Sunteți pe pagina 1din 21

Obligații în caz de accident cu victime și

componentele trusei medicale de prim ajutor


Capitolul I - Obligații în caz de accident cu victime și componentele trusei medicale de prim
ajutor

Primul ajutor cuprinde totalitatea măsurilor care se aplică imediat în cazul unei urgenţe medicale până
la sosirea serviciului de urgenţă sau până la intervenţia unui medic specialist.
Este importantă cunoașterea acordării primului ajutor, astfel încât persoanele care au nevoie de ajutor
să aibă mai multe șanse de recuperare sau de supraviețuire.

Conducătorul auto care constată existența unui accident soldat cu victime are urmatoarele obligații:
- să oprească imediat la locul accidentului;
- să îndepărteze persoanele curioase;
- să folosească trusa de prim ajutor;
- să ceară ajutorul persoanelor din jur (dacă se aflaă la fața locului, este de preferat o persoană calificată);
- să debaraseze victima;
- să pozitioneze victima în funcție de leziunile pe care le prezintă;
- să îndepărteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea împiedica sau îngreuna
respirația și circulația normală a sângelui;
- să stabilească prioritățile de acordare a primului ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie, fracturi);
- să trateze rănile si arsurile, dacă este cazul;
- să evite manevrele inutile care ar putea agrava starea victimei;
- să apeleze imediat la cea mai apropiată unitate sanitară;
- să asigure transportul victimei la spital;
- să urmărească pe timpul transportului funcția respiratorie si cea cardiacă a victimei precum și oprirea
hemoragiilor existente;
- să comunice cadrelor medicale ora producerii accidentului, ce masuri de prim ajutor s-au acordat, ora si
minutul aplicării garoului, medicamentele administrate si dacă au parut schimbări importante în starea victimei,
comparativ cu momentul producerii accidentului;
- să comunice cadrelor medicale dacă s-a produs decesul și ora la care acesta a avut loc;
- să anunțe organele de poliție, acest lucru se face apelând numărul unic de urgențe 112.
- să se întoarcă la locul accidentului, în cazul în care a însoțit victima la spital și este parte implicată în
accident;
- să indice organelor de anchetă, cât mai exact, locul victimei si al vehiculului, dacă acestea au fost deplasate
între timp;
- să nu șteargă urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare;
- să prezinte organelor de anchetă martorii prezenți în momentul producerii accidentului;
COMPONENTELE TRUSEI DE PRIM AJUTOR
Trusa de prim ajutor trebuie sa conțină următoarele produse:

A) Instrumentar:
- foarfece – 1 buc;
- dispozitiv pentru respirație gură la gură – 1 buc.

B) Materiale sanitare:
- atelă - 2 buc;
- plasture - o rolă;
- leucoplast  2,5 cm/ 2,5 cm - o rolă;
- comprese de tifon sterilizate - 5 pachete;
- fașă tifon sterilizate - 5 pachete;
- fașă elastică 5 cm/4m - 2 bucăți;
- bandaj triunghiular din pânză  L=80mm - 2 buc;
- vată medicinală sterilizată - 20 grame;
- Pansament steril absorbant diferite dimensiuni – 4 buc;
- garou - 1 buc;
- mănuși de unică folosință - două perechi.

C) Medicamente:
- soluție dezinfectantă cu alcool sanitar  70-50 ml;
- pansament cu rivanol - 5 bucați;
- analgezic (ex: Algocalmin);
- antispastice (ex: Scobutil);
- antiinflamator (ex: Paduden).

D) Materiale diverse:
- ace de siguranță - 6 bucați;
- broșura cu intrcțiunile de prim ajutor - 1 buc;
- listă conținut trusă sanitară.
Cap. 2 Urgențe de gradul 1, accidentații în stare de comă sau
șoc
STABILIREA URGENTELOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

În urma unui accident pot fi rănite mai multe persoane iar scoaterea lor din autovehicul trebuie făcută
cât mai rapid și executată cât mai corect.
Acest lucru se va face prin ridicare și nu prin tragere sau împingere, astfel încât capul, gâtul si trunchiul
victimei să fie menținute pe cât posibil în același plan. Astfel evitandu-se agravarea leziunilor existente
sau apariția altora.
Stabilirea urgențelor se face prin identificarea simptomelor caracteristice fiecarei stări a accidentatului.

Urgente de gradul I (accidentații în stare de comă sau șoc)

A. accidentații cu stop respirator.


B. accidentații cu stop cardiac.
C. accidentații care prezintă arsuri pe suprafața corpului.

A. Stopul cardio - respirator

Respirația este o funcție vitală, de bază. Numarul respirațiilor la un adult este de 14-16 ori pe minut.
Stopul cardio - respirator este reprezentat prin încetarea funcţiei cardiace şi respiratorii. Dacă acestă disfuncţie,
fie cardiacă, fie respiratorie nu este remediată rapid, poate conduce la decesul vitimei.
Susținerea respirației sau repunerea în activitate a circulației se realizeaza prin nanevrele de resuscitare cardio-
respiratorie.
Stopul respirator este reprezentat prin oprirea brusca a activitatii pulmonare, mai este cunoscut sub denumirea
de asfixie.

Semne de recunoaștere:
- diminuarea mișcărilor respiratorii sau oprirea acestora;
- învinețirea pielii, a feței in special;
- puls rapid;
- pierderea conștienței.

Pentru a verifica respirația unei victime se poate folosi o coală de hârtie, care se pune deasupra narilor iar dacă
accidentatul respiră aceasta se va mișca, sau o oglindă care se va aburi în cazul în care victima respiră.
Resuscitarea respirației se poate efectua prin:
- Respiratia gura la gura:
- se așază victima pe spate cu umerii ridicați (pentru acest lucru se poate folosi un material moale, rulat care se
va pune sub omoplați);
- se apleacă capul victimei spre spate și i se ține bărbia ridicată;
- cu o mână strângeți nările victimei între degetul mare și cel arătător iar cu cealaltă mână îi mentineți bărbia
ridicată și îi deschideți gura;
- inspirati normal, vă aplecați în față si cu gura dumneavoastră acoperiți gura victimei complet;
- expirați uniform aerul în gura victimei și în același timp verificați dacă se produce ridicarea cutiei toracice. O
respirație trebuie sa dureze cam o secundă;
- se menține capul victimei aplecat și bărbia ridicată. Verificați dacă pieptul coboară dupa ce ați introdus aerul;
- inspirați din nou si efectuati o a doua respirație gură la gură;
- repozitionați-vă corespunzător mâinile si continuați cu alte 30 de compresii toracice.
- Metoda respiratiei gură la nas: Acestă metodă se folosește atunci când nu se poate deschide gura victimei.
Insuflațiile se vor face prin nările victimei, gura rămânând închisă.

