Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007-2013 „Investeşte în oameni!”

Didactica Specialităţii
1.1. Curriculum-ul naţional

Lector univ. drd. ing. Chicioreanu Teodora Daniela

CUPRINS

1. INTRODUCERE
Conceptum de curriculum
Curriculum Naţional
Componente
2. DOCUMENTELE CURRICULARE
Planul Cadru
Programele şcolare
Manualul
Materiale suport

1. INTRODUCERE

Preocupările sistematice vizând elaborarea unui Curriculum Naţional

coerent au apărut în România după 1990. În sistemul de învăţământ
anterior anului 1990, se elaborau programe şcolare strict disciplinare,
numite programe analitice. Curriculum-ul se confunda cu elementele de
conţinut ale învăţării, consemnate în programe şcolare izolate unele de
altele, esenţialmente monodisciplinare şi academice.
Ulterior, s-a produs o mutaţie semnificativă, prin alinierea proiectării
şi a dezvoltării curriculare la rezultatele recente ale cercetării şi ale practicii
în domeniu pe plan internaţional. Astfel, învăţământul din România
transferă gradual în practica educaţională principalele componente ale
Curriculum-ului Naţional.

Conceptul de curriculum
Curriculum-ul reprezintă un concept cheie nu numai în ştiinţele
educaţiei, dar şi în cadrul practicilor educaţionale contemporane.
În sens larg, se desemnează prin curriculum ansamblul proceselor
educative şi al experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata
parcursului său şcolar.
În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul acelor documente
şcolare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale
privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le
oferă elevului. Acest ansamblu de documente poartă, de regulă, denumirea
de curriculum formal sau oficial
Exemplificări : http://en.wikipedia.org/wiki/National_curriculum

Curriculum Naţional se adresează unor elevi care vor intra în viaţa

socială şi profesională în secolul următor. Drept urmare, sistemul de
învăţământ are datoria şi, totodată, responsabilitatea de a-i pregăti pe
aceştia pentru schimbările care se presupune că vor avea loc la nivel
economic, social, politic şi cultural, atât pe plan intern, cât şi internaţional.
Între acestea, cele mai importante par a fi:
• generalizarea economiei de piaţă şi a sistemului politic democratic;
• accesul deschis la informaţie a unor segmente din ce în ce mai largi ale
populaţiei;
• creşterea interdependenţelor dintre societăţi, culturi şi tehnologii pe plan
mondial, într-un cuvânt globalizarea societăţii;
• accentuarea specializării la nivel înalt, concomitent cu flexibilizarea şi
mobilitatea pieţei muncii într-o lume dinamică.
În acest cadru, discursul despre reforma şcolii se referă, în mod
special, la înnoirea şi la ameliorarea permanentă a ofertei de învăţare pe
care sistemul o propune elevului.
Preocuparea pentru curriculum caracterizează, de aceea,
majoritatea întrebărilor care se pun în legătură cu viitorul educaţiei. Ce şi
cum învaţă elevii noştri în comparaţie cu elevii din alte ţări? Pot ei să intre
în competiţie cu aceştia? Este învăţământul românesc, în actuala sa formă,
pertinent şi semnificativ pentru viitorul individului şi al societăţii? Există
suficientă deschidere în sistem pentru a răspunde nevoilor şi intereselor
din ce în ce mai variate ale elevilor? Toate acestea sunt întrebări la care în
viitor sistemul nostru de învăţământ va trebui să răspundă în mod adecvat.

