: 1,5 mg (0,33 mg aluminiu)
Celelalte componente sunt: fenoxietanol, apă pentru preparate injectabile.
38
Doza crescută - până la 70 mg/ kg de greutate corporală pe zi (pe baza componentei
amoxicilină) , administrată in două prize.
Concentratii: Fiecare 5 ml de suspensie orală conţi: amoxicilină 400 mg (sub formă de
trihidrat de amoxicilină) şi acid clavulanic 57 mg (sub formă de sare de potasiu).
Raportul amoxicilină/acid clavulanic este de 7/1.
40
Amoxicilină/Acid Clavulanic , pulbere pentru suspensie orala, 200 mg/28,5
mg/5 ml, 400 mg/57 mg/5 ml
41
Azro 200 mg/5 ml, pulbere pentru suspensie orală
- infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringită bacteriană, amigdalită, sinuzită, otită
bacteriană;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită acută şi cronică acutizată, pneumonie
interstiţială şi alveolară;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi - eritem cronic migrator (prima fază a boreliozei Lyme),
erizipel, impetigo, piodermită;
42
- boli infecţioase cu transmitere sexuală - uretrită necomplicată/cervicită.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la azitromicină, la alte antibiotice macrolidicee sau la
oricare dintre excipienţii produsului.
Mod de administrare: Nu există date disponibile cu privire la administrarea la copiii sub 6
luni.
La copii, doza zilnică recomandată este de 10 mg azitromicină/kg, în priză unică, administrată
timp de 3 zile.
La copiii cu greutate mai mică de 45 kg se va administra azitromicina sub formă de suspensie
orală.
La copiii cu greutatea peste 45 kg se poate administra aceeaşi doză ca la adulţi.
Pentru copiii cu greutate de până la 15 kg (sub 3 ani), doza se măsoară cu ajutorul pipetei.
Pipeta este gradată, cu diviziuni de 0,25 ml, fiecare diviziune corespunzând la 10 mg
azitromicină.
Pentru copiii cu greutate peste 15 kg, suspensia se va administra cu linguriţa dozatoare,
conform recomandărilor următoare:
- 15-25 kg (3-7 ani): 5 ml suspensie reconstituită (200 mg azitromicină) o dată pe zi timp de
3 zile.
- 26-35 kg (8-11 ani): 7,5 ml suspensie reconstituită (300 mg azitromicină) o dată pe zi timp
de 3 zile.
Concentratii: 5 ml suspensie reconstituită conţin azitromicină 200 mg sub formă de
azitromicină dihidrat şi excipienţi: pulbere pentru suspensie orală: zaharoză, fosfat trisodic,
benzoat de sodiu, hidroxipropilceluloză, guma Xanthan, aromă de cireşe, aromă de banane;
solvent pentru reconstituirea suspensiei: apă purificată.
43
diverselor afecţiuni.
Biofen ameliorează durerea uşoară sau moderată (durere în gât, durere de dinţi sau
durerea determinată de apariţia dinţilor, durere de cap şi alte tipuri de durere, cum sunt cele
asociate luxaţiilor, inflamaţiilor de la nivelul urechii etc.
Contraindicatii: Nu administraţi Biofen copiilor care:
Sunt alergici (hipersensibili) la ibuprofen sau la oricare dintre celelalte componente ale
Biofen;
Au prezentat reacţii alergice, cum sunt astm bronşic, secreţii nazale, erupţie trecătoare
pe piele însoţită de mâncărime sau umflare a buzelor, feţei, limbii sau a gâtului (laringe) după
ce aţi utilizat medicamente care conţin acid acetilsalicilic sau alte AINS;
Au avut ulcer sau sângerări la nivelul stomacului sau duodenului (porţiunea iniţială a
intestinului subţire) determinate de utilizarea anterioară a AINS;
au ulcer sau sângerări la nivelul stomacului sau duodenului sau dacă au avut 2 sau mai multe
astfel de episoade în trecut;
Au insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă severă, inclusiv boală cardiacă
coronariană (afectare a funcţiilor ficatului, rinichilor sau ale inimii)
sunt deshidrataţi (au pierdut lichide prin vărsături, diaree sau prin consum insuficient de
lichide).