B. Stopul cardiac

Apare atunci cand inima incetează să mai bată. Sangele nu mai este pompat în organele corpului, deci
nu mai există puls iar persoana iși pierde conștiența și nu mai respiră.
Pentru ca victima sa își revină și să-și reia funcțiile vitale, intervenția trebuie facută rapid, inima să
reînceapă să bată, sângele sa circule si respirația să asigure nevoia de oxigen.

Semne de recunoaștere:
- pulsul este slab sau absent;
- pierderea reflexelor;
- pupilele sunt mărite;
- greutate la respirație;
- transpirații reci;
- pierderea conștienței.

În cazul unui stop cardiac resuscitarea se va face prin masaj cardiac extern.
Verificarea activității cardiace se face prin palparea pulsului la gât sau prin ascultarea bătăilor inimii,
apropiând urechea de pieptul victimei.

Primul ajutor in cazul unui stop cardiac:


Victima va fi poziționată pe spate, pe o suprafață dură și dreaptă.
Capul victimei va fi așezat astfel încât căile respiratorii să fie libere (se va ridica bărbia iar capul se va înclina
spre spate)
Se va asigura circulația sângelui în organism prin efectul de pompă al inimii.
Acesta se execută cu ajutorul parții posterioare a palmelor de la ambele mâini puse una peste cealaltă, mâna
stângă va fi poziționată cu degetele înspre direcția capului iar cea dreaptă se va pune transversal peste cea
stângă, având brațele întinse vertical, pentru a se transmite greutatea corpului salvatorului.
Compresiunile vor fi scurte și regulate și sunt cuprinse între 80 și 100 pe minut la adult si la copil și 120 pentru
sugar.
Masajul cardiac se continuă până la reluarea bătăilor inimii.

C. Arsurile

Sunt accidente provocate de căldura sub diferite forme, de agenți chimici, electricitate sau iradiații.
Ele pot provoca diferite afecțiuni care sunt determinate direct de mărimea suprafeței arse, profunzime
și modul de evoluție a leziunii locale.

Clasificarea arsurilor:

a) În funcție de mărimea arsurii pe suprafața corpului pot fi:


- sub 15 % din suprafața corpului.
- între 15-30 % din suprafața corpului.
- între 30-40 % din suprafața corpului.
- peste 40-50 % din suprafața corpului.

b) După profunzimea arsurii acestea pot fi:


- arsuri de gradul 1: sunt acele arsuri care afectează epidermul (stratul superficial al pielii) și se manifestă
printr-o roșeață. De regulă aceste arsuri se vindecă mai repede, în general în două - trei săptămâni;
- arsuri de gradul 2: sunt acele arsuri care afectează epidermul (stratul superficial al pielii) si o parte a dermului
(stratul mijlociu al pielii). Apar vezicule cu conținut lichidian. Aceste arsuri necesită dezinfectare și punerea
unui pansament steril.
- arsuri de gradul 3: sunt acele arsuri care distrug epidermul, dermul și hipodermul (stratul profund al pielii). În
cazul acestor arsuri se impune spitalizarea într-un centru specializat iar recuperarea se va face într-o perioadă
mai lungă de timp.

Primul ajutor in caz de arsuri:


- flăcările se vor stinge prin acoperirea victimei cu o pătură.
- zonele arse se vor acoperi cu pansamente sterile.
- în cazul arsurilor chimice, arsura va fi spălată cu apă din abundență.
- peste plagă nu se vor aplica dezinfectante, unguente sau prafuri.
- pe timpul transportului către spital, pentru ca victima să mențină o temperatură confortabilă va fi învelită cu o
haină sau o pătură.

Cap.3 Urgențe de gradul 2, accidentații cu


hemoragii
Hemoragia reprezintă sângele scurs dintr-un vas sanguin.
În corpul uman cantitatea de sânge variază destul de mult depinzând de factori precum vârstă, sex,
stare de sănătate, etc. Bărbații au mai mult sânge în corp decât femeile chiar dacă acestea au aceeași
înălțime și greutate ca a bărbaților respectivi.
Un adult cu o greutate medie, între 70 - 81 kg are între 4,7 - 5,5 litri de sânge iar un copil cu o greutate
între 30 - 40 kg va avea aproximativ jumătate din cantitatea de sânge a unui adult.
Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcție de cantitatea de sânge pierdut.

Astfel în funcție de cantitatea sângelui pierdut hemoragia poate fi:


- mică (mai puțin de 500 ml);
- medie sau mijlocie (1/3 din cantitatea de sânge);
- mare (aproximativ jumatate din cantitatea de sânge);
- letală (mai mult de jumatate din cantitatea de sânge).

După tipul vasului prin care sângele circulă, hemoragiile pot fi:
- arteriale (sângele va curge ritmic în plagă iar culoarea sa va fi roșu deschis);
- venoase (sângele va curge în valuri iar culaorea sa va fi roșu închis);
- capilare (sângele mustește in plagă).

După locul în care se scurge sângele pot fi:


- sângerări exteriorizate (sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul);
- sângerări interne (sângele se scurge intr-o cavitate închisă);
- sângerări externe (sângele apare în mod direct, la suprafața corpului).

Semnele care duc la recunoașterea unei hemoragii sunt:


- amețeală;
- paloare (culoare palidă);
- agitație;
- puls rapid;
- frisoane;
- respirație accelerată;
- leșin.

Primul ajutor in cazul unei hemoragii


- victima va fi poziționată pe spate, astfel încât capul acesteia să fie mai jos decât nivelul trunchiului, acest
lucru ajutând la irigarea mai ușoară a creierului;
- se va stabili tipul de hemoragie.
- oprirea hemoragiei:
- în cazul unei hemoragii venoase se va aplica pe plagă o compresă sterilă de tifon, pe acesta un tifon si apoi se
fixează.
- în cazul unei hemoragii arteriale se va ridica membrul rănit deasupra inimii apoi căutăm punct de compresie
arterială.
- în cazul unei hemoragii capilare se va aplica un pansament compresiv.

Atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol viața victimei și sângerarea nu poate fi oprită prin alte
mijloace, se va aplica un garou.
Garoul este un cordon elastic, care este folosit pentru oprirea sângerarii în cazul unor hemoragii care nu pot fi
oprite altfel, de obicei în cazul plăgilor membrelor. Acesta se aplică deasupra rănii, pentru a micșora presiunea
arterială în zona plăgii. În absența unui garou, se poate folosi: un fular, cordon, curea, cravată, șnur, elastic etc.
Garoul se așază deasupra rănii, dar fără a atinge rana și trebuie să fie suficient de lung pentru a putea fi
înfășurat de 2 ori pe membrul respectiv. Odată aplicat acesta nu se mai lărgește si nu se mai mișcă. De acesta
se va atașa un bilet pe care se vor specifica ora si data când a fost aplicat.

