ROLUL NATO ÎN CONTEXTUL INTERNAŢIONAL PREZENT

   NATO, PREZENT ŞI VIITOR

Scopul esenţial al NATO este acela de a asigura libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi
militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic şi cu principiile Cartei Naţiunilor Unite.Tratatul Nord-Atlantic a fost
semnat la data de 4 aprilie 1949. Acesta reprezintă baza legală a Alianţei, cu respectarea articolului 51 din Carta Naţiunilor
Unite, care reafirmă dreptul inalienabil al statelor independente la apărarea individuală sau colectivă.
Încă de la începuturile sale, Alianţa a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste şi durabile de pace în Europa,
bazată pe valorile comune ale democraţiei,drepturilor omului şi în conformitate cu litera legii. Principiul fundamental care stă
la baza Alianţei este un angajament comun faţă de cooperarea reciprocă între statele membre, fundamentat pe
indivizibilitatea securităţii acestora. Practic, Alianţa este o asociere de state libere, unite în hotărârea lor de a-şi menţine
securitatea prin garanţii comune şi prin relaţii stabile cu alte ţări.
Alături de partenerii săi, NATO doreşte în continuare să promoveze şi să apere valorile fundamentale comune
precum: democraţia, libertatea individuală, supremaţia legii, economia de piaţă, rezolvarea pe cale paşnică a diferendelor,
deschidere şi transparenţă, dar şi cooperarea la nivel internaţional în vederea abordării cu succes a provocărilor noului mileniu

   Obiective NATO:
     Transformarea
Pe măsură ce tipurile de ameninţări evoluează şi se modifică, NATO trebuie, la rândul său, să treacă printr-un proces
de schimbare. Această transformare reprezintă o provocare şi o cerinţă constantă pentru Alianţă, căreia va trebui să îi facă faţă
permanent. Procesul de transformare va avea  la bază întotdeauna valorile fundamentale ale NATO.
În acțiunile întreprinse după criza financiară la nivel global şi alocarea unor resurse limitate pentru apărare, statele
membre vor fi nevoite să depună eforturi suplimentare pentru a menţine sistemul de apărare la standarde optime.
Pe acest fond, România a susţinut, la Summit-ul NATO din Marea Britanie (4-5 septembrie 2014), adoptarea unui
pachet robust de capabilităţi de apărare, în măsură să răspundă eficient întregului spectru de ameninţări şi să susţină
obiectivele politice şi strategice ale NATO în etapa următoare. Printre acestea se află atât noi iniţiative, precum Construirea
Capacităţii de Apărare, Platforma de Interoperabilitate şi Iniţiativa privind Forţele Conectate, dar, mai ales, creşterea
graduală a bugetelor pentru apărare, de către toate statele NATO, în vederea atingerii ţintei de 2% din PIB. Summit-ul NATO
din Polonia, din iulie 2016, a marcat progrese pe linia consolidării capabilităților NATO și adaptării Alianței la mediul actual
de securitate. De asemenea, cu acest prilej a fost reiterat angajamentul aliat pentru creșterea graduală a bugetelor pentru
apărare în vederea atingerii țintei de 2% din PIB..
     Sistem colectiv de apărare
Sistemul colectiv de apărare este şi va rămâne principalul obiectiv al NATO. Totodată, este cunoscut faptul că, pentru
menţinerea securităţii statelor membre, este esenţial ca NATO să acţioneze şi în afara graniţelor sale, pentru a răspunde
ameninţărilor acolo unde acestea apar, contribuind astfel la crearea unui mediu internaţional mai sigur de care beneficiază
inclusiv statele membre.
Planul de acţiune pentru realizarea capacităţii operaţionale a Alianţei (Readiness Action Plan/RAP), adoptat la
Summit-ul din Marea Britanie , din 2014,  prevede, în esenţă, o serie de măsuri imediate  prin care NATO a răspuns
ameninţărilor provenind din vecinătatea imediată.

