Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
“O simplă plimbare prin Bucureşti poate spune mai mult decât o arhivă întreagă,
arhitectura, urbanismul, monumentele “fiind ele însele materializări ale ideologiei (sau
mitologiei)”. (Lucian Boia, 1995).
Spaţiul “noului Centru Civic” al Bucureştiului căruia îi dedicăm întreaga lucrare a
devenit, în numai câţiva ani, dintr-o “Măreaţă ctitorie … operă arhitectonică monumentală,
reprezentativă pentru cea mai luminoasă epocă din istoria ţării”, un “eşec al arhitecturii
totalitare”, un “anti-spaţiu arhitectural”, “o prezenţă nedorită în viaţa oraşului”, “o tragedie
culturală” în imaginarul edililor. Să fie motivul acela că acest spaţiu construit “încarnează”
ideologia unui regim politic “ de tristă amintire”? Sau motive exclusiv estetice?
Dacă “amplul proiect de reamenajare urbană” din perioada comunismului trebuia
justificat printr-un anumit tip de discurs ideologic oficial, care sunt în prezent elementele
discursului edililor-specialişti care vor susţine ideologic amenajările ulterioare pe care le va
suferii acest spaţiu?
Care sunt miturile care legitimează aceste intervenţii urbane în prezent şi care au fost
cele din perioada comunismului?
Există un “fond mitologic comun” al discursurilor care însoţesc acest spaţiu în
perioada comunistă şi cea actuală?
Abordarea noastră este axată în principal de calităţile simbolice ale acestui spaţiu
urban aflat la conjuncţia imaginarului politic cu cel social.
Pagina 1 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 2 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- Un alt invariant al totalitarismului a fost ura constantă faţă de religie, în special faţă
de creştinism, deşi Nikolai Berdiaev remarcă, mai ales în cazul propagandei bolşevice
caracterul mistic al totalitarismului.
- Conceptul de “mase” este un alt invariant al totalitarismului.
În lumea “totalitară”, masele sunt “fagocitate” de către spaţiu, dând individului starea
şi sentimentul deplinei integrări în masele care devin unicul element dominator, capabil de a
conferi dimensiune puterii recent cucerite. Individul se sublimează în mase care nu pot fi
contrapuse decât unui unic personaj, care la sacra maselor devine unica lor expresie. În
regimurile totalitare se manifestă “mitul festiv” tradus prin apariţia unor ample ritualuri de
mase, menite să glorifice Puterea existentă.
Arhitectura totalitară
Pagina 3 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 4 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
“Omul nou” era privit ca un constructor capabil să realizeze ştiinţific “noua societate
progresistă”, “expresie a unui stat absolut, a unui stat cu o splendidă arhitectură a legitimităţii
şi continuităţii, capabil să înfrunte secolele”.
Stalin era gratificat în propaganda sovietică în mod conştient ca fiind “primul arhitect
şi constructor al pământului nostru natal sovietic”.
Hitler, întrebat de ce nu a devenit arhitect, după ce studiase la Viena arhitectura de
interior, a răspuns: “Deoarece în schimb am decis să devin arhitectul celui de-al Treilea
Reich”;
- arhitectura totalitară se mai caracterizează prin:
simplificarea retorico-monumentală;
sfidarea categoriilor spaţiale şi temporale prin scara gigantică “megalomană”;
utilizarea de “materiale ale veşniciei” pentru a încredinţa posterităţii, deci istoriei, un
mesaj peren.
Pagina 5 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 6 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Urbanism totalitar
În lucrarea sa “Arhitectura şi Puterea” arh. Ioan Augustin scrie că: “În plan urbanistic,
arhitecturile dictatoriale opun masivelor construite imense spaţii goale, ignorând orice
proporţii, orice compoziţie urbană … . Acestea nu sunt pieţe ale oraşelor ci ale maselor
grupate la parăzi festiviste”.
În eseul “O analiză comparată a limbajului totalitar în arhitectură”, arh. Mariana Celac
face distincţia dintre două tipuri de operaţiuni urbanistice:
operaţiunea urbanistică de tip “deliberat” – prin care înţelege o iniţiativă de
planificare – proiectare – realizare a unui perimetru într-un oraş care întruneşte următoarele
condiţii:
se desfăşoară într-un interval scurt de timp;
se desfăşoară pe baza unui plan preelaborat;
este rezultatul deciziei unei autorităţi de guvernare;
se încheie prin amenajarea exhaustivă a perimetrului în cauză.
urbanismul “spontan”: constituite istoric ansamblurile arhitecturale urbane înglobează
iniţiative, decizii şi planuri parţiale succesive, asamblate printr-o lentă procedură de “trial and
error”.
Iniţiativele urbanistice ale statelor totalitare ale secolului XX împlinesc trei condiţii
esenţiale comune:
- apropierea în timp a operaţiilor urbanistice de tip totalitar (după anul1900);
- proceduri de proiectare şi execuţie similare: “declanşate în urma deciziei unei
autorităţi – în multe cazuri la iniţiativa dictatorului – proiectarea şi execuţia proiectului devin
chestiuni de stat, de prestigiu şi mândrie naţională, se supervizează de aproape; în cazul unor
regimuri dictatoriale, supervizarea se aseamănă conducerii unei campanii militare”;
dimensiunea vastă a programului şi resursele importante alocate.
Într-un articol publicat în revista “Arhitectura” (1-6/1992) arh. Doina Cristea porneşte
de la întrebarea: “Există o anumită vulnerabilitate a urbanismului în faţa totalitarismului?”
încercând apoi să investigheze constantele conceptuale prezente în sistemele totalitare,
indiferent de perioada istorică pe care acestea o traversează.
Pagina 7 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Arhitectură şi limbaj
Pagina 8 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Într-un articol numit “Limba de lemn şi arta organizării spaţiului” Cezar Radu
porneşte de la lucrarea lui F. Thom pentru a analiza manifestarea “limbii de lemn” în câmpul
arhitecturii.
“Profilul” “limbii de lemn” ar fi caracterizat în mod sintetic de F. Thom prin:
alterări ale limbii naturale în plan funcţional:
- axiologizarea semanticii termenilor (sensul termenilor se constituie nu prin
raportarea la realitatea obiectivă ci prin interpretările prealabile asupra acesteia);
- necesitatea istorică este transformată în imperativ moral;
excesul de redundanţă (frecvenţa repetiţiilor şi tautologiilor, pleonasme etc.) care
determină pauperizarea semantică a discursului;
alterări ale proceselor de comunicare:
- ocultarea sursei actului de comunicare;
- destinatar nespecificat;
- “eu” şi “tu” sunt înlocuiţi cu “noi” şi “ei”;
- codul, referentul şi mesajul sunt confundate;
- funcţiile metalingvistica şi fatică sunt hipertrofiate;
La cele de mai sus, Cezar Radu mai adaugă:
- tendinţe de uniformizare, de exces şi de emfază;
- coexistenţa extremei ritualizări cu extremul arbitrar;
- pendularea între hiperbolă şi eufemism;
- combinarea stilului impersonal cu discursul voluntarist;
- locul privilegiat al metaforei organicităţii;
- utilizarea frecventă a metonimiei pentru identificarea adversarului.
Cezar Radu lansează ipoteza repercusiunii “limbii de lemn” asupra fenomenului
construirii, bazându-se pe ideea că acesta nu este un fenomen exclusiv lingvistic: “există şi o
<<gândire de lemn>>, o <<mentalitate de lemn>> “. demersul său evidenţiază trei forme ale
acestui raport:
1. Principalele caracteristici funcţionale ale limbii de lemn (care ţin de rolul acesteia
de vehicul al ideologiei sistemului politic totalitar) sunt “ţipător prezentate în arhitectura
ceauşistă”, o arhitectură ostentativ gradilogventă, agresivă, “ifosativă”, realizată cu o mare
risipă de mijloace şi totuşi semantic pauperă. Desigur, o serie de caracteristici ale limbii de
lemn rămân apanajul discursului realizat: substantivizarea, preferinţa pentru diateza pasivă a
verbelor, pervertirea metonimiei etc.