Indicații aplicare garou:

- garoul nu poate fi menținut aplicat unei victime mai mult de două ore, după mai mult de două ore se pot
afecta tesuturile.
- la fiecare 15 minute se va slăbi pentru scurt timp garoul, pentru a permite alimentarea cu sange a membrului.
- pe timpul transportului către spital, pentru evitarea apariției frisoanelor victima va fi învelită cu o haină sau o
pătură.
- în cazul în care accidentatul este conștient, se recomandă ca acesta să fie hidratat (fară bauturi cu conținut
alcoolic).

Rana (plaga)

Rana reprezintă o ruptură a țesuturilor corpului, cauzată de o tăietură, de o lovitură sau o leziune,
devenind astfel o poartă de intrare a microbilor în organism.

În funcție de profunzime acestea pot fi:


- excoriații (zgârieturi);
- superficiale (interesează straturile pielii);
- profunde (masa musculară, vasele de sânge, diferite organe, nervi).

Primul ajutor in cazul unei răni (plagă):


- se va curăța, se va dezinfecta și se va pansa rana;
- se degresează și se curăță tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna acest lucru facându-se dinspre marginea
rănii catre exterior. Pentru acest lucru se va folosi apă și săpun;
- rana se dezinfectează cu antiseptice (apă oxigenată, alcool medicinal, alcool iodat);
- în cazul rănilor profunde nu se vor folosi sunstanțe dezinfectante, pentru că acestea ar putea pătrunde în
interior și ar leza organele interne;
- nu se vor îndeparta corpurile străine care au pătruns adânc în mușchi sau în alte țesuturi, deoarece acest lucru
ar putea declanșa o hemoragie gravă;
- deasupra plăgii se vor aplica comprese sterile (niciodată nu se va aplica vată) care se vor fixa cu feși de tifon
sau de leucoplast;
- zona rănită se va așeza în poziție de repaus;
- se va transporta victima la spital.
Cap. 4 Urgențe de gradul 3, entorse, luxații și
fracturi
Entorsa

Reprezintă o leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo
de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor.
Cele mai des întâlnite sunte cele la nivelul gleznei, genunchiului, pumnului și a degetelor.

Tipuri de entorse:
- entorsă ușoară, apare când fibrele ligamentelor se supraântind sau se rup uşor;
- entorsă moderată, apare când fibrele ligamentelor se rup, dar fără să ducă la o ruptură completă;
- entorsă severă, apare atunci când unul sau mai multe ligamente se rup complet iar zona este dureroasă,
umflată şi colorată albastru-negru.

Semne de recunoaștere:
- un sunet ca o pocnitură;
- durere;
- sensibilitate a zonei afectate;
- umflare;
- culoarea se va modifica (negru-albastrui)

Măsuri de prim ajutor in cazul unei luxații:


- se va imobiliza zona afectată;
- se vor aplica comprese cu apă rece sau gheață;
- se vor administra calmante;
- se va evita utilizarea membrului lezat;
- rănitul va fi transportat la spital.

Luxația (scrântitură)

Reprezintă o deplasare a extremităţilor osoase unei articulaţii din poziţia obişnuită, însoţită de pierderea
mişcărilor normale.
Cele mai des întâlnite sunt cele la nivelul umărului, gleznei, soldului și a cotului.

În funcție de poziția pe care a căpătat-o segmentul distal lezat, luxațiile pot fi:
- luxații dorsale;
- luxații volare;
- luxații laterale.

Semne de recunoaștere:
- deformarea articulației;
- imobilitatea articulației afectate;
- durere și modifiarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate.

Primul ajutor în cazul unei luxații:


- zona afectată trebuie imobilizată cu o atelă sau cu o eșarfă și se recomandă evitarea folosirii membrului lezat;
- transportarea victimei la spital, este important ca tratamentul să fie făcut de o persoană instruită corect,
deoarece repoziţionarea incorectă a articulaţiei poate produce lezarea suplimentară a acesteia şi a structurilor
adiacente.

Fractura
Reprezintă ruptura unui os sau a unui cartilaj al unui membru al corpului.
Cel mai fecvent, acestea apar la nivelul membrelor iar cei mai predispuși la producerea fracturilor sunt
persoanele în vârstă, datorită elasticității mai mici a oaselor.

Fracturile pot fi:


- închise (pielea rămâne intactă);
- deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).

Semne de recunoastere:
- durere spontană;
- deformarea regiunii;
- vânătaie;
- lipsa transmiterii mișcărilor.

Primul ajutor în cazul unei fracturi:


- victima va fi poziționată în funcție de zona fracturată;
- curățarea, dezinfectarea si pansarea;
- imobilizarea provizorie a regiunii afectate, acest lucru se face cu ajutorul atelelor;
- calmarea durerii prin administrarea unor calmante;
- rănitul va fi transportat la spital.

Transportul accidentaților

Un factor important este transportul victimei datorită complicațiilor ce pot apărea în urma manevrelor făcute
pentru a urca victima în Ambulanță sau în lipsa acesteia în oricare alt mijloc de transport.
În timpul mobilizării, victima trebuie manevrată cu atenție iar ridicarea și așezarea sa pe targă să se efectueze
cu ajutorul mai multor persoane care se vor așeza la capul și la picioarele celui ce trebuie ridicat.
Această menevră trebuie făcută prin ridicare și nu prin tragere sau împingere, astfel încăt capul, gâtul și
trunchiul să fie menținute în același plan.
Poziția victimei trebuie să rămână și pe timpul transportului identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor
la locul accidentului.
Poziția tărgii trebuie sa fie întotdeauna cea orizontală, iar victima trebuie poziționată cu capul înspre direcția de
deplasare.
Odată începute, manevrele de resuscitare cardio - respiratorie vor fi continuate și pe timpul transportului.

În funcție de leziuni și de starea pe care victima o prezintă poziționarea va fi:


- în cazul unor luxații, entorse sau fracturi poziția corecta va fi cea de repaus (inactivitate);
- în cazul unor hemoragii mari, victima va fi poziționată pe spate cu membrele inferioare ridicate la 30-40
grade față de poziția trunchiului;
- în cazul unui stop cardio - respirator poziția victimei va fi cea pe spate;
- în cazul unor fracturi de antebraț, maxilar sau mandibulă, poziția victimei va fi șezând;
- în cazul unei fracturi costale iar victima este conștientă, acesta va fi poziționată semiașezat cu spatele
sprijinit,  iar în cazul în care acesta este inconștientă va fi poziționată lateral pe pertea bolnavă;
- în cazul unei fracturi craniene, victima va fi poziționată orizontal, pe o parte;
- în cazul unei fracturi de coloană vertebrală, victima fiind conștientă va fi poziționată pe spate iar daca
victima este inconștientă va fi poziționată pe spate cu corpul lateral.
Cap. 5 Introducere în conduita preventivă și factorii
principali
Reprezintă comportamentul participantului la trafic ce are drept scop evitarea producerii accidentelor
rutiere prin adaptarea modului de deplasare în condiții atmosferice nefavorabile, de drum, de
vizibilitate și de intensitatea fluxului de vehicule. Dar și limitarea consecințelor accidentelor dacă acestea
sunt iminente.

