Formele şi funcţiile banilor

Abordarea conceptuala – care presupune evidentierea esentei materiei prin continutul ei, definind
ce reprezinta acestea;
Abordarea functionala – care prevede explicarea subiectului prin functiile exercitate de ea, definind
ce face acestea;
Abordarea formala – impune necesitatea unor reglementari stricte juridice, constituirea unui cadru
normativ, strict delimitat.

Adam Smith scria: „Banii sunt instrument general al comerţului prin intervenţia căruia mărfurile se
cumpără şi se vând”;

Celebrul economist american Paul Samuelson scrie că banii sunt un „mijloc modern de schimb şi
unitatea etalon în care se exprimă preţurile şi obligaţiunile”;

în literatura economică americană abordarea funcţională este cel mai frecvent folosită. Spre
exemplu: „Banii – mijloc de plată pentru mărfuri şi servicii, mijloc de măsurare a valorii şi mijloc de
păstrare (acumulare) a valorii”. Sau o calificare mai puţin riguroasă, însă acceptată în
macroeconomie, defineşte banii ca „stoc de active utilizate pentru efectuarea tranzacţiilor”;

Moneda moderna este rezultatul întregii dezvoltări a societăţii umane, care înglobează
revoluţiile tehnico-ştiinţifice şi sociale, transformările relaţiilor de producţie, progresele tehnicilor,
mecanismelor şi instrumentelor monetare etc. Este instrumentul economic fundamental creat prin
decretare, cu atribuirea a proprietăţilor extrinseci de etalon al valorii şi de mijloc legal de plată,
devenit, în rezultat, şi cel mai preferabil mijloc de rezervă a valorii.
Mijloc de măsurare a valorii banii se folosesc pentru măsurarea, estimarea și compararea
valorii diferitelor bunuri. Grație acestei atribuții, moneda înlătură inconvenientul stabilirii
echivalentului reciproc între toate bunurile din economie. Funcția de măsurare a valorii este cea
dintâi care se mainifestă în derularea fenomenului monetar, fiind, totodată, și cea fundamental a
monedei.
Mijloc de circulație banii servesc ca “mijloc de transport” pentru valoare, evoluând în rol de
intermediar general al schimbului social de bunuri. În această funcţie, moneda permite separarea în
timp a cumpărării de vânzare, făcând posibil ca actul vânzare-cumpărare să se disperseze în
tranzacţii distincte.
Generalizarea funcţiei monedei ca mijloc de circulaţie a valorii are drept suport folosirea banilor ca
mijloc de schimb, mijloc de plată, instrument al tranzacţiilor etc.
Mijloc de rezervă a valorii prin această funcţie a monedei are loc acumularea valorii obţinute în
urma vânzării bunurilor, obţinerii veniturilor etc., pentru efectuarea tranzacţiilor în viitor. Prin
manifestarea acestei funcţii, puterea de cumpărare se transferă din prezent în viitor.
Măsurarea valorii este funcţia principală a banilor. Banii ca etalon al valorii se folosesc pentru
estimarea şi compararea valorii diferitor mărfuri şi servicii.

Moneda-marfă(paleo-moneda) aceasta este cea dintâi formă a monadei, când, în funcţie de

echivalent general, erau utilizate diferite bunuri materiale sau abstracte. Gama bunurilor este foarte
largă şi diferă în aspect teritorial, geografic, naţional etc.
Piesele din metale nobile în această formă, apare moneda propriu-zisă. Ea este confecţionată
din electrum, argint, aur. Monedele divizionare şi cele cu valoare mică erau confecţionate din
metale comune: fier. aramă şi diferite aliaje.

Banii de hîrtie banii în această formă, apar ca bilete de bancă (bancnote) și bilete de trezorerie.
Acești bani nu posedă valoare intrinsecă, iar funcţionarea lor se sprijină pe încrederea că aceştia vor
fi acceptaţi în plăţi.

Banii de cont aceasta este forma dematerializată a banilor, care apar ca înscrisuri în conturile
bancare. Din aceste motive, ei au fost denumiţi şi bani scriptici.

Instrumentele de plată în această formă banii sunt reprezentaţi de asemenea efecte

comerciale, precum cambia, cecul, warantul etc.
Paleomonedele - sunt mărfuri sau obiecte diverse, cel mai adesea puţin perisabile (bunuri
care se strică, se alterează uşor; supus stricăciunii, alterării, supus dispariţiei), care au fost utilizate
în anumite momente ale evoluţiei socetăţii pentru a efectua nu numai cumpărături curente, ci şi
pentru a plăti impozite sau ca elemente de zestre.