Pagina 9 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
3. Pornind de la ideea că limba de lemn nu poate acţiona în scopul pentru care a fost
creată decât dacă deformările pe care ea le produce în limbă acţionează aleatoriu (este nevoie
de o anumită convergenţă a alterărilor). Arhitectura este considerată de Radu Cezar un
exemplu privilegiat al acestei stări convergente, explicând “tehnic” acest fapt prin focalizarea
tuturor deformărilor în “funcţia emfatică” a limbajului arhitectural (ex. hiperdimensionarea
clădirilor, alura monumentală a faţadelor unor banale blocuri de locuinţe, reiterarea
elementelor stilistice aparţinând unor curente prestigioase din istoria arhitecturii etc.) Acest
fapt este simptomul existenţei unui centru unic de putere şi exprimă modul acestuia de a se
autoprezenta.
Autorul consideră arhitectura ca fiind “teritoriul predilect de autoproiectarea a
individului în societate” şi mediul de reflectare a personalităţii liderului şi chiar al biografiei
acestuia.
Faptul că după limbajul de lemn prezent în discursul politic al regimului totalitar
poate, prin căderea regimului să dispară sau să fie înlocuit cu alte conţinuturi, relevă o altă
distincţie: spaţiul construit este un spaţiu al persistenţei conţinuturilor, dincolo de prezenţa
regimului care l-a creat.
Pagina 10 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Definitii
Pagina 11 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
"Mitul este cel care, intr-un fel, imparte rolurile in istorie si decide ce anume
<alcatuieste> momentul istoric, sufletul unei epoci, al unui secol, al unei varste a vietii. Mitul
este modulul istoriei, si nu invers".(Durand,1992)
"Discursul despre istorie este de fapt un discurs despre prezent."(Lucian Boia, 1995).
Raoul GIRARDET(1986) observa ca " totalitarismele moderne s-au construit pe
realitatea subjacenta a Raului ce trebuia exorcizat, a mantuirii care trebuie asigurata".
In societatile totalitare, din " inventarul clasic "al imaginarului politic fac parte: mitul
"varstei de aur", mitul "revolutiei salvatoare", mitul "complotului malefic" ,"mitul
disidentului", mitul" unitatii", mitul "cetatii asediate" .
Vintila Mihailescu(1997) descifreaza in mitul recurent al stramosului o "intarcare
ratata", bazata pe o pornire ambivalenta: pe de-o parte etnicist- istorista, pe de alta
cosmopolita.(cit.Gabriela Adamesteanu, 1997)
Propaganda politică are un suport ideologic şi caracterizează, de regulă, mişcările cu
ambiţii totalitare care încearcă să ascensioneze într-o societate încă liberă şi pluralistă (Alina
Mungiu, 1995).
Hannah Arendt susţine că îndată ce mişcarea totalitara reuşeşte să ajungă la controlul
societăţii, înlocuieşte propaganda cu îndoctrinarea.
Pagina 12 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Deşi în urma cutremurului din 4 martie 1977 au fost avariate şi distruse numeroase
clădiri, zona aleasă pentru noile construcţii a cuprins o parte a centrului istoric în care
clădirile au fost puţin afectate de cutremur. Acest fapt sugerează folosirea acestui eveniment
ca pretext al construcţiilor ulterioare.
Noul centru constă într-un bulevard lat de 120 de metri, lung de 3 kilometri şi
mărginit de blocuri de locuit cu 10 etaje (Calea Victoriei Socialismului, de la Casa Poporului
până la Piaţa Alba Iulia). Casa Republicii, cea mai mare clădire din lume după Pentagon,
măsoară în înălţime 84 de metri şi se întinde pe o suprafaţă de 265.000 m2. Este actualmente
sediu al Senatului şi al Camerei Deputaţilor şi e rebotezată “Palatul Parlamentului”.
Clădirea “Casei Poporului” este înconjurată de hectare întregi de teren viran care au
rămas neamenajate. “Palatul” se înfăţişează dominant în vârful unei pante (ceea ce a mai
rămas din vechiul Deal al Arsenalului) iar de partea cealaltă a unei pieţe imense aflate în faţa
Palatului sunt dispuse, în formă de semilună, clădiri guvernamentale impunătoare.
Pentru construirea “noului centru” au fost distruse mari porţiuni ale cartierelor
Uranus, Antim şi Rahova; au fost demolate 10.000 de locuinţe, au fost dislocaţi cel puţin
40.000 de oameni. Au fost distruse 14 biserici şi 2 mănăstirii, 4 biserici au fost mutate în noi
amplasamente.
Pagina 13 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Argumente metodologice
Din sinteza acestor întrebări putem contura astfel o primă ipoteză: acest ansamblu
construit este rezultatul unui proiect prin care puterea intenţiona să-şi materializeze ideologia;
cu alte cuvine, considerăm acest spaţiu o mărturie a modului în care o putere politică poate
instrumentaliza un teritoriu conform unei ideologii proprii pe care tinde să o impună
societăţii.
Arhitectura a servit de nenumărate ori în istorie ca instrument privilegiat de
propagandă al puterilor. Definirea temei de proiectare, opţiunile personale ale liderilor,
implicarea nemijlocită a acestora pe parcursul derulării procesului de construire, modul
particular în care se negociază jocul spaţiilor publice şi private, percepţia subiectivă asupra
esteticii clădirilor, sunt întotdeauna prezente în scenariul amenajărilor şi sistematizărilor
teritoriale sub un regim dictatorial.
Pagina 14 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 15 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Teza de doctorat a Mariei Cavalcanti (de la Oxford Brookes University) avea drept
studiu de caz Bucureştiul pentru a analiza efectele totalitarismului asupra structurilor urbane.
În urma unei anchete efectuate în rândul populaţiei bucureştene, în 1991, ea a observat că în
imaginarul bucureştenilor există o identitate între persoana liderului comunist şi Casa
Poporului o slabă asociere între Nicolae Ceauşescu şi Anca Petrescu şi o foarte slabă corelare
între comunism şi distrugerile suferite de oraş.
Există aşadar puţine cercetări asupra imaginarului social al bucureştenilor care să
releve calităţile simbolice pe care spaţiul “noului centru” le suscită, fapt care frustrează
demersul nostru de o rigurozitate adecvată complexităţii subiectului.
Un alt obstacol derivă din caracteristicile legăturii între “spaţiu” şi “social”:
schimbările în amenajarea spaţiilor sunt provocate de schimbări pe plan social şi invers,
amenajarea spaţiilor într-o anumită societate provoacă efecte în domeniul social.
După opt ani de la căderea regimului comunist, când au fost oprite lucrările nu putem
decât observa “urmările” procesului, mărturiile sale fizice şi cele decantate de unii oameni
din propria lor memorie.
Putem privi şi ca avantaj că materialitatea construcţiilor poate constitui, “relicve” care
păstrează o serie de mesaje care s-au pierdut între timp în dinamica schimbărilor care au
caracterizat ultima perioadă. Aşadar, în timp, spaţiile sunt redefinite, capătă noi funcţiuni, se
aşează în noi corelaţii faţă de noile amenajări care au loc în viaţa oraşului.
Obiectivul principal al concursului “Bucureşti 2000” a avut ca obiectiv principal
“atenuarea caracteristicilor simbolice ale centrului”.