Înaintea pornirii la drum în baza conduitei preventive conducătorul auto trebuie să țină cont de
următoarele elemente:
- odihna: un lucru foarte important, mai ales atunci când trebuie parcurs un drum lung sau pe timp de noapte;
- să se informeze asupra condițiilor meteorologice și să fie pregatit pentru orice fel de condiții atmosferice ce ar
putea fi întâlnite: ploaie, ninsoare, îngheț;
- să conceapă un traseu de bază dar și unul de rezervă;
- starea fizică și psihică să fie bună.

În vederea eliminării accidentelor de circulație, conduita preventivă este caracterizată prin:


- anticiparea situațiilor ce pot genera eventuale pericole atât pentru tine cât și pentru ceilalți participanți la
trafic;
- evitarea accidentelor pe cale de a se produce;
- alegerea celei mai bune variante pentru a ieși dintr-un accident ce nu a putut fi evitat cu consecințe minime;
- adaptarea modului de delpasare la condițiile de drum, trafic, vizibilitate si condiții meteo.

Factorii principali ai conduitei preventive:

- cunoștințele teoretice și practice;


- îndemânarea;
- vigilența;
- prevederea (intuiția);
- judecata.

Cunoștințele teoretice și practice

Prin aceasta se presupune buna pregătire în domeniu și modul cum conducătorii auto își însușesc cunoașterea
prevederilor actelor normative, care reglementează circulația pe drumurile publice, precum și cunoștințele și
capacitățile legate de conducerea autovehiculului.
Îndemânarea:
reprezintă capacitatea conducătorului auto de a executa cu ușurință, corect si rapid toate menevrele de
conducere a autovehiculului.
Aceasta se formează cu timpul, după executatarea manevrelor și operațiunilor în trafic de cât mai multe ori.
Odată formate ca şi automatisme ele vor putea constitui premise pentru o conducere în siguranţă.
Lipsa de îndemânare în executarea corectă a manevrelor, duce la producerea unor evenimente neplăcute atât
pentru conducatorul autovehiculului cât și pentru ceilalți participanți la trafic. De exemplu: oprirea motorului,
blocarea circulației, etc.

Vigilența

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a observa atent tot ceea ce se întâmplă în jurul său în tipul
conducerii unui autovehicul și de a fi pregătit să acționeze imediat pentru a evita producerea unui accident.
Atenția conducătorului auto trebuie să fie sporită în permanență la tot ceea ce se întâmplă și se petrece pe
drum, la modul de funcționare al propriului vehicul dar și la celelalte elemente de circumstanță ce pot fi
întâlnite in trafic.
Menținearea stării de vigilență nu trebuie manifestată ca o stare de încordare, ca o teamă de a nu da greși,
deoarece acest lucru duce la acumularea starii de oboseală și de stres.
Toate simțurile unui conducător auto (văzul, auzul, simțul olfactiv, simțul tactil) sunt solicitate de vigilență.
Diminuarea vigilenţei este determinată de:
- oboseală;
- consumul de alcool;
- consumul de substanțe stupefiante;
- starea psihică;
- viteza ridicată;
- convorbirile la telefonul mobil;
- consumul de alimente în timpul condusului;
- fumatul în timpul condusului;
- discuțile și gesturile pasagerilor din autovehicul;
- mânuirea aparaturii muzicale.

Prevederea

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a anticipa situaţiile din trafic şi modul de desfăşurare a acestora.
Această capacitate presupune intuirea greșelilor celorlalți participanți la trafic și aplicarea celor mai bune
soluții pentru evitarea evenimentelor rutiere.
Prevederea poate fi:
- imediată: atunci când se referă la evenimentele ce se produc în timpul conducerii automobilului.
De exemplu:
- să se aprindă luminile de întâlnire:, ori de câte ori este necesar pentru a putea fi bine văzut de către ceilalți
participanți la trafic;
- angajarea în depășire, numai atunci când conducătorul autovehiculului este sigur că manevra poate fi
executată în siguranță;
- reducerea vitezei de deplasare, pentru a putea evita la timp situațiile apărute în trafic sau la nevoie pentru a
opri.
-  îndepărtată: se referă la raționamentul conducătorului auto  înainte de a pleca la drum, asupra posibilităţii
producerii unor evenimente, în vederea prevenirii producerii lor. Recomandându-se pregătirea automobilului şi
a conducătorului auto în funcție de traseul ce urmează a fi parcurs.
De exemplu:
- stabilirea în prealabil a traseului ce urmează a fi parcurs, conducătorul auto trebuie să se documenteze de
starea drumului și condițiile climatice din zonele respective;
- să se asigure că autovehiculul funcționează în parametrii optimi, stergătoarele funcționează, semnalizarea
funcționează, nivelul de ulei din baia de ulei este corespunzător, starea penurilor este corespunzătoare, farurile
sunt reglate și luminează corespunzător.

Judecata

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a gândi logic pentru a fi capabil să aleagă cea mai bună variantă
pentru ieșirea dintr-o situație periculoasă apărută în trafic.
Judecata trebuie să fie:
- promptă: când reacția apare fără întârziere atunci când conducătorul a sesizat pericolul;
- selectivă: alegerea celor mai bune soluții pentru evitarea pericolului;
- corectă: atunci când în urma decizilor luate soluția aleasă s-a dovedit a fi cea mai bună, accidentul a fost
evitat sau a avut consecințe minime.

Accidentul

Accidentul reprezintă lucrul neprevăzut care întrerupe mersul normal al traficului rutier provocând avarierea,
rănirea ori decesul.
Comportamentul prin care un participant la trafic previne și evită produceera unui accident în urma încălcării
normelor de circulație rutiere a celorlalți participanți la trafic (atât pietoni cât și conducători de vehicule)
constituie baza conduitei preventive.
Conduita preventivă în ceea ce privește un accident rutier se definește astfel:
- anticiparea situațiilor care ar putea duce la producerea accidentelor;
- evitarea accidentelor pe cale de a se produce;
- alegerea celei mai bune soluții pentru ieșirea dintr-un accident de circulație care nu a mai putut fi evitat cu
minimum de consecințe.

