DREPTUL FAMILIEI

Familia este o formă de relaţii sociale dintre oameni legaţi între ei prin căsătorie sau
rudenie. Familia ea naştere de regulă prin căsătorie. Începe a fi formată din soţ şi soţie dar
și alte persoane între care există relaţii de rudenie, care trăiesc împreună.

Dreptul familiei este o ramură de drept care reprezintă totalitatea normelor

juridice ce reglementează reporturile familiale

Obiectul de reglementare al normelor dreptului familiei îl formează raporturile de

familie cu caracter personal şi patrimoniale,

caracter personal patrimoniale

a) relaţiile dintre soţi (raporturile de a) raporturile dintre soţi, în legătură cu
căsătorie) ce apar ca rezultat al realizării de administrarea bunurilor materiale,
către ei a libertăţii personale, dobândite de soţi în timpul căsătoriei;
independenţei şi egalităţii în viaţa b) raporturile de datorie ale
familială; soţilor de a se întreţine reciproc;
c) raporturile de întreţinere a
b) relaţiile dintre părinţi (alţi copiilor şi altor membri ai familiei.
educatori) şi copii în procesul de
educaţie;
c) raporturile care rezultă din
rudenie;

Prin rudenie, în dreptul familiei se înţelege

legătura de sânge dintre mai multe persoane care
descind unele din altele, sau care, fără a descinde
unele din altele, au un ascendent comun.

d) raporturile care rezultă din

înfiere.

Dreptul familiei, ca şi alte ramuri de drept este constituit pe baza unor principii* care îl
fundamentează, a unor reguli esenţiale care determină structura internă a dreptului familiei
şi pe temeiul cărora se stabilesc raporturile dintre soţi, părinţi şi copii, precum şi între
aceştia şi alţi subiecţi ai dreptului familiei.
 Aceste principii fundamentale sunt :

1. Principiul ocrotirii căsătoriei şi familiei din partea statului

2. Principiul monogamiei

3. Principiul consimţământului liber şi binevol de încheiere a căsătoriei

4. Principiul egalităţii în drepturi a soţilor în relaţiile familiale

5. Principiul priorităţii educaţiei copilului în familie

6. Principiul de sprijin moral reciproc şi fidelitate conjugală

7. Principiul grijii pentru întreţinerea, educaţia şi apărarea drepturilor şi

intereselor membrilor minori şi a celor inapţi de muncă ai familiei
8. Principiul liberului acces la apărarea, pe cale judecătorească, a drepturilor
şi intereselor legitime ale membrilor familiei

9. Principiul libertăţii divorţului sub controlul statului

Condiţiile şi modalitatea de încheiere a căsătoriei sunt:

1. Căsătoria este o alianţă dintre o femeie şi un bărbat, ăncheiată cu scopul de a

crea o familie.
2. Căsătoria este o alianţă întemeiată pe consimţământul liber.
3. Căsătoria este o alianţă liberă, bazată pe egalitate.
4. Căsătoria este o alianţă pe viaţă.
5. Căsătoria

Condiţiile de fond ( acele condiţii care trebuie să existe pentru a se putea încheia
căsători):

a) diferenţa de sex
b) vârsta matrimonială
c) consimţământul la căsătorie
d) comunicarea reciprocă a stării sănătăţii viitorilor soţi

Modalitatea de încheiere a căsătoriei

încheierea căsătoriei are loc la organele de stare civilă. Prima acţiune de căsătorie este
declaraţia de căsătorie, prin care viitorii soţi îşi manifestă voinţa în vederea încheierii
căsătoriei. Declaraţia de căsătorie, în formă scrisă, se depune personal de cetăţenii care
doresc să se căsătorească la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află
domiciliul unuia dintre viitorii soţi sau al părinţilor unuia dintre ei.
Impediemente la căsătorie sunt: persoane dintre care cel puţin una este deja căsătorită;
rude în linie dreaptă până la al IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori, inclusiv cei care au
părinţi comuni; adoptator şi adoptat; adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă,
până la al II-lea grad inclusiv; curator şi persoana minoră aflată sub curatela acestuia,
în perioada curatelei; persoane dintre care cel puţin una a fost lipsită de capacitatea de
exerciţiu; persoane condamnate la privaţiune de libertate, în perioada când ambele îşi
ispăşesc pedeapsa; persoane de acelaşi sex.