1 din 7
 Având în vedere complexitatea situației de securitate la nivel internațional, consolidarea posturii de descurajare și
apărare colectivă a NATO a fost una dintre temele majore și pentru Summit-ul NATO de la Varșovia, din iulie 2016,
Cu acest prilej, a fost consemnată implementarea completă a Planului de acţiune pentru realizarea capacităţii
operaţionale a RAP.   Pe baza prevederilor RAP, România găzduiește pe teritoriul național  două elemente de comandă și
control aliate - o Unitate NATO de Integrare a Forțelor (NATO Force Integration Unit/ NFIU), care a fost activată în
septembrie 2015, și Comandamentul multinațional de Divizie Sud-Est (Multinational Division South -East/ MND- SE), care
a fost activată în decembrie 2015.
În același timp, având în vedere evoluțiile de securitate înregistrate din 2014, atât în vecinătatea sudică, cât și în
vecinătatea estică a NATO  la Summit-ul de la Varșovia s-a decis adoptarea de noi măsuri dintre care, cele mai relevante
pentru regiunea noastră se referă la stabilirea unei prezențe aliate înaintate pe flancul estic inclusiv în România.

   Susţinerea Afganistanului
La Summit-ul NATO de la Varşovia, şefii de stat şi de guvern au decis susţinerea Afganistanului prin :
a. continuarea Misiunii Resolute Support pe parcursul anului 2017 şi, dacă va fi cazul, după această dată ;
b. reconfirmarea disponibilităţii de a întări parteneriatul politic şi cooperarea practică cu Afganistanul ;
c. continuarea susţinerii financiare a Forţelor Naţionale Afgane de Securitate şi Apărare până la sfârşitul anului 2020,
prin contribuţii voluntare alocate de statele aliate şi partenerii operaţionali. În acest context, Guvernul afgan şi-a
asumat obligaţia de a creşte gradual finanţarea din surse proprii şi de a întreprinde demersuri concrete în lupta
împotriva corupţiei.

   Cooperarea cu alte organizaţii internaţionale şi state non-membre

Atât în Afganistan, cât şi in alte zone în care NATO îşi desfăşoară operaţiunile şi misiunile, există o colaborare şi
implicare şi din partea altor organizaţii internaţionale, cum ar fi: ONU, UE sau Banca Mondială.  
În cadrul misiunilor şi operaţiunilor sale, NATO colaborează şi cu state partenere. Acestea contribuie prin aportul de
trupe şi alte resurse la îndeplinirea cu succes a operaţiunilor şi misiunilor în care sunt implicate.
Pentru România, sprijinirea partenerilor estici, în special R. Moldova, constituie o miză aparte. La Summit-ul din
Polonia şefii de stat şi de guvern Aliaţi au reiterat sprijinul pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a
partenerilor estici, precum şi sprijin concret pentru consolidarea capacităţii de apărare a acestora în contextul actual de
securitate.
Urmare demersurilor României, a fost consemnat în declarația Summit-ului angajamentul NATO pentru cooperarea
cu Republica Moldova în vederea asigurării unui viitor stabil, sigur și prosper, conform valorilor democratice europene.
Summit-ul Aliat din Polonia a reafirmat importanța acordată de NATO continuării politicii de extindere,
invitarea Muntenegrului să adere la Alianță fiind  un exemplu elocvent al continuei validității  a politicii ușilor deschise. La
5 iunie 2017, Muntenegru a devenit membru cu drepturi depline al NATO.
NATO a extins cooperarea cu statele partenere şi organizaţiile internaţionale şi în domenii precum lupta împotriva
terorismului, prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă, securitatea energetică, dar şi protecţia împotriva atacurilor
cibernetice. În acest sens, Declaraţia ONU-NATO, semnată în septembrie 2008, serveşte la creşterea gradului de colaborare
între cele două organizaţii în domenii-cheie, inclusiv sprijinul oferit de NATO operaţiunilor ONU şi activităţilor ONU de
prevenire şi contracarare a terorismului.
Folosind experienţa dobândită în realizarea reformei sistemului de apărare, dar şi prin intermediul unor programe de
pregătire şi educaţie, NATO oferă sprijin anumitor state non-membre în dezvoltarea capacităţii de rezolvare a problemelor de