Cap.6 Starea fizică și psihică a conducătorului auto


Starea fizică și psihică a conducătorului auto

Principalii factori care infuențează starea fizică și psihică a conducătorului auto sunt:
- oboseala;
- alcoolul;
- medicamentele;
- drogurile.

Oboseala

Reprezintă slăbirea capacităților de muncă, cauzată de un efort fizic sau intelectual prelungit.
Efectele oboselii:
- reduce capacitatea de a prevedea și de a analiza situațiile din trafic;
- dificultăți de concentrare, neatenție;
- aprecierea greșită a vitezei și a distanțelor;
- creșterea timpului de reacție;
- observarea întârziată a semnalelor și a indicatoarelor din trafic;
- adormirea sau ațipirea la volan, cauza multor accidente grave de circulație.

Din punct de vedere al producerii oboselii aceasta poate fi:

 oboseală acumulată înaintea plecării la drum

Cauze:    
- odihna insuficientă;
- starea sănătății;
- efortul, atăt fizic cât si intelectual.

 oboseală acumulată în timpul conducerii

Cauze:
- conducerea autovehiculului un timp îndelungat. Se recomandă ca la fiecare 2 ore de condus să se facă pauză
minim 15 minute;
- numărul mare de manevre (opriri, porniri, schimbarea vitezelor, întoarceri etc);
- vizibilitatea redusă. Datorată întunericului sau a condiților meteo nefavorabile (ceață, ploaie torențială,
ninsoare abundentă);
- conducera cu viteze mari. Datorită vitezei mari de deplasare câmpul vizual se va micșora

Alcoolul

Alcoolul consumat sub orice formă, ajunge în sânge și produce modificări ale stării fizice și psihice.
Alcoolemia reprezintă cantitatea de alcool etilic, exprimată în grame, aflată într-un litru de sânge. De exemplu
o alcoolemie de 1%, înseamnă că într-un litru de sânge se află 1 gram de alcool etilic.
Alcoolemia se poate măsura în aerul expirat sau prin probe de sânge.
Stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenţei în organism a substanţelor
ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face de către poliţia rutieră, cu
ajutorul unor mijloace tehnice certificate.
Recoltarea probelor biologice se face în instituţii medicale autorizate sau în instituţii medico-legale şi se
efectuează numai în prezenţa unui reprezentant al poliţiei rutiere.   
În România, Codul Rutier prevede o limită de 0,8 mg/l alcool pur în sânge dincolo de care apare răspunderea
penală.
Pentru a conduce în siguranță ai nevoie de o vedere bună, de o judecata corectă și de timpi rapizi de reacție.
Alcoolul distorsionează toate cele 3 simțuri menționate, prin urmare, abilitatea de a conduce un autovehicul în
siguranță este diminuată indiferent de cantitatea de alcool consumată.

Medicamentele

Medicamentele reprezintă una din cauzele care duc la producerea unor modificări comportamentale acționând
negativ asupra stării fzice și psihice, diminuând astfel capacitatea de a conduce autovehicule.
Principalele grupe de medicamente contraindicate conducătorilor auto sunt:
- tranchilizantele: acele medicamente care produc somnolență, reduc capacitatea de concentrare și diminuează
randamentul fizic și psihic;
- antidepresivele: acele medicamente care produc uneori stări de irascibilitate, diminuează capacitatea de efort
și a stării de concentrare;
- sedativele: acele medicamente care produc somnolență și reduc coordonarea mușchilor datorită slăbiciunii
apărute la nivelul acestora;
- analgezicile: acele medicamente care se manifestă prin agitația psihomotorie sau prin stări de euforie.

Drogurile

Drogurile sunt substanțe de origine vegetală, animală sau minerală care acționează prin grăbirea, încetinirea
sau modificarea proceselor unui anumit organ.
Termenul drog are mai multe accepțiuni. În sens larg desemnează orice substanță (naturală sau artificială) care
prin natura sa chimică determină alterarea funcționării unui organ. În sens restrâns se referă substanțe care
provoacă toleranță și dependență.
În limbaj uzual, acest termen se referă la substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale.
Cu alte cuvinte, drogul este o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosință se transformă în obicei și
care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimbă sentimentele, dispoziția și gândirea, percepția și/sau
starea de conștiență, modificând imaginea asupra realității înconjurătoare.

Cap. 7 Viteza de deplasare, distanța între vehicule


și distanța de frânare
Viteza de deplasare, distanța între vehicule și distanța de frânare

Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză maximă adimisă pe sectorul de drum
pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin
mijloacele de semnalizare şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua
orice manevră în condiţii de siguranţă.

Limita maximă de viteza în localitați este de 50 km/h.


Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităţilor, administratorul drumului poate stabili, pentru
autovehiculele din categoria A şi B, şi limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de
viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliţiei rutiere.
Pe anumite sectoare de drum, ţinând seama de împrejurări şi de intensitatea circulaţiei, administratorul
drumului, cu avizul poliţiei rutiere, poate stabili şi limite de viteză inferioare, dar nu mai puţin de 10 km/h
pentru tramvaie şi de 30 km/h pentru toate autovehiculele.

Limitele maxime de viteză, în afara localităților, sunt:


a) pe autostrăzi, 130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E), 100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri, 90 km/h.

Se interzice conducătorilor de vehicule să circule cu o viteză sub limita minimă admisă, să reducă brusc viteza
ori să efectueze o oprire neașteptată, fară un motiv întemeiat.
Se recomandă ca distanța față de autovehiculul din față să fie una suficientă astfel încât să se evite eventualele
coliziuni produse în urma unor reduceri ale vitezei sau a unor frânări bruște.
Prin spaţiu de frânare se înţelege distanţa parcursă din momentul sesizării obstacolului până la oprirea
vehiculului.
Spațiul de frânare este direct influențat de viteză, cu cât viteza este mai mare cu atât spațiul de frânare va fi mai
mare.
De asemenea condițile meteo sunt și ele un factor important, un carosabil umed sau alunecos influențează
distanța de frânare.
Conducătorilor de vehicule le este interzis să reducă brusc viteza ori să efectueze o oprire neaşteptată, fără un
motiv întemeiat.

Autovehiculele sunt dotate cu sisteme de siguranță care au rolul de a ajuta conducătorul în situații
critice:
- sistemul ABS previne blocarea roților în momentul frânării.
- sistemul ASR previne patinarea roților în momentul plecării de pe loc.
- sistemul ESP intervine atunci când apare tendința de derapare, stabilizând traiectoria dorită de conducător.

Factorii de influență asupra capacităților conducătorului auto:


- factorii perturbatori externi: indicatoarele de semnalizare rutieră amplasate în locuri greu de observat,
iluminatul slab al drumurilor publice;
- factorii perturbatori interni: supraîncărcarea autovehiculului;
- factorii perturbatori umani: oboseala, medicamentele, consumul de alcool.