Prezintă orice sângerare activă (inclusiv la nivelul creierului)
Au o afecţiune de origine necunoscută care determină formarea anormală a celulelor
sanguine.
Sunt în ultimul trimestru de sarcină (cazuri extrem de rare la copii cu vârsta sub 12
ani).
Mod de administrare: Doza zilnică recomandată de Biofen este de 20-30 mg ibuprofen/kg
administrată pe cale orală, administrată în mai multe prize. In funcţie de vârsta copilului, se
administrează următoarele doze, utilizând linguriţa dozatoare:
Sugari cu vârsta între 3-12 luni:
Doza recomandată este de 50 mg ibuprofen (2,5 ml suspensie orală Biofen), de 3ori pe zi.
Copii cu vârsta între 1-3 ani:
Doza recomandată este de 100 mg ibuprofen (5 ml suspensie orală Biofen), de 3 ori pe zi
Copii cu vârsta între 4-6 ani:
Doza recomandată este de 150 mg ibuprofen (7,5 ml suspensie orală Biofen), de 3 ori pe zi.
Copii cu vârsta între 7-9 ani:
44
Doza recomandată este de 200 mg ibuprofen (10 ml suspensie orală Biofen), de 3 ori pe zi.
Copii cu varsta intre 9-12 ani:
Doza recomandată este de 250 mg ibuprofen (15 ml suspensie orală Biofen), de 3 ori pe zi.
Biofen nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 3 luni.Tratamentul febrei post-vaccinare.
Doza recomandată este de 50 mg ibuprofen (2,5 ml suspensie orală Biofen) urmată, la nevoie,
de o altă doză de 50 mg ibuprofen (2,5 ml Biofen suspensie orală), la interval de 6 ore. Nu
trebuie administrat mai mult de 5 ml suspensie orală Biofen (100 mg ibuprofen) într-un
interval de 24 de ore. Tratamentul cu Biofen trebuie să fie de scurtă durată.
Concentratii: Substanţa activă este ibuprofenul. Fiecare mililitru de suspensie orală conţine
ibuprofen 20 mg. 5 ml suspensie orală conţin ibuprofen 100 mg.
Celelalte componente sunt: glicerol, gumă Xanthan, maltitol lichid, polisorbat 80,
zaharină sodică, acid citric monohidrat, p-hidroximetil benzoat de sodiu, p-hidroxipropil
benzoat de sodiu, aromă de căpşuni, apă purificată.
45
Acțiune terapeutică: Anti- inflamatoare nesteroidieană.
Indicatii: Brufen suspensie orală este utilizat pentru calmarea durerii de intensitate uşoară
până la moderată, în afecţiunile reumatice (poliartrită reumatoidă, osteoartrită) şi durerile
menstruale la adulţi şi adolescenţi peste 12 ani.
Pentru copiii între 6 luni şi 12 ani, Brufen suspensie orală este utilizat în cazul afecţiunilor
dureroase acute şi febră, asociate răcelii obişnuite.
Contraindicatii: Nu se ia brufen in urmatoarele cazuri:
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ibuprofen sau la oricare din celelalte
componente
-dacă sunteţi în ultimul trimestru de sarcină
-dacă aveţi o tendinţă crescută de sângerare
-dacă suferiţi de boli hepatice sau renale severe
-dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă severă
-dacă suferiţi de ulcer gastric sau duodenal, sau dacă aţi suferit de ulcer gastric sau
duodenal in trecut în urma tratamentului cu Brufen sau un produs similar.
Mod de administrare:
Doza uzuală pentru adolescenţi de peste 12 ani:
În afecţiunile reumatice: 20-35 ml (400-700 mg) de trei ori pe zi. Faceţi o pauză de 4-6 ore
între doze. Pentru o ameliorare mai rapidă a rigidităţii matinale, prima doză poate fi luată pe
stomacul gol.
Doza zilnică maximă: 2400 mg.
Dureri menstruale: 20 ml (400 mg) o dată până la de trei ori pe zi, în funcţie de caz. Faceţi o
pauză de 4-6 ore între doze. începeţi tratamentul la primele semne ale durerii menstruale.