În timpul scurs de la Revoluţie până în prezent şi chiar în timpul procesului complex
desfăşurat în deceniul al 8-lea în Capitală, imaginarul social a fost, credem noi, o “scenă” a
unor reprezentări variabile, profund legate de alte aspecte ale vieţii oraşului şi de natura
informaţiilor vehiculate în mass-media faţă de spaţiul Centrului Civic.
Pagina 16 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
edificiului”, “de la discursul politic care anunţă un stil sau condamnă un edificiu până la
devenirea fiecărei case, accidente care au dus la modificări în proiectare şi execuţie şi care
rămân povestite ca legende (“petit histories”) adiacente construcţiei. “Discurs de escortă”
reprezintă “tot ceea ce nu este exprimat în limbaj arhitectural, ci deseori verbalizat, dar care a
putut fi adeseori determinat pentru apariţia şi devenirea ulterioară a casei respective”.
A construi în sine şi a lăsa apoi pe seama hazardului interpretarea limbajului
arhitectural nu este o manieră caracteristică dictaturilor totalitare.
Sunt deja cunoscute schemele tip ale discursurilor care însoţeau orice realizare
“monumentală” a ”operelor” “Epocii de Aur”, menite să confere construcţiilor sensul “unic”
pentru care au fost concepute de o putere unică. Aşadar în perioada comunistă discursul care
însoţea orice “realizare măreaţă” şi deopotrivă orice realizare “individuală” era puternic
centralizat şi formalizat. De fapt exista o singură sursă a aprecierilor şi un singur mod de a
verbaliza asupra unei chestiuni. Fără asigurarea convergenţei opiniilor faţă de orice decizie
luată de putere (de cele mai multe ori arbitrar, după bunul plac sau “inspiraţia” liderilor),
“sensul unic” al “devenirii societăţii” ar fi putut fi subminat. Fără sublinierea clară,
consecventă şi mereu repetată că este o “realizare monumentală fără precedent în istorie”, că
este “a Poporului” şi că este o “culme” a esteticii autohtone, Casa Poporului nu ar fi apreciată
atât de des şi uniform cu aceleaşi cuvinte vehiculate în presa ultimilor ani ai comunismului,
de către oamenii care au asistat la “spectacolul” schimbării.
Ce ni se pare interesant pentru lucrarea noastră, dincolo de faptul că putem desprinde,
în aprecierile “subiective” asupra elementelor spaţiului construit, “relicve” ale îndoctrinării
regimului trecut, este că această “nevoie de discurs” se resimte dincolo de intenţiile politice
ale puterii, în jurul oricărui edificiu construit. De la aprecierile urbaniştilor cu privire la
adecvarea unei construcţii la contextul urban, la aprecierile estetice ale arhitecţilor şi până la
acelea pe care le fac locuitorii privind clădirile în drum spre serviciu sunt dovezi ale faptului
că asupra unei prezenţe construite se discută. Dincolo de aspectul strict funcţional al acesteia,
în jurul ei se constituie, în imaginarul colectiv o “piaţă” a negocierilor de sensuri.
4. O altă ipoteză care derivă din cele de mai sus ar fi aceea că: orice tip de discurs
asupra unui edificiu construit este marcat ideologic.
De fapt, orice proiect arhitectural sau urbanistic porneşte de la un “proiect ideologic”
care urmează a fi materializat. În orice proiectare se fac, la fiecare pas, opţiuni, de regulă în
scopul dictat de o tematică (comandă socială sau propusă de putere).
Pagina 17 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
5. A recurge la discurs este un fapt uzual după cum am spus mai devreme, dar ne
interesează, mai departe, în ce fel este formulat acest discurs şi care sunt factorii care îl
modelează. Vom recurge la următoarea ipoteză: discursul asupra datului construit persistă în
formă, dar suferă schimbări din punctul de vedere al conţinutului său.
Pentru a realiza mai clar acest fapt, în partea practică a lucrării vom încerca o paralelă
între discursul ideologic oficial în perioada comunistă şi acela al ultimei perioade.
Dacă pentru prima parte, referitoare la discursul din perioada comunistă avem o
schemă standard a acestuia, prezentă şi aplicabilă la orice “produs” creat în acea vreme,
pentru ultima perioadă avem o varietate de opinii, mai bine zis de exprimări din partea
edililor oraşului.
Materialul supus analizei va fi obţinut din cercetarea documentară şi din interviuri cu
persoane interesate şi implicate în reflecţii asupra “zonei Centrului Civic”.
Un interes aparte vom acorda filmului documentar “Arhitectura şi Puterea” realizat de
arh. Ioan Augustin pe care-l considerăm un caz interesant de analiză atât a discursului audio-
vizual (implicarea elementului vizual şi jocul “discursului”) cât şi a ideologiei care stă la baza
construirii acestuia.
În final, vom încerca să decantăm elementele de propagandă ale discursurilor actuale
şi să căutăm izvorul ideologic al acestora.
Considerăm discurs oficial actual asupra “noului Centru Civic” acel discurs pe care îl
susţin edilii oraşului în presă şi în lucrările de specialitate.
Pentru interviuri am ales câţiva arhitecţi şi urbanişti care au fost şi sunt interesaţi de
această zonă a oraşului şi de găsirea unor soluţii pentru reintegrarea şi redefinirea funcţională
a acesteia. Trei dintre arhitecţii interesaţi au locuit în zonele demolate exact în perioada
schimbărilor. Ultimul interviu a fost luat arhitectei-şef a proiectului Centrului Civic, Ana
Petrescu.
Pagina 18 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
După o primă vedere de ansamblu asupra problemei pe care am ales-o pentru această
lucrare s-au evidenţiat o serie de subiecte care merită o reflecţie atentă şi o analiză mai
detaliată pe care o vom extinde într-o lucrare viitoare (probabil teza de doctorat).
Introducere
În această parte a lucrării vom încerca o sinteză a informaţiilor culese prin interviuri,
texte publicate ale unor arhitecţi de prestigiu şi din primul, şi deocamdată unicul film
documentar produs în România după revoluţie, având ca temă “Arhitectura şi Puterea”.
Sperăm, în acest fel să compunem o posibilă evocare a ceea ce reprezintă spaţiul
“noului Centru Civic” în imaginarul edililor oraşului, în prezent.
Pornind de la ipoteza că orice intervenţie urbanistică, dincolo de manifestarea sa
concretă, este însoţită întotdeauna de un discurs verbal şi are la bază o ideologie specifică,
vom urmării modul în care asupra aceluiaşi spaţiu, odată cu schimbările politice, apar
modificări esenţiale ale conţinutului acestor discursuri.
O altă motivaţie ar fi aceea că puterea de decizie asupra intervenţiilor urbanistice în
capitală s-a transferat din “mâinile” unei puteri centrale unice spre o anumită categorie a
populaţiei (urbanişti, arhitecţi) desemnată să ia controlul asupra viitoarelor schimbări. Este
important să vedem care sunt opţiunile ideologice ale edililor oraşului în prezent, pentru a
putea anticipa evoluţiile viitoare şi fundamentarea ştiinţifică a proiectelor care vor survenii în
viitor asupra Bucureştiului.
“Nu putem fi obiectivi faţă de trauma oraşului”, spunea arh. Ioan Augustin într-unul
din articolele sale dedicate “noului Centru Civic”, şi mai departe: “Nu vom avea generaţii
deja infectate, dezinvoltura şi libertatea interioară necesare – la scara unei întregi comunităţi,
ce nu există – pentru ca, ludici să stingem fantasmele propriului trecut traumatic.
Pagina 19 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
oficiale (“piatra de fundament”, “pergamentul ctitoriei”, variante ale machetei, vizite de lucru
şi indicaţii). “Chiar potenţialul propagandistic al iniţiativei a rămas puţin exploatat, iar
intenţiile, soluţiile şi mersul lucrărilor au fost învăluite la început de un fum protector, pentru
a deveni repede un “secret de stat” bine păzit” (Mariana Celac, 1995).