DISTANŢE DE OPRIRE ÎN FUNCŢIE DE VITEZA DE DEPLASARE

Viteza (km/h) 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130


Viteza m/s 2,7 5,5 8,3 11,1 13,8 16,6 19,4 22,22 25 27,8 30,55 33,33 36,11
Distanţa parcursă în timpul
2,77 5,55 8,32 11,11 13,88 16,65 19,4 22,22 25 27,8 30,55 33,33 36,11
de reacţie (m/sec)
Distanţa parcursă în timpul
1,50 3 7 12 19 27 37 48 61 78 90 108 130
(mecanic) de frânare (m/sec)
DISTANŢA TOTALĂ DE 166,11
4,27 8,55 15,32  23,11 32,88 43,65 56,4 70,22 86 105,8 120,55 141,33
OPRIRE (m)  
Cap. 8 Siguranța conducătorilor auto, centura de
siguranță, tetierele și airbag-ul

Capitolul IV - Siguranța conducătorilor auto, centura de siguranță, tetierele și airbag-ul

Centura, împreună cu tetierele și airbagurile, sunt menite ca, în cazul unei coliziuni frontale, laterale,
din spate sau a unei răsturnări, să asigure o poziție fixă între scaune, a conducatorului auto și a
ocupanților, astfel ca leziunile produse, în special la nivelul capului și coloanei vertebrale, să fie evitate.

Centura de siguranță

Purtatul centurii de siguranță este obligatorie, însă foarte mulți evită să o folosească din comoditate sau
invocând motive de genul: “sunt un șofer bun, mie nu mi se poate întâmpla...”.
Statisticile arata ca, în urma unui accident grav, majoritatea victimelor care nu au avut centura de siguranță, nu
au supraviețuit, iar celelalte nu au scăpat fără traumatisme care să le marcheze existența.
Cei mai expuși leziunilor grave sunt ocupanții banchetei din spate, ei neputând fi protejați de airbaguri,
deoarece majoritatea autovehiculelor nu dispun de sistem airbag și pentru ocupanții banchetei din spate.

Există însă și situații când purtatul centurii de siguranță poate fi scutit:


- persoanele care dețin un certificat medical în care să fie menţionată afecţiunea care contraindică purtarea
centurii de siguranţă;
- femeile care prezintă o stare vizibilă de graviditate;
- examinatorul (aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului);
- instructorul auto (atuci când se află în dreapta, având elevul la volan);
- taximetristul (cât timp clientul se află în maşină).

Tetierele

Rolul principal al tetierelor este de a împiedica mișcările bruște ale capului, în cazul lovirii din spate a
autovehiculului, prevenind astfel o posibilă fracturare a coloanei cervicale.

Airbag-ul (perna de aer)

Scopul principal al unui airbag este de a diminua efectelor unui impact, ajutând la scăderea inerției pe care o
are corpul uman atunci când mașina se lovește.
Însă airbag-ul nu protejează pasagerul de diverse îndoituri ale caroseriei, ci folosește doar la atenuarea șocului
pe care îl poate avea corpul.

Cap. 9 Condițiile de drum nefavorabile, aderența,


derapajul și acvaplanarea
Condițiile de drum sunt în mod direct influențate de starea vremii și de carosabil.

Aderența

Reprezintă fenomenul care se produce între roțile unui vehicul și calea de rulare, realizându-se astfel mișcarea
vehiculului.
Aderenta masinii depinde de o serie de factori asupra cărora avem mai mult sau mai putin control. De exemplu:
starea anvelopelor, rapiditatea manevrării direcției, viteza de deplasare, etc.

Alți factori nu depind însa de noi, ci de variabile precum:


- starea carosabilului (umezeală, noroi, polei, nisip, zapadă afânată, zapadă bătătorită, pavaj de piatră cubică);
- soluția constructivă a mașinii (tracțiune față/spate, 4x4 selectabil, 4x4 permanent);
- condițile meteo (vânt puternic, ploaie torențială, etc.);
- dotările speciale ale mașinii (ABS, Controlul stabilității, ESP, ASR, etc).

Derapajul

Este o consecință a aderenței scăzute și a manevrării incorecte a autovehiculului.


Principala cauză a derapajului este viteza excesivă, rezultănd astfel pierderea stabilității autovehiculului în
urma frânării excesive și neadaptării vitezei la condițiile de carosabil alunecos sau umed.

Atunci când autovehiculul intră într-un derapaj, trebuie să se ridice piciorul de pe frână iar volanul să se miște
lin în sensul invers al derapării.
Dacă roțile din față derapează, mașina va începe să alunece înafara carosabilului. În această situație este
recomandat să încetiniți și țineți controlul asupra volanului, ca mașina să meargă drept.
Daca roțile din spate derapează, spatele mașinii se va mișca, alunecând în ambele părți. În această situație este
recomandat să mențineți volanul în direcția alunecării, până ce mașina nu mai derapează și roțile vin în contact
cu șoseaua, apoi mișcați volanul în direcția opusă alunecării, pentru a îndrepta mașina.
Dacă toate patru roțile derapează, mașina va aluneca înainte, în linie dreaptă, ca și cum ar fi o sanie. În această
situație este recomandat să vă păstrați calmul și să încetiniți treptat, ridicând piciorul de pe accelerație,
menținând controlul asupra volanului, în direcția de mers. Astfel, în momentul în care roțile aderă din nou la
sosea, va veți putea continua drumul.

Acvaplanarea

Acvaplanarea apare atunci când anvelopele mașinii nu mai fac contact direct cu asfaltul, deoarece între cele
două suprafețe există o peliculă de apă.
Datorită vitezei excesive sau a uzurii accentuate a anvelopelor, apa nu mai poate fi evacuată rapid prin canalele
pneului.
Efectul poate fi o pierdere a controlului vehiculului prin reducerea posibilităților de manevrare sau frânare.

Cap. 10 Conduita preventivă pe timp de primăvară,


vară, toamnă sau iarnă
Conduita preventivă pe timp de primăvară
Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- starea carosabilului;
- condițiile climaterice;
- aglomerația.

Măsuri de conduită preventivă pe timp de primăvară:


- după ieșirea din iarnă carosabilul poate sa fie degradat, prezintă fisuri și gropi;
- la începutul primăverii sunt prezente fenomenele meteorologice care reduc vizibilitatea, ceața și ninsoarea;
- dată ce vremea începe să se încălzească, zăpada se topește acoperind carosabilul cu polei sau gheață;
- marcajele de pe sosea pot fi șterse parțial sau total, acest lucru putând afecta încadrarea pe banda a
conducătorilor auto;
- fluxul de mașini este mult mai mare, deci stresul și oboseala cresc.
Conduita preventivă pe timp de vară
Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- temperaturi foarte ridicate;
- apar ploi torențiale însoțite de descărcări electrice;
- traficul este aglomerat.