Durere acută şi febră, asociate unei răceli, la copii între 6 luni şi 12 ani: 5-7,5 mg
ibuprofen/kg masă corporală, în doză unică sau 20-30 mg/kg greutate corporală pe zi, după
cum urmează:
7-10 kg (6-12 luni) - 2,5 ml de 3 ori pe zi
10-14,5 kg ( 1-2 ani) - 2,5ml de 3-4 ori pe zi
14,5-25 kg (3-7 ani) - 5 ml de 3-4 ori pe zi
25-40 kg( 8-12 ani- 10 ml de 3-4 ori pe zi
Concentratii:
Substanţa activă este ibuprofenul.
Celelalte componente sunt conservanţi (metil parahidroxibenzoat (E218), propil
46
parahidroxibenzoat (E216), benzoat de sodiu (E211)), zahăr, acid citric monohidrat, glicerol,
sorbitol E240, caolin, polisorbat 80, aromă (portocală), colorant (galben amurg (E110)), agar,
apă purificată.
48
dozatoare gradată la 2,5 ml, 5 ml, 7,5 ml, 10 ml şi 15 ml.
Flacon de 125 ml: conţine 76,25 g granule pentru suspensie orală şi o seringă
dozatoare gradată.
Celelalte componente sunt: polisorbat 80, aromă naturală de portocale (ulei esenţial de
portocale pe suport de gumă arabică), zahăr, colorant Galben amurg (E 110).
49
adolescenţi sau adulţi.
Contraindicatii: Nu se administreaza acest vaccine unui copil daca:
-copilul este hipersensibil (alergic) la substanţele active sau oricare dintre componentele
vaccinlui Encepur Copii (de exemplu, neomicină sau gentamicină).
-copilul suferă de afecţiuni acute, care necesită tratament. Vaccinul va fi administrat
numai după cel puţin două săptămâni de la recuperarea totală.
-copilul suferă complicaţii după o imunizare anterioară cu Encepur Copii.
O imunizare ulterioară cu acelaşi tip de vaccin nu trebuie realizată până când cauzele
complicaţiilor nu sunt clarificate.
Mod de administrare: Schema de vaccinare convenţională (obişnuită):
Doza 1 (ziua 0) - 0,25 ml
Doza 2 (1 - 3 luni de la primovaccinare) - 0,25 ml
Doza 3 (9 - 12 luni după a doua vaccinare) - 0,25 mlSuspensia trebuie agitată bine
înainte de utilizare.
Encepur Copii se injectează intramuscular, preferabil în braţ.
Dacă e nevoie, de exemplu la pacienţii cu diateza hemoragică (tendinţa crescută de a
prezenta o hemoragie abundentă), produsul se poate injecta subcutanat (sub piele).
A nu se injecta vaccinul intravascular!
Concentratii: Substanţa activă este virus TBE inactivat, tulpina K23, crescut pe culturi
celulare de fibroblaşti de pui. Fiecare doză (0,25 ml suspensie) de vaccin conţine de 0,75 ^g
de virus TBE dezactivat şi hidroxid de aluminiu hidratat (0,15 - 0,2 mg mg Al 3+).
Celelalte componente sunt TRIS-(hidroximetil)-aminometan,clorura de sodiu, apa pentru
preparate injectabile, zahăr şi urme de clortetraciclină, gentamicină, neomicină şi
formaldehidă.
50
Contraindicatii: Nu utilizaţi Erdomed:
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la la erdosteină sau la oricare dintre celelalte
componente ale Erdomed
-dacă aveţi funcţia ficatului sau rinichilor sever afectate
-dacă aveţi fenilcetonurie (datorită conţinutului de aspartam).
-dacă aveţi homocistinurie,datorită posibilei interacţiuni a metaboliţilor cu
metabolismul metioninei/cisteinei.
-la copii cu greutatea sub 15 kg.
Mod de administrare: Copii cu greutate corporală cuprinsă între 15 şi 19 kg: 5 ml
suspensie orală, de 2 ori pe zi.
Copii cu greutate corporală cuprinsă între 20 şi 30 kg: 5ml suspensie orală de 3 ori pe
zi.
Copii cu greutate corporală peste 30 kg: 10 ml suspensie orală de 2 ori pe zi.
Concentratii: Substanţa activă este erdosteina. 5 ml suspensie orală conţin 175 mg
erdosteină.
Celelalte componente sunt: zahăr, aspartam, benzoat de sodiu, amidonglicolat de
sodiu, zaharină sodică şi aromă de portocală.