Iată cum era prezentat programul de sistematizare al Capitalei în 1985 (din “Bucureşti
– monografie” – Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1985): “una dintre marile izbânzi ale
operei de modelare continuă a oraşului”.
Obiectivul urbanizării era legat de “făurirea unei noi orânduiri”, “să asigure ridicarea
pe o treaptă superioară a calităţii muncii şi vieţii oamenilor”. Această amplă acţiune de
sistematizare urbană “constituie temelia trainică a modelării necontenite a celui mai mare
oraş al ţării în consens cu exigenţele şi aspiraţiile locuitorilor săi, cu cerinţele ridicării întregii
ţări pe cele mai înalte trepte ale civilizaţiei socialiste şi comuniste”. Ea urmărea:
“soluţionarea problemelor deosebit de dificile moştenite în acest domeniu” (referindu-se la
moştenirea istorică urbană).
Bucureştiul era “o impunătoare ctitorie a socialismului”, a cărei măreţie “încorporează
în chip strălucit una din permanenţele fundamentale ale spiritualităţii româneşti: vocaţia de a
construi, de a realiza valori durabile, care să înfrunte timpul prin originalitate şi frumuseţea
lor”.
“Marcând o etapă de cea mai mare însemnătate în acţiunea de sistematizarea şi
modernizare a capitalei României Socialiste, Casa Republici, bulevardul Victoriei
Socialismului, celelalte mari ansambluri şi obiective edilitare de anvergură, iniţiate şi
concepute sub îndrumarea directă şi strictă şi cu participarea nemijlocită a conducătorului
…”.
Casa Republicii era calificată astfel:
“Opera arhitectonică monumentală, reprezentativă pentru cea mai luminoasă epocă
din istoria ţării …”. “Ea poartă amprenta gândirii novatoare a tov. N. Ceauşescu, a viziunii
sale cutezătoare, de largă perspectivă privind dezvoltarea, modernizarea şi înfrumuseţarea
primului oraş al ţării, în vederea aşezării acestuia în rândul marilor metropole europene”.
Casa Republicii şi Bd. Victoria Socialismului “vor conferi oraşului o măreţie demnă
de epoca pe care o străbate întreaga ţară”.
Marele Bulevard are o perspectivă “unitară şi armonioasă”, “integrată funcţional”.
Dâmboviţa va fi transformată într-o “sclipitoare oglindă de apă curată”.
Proiectul urbanistic de proporţii: “va contribui determinant la remodelarea unor
importante zone centrale ale oraşului în structuri cu funcţionalităţi multiple, cu trăsături
Pagina 20 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
DISCURSUL ACTUAL
Bucureştiul este “un oraş cu farmec infinit, cu un apel special, dar lipsit de aroganţa
marilor metropole”, este un “loc al contagiunilor rapide, unde natura şi memoria au avut
mereu ascendent asupra tenacităţii constructive” … care “a supravieţuit rupturii din ultimele
decenii” (arh. M. Celae, 1997).
Oraşul Bucureşti este “un oraş pe care nu-l poţi percepe decât dacă ai umor” spunea
într-un interviu o tânără arhitectă (Ioana Tudora), citându-l la rândul ei pe un francez care
vizita pentru prima oară Bucureştiul: “Dom’ne, merg pe un bulevard, maşini, hoteluri, vitrine,
lux, haine… Dai colţul şi găseşti o curte cu o casă prăpădită în care câtă cocoşul în curte. Şi e
ca la ţară. Şi brusc, intri în alt univers. Sunt nişte lumi paralele în oraşul ăsta. Dar nu oricum.
Dai colţu’ străzii şi ai intrat în altă lume. Deci diferenţele sunt şocante, şi niciodată nu percepi
ce este dincolo” … “Caracteristic Bucureştiului este amestecul: “Nu are arhitectură
caracteristică, dar e caracteristic felul în care sunt amestecate” (I.T.).
Bucureştiul are o anumită “promisiune a transparenţei” (I.T.). Curţile cu grădini
ascunse în spatele caselor “dau un fel de promisiune, e un fel de amăgire” (I.T.).
“ În orice caz, grandoarea nu face parte din Bucureşti. “Şi-l prefer aşa cum este,
aparent discret şi modest” (I.T.).
Rodica Eftemie, cadru didactic la catedra de Urbanism a institutului de arhitectură Ion
Mincu spunea: “Noi nu ştim să iubim Bucureştiul. Ce este al tău apreciezi uneori cu mai
puţină acuitate decât ceea ce este în realitate.” De ce? “Oamenii cred că nu ştiu să se iubească
pe ei înşişi, în primul rând” (R.E.).
Trauma oraşului
Pagina 21 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Arh. Şerban Cantacuzino spunea într-un articol publicat în revista “Secolul 20”,
numărul dedicat Bucureştiului: “Astăzi Bucureştiul este format din două oraşe distincte”
(1997).
Arh. Ioan Augustin, în lucrarea sa “Arhitectura şi Puterea” (1995) susţinea că astăzi
“oraşul nu-şi mai poate reveni din lovitura primită, din această fatală sfâşiere primită în chiar
centrul său. Nu putem aştepta să se producă în timp o asimilare în organismul urban, pentru
că acest fapt este imposibil, datorită incompatibilităţii dintre cele două zone: cea vie, a
vechiului oraş, şi cadavrul ideologizat al arhitecturii centrului civic.”
Arh. Dana Harhoiu, în lucrarea sa “Bucureşti, un oraş între orient şi occident” (1997)
vede în intervenţia de proporţii care a marcat capitala în ultimul deceniu al comunismului ca
pe o “tragedie culturală” şi subliniază cele două direcţii esenţiale care marchează orice
intervenţie urbanistică de tip totalitar. În primul rând “distrugerea valorilor tradiţionale
consacrate aparţinând memoriei oraşului şi, în al doilea rând “implantarea în situl generator al
oraşului” a unui ansamblu gigantesc al cărui unic ţel a fost preamărirea puterii”. Acest
ansamblu, prin caracteristicile sale este “amplasat arbitrar în raport cu topografia sitului
natural”, “distruge continuitatea structurii urbane, transformă agresiv scara şi impune
simbolul totalitarismului în ambianţa oraşului.
MANIERA DE INTERVENTIE
Cutremurul din 1977 – “acesta a fost momentul care a declanşat ideea” (A.P.).
Pagina 22 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Arh. Şerban Cantacuzino spunea că N. Ceauşescu a ales pentru a construi centul civic
o zonă puţin afectată de cutremurul din 1977 tocmai datorită însuşirilor naturale antiseismice
ale zonei. “Din acest motiv, Ceauşescu n-a putut să justifice demolările prin starea proastă a
clădirilor, dar apreciat, fără îndoială, faptul că însuşirile antiseismice ale zonei se vor dovedi
un avantaj pentru noul centru.”
“Pretextul a fost cutremurul. Dar, după aceea, acest pretext a condus la toată nebunia
care s-a întâmplat pentru că de-a valma au început să se demoleze nu lucrurile, casele care n-
ar fi rezistat, deci ar fi fost salubru să fie demolate, ci s-a profitat pentru a se rade tot ceea ce
se vroia a fi ras” (R.E.).
Demolările
Pagina 23 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
trăiseră de generaţii întregi acolo. Erau familii de intelectuali, de arhitecţi, de farmacişti. Erau
nişte case extraordinare, moştenite din tată-n fiu. Şi-n clipa-n care casa care reprezintă pentru
tine istoria şi tradiţia familiei tale e distrusă atât de agresiv, e o traumă ireversibilă. Au fost
oameni care au făcut infarct, care au fost traumatizaţi până la a muri” (R.E.).