Măsuri de conduită preventivă pe timp de vară:


- să se adapteze viteza de deplasare în funcție de drum și de trafic;
- asigurați-vă o stare fizică și psihică bună înainte de plecarea la drum, deoarece din cauza temperaturilor
ridicate oboseala se instalează foarte rapid;
- să se sporească atenția deoarece copii se află în vancanță și se pot juca pe carosabil sau în apropierea lui;
- traficul este mai diversificat, apar bicicliști, mopede, căruțe, etc.

Conduita preventivă pe timp de toamnă


Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- aglomerația traficului;
- condițile meteo;
- starea fizică și psihică.

Măsuri de conduită preventivă pe timp de toamnă:


- să se sporească atenția deoarece traficul este aglomerat, sunt întâlnite în trafic toate tipurile de utilaje și
mașini agricole;
- adaptarea vitezei la condițiile meteo, condițiile de vizibilitate și condițiile de drum. Vremea se răcește, apar
ploile și ceața iar ziua se micșorează;
- schimbarea vremii de la cald la rece poate afecta starea fizică și psihică. Unele persoane sunt mai sensibile
decât altele la schimbările vremii, cum ar fi presiunea, umiditatea și temperatura. Durerile se pot agrava, mai
ales cele reumatice (70% dintre persoanele care au probleme cu articulațiile spun că durerea este mai mare
atunci când vremea se răcește). Efecte asupra psihicului sunt: iritabilitate crescută, oboseală, lipsa de
concentrare și insomnii.

Conduita preventivă pe timp de iarnă


Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- condițile meteo;
- starea carosabilului;
- autovehiculul patinează sau derapează.

Măsuri de conduită preventivă pe timp de iarnă:


- să se adapteze viteza de deplasare la condițile meteo, apar ninsorile abundente care pot fi însoțite de vânturi
puternice;
- înainte de a pleca la drum conducătorul auto trebuie să se informeze despre starea vremii asupra drumurilor
ce urmează a fi străbătute;
- drumurile sunt acoperite de zăpadă și gheață, lucru care influențeză în mod direct distanța de frânare. Se
recomandă mărirea distanței față de autovehiculul care circulă în fața dumneavoastră, putând astfel să se evite
eventualele situații neprevăzute. Din cauza stării carosabilului autovehiculul poate patina sau derapa, iar pentru
a se  evita acest lucru autoturismul trebuie echipat cu lanțuri antiderapante.
- să se sporească atenția, din cauza zăpezii abundent căzute, partea carosabilă se îngustează.
Cap. 11 Conduita preventivă pe timp de noapte,
ploaie sau ceață
Conduita preventivă pe timp de noapte
Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- vizibilitatea redusă;
- orbirea temporară;
- oboseala.

Măsuri de conduită preventivă pe timp de noapte:


- noaptea vizibilitatea este mult redusă, atunci când vei circula în localitate pe timp de noapte se vor folosi
luminile de drum, se va acorda atenție sporită traficului și se va reduce viteza de deplasare în apropierea
trecerilor pentru pietoni.
- pot fi întâlnite drumuri neiluminate, iar vizibilitatea este afectată și mai mult dacă farurile nu sunt reglate
corespunzător sau dacă parbrizul este murdar.

- nu folosiți faza lungă atunci când întâlniți un șofer din sens opus, nici atunci când va aflați în spatele unei
mașini, destul de aproape de aceasta, pentru că îl veți orbi pe șofer prin oglinda retrovizoare. În situația în care
sunteți orbit de lumina farurilor unui autovehicul care circulă din sens opus trebuie să mențineți în funcțiune
luminile de întalnire și să reduceți viteza de deplasare sau dacă este cazul să opriți până la trecerea
autovehicului.
- evita să conduci atunci când ești obosit. Oboseala la volan este printre cauzele frecvente ale accidentelor
rutiere și de obicei acestea se lasă cu urmări dintre cele mai grave. În cazul în care ai de parcurs o distanță mare
și te simți obosit, este indicat să oprești în locuri special amenajate, cum sunt refugiile și să încerci să dormi
măcar 15 minute.

Conduita preventivă pe timp de ploaie


Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- vizibilitatea redusă;
- acvaplanarea;
- aderența scăzută;
- spațiul de frânare crește.

Măsuri de conduită preventivă pe timp de ploaie:


- asigurati-va o bună vizibilitate curațând parbrizul, geamurile laterale, luneta și deasemenea să vă asigurați
buna funcţionare a stergătoarelor de parbriz și a sistemului de climatizare şi dezaburire;
- foarte importantă atunci când plouă este viteza de deplasare, care trebuie redusă până la 30km/h în interiorul
localitătilor şi 50km/h în afara acestora;
- drumurile sunt alunecoase crescănd astfel distanța de frânare, este recomandat să păstrați o distanță suficientă
față de vehiculul din fața dumneavoastră, astfel evitându-se eventualele situații neprevăzute; Din cauza apei
care ia contact cu praful de pe carosabil se formează un strat de mâzgă iar în acest caz aderența este una
scăzută.
- dacă ploaia este una torențială, vizibilitatea va fi mult îngreunată iar conducătorul autovehiculului trebuie să
oprească în afara părții carosabilului.

Conduita preventivă pe timp de ceață


Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- vizibilitate redusă;
- viteza de deplasare;
- oboseala conducătorului auto.

Măsuri de conduită preventivă pe timp de ceață:


- ceața poate veni în valuri, ceasta poate trece rapid de la densitatea la care nu poți vedea la 10 metri în față la o
vizibilitate aparentă de 100 metri și înapoi, în interval foarte scurt;
- circulă încet și prudent. Principala cauză a accidentelor constă în neadaptarea vitezei la condițile de
vizibilitate și drum. Folosește luminile de avarie dacă este nevoie, pentru a te face cât mai vizibil pentru ceilalti
participanti la trafic;
- în timpul conducerii folosește luminile de întâlnire (faza scurtă) și de ceață, sistemul de climatizare și
dezaburire. Niciodată să nu folosești luminile de drum (faza lungă), acesta nu va face altceva decât să
înrautățeacă situația, deoarece lumina lovește direct în ceață, făcând ca vizibilitatea să fie mult mai scazută;
- datorită concentrării atenției, oboseala apare rapid.

Cap. 12 Conduita preventivă în mediul urban,


rural, în tuneluri, pe poduri și sub poduri
Conduita preventivă în mediul urban
Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- numărul mare de intersecții și diversitatea acestora;
- aglomerația;
- numărul mare de indicatoare și marcaje rutiere;
- pietonii;
- insuficiența locurilor de parcare;
- oboseala acumulată.