52
53
IBALGIN BABY, suspensie orală, 100 mg/5 ml
54
Pentru tratamentul febrei post-imunizare: se administrează o doză de 2,5 ml suspensie
orală IBALGIN BABY (50 mg ibuprofen) urmată, dacă este necesar, de o altă doză de 2,5 ml
suspensie orală IBALGIN BABY, la intervale de 6 ore. Nu trebuie administrate mai mult de
100 mg ibuprofen într-un interval de 24 ore. Dacă, după 3 zile, febra nu se ameliorează, se
recomandă reevaluarea diagnosticului şi tratamentului.
Concentratii: - Ibalgin contine ibuprofen 100 mg.
Celelalte componente sunt: sorbitol, celuloză dispersabilă RC 591, carmeloză sodică
9M 31F, acid citric monohidrat, benzoat de sodiu, aromă de zmeură, zaharină sodică,
polisorbat 60, extract roz de antocianină, apă purificată.
57
NASOBEC, spray nazal, suspensie, 50 μg/doză
58
Nasonex, spray nazal, suspensie, 50 micrograme/pulverizare
dacă aveţi sau aţi avut o reacţie alergică la Nasonex sau la oricare dintre componenţii acestuia.
Spuneţi medicului dumneavoastră astfel încât să vă poată recomanda un alt medicament;
dacă aveţi o infecţie la nivelul nasului;
dacă vi s-a efectuat recent o intervenţie chirurgicală la nivelul nasului sau dacă v-aţi rănit la
nas. Trebuie să aşteptaţi să vă vindecaţi înainte de a începe să utilizaţi spray-ul nazal.sau ale
rinitei perene.
Contraindicatii: Nasonex nu trebuie utilizat:
-dacă aveţi sau aţi avut o reacţie alergică la Nasonex sau la oricare dintre componenţii
acestuia. Spuneţi medicului dumneavoastră astfel încât să vă poată recomanda un alt
medicament;
-dacă aveţi o infecţie la nivelul nasului;
-dacă vi s-a efectuat recent o intervenţie chirurgicală la nivelul nasului sau dacă v-aţi
rănit la nas.
Trebuie să aşteptaţi să vă vindecaţi înainte de a începe să utilizaţi spray-ul nazal.
Mod de administrare: Pentru copii cu vârste peste 12 ani doza recomandată este de câte 2
pulverizări (50 micrograme/pulverizare) în fiecare nară, o dată pe zi (200 micrograme/zi).
Din momentul în care simptomele sunt controlate, medicul dumneavoastră vă poate
recomanda să reduceţi doza la câte 1 pulverizare (50 micrograme/pulverizare) în fiecare nară,
o dată pe zi (100 micrograme/zi).
La copiii cu vârste cuprinse între 6-11 ani doza recomandată este de câte 1 pulverizare
(50 micrograme/pulverizare) în fiecare nară, o dată pe zi (100 micrograme/zi).
59
NUROFEN PENTRU COPII, cu aromă de căpşuni, Suspensie orală, 100 mg/5
ml
60
copii (50 mg ibuprofen) de 3 ori pe zi.
De la 1-3 ani: doza recomandată este de câte 5 ml suspensie orală Nurofen pentru
copii (100 mg ibuprofen) de 3 ori pe zi.
De la 4-6 ani: doza recomandată este de câte 7,5 ml (5 ml+2,5 ml) suspensie orală
Nurofen pentru copii (150 mg ibuprofen), de 3 ori pe zi.
De la 7-9 ani: doza recomandată este de câte 10 ml (5 ml+5 ml) suspensie orală
Nurofen pentru copii (200 mg ibuprofen), de 3 ori pe zi.
De la 10-12 ani: doza recomandată este de câte 15 ml (5 ml+5 ml+5 ml) suspensie
orală Nurofen pentru copii (250 mg ibuprofen), de 3 ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza recomandată.
Concentratii: 5 ml suspensie orală conţin, ca substanţă activă, 100 mg ibuprofen şi
excipienţi: polisorbat 80, glicerină, maltitol lichid, zaharină sodică, acid citric monohidrat,
citrat de sodiu, gumă Xantan, clorură de sodiu, aromă de căpşuni (Strawberry 500244E),
bromură de domifen, apă purificată.