“ Oamenii care locuiau în casele demolate erau mutaţi “în cartiere periferice, într-un
fel de ghetouri” (R.E.).
“Operaţia în sine a fost oribilă. Partea proastă e că operaţia a fost făcută atât de ex
abrupto încât nici n-au putut oamenii să aibă un respiro, să se obişnuiască cu ideea şi să
înceapă singuri. Pur şi simplu, peste noapte se anunţă că mâine vine buldozerul”. (R.E.)
Până când locuitorii încercau, în ritmul alert impus de demolări să-şi mute lucrurile în
alte locuinţe, “prin dărâmăturile propriu-zise veneau ţiganii şi începeau să adune tot ce se
putea aduna până când operaţia a fost stopată. Era aşa ca după un cataclism atmosfera” (R.E.)
De ce acest fel agresiv?
“Pentru că-i era propriu. Îi era tipic. Nu se stătea la negocieri. Că dacă s-ar fi stat la
negocieri, nu s-ar fi ajuns aici, că oamenii n-ar fi acceptat. A fost un gest de forţă “. (R.E.)
À propos de “gest”: “Şi-ntr-o zi ştiu că veneam de la liceu. Am crezut că mor. Am
venit de la liceu şi l-am văzut pe Ceauşescu la 3 metri distanţă. Deci am dat colţu’ să trec spre
casă şi ăsta era oprit cu maşina în colţul din spatele blocului meu şi făcea semn cu mâna să fie
demolat. Deci ăsta-i eternu’: <<dădea cu mâna să iasă musca din maşină şi cădeau nu ştiu
câte case>>. Şi m-am albit, adică mi-a fost o frică … Am zis: <<gata, până mâine s-a
terminat>>. Şi cert este că, casa din colţu’ străzii în care era oprit a căzut. A doua zi nu mai
era. Deci a căzut peste noapte. Dar eu am trăit cu o frică enormă că va cădea toată insula.
Pentru că ştiam că urmează să ne demoleze pentru că-i stăm cumva în drum din punctul lui de
vedere” (I.T.).
Ceea ce s-a întâmplat acolo este monstruos: “Este monstruos din mai multe motive”.
“Ceea ce s-a urmărit a fost ştergerea memoriei istorice, lipsa elementelor de raportare, a
bornelor de ghidaj, şi aceasta s-a făcut cu aceea operaţiune de “tabula rasa”, atât de dorită de
orice dictator. În afara acestei operaţii de tabula rasa, a existat o operaţiune infinit mai subtilă
şi mai perversă, este vorba de operaţia de translatare, de mutare a unor clădiri şi mai ales a
unor biserici. Operaţiune propagandistică cu un succes extraordinar. <<… Pentru a păstra
monumentele care din motive nenumărate intrau în zona de … le-am mutat cu eforturi
materiale uriaşe>>. Ceea ce-i adevărat. Operaţia aceasta este, să spunem aşa de o perversitate
formidabilă. Pe de-o parte, se salvează un monument, dar monumentul are valoare nu doar în
sine, are o valoare şi prin modul în care este inserat într-un context urban, prin modul în care
Pagina 24 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
“Nu cred că puterea a vrut să transmită ceva. Cred că era vorba de <<un prost gust –
dogmă deci, vorba: Prostul gust e suveran!>>” (I.T.)
Contextul lucrării era: “monstruozitatea numită Era Ceauşescu, servind un cuplu la
care complexele de inferioritate erau cele care dictau doleanţele: acesta era complexul
servitoarei care vrea să îmbrace hainele stăpânei. În substraturile puţin cultivate ale cuplului
Ceauşescu zăcea acest complex care poate fi descifrat în modul în care s-au eliminat
nenumăratele variante pentru Casa Poporului”. (S.V.)
“Ceauşescu vroia să demoleze … ura oraşul ăsta, sincer. Îl ura sincer, a urât oraşul
ăsta şi ura tot ce însemna urbanitate. Şi-aşa, nu era dintr-un sat nenorocit, şi din câte ştiu,
stătea şi la marginea satului din Scorniceşti? Deci nici măcar dintr-un mijloc de sat n-a stat,
adică la margine a stat, unde-s casele de ţigani. Cred că a suferit foarte mult din cauza asta,
nu ştiu ce să spun. El era un copil traumatizat. Cert e că ura oraşul. S-a demolat oricum mai
mult decât era nevoie. Se putea face Casa aia demolând jumătate din cât a demolat. Şi a
demolat şi din plăcerea de a rade. Şi bine, a fost o politică clară.”
Cum susţine arh. Anca Petrescu, nu doar că ideea iniţială a proiectului şi localizării
acestuia n-a fost a lui Ceauşescu, ci aparţine perioadei interbelice, dar ne mai atrage atenţia
că: “Există un document din 1938 care ilustrează demolările care urmau să aibă loc după
1934 şi care sunt foarte asemănătoare cu cele care s-au petrecut acuma. Sigur, nu de
anvergura lor. Şi pe urmă, din cauza începerii războiului, nu s-au mai făcut.” Dar “sigur, erau
multe zone care n-aveau nici o raţiune să fie demolate”.
Pagina 25 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
“Urbanismul nu trebuie înţeles doar ca înţepenirea oraşului în anumite forme. Dar este
o operaţie. O operaţie se poate face cu bisturiul sau cu satârul. Una e când o faci cu cuţitul de
măcelărie şi alta e când faci o operaţie urbană în sensul real al cuvântului”. (S.V.)
Operaţia, aparent “a pornit cu foarte bune intenţii” ca şi când “s-ar face o reiterare a
vechilor structuri o reabilitare ca să reziste la seisme. După aceea a glissat către aceea
nebunie şi pe parcurs a apărut ideea demolării – asta în percepţia noastră care nu ştim, n-am
fost implicaţi” (R.E.)
Colaboraţionismul şi deculpabilizarea
Vina pentru ceea ce s-a întâmplat nu era doar “analfabetismul beneficiarului, dar şi
parşivenia oamenilor culţi care au colaborat” (S.V.); sigur au fost şi farseuri care şi-au oferit
pe tavă sufletul şi cunoştinţele, mai mult sau mai puţin bogate, puterii. Dar pot fi consideraţi
colaboraţionişti toţi arhitecţii care lucrau în Institute de proiectare şi aveau bucăţi din Casa
Poporului s-o facă. Una este colaboraţionismul în arta unei arhitecte cum a fost Anca
Petrescu ce mi-a fost colegă, autoarea proiectului general şi cu totul alt cuvânt trebuie spus
despre colaboraţionismul unui biet funcţionar de stat care nu putea să supravieţuiască decât
aşa. Sigur, cei din facultate, dar noi reprezentăm o minoritate, puţin zis. Câţi suntem cei care
am avut tăria să nu avem nici o formă de colaboraţionism? Sigur, eu ca persoană nu reprezint
nimica. Eu nu am fost nici pionier, nici U.T.C.-ist, nici membru de partid şi nu am tras o linie
pentru putere. Pentru acest lucru am stat până la revoluţie 17 ani cadru didactic. Eram titular
de curs, la nivelul de asistent universitar. Nu am urcat nici o treaptă. Nici nu se putea şi cred
că nici nu mi-aş fi dorit. Sigur, lucrurile s-au compensat după, în mod total. Poate chiar prea
rapid pentru mulţi dintre noi. Aşa că sunt excepţii care confirmă regula. Deci există forme de
<<a şti să dai Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu>>. Formula
este absolut acoperitoare. Deci există şi colaboraţionism abject, infect, ordinar şi există şi cel
circumstanţial, cel generat de o structură totalitară. Se foloseşte formula: <<totalitarismul
corupe în mod totalitar>>” (S.V.)