Drepturile şi obligaţiile personale ale soţilor sunt stabilite de prevederile art. 48, alin. 2 din
Constituţie şi articolele 16 – 18 din Codul familiei precun: Toate problemele vieţii
familiale se soluţionează de către soţi în comun, în conformitate cu principiul egalităţii lor
în relaţiile familiale și relaţiile dintre soţi se bazează pe stimă şi ajutor reciproc, pe obligaţii
comune de întreţinere a familiei, de îngrijire şi educaţie a copiilor.

Alegerea numelui de familie de către soţi are loc în următorul fel

a) să-şi aleagă numele de familie al unuia dintre ei;

b) să-şi aleagă numele format prin conexarea numelor ambilor drept nume de familie
comun;
c) fiecare dintre ei îşi păstrează numele de familie pe care l-a purtat până la
căsătorie;
d) conexează numele de familie al celuilalt soţ la numele de familie propriu.

Obligaţiile personale reciproce dintre părţi sunnt urmatoarele:

a) Obligaţia de sprijin moral

b) Obligaţia de fidelitate
c) Obligaţia de a locui împreună
d) Îndatoririle conjugale
 Relaţiile juridice între părinţi şi copii sunt de două feluri şi cuprind următoarele
drepturi şi obligaţii : personale şi patrimoniale.

Drepturile şi obligaţiile personale sunt lipsite de conţinut economic şi servesc la

ocrotirea intereselor personale nepatrimoniale ale părinţilor şi copiilor, ţin de scopul
educaţiei sănătoase şi armonioase a copiilor.

Raporturile patrimoniale dintre copii şi părinţi au un conţinut economic (material) şi

servesc la asigurarea materială a copiilor, de întreţinere a părinţilor incapabili de muncă, ai
altor membri ai familiei care au nevoie de ajutor.
Drepturile şi obligaţiile personale Raporturile patrimoniale

1. Drepturul şi obligaţia părinţilor de a 1) Drepturi şi obligaţii privind

determina statutul juridic personal al patrimoniul ce se află la dispoziţa familiei
copiilor, adică dreptul de a da copilului (locuinţa, mobilierul, obiectele de uz casnic,
numele şi prenumele. obiectele de confort, acumulările băneşti şi
2. Drepturul şi obligaţia de a alte obiecte de preţ).
reprezenta interesele copilului. 2) Raporturile patrimoniale – cele ce
3. Drepturul şi obligaţia de a determina ţin de întreţinerea cu pensie de
domiciluil copiilor şi de a cere întoarcerea întreţinere.
copiilor de la persoanele care îi reţin
nelegitim.
4. Drepturul şi obligaţia de a educa
copii.

. Dreptul familiei obligă părinţii să-şi întreţină copiii minori (până la 18 ani) şi copiii
majori inapţi de muncă (care au nevoie de ajutor pe viaţă).

Totodată şi copiii majori sunt obligaţi să întreţină părinţii sau să plătească pensie
alimentară fixată lunar. Mărimea pensiei este stabilită de judecată pentru fiecare copil
major, chiar dacă în judecată a fost dat numai un copil din familie.

. Încetarea căsătoriei

Dreptul familiei în Republica Moldova face diferenţă între încetarea căsătoriei şi

desfacerea căsătoriei.

Încetarea căsătoriei are loc prin :

a) decesul unuia dintre soţi;

b) declararea pe cale judecătorească a decesului unuia dintre soţi.

Desfacerea căsătoriei poate avea loc prin divorţ

 Divorţul este in act juridic ce serveşte temei pentru încetarea relaţiilor juridice dintre
soţi, apărute în urma căsătoriei. Divorţul este supus controlului din partea
statului.