62
hidroxibenzoat de n-propil (E 216) aromă tutti frutti, oxid galben de fier, zaharină sodică,
carmeloză sodică, acid citric monohidrat, silicat de aluminiu şi magneziu, citrat trisodic
dihidrat, sorbitol, apă purificată.
64
Substanța activă: Sulfonamide.
Acțiune terapeutică: Combinaţii de sulfonamide cu trimethoprim.
Indicatii: Pentru tratament curativ este indicat în:
-infecţii produse de Pneumocystis carinii;
-toxoplasmoză fără atingere cerebrală la pacienţi imunocompetenţi;
-infecţii uro-genitale la bărbaţi, în special în caz de prostatită;
-infecţii urinare joase (cistită acută) necomplicate la femei sub 65 ani - se poate administra
o singură doză;
-infecţii ORL (otită sau sinuzită), de preferat pe baza antibiogramei;
-infecţii bronhopulmonare;
-infecţii digestive, febră tifoidă.
Contraindicatii: Sumetrolim suspensie orală nu trebuie administrat în caz de:
-hipersensibilitate la trimetoprim şi/sau sulfonamide (inclusiv derivaţii de sulfonamide,
antidiabetice de tip sulfonil uree şi diuretice de tip tiazide) sau la oricare din excipienţii
produsului;
-hepatită acută, insuficienţă hepatică gravă, porfirie hepatică acută;
-afecţiuni hematologice, perturbări hematopoetice, anemie cu deficienţă de acid folic,
deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază;
-insuficienţă renală; în aceste situaţii medicul trebuie să vă investigheze funcţia renală
pentru a vă determina un clearance al creatininei înainte de a decide tratamentul cu acest
medicament şi dozele necesare. În cazul unei insuficienţe renale grave nu trebuie să
administraţi acest medicament.
Pacienţii hemodializaţi pot primi tratament cu Sumetrolim.
-copii prematuri cu vârsta sub 1 an, copii născuţi normal cu vârsta sub 6 săptămâni.
Administrarea la copii mai mici de 3 luni se va face numai după evaluarea balanţei
beneficiu/risc.
Mod de administrare:
Copii cu varsta intre 6săptămâni-6luni 2-4 ml la fiecare 12 ore.
Copii cu varsta intre 6luni-2ani 4-8 ml la fiecare 12 ore.
Copii cu varsta intre 2ani-6ani 8-12 ml la fiecare 12 ore.
Copii cu varsta intre 6ani-12ani 12-16 ml la fiecare 12 ore.
Concentratii: Sumetrolim contine: sulfametoxazol 2,5 g/100 ml şi trimetoprim 0,5 g/100 ml.
Celelalte componente sunt: zahăr, gumă xantan, alcool anisic, parahidroxibenzoat de metil,
65
Ariavit Ponceau 4R (E124), zaharină sodică, apă purificată.
66
Concentratii: Fiecare doză conţine salbutamol 100 micrograme.
Cealaltă componentă este gazul propelant HFA 134a (1,1,1,2-tetrafluoroeran).
Capitolul 5
Concluzii
68
Pentru practica medico-farmaceutica , suspensiile prezinta un interes crescand
Este tot mai mare diversitatea preparatelor ce pot fi conditionate sub aceasta forma,
datorita progresului facut in ultima vreme in cunoasterea mecanismului de actiune a unui
numar insemnat de agenti de stabilizare a acestor sisteme disperse.
Datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta suspensiile , prepararea lor , atat in
farmacie ,cat si in industrie , cunoaste o dezoltare accentuata.
Sub forma de suspensii se administreaza mai ales medicamente insolubile.
Farmacopeea Romana nu prevede formule oficiale pentru suspensii , iar prepararea lor
se face atat in industrie , cat si in farmacie.
FR X precizeaza ca suspensiile pot sedimenta in timp, dar dupa o agitare de 1-2
minute trebuie sa se redisperseze, iar omogenitatea sa fie mentinuta pe toata durata
tratamentului.
69
Bibliografie
www.anatomie.romedic.ro
www.csid.ro|medicamente| (dictionar de medicamente)
www.medicamente.romedic.ro
medicamente-suspensii.blogspot.ro
70