“… deci fata aia care a făcut proiectul este de o incultură vastă, probabil că e un om
capabil să facă absolut orice să-i fie bine, capabilă de orice compromisuri” (I.T.)
“Autoarea este analfabetă în sensul clasic al cuvântului. Nu cunoştea arhitectura
clasică. Autoarea nu avea pregătirea culturală de stăpânii limbajul acesta” (al eclectismului)
(S.V.)
Pagina 26 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
După concursul “Bucureşti 2000”, Anca Petrescu declara: “Îmi pare rău că în mod
normal era ca să se discute şi cu mine toate lucrurile astea de concurs, de începere a
concursului, date de tema care se punea la dispoziţia concurenţilor. Dar, aicea sunt aşa, nişte
chestiuni personale între arhitecţi. Şi plătesc poliţe. Cam aşa …”
“Anca Petrescu se pare că asta reuşea să facă: să le inducă, mai de grabă să înţeleagă
ce ar fi vrut ei şi, în consecinţă, să facă cam ce-ar fi vrut. Aici e o chestiune care glissează
între întrebarea: ce e deontologia profesională până la urmă? sau ce este de fapt
profesionalismul? Dar eu zic să nu discutăm lucrurile astea, pentru că s-ar putea foarte bine
ca ea să fi fost bine intenţionată, dar ca slab profesionist s-ar putea foarte bine să nu fi fost
bine intenţionată. Problema-i alta: cum a reuşit să pună la treabă şi să pună la muncă atâţia
oameni ingineri constructori, arhitecţi care s-o facă?” (R.E.)
Anca Petrescu, referindu-se la amploarea şi ritmul lucrărilor declara: “A fost o
emulaţie economico-socială extraordinară. Nu emulaţie în adevăratul sens al cuvântului, ci,
după părerea mea, a fost o organizare extraordinară în care au fost preluate toate forţele
economice posibile în perioada aceea de execuţie …”
La început, după cutremur, “s-a mimat un concurs” (R.E.). “Era un concurs fără
premii, un concurs de idei” (Anca Petrescu) “… şi la un moment dat s-a renunţat şi la ideea
aceea de a folosi rezultatul pozitiv al concursului şi totul s-a calat pe acea echipă coordonată
de arhitecta Anca Petrescu la Institutul Carpaţi, care a monopolizat toată chestiunea. A
monopolizat e un fel de a spune, pentru că erau foarte mulţi care au spus <<mulţumesc>> că
s-a găsit cineva care să se bage în aşa ceva. Până la a se ajunge a i se crea un institut de
proiectări. Au fost aduşi arhitecţi şi specialişti din provincie, au profitat de ocazie, săracii, că
veneau în Bucureşti şi s-a creat astfel un aparat întreg care s-a dedicat exclusiv Casei
Poporului.” (R.E.)
Într-un eseu asupra limbajului totalitar în arhitectură, arh. Mariana Celac spunea că
există o inadecvare paradoxală între intenţiile “încarnate de simboluri” (tratarea Palatului şi
Axei) şi ambiţii recuperatoare şi sărăcia mijloacelor de care este vinovat sistemul arhitecturii,
concepţiei, avizării, construcţiei, toate centralizate.
“Construcţia noului Centru Civic ar fi trebuit să dea o formă vizibilă, durabilă,
mitologiei ştiinţifice a socialismului: reinventarea istoriei, aranjamentul social nou, omul
transformat, supunerea şi modificarea naturii şi de ce nu arhitecturii, entuziasmul pentru
mutarea clădirilor ţine de acelaşi radicalism simbolic” spune istoricul Lucian Boia într-o
lucrare publicată în 1993. Dar , “membri comunităţii arhitecţilor nu au avut nici autoritatea şi
nici perseverenţa pentru a impune un program pentru Centrul Civic, altul decât o amplificare
Pagina 27 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Muntele “tabu”
Casa Poporului domină vizibil oraşul dar este, totodată inaccesibilă. Spaţiul este
“despărţit schizoid: pretutindeni blocuri asemenea, de o parte şi de alta a acelei “via regis”
ducând către Edificiul absolut, despărţit de restul realităţii printr-o fractură de nivel.
“Edificiul public se refuză scrutării publice, el este izolat definitiv în “transcendentul”
cadrului urban” (I.A.)
“Şi şocant este: deci aparent, când vi într-un ax important cum est Victoria
Socialismului şi ai în faţă o casă pusă simetric sus pe deal şi cu un portal bine trucat, orice om
gândeşte că acolo e intrarea. Ei bine intrarea nu este acolo. Intrarea este pe stânga, undeva.
Ocoleşti toată casa şi intri pe o părticică mult mai mică. Deci e aberant, este un nonsens. Şi
practic ţie ţi-e interzis accesul cumva. Adică este pusă o barieră, deci este un gest extrem de
puternic acolo. Vii, şi te opreşte un gard mare, aparent ai o poartă deschisă în partea cealaltă,
dar nu este deschisă ş.a.m.d. Deci sunt o serie de elemente care ţie de fapt îţi opresc accesul
acolo. Deci e foarte clar că acolo este un “tabu”, este un “imperiu interzis”… e acel “oraş
interzis” de la chinezi, să spunem. Dar nu este ăla. Ăla are valoarea lui şi ăla are coerenţa lui
pe care Casa asta n-o are. E “muntele tabu”. Sus pe deal, n-are voie nimeni să ajungă acolo,
se ajunge greu, totul este oprit şi nu se poate intra. Totul este ascuns. Asta e o chestie extrem
de şocantă şi e un lucru extrem de opresiv la nivelul percepţiei” (I.T.)
Pagina 28 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
“Machetita”
O parte din casă a fost elaborată în regim de machetă cu materiale reale (scara 1 la 1)
care erau distruse şi refăcute până când Ceauşescu era satisfăcut (Anca Petrescu spune că asta
s-a întâmplat doar de 2-3 ori). În orice caz, Ceauşescu a fost cel care a prezidat, a condus
această acţiune. S-au prezentat mereu machete la diverse scări. Pe măsură ce se înainta cu
construcţiile, se prezentau, la început machete şi desene. Dup-aceea s-au făcut prezentări în
şantier. Şi el venea, în ultima perioadă, în ultimii 3-4 ani venea în fiecare sâmbătă să vadă
cum evolua construcţia.” (Anca Petrescu)
“ Ceauşescu nu înţelegea nici reprezentări ortogonale nici machete. Jocul cu macheta
este jocul cu realitatea (urbană) supusă, în sfârşit transformată în jucărie <<machetita>> a
fost o boală comună dictatorilor bolnavi după gesturi urbane.”(A.I)
Fundamentul ideologic
Pagina 29 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Definirea spaţiului
Pagina 30 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Socialismului, care rupe clar nordul de sud. Ea nu trăieşte ca spaţiu, Victoria Socialismului.
Deci, sunt magazine, boutiquri… Nu sunt viabile. Deci nu e lume, nu sunt vizitate, nu circulă
nimeni pe acolo. Aici e o zonă de circulaţie de mare viteză cu maşina. Acolo este plin la ora
16 şi la ora 8 când vine sau pleacă lumea de la ministere. Atât deci Aia e o zonă pustie.“ (I.T.)
Privind problema construcţiilor unor clădiri de afaceri – turn, investiţii străine, o
arhitecta spune:
“E neatractiv. Pare părăsit, dar trebuie să-i impulsionăm pe investitori. Şi în momentul
în care vin cinci odată şi încearcă să-şi facă turn, cel puţin n-au sentimentul singurătăţii acolo.