2 din 7
securitate cu care acestea se confruntă. În acest sens, NATO a dezvoltat mecanisme instituţionalizate de parteneriat - Consiliul
de Parteneriat Euro-Atlantic, Dialogul Mediteranean, Iniţiativa de Cooperare de la Istanbul - şi şi-a consolidat relaţiile cu state
din regiunea Asia-Pacific.
În ceea ce priveşte relaţia cu Rusia, cu prilejul Summit-ului de la Varșovia (8-9 iulie 2016), şefii de stat şi guvern au
condamnat ferm Rusia pentru acţiunile sale împotriva Ucrainei, reafirmând politica de nerecunoaştere a anexării ilegale a
peninsulei Crimeea. Cu prilejul reuniunii la vârf a fost reconfirmată decizia adoptată la ministeriala de externe din aprilie
2014,  care prevede suspendarea cooperării NATO-Rusia, atât pe linie civilă, cât şi militară, cu menținerea deschisă a
canalelor de dialog, la nivel ambasadorial și superior. 
La Reuniunea Specială din 25 mai 2017, de la Bruxelles, șefii de stat și de guvern NATO au avut o abordare unitară,
fiind reconfirmată continuarea abordării duale, bazată pe de o parte, pe descurajare și apărare, iar pe de altă parte pe
disponibilitatea de dialog.
 
   Proiectarea stabilităţii în vecinătatea Alianţei Nord-Atlantice
Demersurile vizând creşterea contribuţiei NATO la eforturile comunităţii internaţionale de proiectare a stabilităţii sunt
complementare procesului de întărire a posturii de descurajare şi apărare, fiind parte integrantă a răspunsului substanţial al
Alianţei la provocările actuale de securitate.
În plan conceptual, rolul NATO în proiectarea stabilităţii este ghidat pe baza unui set de principii-cheie, după cum
urmează: aplicabilitate omnidirecţională – 360o, promovarea valorilor democratice, complementaritate cu eforturile altor
actori, implicare a partenerilor, inclusivitate, cooperare adaptată la necesităţi şi mediul de securitate, angajament pe termen
lung, coerenţă şi continuitate, implicarea partenerilor locali – local ownership.
Această abordare ar urma să grupeze, într-o manieră coerentă, eforturile NATO de întărire a stabilităţii pe linia
parteneriatelor, capacităţilor de apărare şi a gestionării crizelor. Dacă procesul de consolidare a descurajării şi apărării vizează
în mod direct securitatea statelor membre, demersurile complementare se concentrează pe proiectarea stabilităţii dincolo de
teritoriul NATO.
În aceste condiţii, iniţiativa Aliată are un caracter echilibrat şi cuprinzător, fiind destinată participării NATO la eforturile
de întărire a stabilităţii spre Est,  în Balcanii de Vest (Bosnia-Herţegovina), dar şi spre Sud. Dimensiunea estică este reflectată
atât la nivel conceptual, cât şi operaţional (prin reflectarea sprijinului pentru partenerii estici - R.Moldova, Georgia, Ucraina -
inclusiv cu referiri legate de întărirea rezilienţei).
În ce priveşte răspunsul Alianţei la ameninţările din sud, sunt avute în vedere condiţii şi posibilităţi de asistenţă NATO,
în complementaritate cu alte eforturi internaţionale şi cu rolul altor organizaţii, în medii complexe şi/sau dificile (Libia, Irak),
precum şi în contextul coaliţiei anti-ISIL.
Pe acest fond, la nivelul NATO, se derulează un proces de revizuire a instrumentelor şi resurselor din domeniu,
îndeosebi în domeniul parteneriatelor şi al construcţiei instituţionale. Totodată, prioritizarea cooperării cu anumiţi parteneri nu
înlocuieşte sau exclude continuarea relaţiilor cu ceilalţi sau formatele existente, acestea urmând să continue. 