Moneda marfă era divizată în :

1. Moneda-marfă “consumabilă”
2. Moneda marfa ,,neconsumabilă“

Moneda-marfă “consumabilă” - această ,,monedă primitivă” putea fi aleasă dintre bunurile

utilitare, în general era vorba de marfurile care apareau astfel în funcţie de tipul de societate:
ceriale în societăţi agricole, animale în societăţi păstoreşti, oale sau stofe în societăţi care aveau
relaţii comerciale cu exteriorul, arme în societăţi răsboinice.
Moneda marfa ,,neconsumabilă“ – reprezenta marfuri sau obiecte fără nici o valoare utilitară şi
neavînd decît o funcţie monetară.
Cea mai cunoscută dintre aceste monede –marfă neconsumabile a fost “cauri” - mică cochilie de
aproximativ 2 cm, recoltată din Oceanul Indian, care devine un fel de moneda de schimb
intenatională utilizată în multe regiuni ale Asiei si Africii.

banii pot fi: de metal, de hârtie, de cont.

Bani de metal reprezintă piesele din metal (aramă, bronz, fier, argint, aur, electrum, platină etc.)
care îndeplinesc funcţiile banilor.

Banii de hârtie, fiind asemenea numiţi deoarece sunt confecţionaţi din hârtie, reprezintă semnul
banilor, sunt reprezentanţi a banilor cu valoare intrinsecă. Banii de hârtie îmbracă diverse forme
concrete: bancnote, bani de tezaur etc.

Bani de cont sau bani scripturali reprezintă disponibilităţile aflate în conturile bancare şi în
circulaţia între aceste conturi prin operaţii de virament sau transfer între conturi.

Biletul de bancă (bancnota) este un instrument de credit de circulaţie monetară emis de Banca
Centrală. Bancnota a apărut şi s-a dezvoltat în anumite circumstanţe: extinderea modului de
vânzare-cumpărare a mărfurilor contra unei promisiuni scrise de plată la un anumit termen.
Biletele de trezorerie sunt emise de Ministerul Finanţelor sau de Trezoreria de Stat, fară
garanţie materială, în general, în cupiuri de valoare redusă, în scopul acoperirii nevoilor financiare
ale statului.

Banii sunt: cu valoare intrinsecă şi de origine creditară.

Banii cu valoare intrinsecă sunt banii-marfă - valorile materiale care funcţionează în rol de bani
şi banii bătuţi din metale nobile.

Banii creditari este denumirea generică a semnelor băneşti care au la origine operaţie de credit
(cambia, bancnota, cec, biletul la ordin etc.).

Moneda metalică se divizează:

Monedă cu valoare intrinsecă – valoarea ei nominală corespunde cu însăşi valoarea metalului
preţios (se băteau din aur şi argint).
Moneda fără valoarea integrală (intrinsecă) – este acea monedă care nu conţine metal preţios, dar
are o anumită valoare nominală, fixată de autoritatea statală (se băteau din aluminiu şi din alte
metale).

Cambia este denumirea generică pentru efectele de comerţ, care reprezintă titluri negociabile care
fac dovada existenţei unei creanţe într-o sumă concretă şi plătibilă imediat sau pe termen scurt, de
regulă, până la 90 de zile.

Biletul la ordin este o formă mai simplă a cambiei care reflectă relaţiile numai dintre doi
parteneri - beneficiar şi plătitor. Emitentul biletului la ordin este plătitorul (debitorul), care se
angajează ferm să plătească la scadenţă suma înscrisă pe document.

Trata constă într-un înscris prin care creditorul, numit „trăgător”, dă ordin debitorului, numit „tras”
să achite, la o anumită dată sau la prezentare, o sumă de bani determinată unei terţe persotme.
intitulată „beneficiar” sau la ordinul acesteia.

Cecul este instrumentul de plată folosit de titularii conturilor bancare, fiind creat prin depunerea
banilor în conturile respective. Emitentul (trăgătorul) prin aceasta dă dispoziţie băncii (trasul) să
achite din contul curent al său suma înscrisă pe cec fie la ordinul titularului contului, fie la ordinul
unui terţ indicat, fie la ordinul purtătorului (beneficiarului).
Warantul este titlul de creanţă utilizat în comerţ. Acesta este eliberat (se compune dintr-o recipisă
care constituie titlul de proprietate) de antrepozit deţinătorului ca dovadă a depunerii mărfii
(produse industriale, agricole, petroliere etc.) la depozitul de păstrare şi vânzare (casa de expediţii).

Banii sunt: principali şi divizionari.

Banii principali sunt reprezentaţi de unitatea monetară şi multiplii ei.
Banii divizionari sunt submultiplii unităţii monetare.
Banii fiduciari sau fictivi sunt banii fără valoare proprie care circulă numai în virtutea încrederii
acordate de deţinătorii lor autorităţii emitente.

Banii de război sunt banii emişi de o putere străină ocupantă pe teritoriul ţării stăpânite.