Link : http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/c877

Componente
Curriculum Naţional în România reprezintă ansamblul experienţelor
de învăţare prin care instituţia şcolară asigură realizarea idealului
educaţional şi a finalităţilor învăţământului, aşa cum sunt stipulate acestea
la nivelul Legii învăţământului. Prin acest ansamblu, Curriculum-ul
Naţional oferă fiecărui tânăr şanse reale pentru identificarea şi
valorificarea deplină a propriilor aptitudini şi interese.
Începând din anul şcolar 1998-1999, în România, Curriculum-ul
Naţional cuprinde: • Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu.
Cadru de referinţă (document reglator care asigură coerenţa
componentelor sistemului curricular, în termeni de procese şi de produse);
• Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele I - XII/XIII, document
care stabileşte ariile curriculare, obiectele de studiu şi resursele de timp
necesare abordării acestora;
• Programele şcolare, care stabilesc obiectivele cadru, obiectivele de
referinţă, exemplele de activităţi de învăţare, conţinuturile învăţării, precum
şi standardele curriculare de performanţă prevăzute pentru fiecare
disciplină existentă în planurilecadru de învăţământ;
 • Ghiduri, norme metodologice şi materiale suport care descriu
condiţiile de aplicare şi de monitorizare ale procesului curricular;
• Manualele alternative.

2. DOCUMENTELE CURRICULARE

2.1. Plan cadru

http://www.edu.ro/index.php/articles/c555
 document oficial dat de MEN
 sunt nominalizate disciplinele trunchiului comun pentru fiecare arie
curriculară, număr de ore acordat acesteia şi disciplinele la decizia
şcolii (20-25%)
 se elaborează de către Minister pentru învăţământul liceal, şi de
Universitate pentru învăţământul universitar
 au un caracter unitar pentru fiecare tip/profil de şcoală
 au un caracter obligatoriu

2.2. Programe şcolare

http://www.edu.ro/index.php/articles/c556/
 documente oficiale
 definesc obiectivele specifice predării fiecăreia din disciplinele
prevăzute în planurile de învăţământ.
 formulează recomandări metodice referitoare la folosirea celor mai
adecvate strategii didactice
 delimitează şi orânduiesc structurile tematice care configurează
conţinutul disciplinelor
 planifică totalul orelor pe tipuri de activităţi didactice şi pe unităţile
de bază ale structurii tematice
 principalul instrument al profesorului (ele constituie un ghid
necesar)
 au un caracter obligatoriu şi sunt unice

Programele şcolare respecta următoarele criterii

1. Relevanţa – se refera la valoarea conţinutului obiectivului în întregime
şi defalcat pe capitole sau structuri tematice stabilite în raport cu obiectivele
specifice definite în partea introductivă a programei şi în raport cu utilitatea
informaţiilor selecţionate
2. Autenticitatea şi consistenţa internă – se referă la corectitudinea
ştiinţifică şi la modernitatea cunoştinţelor prevazute de programele şcolare
la caracterul lor adevărat, palpabil rezultat din reflectarea adecvată a
realităţii
3. Succesiunea/Secvenţialitatea/Gradualitatea – constă în ordonarea
(înlănţuirea) treptată a cunoştinţelor, a lucrărilor de laborator, exerciţiilor.
3.1 Ordonare liniară – se cere ca unităţile tematice din programele
diferitelor obiecte de învăţare să cuprindă un astfel de conţinut încât
să fie o continuare a ce s-a predat anterior şi să fie totodată baza
pentru cele care vor urma (cunoştinţele odată parcurse nu se mai
reiau)
3.2 Ordonarea concentrică – cere ca în fiecare an şcolar sau ciclu
scolar următor, să se reia într-o formă mai aprofundată şi la un nivel
ştiinţific mai ridicat materia parcursă anterior într-o clasa sau într-un
alt ciclu de învăţare (e necesară o permanentă înnoire şi adâncire a
datelor dintr-un domeniu)
4. Concordanţa / Corelarea tematică/ Consistenţa externă – trebuie să
asigure legătura între conţinutul unei programe analitice şi conţinutul
programelor celorlalte obiecte de învăţare pentru a avea o unitate şi
coerenţă a cunoştinţelor predate.
5. Maxima valoare formativă – trebuie selecţionate acele teorii şi
concepte fundamentale care constituie un mesaj cognitiv interesant,
deschis noilor achiziţii ştiinţifice
6. Mobilitatea – cerinţa potrivit căreia programele analitice să aibă
capacitatea de a-şi schimba operativ cuprinsul (programele trebuie să ţină
pasul cu realitatea)