     Parteneriatul NATO - UE
NATO acordă o importanță deosebită relațiilor sale cu Uniunea Europeană,. Provocările de securitate comune fac
necesar ca parteneriatul strategic între cele două organizații să fie consolidat în continuare, într-un spirit de deschidere
reciprocă și complementaritate..
Declarația comună adoptată la Summit-ul de la Varșovia de către Secretarul General al NATO, președintele
Consiliului European și președintele Comisiei Europene reprezintă un pas important în acest proces, identificând 7 domenii
concrete avute în vedere pentru dezvoltarea cooperării NATO-UE, și anume: combaterea ameninţărilor hibride, creșterea
3 din 7
rezilienţei statelor membre, cooperarea în plan operaţional inclusiv în domeniul maritim, securitatea şi apărarea cibernetică,
industria de apărare şi cercetare, exerciţii, construirea capacităţilor în state terţe în special din vecinătatea Estică şi Sudică
Pentru punerea în aplicare a prevederilor Declarației comune, în decembrie 2016 a fost adoptat un set de 42 de măsuri
practice pentru avansarea cooperării în cele 7 domenii de cooperare identificate. La nivelul UE, la Consiliul UE din
decembrie 2016 au fost adoptate concluzii pe acest subiect. Ambele organizaţii cooperează îndeaproape pentru concretizarea
măsurilor. Raportul de progrese comun adoptat în luna iunie 2017 prevede posibilitatea completării setului comun de măsuri
şi cu alte activităţi destinate aprofundării parteneriatului strategic NATO – UE.
Atât NATO cât și UE recunosc importanța unei apărări europene mai puternice, iar cooperarea între cele două
organizații va spori securitatea tuturor aliaților și va permite NATO și UE să își consolideze contribuția la asigurarea păcii și
securității euro-atlantice și internaționale.
 
     Abordarea noilor tipuri de ameninţări
Cu toate că operaţiile reprezintă cea mai vizibilă parte a activităţii NATO în prezent, Alianţa Nord-Atlantică este
preocupată şi de contracararea noilor tipuri de ameninţări precum: proliferarea armelor de distrugere în masă, terorismul,
riscurile la adresa securităţii energetice sau atacurile cibernetice. Aceste tipuri de ameninţări sunt complexe şi au atât o
dimensiune civilă, cât şi una militară. De aceea, NATO nu doreşte să deţină un monopol în ceea ce priveşte contracararea
acestora, ci  îşi aduce o contribuţie proprie de substanţă la răspunsul comun în faţa acestor ameninţări.
În faţa acestor ameninţări imprevizibile, NATO nu poate avea o atitudine reactivă, ci trebuie să anticipeze provocările
şi să folosească resursele politice şi militare de care dispune, pentru ca, în cooperare cu partenerii săi, să poată reduce cât de
mult posibil nivelul riscului.
La Summit-ul NATO din Marea Britanie, şefii de state şi de guvern NATO au andosat noua Politică întărită în
domeniul apărării cibernetice, care subliniază faptul că apărarea cibernetică este parte a sarcinii de bază a NATO privind
apărarea colectivă. România s-a numărat printre susţinătorii implicării mai puternice a NATO în formularea răspunsurilor la
ameninţările cibernetice şi cele legate de securitatea energetică.
La Summit-ul de la Varșovia, NATO și-a consolidat rolul în domeniu, iar spațiul cibernetic a fost declarat domeniu
operațional.
Apărarea cibernetică a apărut pe agenda NATO la Summit-ul de la Praga din 2002 şi a fost ulterior confirmată ca
prioritară la Summit-ul de la Riga, din 2006. O politică în domeniu a fost agreată, pentru prima dată, de şefii de state şi de
guverne la Summit-ul de la Bucureşti, în aprilie 2008. Evoluţia rapidă a atacurilor şi caracterul lor sofisticat au determinat
plasarea temei în centrul agendei de securitate a NATO. Conceptul Strategic adoptat la Summit-ului de la Lisabona (2010)
califică ameninţările din domeniul cibernetic ca vizând direct securitatea infrastructurilor naţionale vitale, ce pot atinge nivele
de natură a pune în pericol “prosperitatea, securitatea şi stabilitatea naţională şi euro-atlantică”. În consecinţă, acest tip de
provocări impune dezvoltarea de către Alianţă a capacităţii de prevenire, detectare şi apărare împotriva lor, de redresare în
urma apariţiei lor, de consolidare şi coordonare a capabilităţilor naţionale de apărare cibernetică.