Fiindcă acolo, sinceră să fiu, eu nu m-aş duce să-mi fac prima acolo o clădire de birouri. Cred
că aş avea sentimentul de singurătate. Nu ştiu, e bizar, e straniu locul ăla aşa gol. Nu ştiu, e
selenar.” (I.T.)
“Casa Poporului şi Victoria Socialismului” au alterat o veche identitate încercând să
inducă una nouă.” (R.E); Oricum sunt “o prezenţă străină de context” … “o prezenţă nedorită
în viaţa oraşului” după părerea majorităţii specialistilor”(R.E).
Casa Poporului este calificată drept “aberaţia cacofonică şi analfabetă, excremenţială
– este un termen academic pe care îl folosesc – care este construită ca din balegă, balegă nu
doar fizic, ci la nivelul gândirii generale” (S.V.). Tot acelaşi arhitect argumenta mai departe
criteriile estetice ale propriilor aprecieri:
“Casa Poporului e urâtă din nenumărate motive: vorbeşte o limbă similară cu limba
lui Ceauşescu; agramată, cu greşeli de ortografie, de exprimare, cu lipsă de concordanţă a
timpilor şi mai ales, cu previziune absolută … mie mi s-a părut primitivismul limbii lui
perfect exprimat de “puţinătatea” ideilor. Gândiţi-vă că începea doar o propoziţie şi aceasta
ştiai clar cum se termină. Deci lucra cu mici celule de gândire stereotipă. Aceleaşi lucruri se
pot spune şi despre Casa Poporului. Este analfabetă, sunt gafe uriaşe. Că este urâtă nu mai
discutăm. Urâtă, urâtă. Urâtul este o categorie estetică, ştim bine.” (S.V.)
“A te întoarce astăzi şi a face din piatră artificială ceea ce s-a făcut pe Bulevardul
Victoria Socialismului echivalează cu a te duce dimineaţa îmbrăcat în smoking, dar nu într-un
smoking care să fie smoking, ci într-un smoking, cum se spunea în anii “eroici” ai
începuturilor socialismului, pe puncte. Făcut şi prost, şi din materiale proaste, şi prost cusut.
Opera este retrogradă şi kitsch. E retrogradă prin planimetrie, prin volumetrie.” (S.V.)
Pagina 31 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
“Ecletismul, care mă rog, vine de undeva dintr-un snobism al perioadei: că omul snob
vrea să aibă şi el ca la Roma … şi Casa Poporului care n-a avut nici măcar decenţa
ecletismului de secol XIX, de a prelua un limbaj aşa cum era şi de a nu-l prelucra, sau de al
prelucra minim şi a-i lăsa valoarea, cel puţin ca limbaj.” (I.T.)
“<<Substantive>> au fost importate şi din alte discursuri: parte din frizele
mănăstirilor demolate au fost <<salvate>> exclama <<arhitecta şefă>>: prin copierea lor în
decoraţia edificiului care le-a înlocuit … acestor fraze le lipsesc <<semnele de punctuaţie>>:
sunt un delir <<textual>>, care nu se mai termină” (A.I.)
“Elementele de vocabular eclectic nu sunt însă importante ca atare, ci
<<interpretate>>. Faţadele urbane sunt atârnate de structuri, ca drapaje. Faţadele spre
bulevard nu îngăduie diferenţierea; înlăuntrul unui discurs ubicuu, ele se continuă una pe
cealaltă şi se injectează reciproc” (I.A.)
Centrul Civic este agresiv în comparaţie cu restul oraşului pentru că “se simte foarte
clar că e un paravan şi că ceea ce e în spate n-are nici o legătură cu ceea ce este în faţă … a
fost realizat acest ansamblu printr-o rupere definitivă şi categorică. Nici un fel de încercare de
reţinere, de păstrare a unor legături … deci există categoric un “faţă” şi un “spate”. Asta este
foarte clar … care poate avea o conotaţie ideologica foarte evidentă” (R.E.)
Şi în interior: “e aberantă Casa aia. Nu funcţionează. E o demenţă întreagă. Eu n-am
înţeles nimic din ce se întâmplă acolo. Când am intrat m-am crucit. Este de o ilogica
perfectă” (I.T.)
Unora le place …
Pagina 32 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Sau “Se ştie, criteriul majorităţii nu este mai niciodată criteriul adevărului. Să nu
uităm că imediat după revoluţie când s-a putut vizita monstruozitatea aceea şi s-a pus o “carte
de onoare”, de impresii, am rămas impresionaţi atunci; când am văzut că mai mult de 80%
din oameni îşi exprimau entuziasmul faţă de această, în profunde ghilimele, minunăţie. A
existat chiar formula: <<a meritat să mâncăm salam cu soia pentru a se face asemenea
minune>> Părerea gloatei …Dar dl. Raţiu este aşa cum ştiţi, o persoană bine umblată,
cultivată, evoluată. Sigur, o persoană care a trăit părţile cele mai de sus ale societăţii
britanice. Am auzit din gura domniei sale o formulă care m-a zguduit: <<Casa Poporului este
expresia geniului creator al poporului român>>. Vai de bietul popor român dacă geniul său
creator se exprimă la acest nivel. Asta înseamnă că prin opulenţă, prin fast, prin
megalomanie, şi asta e a doua clădire de după Pentagon, … şi în aceste condiţiuni ar trebui să
fim circumspecţi. Ar trebui să facem un proces de educare, nu a maselor ci şi a oamenilor de
cultură, deci să ne adresăm în dublu codaj pentru cele două categorii ale societăţii: societatea
iniţiată şi societatea de consum pentru a înţelege că ceea ce s-a întâmplat acolo este
monstruos.” (S.V.)
Recalificarea spaţiului
“În Casa Poporului, sunt băgaţi bani grei. Motiv pentru care, teoretic, nu ne permitem
s-o demolăm. Dar poţi să o laşi ca pe o cicatrice ca să-ţi aduci aminte. S-ar putea să uiţi la fel
de repede ca şi cum ai demola-o. Uitarea nu vine datorită faptului că dispare elementul care
să-ţi aducă aminte. El va fi resemnificat şi poate să dispară iarăşi. Pe de altă parte nici s-o laşi
aşa nu se poate. Nu poţi să laşi o cicatrice în mijlocul feţei numai ca să-ţi aduci aminte.” (I.T.)
“Ceea ce se întâmplă acum la şapte ani distanţă, când, ca orice rană … oamenii
asimilează, oamenii acceptă. Deja toată prezenţa şi a bulevardului şi a Casei Poporului a
început să fie asimilată. Nu mai e nimeni chiar atât de vexat, cu atât mai mult cu cât, ai văzut
că apare ca semnal la televiziune, ca siglă a oraşului sau apare prezentată în diverse pliante
care prezintă Bucureştiul. Deja lumea nu mai … A început să i se atenueze această conotaţie
negativă. Chiar şi în percepţia locuitorilor. Mai mult, vezi că se organizează acolo tot felul de
manifestări din acestea publice care adună, aglutinează lumea, deci atenuează … Şi a mai fost
un reper pozitiv şi opinia oamenilor din străinătate care venind, au fost duşi să viziteze
ansamblul respectiv şi în principiu nu au avut un şoc pentru că n-au ştiut …” (R.E.)
“Este o zonă sinistră, este o zonă extrem de urâtă şi în acelaşi timp este o zonă cu un
mare potenţial. Este o zonă care ar avea puterea să regenereze o parte din oraş”.
Pagina 33 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 34 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
“Partizanii păstrării simbolice a Casei sunt răspândiţi ubicuu pe spaţiul politic” (I.A.)
Adrian Năstase este “naşul <<de facto>> al conversiei în Palat al Parlamentului.”
(I.A.)
Casa Poporului este acum: “crâşmă pentru şefii mafiei ţigăneşti ori pentru pseudo-
elita perioadei 1990-1996 (caracudă diplomatică regională, fotbalişti, îmbogăţiţi peste noapte,
drojdie ridicată de revoluţie)” (I.A.)