Măsuri de conduită preventivă în mediul urban:


- să se adapteze viteza de deplasare în funcție de condițile de vizibilitate, de drum și de trafic;
- să se evite pe cât posibil orele de vârf ale circulației;
- să se sporească atenția, drumurile sunt foarte aglomerate și să se anticipeze eventualele manevre ale pietonilor
sau a celorlalți participanți la trafic, evitându-se astfel evenimente neprevăzute;
- datorită numărului mare de manevre (opriri, întoarceri, încadrări pe bandă) se instalează oboseala și stările de
nervozitate. Încercați pe cât posibil să vă mențineți calmul și concentrarea la drum.

Conduita preventivă în mediul rural


Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- starea drumurilor;
- lipsesc indicatoarele și marcajele rutiere;
- lipsa trotuarelor;
- prezența pe carosabil a animalelor.

Măsuri de conduită preventivă în mediul rural:


- să se adapteze viteza de deplasare în funcție de condițile de drum și de trafic;
- să se sporească atenția, în unele sate lipsesc trotuarele iar oamenii folosesc partea carosabilă, unele intersecții
sunt nesemnalizate prin indicatoare sau prin marcaje rutiere sau veți putea întâlni turme sau animale
nesupravegheate.
Conduita preventivă în tuneluri, pe poduri și sub poduri
Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- spații înguste;
- vederea se adaptează mai greu.

Măsuri de conduită preventivă în tuneluri, pe poduri și sub poduri:


- să se sporească atenția deoarece vederea se adaptează mai greu în urma trecerii de la lumina naturală la cea
artificială;
- să se adapteze viteza în funcție de vizibilitate și condițiile de drum îngustat; Prin construcția lor podurile nu
permit evitarea accidentelor prin ieșirea pe acostament sau decor.
- podurile sunt amplasate peste cursurile de ape sau peste văi, ceea ce duce la o frecvență mai mare a apariției
gheții și a poleiului.

Cap. 13 Conduita preventivă la depășire și la


acordarea de prioritate
Conduita preventivă la depășire
Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- viteza de deplasare;
- angajarea într-o depășire fără a se asigura;
- depășirea bruscă a unui autovehicul și forțarea reintrării pe banda de deplasare;
- aprecierea greșită a vitezei autovehiculului care circulă din sensul opus.

Măsuri de conduită preventivă pentru conducătorul auto care depășește:


- angajarea într-o depășire se face numai după ce conducătorul autovehicului se asigură atât din față cât și în
spate, acesta se va angaja în depășire numai atunci când este sigur că manevra poate fi efectuată în deplină
siguranță;
- să se asigure că cel depășit ți-a sesizat intenția de a depăși;
- să se aprecieze corect viteza de deplasare a autovehiculului care circulă din sens opus;
- să se mențină o distanță laterală suficientă față de autovehiculul depășit.
Măsuri de conduită preventivă pentru conducătorul auto care este depășit:
- atunci când un autovehicul urmează să fie depășit, nu trebuie să mărească viteza de deplasare și trebuie să se
angajeze cât mai aproape pe marginea din dreapa a părții carosabile pentru a nu stânjenii în vre-un fel pe cel ce
s-a angajat în depășire;
- să se sporească atenția și să se anticipeze eventualele situații care ar putea deveni periculoase.

Măsuri de conduită preventivă pentru conducătorul auto care circulă din sens opus:
- să se reducă viteza de deplasare și să se evite o eventuală coliziune cu un autovehicul care nu a apreciat corect
viteza de deplasare a celui ce circulă din sens opus și s-a angajat în depășire;
- să se sporească atenția și să se evite situațiile care ar putea deveni periculoase.

Conduita preventivă când se acordă prioritate


Factorii de risc care influențează comportamentul autovehiculului aflat în mers sunt:
- acordarea priorității pietonilor;
- neobservarea indicatoarelor.

Măsuri de conduită preventivă atunci când se acordă prioritatea de trecere:


- să se avertizeze din timp conducătorul auto care circulă la mică distanță în spate;
- să se sporească atenția asupra indicatoarelor rutiere și să se acorde prioritate pirtonilor, in orice situație;
- atunci când trebuie să oprească pentru acordarea priorității să nu se stânjenească circulația celorlalți
participanți la trafic prin obligarea acestora să efectueze manevre suplimentare de ocolire, care pot provoca
accidente.

Cap 14. Coliziunile


Coliziunile se pot produce:
- între două vehicule aflate în mers;
- între un vehicul aflat în mers și unul staționat, sau un alt obstacol fix.

Atunci când coliziunile se produc între două vehicule aflate în mers, după direcțiile de deplasare ale
acestora, coliziunile pot fi:
- frontale (atunci când direcțiile de mers sunt opuse);
- laterale;
- din spate (direcțiile de mers sunt în același sens).

Coliziunile frontale
Factorii de risc în cazul coliziunilor frontale:
- viteza de deplasare;
- poziția în timpul mersului;
- circulația pe sensul opus.

Măsuri de conduită preventivă în cazul coliziunilor frontale:


- să se reducă viteza de deplasare și să se evite o eventuală coliziune cu un autovehicul care nu a apreciat corect
viteza de deplasare a celui care circulă din sens opus și s-a angajat în depășire;
- ieșirea de pe partea carosabilă, pe partea dreaptă pentru a evita evetualele coliziuni;
- să se sporească atenția și să se anticipeze situațiile ce ar putea deveni periculoase.

Coliziunile laterale
Factorii de risc în cazul coliziunilor laterale:
- neasigurarea înaintea angajării în virajul la stânga;
- nerespectarea normelor de prioritate;
- neasigurarea atunci când se trece de pe o bandă pe alta.

Măsuri de conduită preventivă în cazul coliziunilor laterale:


- să se sporească atenția atunci când se circulă prin intersecții, indiferent dacă sunt sau nu dirijate, pentru a se
evita eventualele acțiuni incorecte ale participanților la trafic;
- pastrarea unei distanțe laterale suficiente față de ceilalți participanți la trafic.

Coliziunile din spate
Factorii de risc în cazul coliziunilor din spate:
- nerespectarea distanței în mers față de vehiculul care circulă în față;
- neatenția și neanticiparea situațiilor ce ar putea deveni periculoase;
- aprecierea incorectă a distanței de oprire.

Măsuri de conduită preventivă în cazul coliziunilor din spate:


- să se adapteze viteza de deplasare la condițiile meteo, de vizibilitate, de trafic și de drum;
- să se păstreze o distanța suficientă și să se aprecieze corect distanța de oprire, mai ales atunci când carosabilul
este acoperit cu polei, mâzgă, gheață;
- sporirea și concentrarea atenției asupra vehiculului din față pentru a observa din timp eventuale semnalizări și
de a lua măsurile corespunzătoare.