4 din 7
 Conceptul Strategic al NATO
România a urmărit ca noul Concept Strategic, adoptat cu prilejul Summit-ului de la Lisabona (19-20 noiembrie
2010), să fie un document de viziune, care să stabilească principalele repere ale acţiunii NATO pe termen mediu şi un mijloc
de informare a  opiniei publice din ţările Aliate asupra priorităţilor Organizaţiei.
Pe parcursul procesului de consultări inter-Aliate, România a pledat pentru:
 reafirmarea, de o manieră ne-echivocă, a apărării colective şi Articolului 5 drept responsabilităţi centrale ale NATO;
 menţinerea reperelor fundamentale ale NATO: securitate, descurajare, consultare, regula consensului,
managementul crizelor, parteneriate, la care să se adauge răspunsul la noile provocări, cu accent asupra insecurităţii
energetice şi proliferării tehnologiilor pentru rachete;
 acordarea atenţiei necesare pentru menţinerea principiilor indivizibilităţii securităţii Aliaţilor, respectiv solidarităţii şi
coeziunii Aliate;
 întărirea rolului NATO ca forum de consultare transatlantică, în conformitate cu Articolul 4 al Tratatului de la
Washington;
 atenţie sporită asupra evoluţiilor de securitate din vecinătatea NATO; menţinerea interesului NATO şi dezvoltarea
cooperării cu partenerii din imediata vecinătate a Alianţei şi a României, din Balcanii de Vest şi zona extinsă a Mării
Negre; Conceptul Strategic al NATO trebuie, de asemenea, să sublinieze menţinerea, în continuare, a relevanţei
politicii “uşilor deschise” pentru consolidarea unui climat de unitate, libertate şi pace în Europa;
 echilibru între dimensiunea nucleară, cea convenţională şi apărarea antirachetă, în vederea asigurării unei descurajări
eficiente a NATO împotriva unei game largi de ameninţări;
 confirmarea apărării antirachetă drept misiune strategică a Alianţei Nord-Atlantice.
România a urmărit cu consecvenţă creşterea capacităţii Alianţei de a se adapta la un mediu de securitate internaţional
tot mai complex şi dinamic, iar Conceptul Strategic din 2010 a răspuns obiectivelor generale urmărite de ţara noastră, fiind
remarcate atenţia acordată formulelor de echilibru şi caracterul concis şi pragmatic al documentului, ceea ce a facilitat
obţinerea consensului la Lisabona.
Domeniile de interes particular pentru România, cum ar fi apărarea antirachetă, securitatea energetică, parteneriatele şi
politica NATO a uşilor deschise au fost reflectate într-un mod care corespunde preocupărilor ţării noastre. Dezvoltarea unei
capacităţi de apărare a populaţiilor şi teritoriilor împotriva atacurilor cu rachete balistice a fost prezentată drept un element-
cheie pentru asigurarea securităţii colective. A fost, de asemenea, evidenţiată importanţa securităţii energetice, inclusiv prin
protecţia infrastructurii energetice critice şi a zonelor de tranzit.

Desfășurat în perioada 4-5 septembrie 2014, în Ţara Galilor, Summit-ul NATO a avut loc într-un moment important
pentru securitatea euro-atlantică. Acţiunile Rusiei (implicarea neoficială în criza din estul Ucrainei ; anexarea Crimeei ;
nerespectarea dreptului internaţional, a angajamentelor fundamentale de securitate europeană, inclusive cele din Actul Final
de la Helsinki ; comportamentul său faţă de Georgia și Republica Moldova ; neimplementarea îndelungată a Tratatului
privind Forţele Convenţionale în Europa și recurgerea la instrumente militare și de altă natură pentru a-și forţa vecinii),
creșterea instabilităţii în vecinătatea sudică a Alianţei, din Orientul Mijlociu până în Nordul Africii, precum și ameninţările
transnaţionale și multidimensionale reprezintă provocări fundamentale la adresa securităţii NATO, toate acestea putând avea
consecinţe pe termen lung asupra păcii și securităţii euro-atlantice, precum și a stabilităţii în întreaga lume.
Declaraţia Summit-ului din Ţara Galilor, adoptată de șefii de stat și de govern participanţi la reuniunea Consiliului
Nord Atlantic, reprezintă un angajament de consolidare a legăturilor transatlantice ale Alianţei în faţa noilor ameninţări, cu
precădere cele din estul Europei, legate de criza din Ucraina, cărora li s-a acordat o atenţie deosebită. Prin urmare, în ceea ce