2.3. Manualul
 documentul pedagogic ce dezvoltă sistematic structura unei
programe şcolare
 instrument
- al predării (instrumentul profesorului de orientare în
pregătirea lecţiilor)
- al învăţării („cartea de capătâi” pentru elev)
http://www.edu.ro/index.php/articles/c152/
http://www.edu.ro/index.php/articles/c455/

Clasificare
a) în raport cu destinatarul stabilit:
1. manualul şcoalar obişnuit (cuprinde prioritar informaţia ce trebuie
asimilată)
2. manualul pentru profesor (cuprinde explicarea obiectivelor specifice;
explicarea conţinuturilor pe baza programelor şcolare; expunerea
informaţiei predării cu un plus de cunoştinţe faţă de manualul elevului,
eventual şi sistematizate în alt mod; indicaţii bibliografice; exerciţii; lucrări
de laborator; exemple )
3. cursul universitar (constă într-o suită de prelegeri ordonate în jurul unei
idei fundamentale , tipărite şi reunite în volum cu scopul de a servi ca
manual; are rolul de instrument pentru studiu individual)
4. cursul + tratat
b) în raport cu tehnica consemnării, păstrării şi difuzării informaţiei
1. manual şcolar clasic (care cuprinde doar texte şi ilustraţii).
2. manual programat (elaborat mai mult experimental pe baza diferitelor
modalităţi de programare – interesul pentru acest tip de manual e în
scădere deoarece se bazează în principal pe asocierea mecanică şi mai
puţin pe înţelegere).
3. manualul şcolar modern (are ataşate dischete, benzi magnetice,CD-uri,
diapozitive cât şi alte mijloace sau materiale auxiliare care amplifică,
diversifică sursele de informare ale elevilor).

Funcţiile manualului
1. Funcţie de informare – furnizează informaţii pentru un nivel
corespunzător de şcolarizare
2. Funcţie formativă – efectul exercitat de manual asupra întregii vieţi
psihice a şcolarilor. Are latură semantică de furnizare de informaţii şi latură
educativă care antrenează capacităţile
3. Funcţie stimulativă – constă în susţinerea de către conţinutul manualului
a unei motivaţii pozitive în activitatea de învăţare, în menţinerea atenţiei,
interesului
4. Funcţie de autoinstruire – exprimă contribuţia manualului la pregătirea
condiţiilor pentru trecerea de la educaţie la autoeducaţie.
Disfuncţiile manualului: desemnează reducerea contribuţiei manualului în
ansamblul activităţiilor pedagogice

2.4. Materiale suport

 manualul profesorului
 ghiduri
 portofolii
 culegeri
 Aprofundări (*)

 Suport curs program de formare:

Serbanescu, Laura, DPPD UPB, 2009
 Exigenţe în stabilirea şi formularea obiectivelor educaţionale:
Oproiu,Gabriela. Elemente de didactica disciplinelor tehnice,
Editura Printech, 2003 Bucuresti, capitol 1
 Pedagogie:
*** coordonator M. Mircescu, Editura Printech, 2003 Bucuresti,
capitol 8, pag 312-368
 Curriculum-ul naţional: Velea, Simona. Introducere în pedagogie.
Note de curs
http://www.dppd.ro/pedagogie/velea_pedagogie1_c05.pdf

(*) Aceste materiale sunt cu titlu de prezentare.

Paginile sunt puse la dispoziţia cursanţilor cu scopul de a le forma competenţe
specifice, o atitudine adecvată faţă de profesia didactică şi de a promova concepte,
teorii şi valori pedagogice autentice