Legea prevede două modalităţi de desfacere a căsătoriei :

1. La oficiile stării civile :

a) prin consimţământul ambilor soţi, care nu au copii şi nu există litigii între ei

privind împărţirea bunurilor;

b) la cererea unuia dintre soţi în următoarele cazuri :

 dacă unul dintre soţi a fost recunoscut de lege ca incapabil;

 dacă celălalt soţ a fost declarat dispărut fără veste
 dacă unul dintre soţi este condamnat la privaţiune de libertate pe un
termen mai mare de trei ani.

2. Pe cale judiciară

a) când soţii au copii minori;

b) unul dintre soţi nu e de acord cu desfacerea căsătoriei;

c) soţii n-au ajuns la înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor sau la plata

de întreţinere a unui soţ incapabil de muncă;

d) în cazul când există acordul la divorţ al ambilor soţi, însă unul dintre ei
refuză ă se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluţionarea problemei.

Căsătoria poate fi declarată nulă prin hotărârea judecătorească în cazurile :

1. Încheierea căsătoriei fără consimţământul reciproc

2. Când unul dintre soţi sau ambii sunt deja căsătoriţi
3. Când unul sau ambii n-au vârstă prevăzută de lege
4. Când unul sau ambii sunt declaraţi incapabili din cauza debilităţii mintale
5. Când căsătoria este încheiată între rude
6. Când căsătoria este ncheiată între înfietor şi înfiat
7. Când căsătoria a fost fictivă.
.

Regimul legal al bunurilor soţilor

Bunurile materiale ce se află în posesia soţilor se împart în :

 proprietatea comună în devălmăşie a soţilor

 proprietatea personală a soţilor

Proprietate personală se constituie din :

1) Bunurile care aparţineau fiecărui soţ înainte de încheierea căsătoriei;

2) Bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei prin donaţie sau moştenire;

3) Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte).

Regimul contractual al bunurilor soţilor trebuie să răspunda urrmătoarelor cerințe:

Astfel, în primul rând, soţii sunt în drept să determine în contract drepturile şi obligaţiile
privind întreţinerea reciprocă. Aceste drepturi şi obligaţii pot fi stabilite pentru perioada
căsătoriei şi în caz de divorţ

(de exemplu, acela dintre soţi care a fost nevoit, în interesul

familiei, să-şi
schimbe profesia, să lase lucrul, să se dezică de la cariera
profesională (soţia =
să se dedice în întregime familiei şi educaţiei copiilor), – în
caz de divorţ,
capătă de la celălalt soţ întreţinerea necesară).

În al doilea rând, soţii sunt în drept să determine modul de participare a fiecăruia la

veniturile obţinute de fiecare dintre ei.
(venit = sume de bani, dividendele de la acţii şi alte
hârtii de valoare,
procentele de la conturile bancare, plata de
arendă, etc.).

În al treilea rând, soţii pot determina în contractul matrimonial modul de paricipare la

cheltuielile comune familiale.

Aceste cheltuieli pot fi grupate convenţional în 4 grupe :

1) plata p-u locuinţă şi servicii comunale, p-u transport, întreţinerea

automobilului (benzină, arendă, garaj, reparaţie), alimentaţie, telefon, telefax, internet etc.;
2) plata pentru instruire, asigurare medicală, tratament sănătos etc.;
3) cheltuielile legate de odihnă, călătorii etc;
4) aşa-zisele cheltuieli de buzunar ( adică sumele pe care fiecare dintre soţi
sunt în drept să le cheltuie după cum consideră necesar).
 În al patrulea rând, în contract pot fi indicate bunurile, care vor trece în posesia fiecărui
soţ în caz de desfacere a căsătoriei.

Contractul matrimonial poate fi modificat sau reziliat (desfăcut) în orice moment în

baza acordului dintre soţi. Acest acord se întocmeşte în scris şi se autentifică notarial.

Temeiuri pentru modificarea sau rezilierea contractului matrimonial pot fi :

a) încălcarea esenţială a prevederilor contractuale de către o parte;

b) modificarea esenţială a situaţiei din care soţii au reeşit când au încheiat contractul.