5 din 7
privește noile acţiuni pentru securitatea NATO în Europa, în cadrul Summit-ului au fost adoptate o serie de măsuri. Este
vorba, în primul rând, despre Planul de acţiune al NATO pentru creșterea nivelului de reacţie1, în scopul pregătirii Alianţei
în a răspunde rapid și ferm la noile provocări de securitate, îndeosebi ameninţărilor Rusiei și implicaţiilor strategice ale
acesteia.
Planul se află sub atenta supraveghere a miniștrilor apărării și, în sens practic, întărește cele trei sarcini de bază definite
de Conceptul strategic al Alianţei, și anume : apărare colectivă, managementul crizei și securitate prin cooperare. Acesta
cuprinde o serie de măsuri, pe de o parte, de asigurare și, pe de alta, de adaptare. Măsurile de asigurare ale Planului includ atât
prezenţă, cât și activitate militară terestră, aeriană și maritimă în partea estică a NATO, ambele funcţionând pe bază
rotaţională. Măsurile de adaptare includ componentele necesare asigurării că Alianţa va putea răspunde în totalitate noilor
provocări de securitate. În acest scop, s-a stability creșterea capacităţii de răspuns a Forţei de Răspuns a NATO prin
dezvoltarea unor pachete de forţe capabile să acţioneze rapid. Pentru aceasta, se va stabili o Grupare Multinaţională de Forţe
cu un Nivel de Reacţie Foarte Rapid2(VHRJTF), care reprezintă o nouă forţă comună Aliată ce va putea fi dislocată într-un
interval de câteva zile, în vederea contracarării provocărilor ce vor apărea, cu precădere la periferia teritoriului NATO.
Această entitate va include o forţă terestră cu forte corespunzătoare aeriene, maritime și de operaţiuni speciale disponibile,
nivelul de reacţie al forţelor VHRJTF fiind testat prin exerciţii derulate la notificări în timp scurt. S-a hotărât, totodată, ca
NATO să stabilească o prezenţă sporită de comandă și control, precum și facilitatori de forţe în teren pe teritoriile Aliaţilor
estici, în orice moment, cu contribuţii din partea Aliaţilor pe bază rotaţională, care să se concentreze pe scenarii de planificare
și exerciţii de apărare colectivă. Se menţionează că dacă se va impune, acestea vor veni în ajutorul Aliaţilor de la periferia
NATO pentru descurajare și apărare colectivă. De asemenea, Planul urmărește să sporească capacitatea NATO de a întări
rapid și eficient Aliaţii din acest spaţiu, incluzând chiar pregătirea infrastructurii acestora, pre-poziţionarea echipamentelor și a
mijloacelor de aprovizionare și desemnarea bazelor specifice.
În aceeași ordine de idei, s-a hotărât luarea de măsuri pentru creșterea nivelului de reacţie și capabilităţile Carterului
General al Corpului Multinaţional Nord-Est3, precum și dezvoltarea acestuia până la a deveni un punct nodal pentru
cooperarea regională. Totodată, s-a decis înfiinţarea unui Centru de Excelenţă pentru Comunicarea Strategică, acreditat
NATO, în Letonia, aceasta fiind o contribuţie utilă la eforturile NATO în acest domeniu.
S-a lansat, de asemenea, Iniţiativa privind Construirea Capacităţilor de Apărare și de Securitate Conexe4 pentru a se
întări angajamentul faţă de ţările partenere și a ajuta Alianţa să furnizeze stabilitate, fără a fi dislocate forţe numeroase, ca parte
a contribuţiei de ansamblu a Alianţei la securitatea și stabilitatea internaţionale și prevenirea conflictelor. Iniţiativa se bazează
pe expertiza extinsă a NATO în privinţa sprijinului, consilierii și asistenţei oferite ţărilor pentru construirea capacităţilor de
apărare și securitate conexe și s-a convenit ca printre beneficiarii acestei iniţiative să se numere Republica Moldova și
Georgia. Celei din urmă i s-a acordat o atenţie aparte, NATO salutând dezvoltarea Georgiei, ajutorul oferit de aceasta
Alianţei, precizând faptul că Aliaţii vor ajuta în continuare Georgia să avanseze în pregătirile sale spre dobândirea calităţii de
membru NATO.
Trebuie remarcat și faptul că în cadrul acestui reuniuni s-au pus bazele unui nou concept, acela de „naţiune-cadru“5,
care va trebui să se concentreze pe grupuri de Aliaţi ce lucrează în format multinaţional pentru dezvoltarea în comun de forţe
și capacităţi necesare Alianţei, facilitate de o naţiune cadru. Implementarea acestui concept va ajuta NATO să dobândească
noi forţe și capacităţi coerente, în mod special, în Europa.
În altă ordine de idei, noul plan de securitate al NATO pentru Europa de Est implică și referiri la suspendarea
cooperării practice civile și militare între Alianţă și Rusia, însă cu sublinierea faptului că se păstrează deschisă comunicarea
politică. În ceea ce privește situaţia din Ucraina, cea care îngrijorează NATO pentru vecinătatea sa estică, Alianţa și-a oferit
sprijinul în lupta Ucrainei pentru integritatea sa teritorială, suveranitatea și independenţa, susţinând-o în reformele sale ample,
prin Programul Naţional Anual, în cadrul Parteneriatului Distinctiv al NATO. Deși în timpul reuniunii s-a afirmat cu tărie