“Între timp” dilema se pare că a fost tranşată definitiv şi prost. Preşedintele
Constantinescu a depus jurământul în Casa Republicii, Parlamentul s-a mutat acolo
abandonându-şi sediul tradiţional din Dealul Mitropoliei. Casa Republicii este Edificiul
Absolut al României, omphalos al absenţei, radiatei memorii colective pe ruinele căreia s-a
înălţat Stupa lui Ceauşescu îşi îndeplineşte astfel postum testamentul edificat, supunând prin
fascinaţia pe care o exercită o clasă politică de joasă speţă” (I.A.)
Alexandru Paleologu, într-un articol al revistei “22” din martie ’97 consemna:
“Suntem martorii unei cumplite poluări a culturii şi civilizaţiei, a unor fenomene de
dezonoare morală, socială şi civilizatorie; (…) parlamentul, cel puţin o parte din el,
deocamdată, este mutat într-o hardughie demonică şi sinistră, de cel mai mare prost gust, care
ne compromite pe plan mondial. Cel puţin să nu fie acolo Parlamentul. Un secol şi jumătate,
marii oratori ai României, de la Barbu Catargi la Alexandru Lahovari, la Maiorescu la Carp,
au vorbit în clădirea de pe Dealul Mitropoliei. Acolo este istoria adevărată a democraţiei
române. Abandonarea ei este un act de vandalism. Iar prezenţa parlamentului în acea clădire
Kafkiană – nu ştii cum să ieşi, nu ştii cum să intri – este o insultă, o batjocură, o sfidare şi o
dezonoare.”
“Edificiul (Casei Poporului) nu este unul public … Spunând acestea, sunt convins că
afirmaţia mea este chestionabilă dat fiind faptul că edificiul a fost adoptat de imaginarul
colectiv românesc. Ce vreau să spun? Mi se pare simptomatic faptul că, deşi nu l-a purtat –
oficial – niciodată, acesta este numele sub care edificiul absolut al României este cunoscut :
Casa Poporului.
SI DISCURSUL VIZUAL…
Pagina 35 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 36 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Sorin Dumitrescu (artist plastic): “Ţineţi cont, dumneavoastră care veţi afla soluţia, că
prin acest gest a fost pus Dracu’ lângă Dumnezeu! Protejaţi axa spirituală a Bucureştiului –
Dealul Patriarhiei!”
Arh. Ioan Andreescu sesizează două pericole:
- recursul la conservatorism;
- edificarea frenetică a noului.
Arh. Ion Berindei propune “Să demolăm în noi ceea ce a rămas din <<omul nou>> şi
să reconstruim. Să reînviem în noi nu doar memoria culturală a neamului, ci să analizăm
introspectiv din memoria propriului nostru chip, dinaintea desfigurării. Atunci abia vom
putea crea spaţii în care figura centrală să fie omul, şi nu ideologia.”
Arh. Ştefan Mănciulescu susţine că: “Trebuie gândită o metodă de a acţiona asupra
noastră înşine, pentru a nu îngădui să înlocuim în minte vechea imagine cu cea pe care nu
vrem s-o acceptăm. Trebuie oprită influenţa nocivă a imaginilor care continuă să ne
malformeze.”
Arh. Şerban Popescu-Criveanu spunea: nu cred în eficienţa unui spectacol al
dezlănţuirii ideilor, cred în necesitatea unor studii cu rezultate receptate şi acceptate de
oameni.”
Arh. Bogdan Bogoescu: “Trebuie să privim acest oraş bolnav ca medicul pe pacient,
şi nu ca pe bolnavul care nu mai conteneşte să-şi contemple propria suferinţă.”
Arh. Maria Smighelschi consideră că “trebuie intervenit cu puncte de sprijin pentru
memorie”.
Arh. Aurelian Trişcu: “A regăsi spaţiul arhitectural pierdut, presupune a regăsi în
acelaşi timp spaţiul spiritual din noi.”
Arh. Şerban Cantacuzino a amintit vechiul renume al Bucureştiului, acela de “oraş-
grădină”, de oraş îngrijit şi bogat plantat.( A se vedea anexa nr cu proiectele propuse in
acelasi an la Concursul " Ganduri despre Casa Poporului");
În contrast, argumentele după numai cinci ani, care au promovat proiectul câştigător
au fost, după arh. Florin Biciuşcă:
“- Şansa oraşului de a-şi găsi centrul;
- Şansa schimbării la faţă;
- Şansa de a avea un model;
- Şansa anihilării monstruozităţii numite (jignitor pentru noi) Casa Poporului;
- Şansa arhitectului român de a se lua la trântă cu confraţii săi de aiurea;
- Şansa de a ne face cunoscuţi;
Pagina 37 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Chiar la o privire sumară, cele două fragmente de mai sus ne pot oferii un exemplu al
modului în care, asupra aceluiaşi spaţiu, oamenii unei categorii sociale specifice, în esenţă
aceeaşi, modifică în timp discursul şi conţinutul ideologic al acestora.
Dacă în exemplul din 1991 primează mai mult valorile legate de tradiţie, memorie,
recuperare spirituală, purificare morală, accentul pe colectivitate (pe nevoile oamenilor) şi pe
vechea identitate a Bucureştiului care trebuie refăcută, în al doilea avem o cu totul altă
situaţie.
Nevoia de centralitate (caracteristică modelului urban vest-european); grija faţă de
“imagine” şi de promovare a acesteia în lume, distrugerea simbolului totalitar, nevoia de
concurenţă profesională, rezolvarea problemei şomajului, atragerea investiţiilor, alegeri libere
bazate pe voturi în cunoştinţă de cauză ale electoratului etc. Toate acestea din urmă reprezintă
valori ale capitalismului, acceptarea unui model preluat dintr-un proiect ne-autohton, dorinţa
de raliere la “exigenţele contemporane privind centrul unei capitale europene “(cum prevedea
subiectul concursului).
Dacă în primul caz, opţiunile ideologice vizau, în esenţă, recuperarea valorilor
tradiţionale, obiectivele celei de-a doua manifestări se centrează asupra valorilor care să
recupereze timpul pierdut şi distanţele create între noi şi ceilalţi (cei care au fost feriţi de eşec
şi pe care-i preluăm ca model).
Poate că, la început, rănile trebuia cicatrizate pentru ca mai târziu, reflectând şi
“privind” să pornim mai departe.
Analiza propagandei
Conform unei scheme propuse de Jowett G. şi O’ Donell Y., studierea propagandei trebuie să ia în
considerare următoarele zece obiective (cu ajutorul cărora vom face o paralelă între propaganda din perioada
actuală şi cea comunistă privind “noul Centru Civic”):
Obiectivele analizei Comunism Post – comunism
Identificarea scopului si Legitimare simbolică a De-legitimare a simbolului
ideologiei propagandei puterii politice (mitizare) puterii totalitare (de-
mitizare
Contextul propagandei Context politic opresiv, Perioada “de tranziţie”
totalitar (nevoia de ieşire dintr-o
Pagina 38 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
“traumă”).
Pagina 39 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Analiza discursului
A. Conţinutul discursului
Elemente-cheie:
Pagina 40 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
B. Forma discursului
TABEL DE SINTEZA :
Pagina 41 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
" O analiza adecvata a mitologiei difuze a omului modern ar umple volume intregi.
Fiindca laicizate,degradate, camuflate, miturile si imaginile mitice se intalnesc pretutindeni;
nu trebuie decat sa le recunosti."
MIRCEA ELIADE, Mituri, vise si mistere
CONCLUZII
Pagina 42 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 43 din 44
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 44 din 44