6 din 7
sprijinul NATO oferit Ucrainei, speranţele exprimate de oficialii ucraineni, că în timpul Summit-ului Ucraina va obţine
statutul special de partener al Alianţei, precum și statutul de aliat, nu s-au concretizat.
Același sprijin l-a declarat NATO și pentru soluţionarea pașnică a conflictului din Caucazul de Sud și Republica
Moldova. Schimbând registrul, un aspect de o importanţă deosebită în cadrul noii strategii NATO îl constituie deciziile
referitoare la bugetul pentru apărare. Prin urmare, s-a convenit să se inverseze tendinţa de scădere a bugetelor apărării, să se
întrebuinţeze eficient resursele Alianţei și să fie promovată o distribuţie mai echilibrată a costurilor și responsabilităţilor. În
acest sens, s-a hotărât ca Aliaţii, care, la momentul acesta, respectă valoarea de referinţă a NATO de minimum 2% din
Produsul Intern Brut (PIB) pentru cheltuielile pentru apărare, să-și fixeze drept obiectiv respectarea în continuare a acestui
procent. În același timp, Aliaţii care cheltuiesc peste 20% din bugetele lor pentru apărare pentru echipamente de importanţă
vitală, inclusiv pentru activitatea de cercetare și dezvoltare aferentă, să continue să facă acest lucru. În dreptul Aliaţilor a căror
valoare actuală din PIB pentru cheltuielile de apărare este sub acest nivel s-au făcut următoarele precizări : să stopeze
declinurile de orice natură din zona cheltuielilor pentru apărare ; să aibă ca obiectiv creșterea cheltuielilor pentru apărare în
timp real cu creșeterea PIB-ului și să avanseze în vederea asigurării valorii minime de 2% în 10 ani pentru a-și realiza
Capabilităţile Ţintă NATO și pentru a elimina neajunsurile Alianţei în domeniul capabilităţilor. Nu în ultimul rând, Aliaţii
care, în prezent, cheltuiesc mai puţin de 20% din bugetele lor anuale destinate apărării pentru echipamente noi de importanţă
majoră, inclusiv pentru activitatea de cercetare și dezvoltare aferentă, sunt încurajaţi să-și stabilească obiectivul ca, într-un
deceniu, să-și sporească investiţiile anuale la 20% sau chiar la un procent mai ridicat din totalul cheltuielilor pentru apărare.

7 din 7