Semiologia aparatului

cardio-vascular

Asist. Dr. Codruţa Bădescu

UMF Iaşi
Clinica a-III-a Medicală
 Palparea toracelui
Şocul apexian normal
 este situat în spaţiul V ic. stâng, pe linia medioclaviculară
 este sincron cu zgomotul I

Amplitudinea şi suprafaţa de percepţie a şocului apexian se

măresc în hipertrofiile ventriculare stângi → sediul se
deplasează în afara liniei medioclaviculare şi în jos.

În insuficienţa aortică severă, cu mărire importantă a

ventriculului stâng şi creştere a volumului de ejecţie, şocul
apexian este mare, cu durata prelungită şi deplasat la stânga
şi în jos, fiind cunoscut sub numele de şoc „en dome".
 Palparea toracelui

Semnul Harzer
 pulsatilitatea VD
hipertrofiat
 palpăm sub rebord
cu policele sau cu
degetele mâinii
aşezată cu faţa
palmară pe zona
epigastrică
Ascultaţia cordului

Apreciem:  Se ascultă pe rând

 ritmul cardiac focarele mitral, aortic,
pulmonar şi tricuspidian.
 frecvenţa bătăilor cardiace
 modificările zgomotelor
 În fiecare focar
cardiace
se evaluează:
 fenomene acustice
 zgomotul I
anormale produse în
interiorul inimii sau la  intervalul sistolic
nivelul pericardului.  zgomotul II
 intervalul diastolic.
Ascultaţia cordului
 Ascultaţia se efectuează cu pacientul în
decubit dorsal
 Pentru o audiţie mai bună:
 în decubit lateral stâng - focarul mitral
 în poziţie ridicată, cu toracele aplecat anterior
- focarul aortic.

 Solicităm pacientului să respire mai încet sau

să păstreze o scurtă apnee post-expiratorie.
Ascultaţia cordului
 Focarul mitral este situat la vârful cordului.
 Orificiul mitral este situat într-un plan posterior, dar
sunetele produse aici se propagă spre apex, unde se
aud şi cele generate în ventriculul stâng.
 Focarul mezocardiac – spaţiul 4 parasternal stânga
Se ascultă mai bine fenomenele acustice mitrale şi suflul
din DSV.
 Focarul tricuspidian se află la baza apendicelui xifoid
La acest nivel se ascultă suflurile apărute la nivelul
orificiului tricuspidian şi fenomenele acustice generate de
ventriculul drept.

 Focarul aortic se află în spaţiul II ic. drept, pe linia

parasternală.
 La extremitatea sternală a spaţiului 4 ic. stâng se află
„focarul Erb", la nivelul căruia se aud mai bine unele
sufluri diastolice aortice.

 Focarul pulmonar se află în spaţiul II ic. stâng, pe

linia parasternală.
 Ascultaţia cordului

Ariile de ascultaţie a
cordului (Luisada)
reprezintă zone mai extinse,
care circumscriu focarele în
care se aud cu intensitate
maximă fenomenele
acustice produse în
cavităţile cardiace şi orificiile
respective.
Ascultaţia cordului

S1 Ej S4
Ascultaţia cordului

Diminuarea intensităţii ambelor zgomote cardiace

 cauze extracardiace
 toate focarele de ascultaţie
 cauze frecvente sunt:
 obezitatea

 emflzemul pulmonar

 pericarditele cu lichid abundent

 pleurezia stângă

 pneumotoraxul stâng
 Ascultaţia cordului
Modificările contracţiei miocardului sau anomaliile în
funcţionarea aparatelor valvulare produc diminuarea unui
singur zgomot şi predominant într-un singur focar de
ascultaţie.
Zgomotul I
- forţa de contracţie a miocardului este scăzută (miocardite, infarct
miocardic acut, insuficienţă ventriculară)
- umplere ventriculară importantă (valvele atrioventriculare sunt mai
apropiate înaintea contracţiei ventriculare)

Zgomotul II
- leziuni stenozante aortice sau pulmonare.
Ascultaţia cordului

Accentuarea intensităţii ambelor zgomote cardiace

 cauze extracardiace
 toate focarele de ascultaţie
 cauze frecvente sunt:
 efortul fizic

 emoţiile

 febra

 anemiile

 hipertiroidia

(tahicardii sinusale fără leziuni cardiace)

Ascultaţia cordului

 Accentuarea zgomotului I - la vârf

 aparat valvular mitral îngroşat, dar cu mobilitate
păstrată (stenoza mitrală)

 Accentuarea zgomotului II - la baza cordului

 în focarul pulmonar - HTAP
 în focarul aortic – HTA, scleroza valvulară Ao.
Ascultaţia cordului
 Zgomotul I poate varia ca intensitate în:
 Blocul AV total
 Fibrilaţia atrială

 Dedublarea zgomotului I – la vârf

 mică decalare în timp a contracţiei celor doi
ventriculi datorită unui bloc de ramură,
extrasistolă ventriculară
Ascultaţia cordului
Distanţa dintre prima componentă, aortică şi
cea de a doua, pulmonară este < 0,04 sec.
Dedublarea fiziologică a zgomotului II:
 creşte în inspir şi scade în expir.
 este lipsită de întărire a zgomotului II.
Ascultaţia cordului
 Dedublarea zgomotului II prin întârzierea
componentei pulmonare
 creşte în inspir şi scade în expir.
 există întărire a zgomotului II.
 BRD, HTAP, Stenoză VP

 Dedublarea zgomotului II prin întârzierea

componentei aortice
 dispare în inspir (dedublare „paradoxală“)
 există întărire a zgomotului II.
 BRS, HTA, Stenoza VAo
Ascultaţia cordului
 Dedublarea largă şi fixă a zgomotului II
 apare în cazul supraîncărcării de volum a
circulaţiei pulmonare
 neinfluenţată de respiraţie
 ex: cardiopatiile congenitale cu şunt stânga
dreapta important
 Ascultaţia cordului

Zgomotele scurte anormale

 clicul prolapsului valvei mitrale (mezo- sau telesistolic)

 clacmentul de deschidere a mitralei (protodiastolic, SM)

 galop protodiastolic - produs de distensia ventriculului la

pătrunderea rapidă a sângelui într-o cavitate dilatată, cu
peretele modificat.
 galop presistolic - datorat accelerării coloanei sanguine prin
sistola atrială.
 ritm cardiac bradicardic - ritm în patru timpi: zgomot I -
zgomot II - galop protodiastolic - galop presistolic.
 ritm cardiac tahicardic - ritm în trei timpi - „galop de sumaţie“
 Ascultaţia cordului

Suflurile cardiace pot fi produse prin:

 accelerarea vitezei coloanei de sânge care traversează
un orificiu normal;
 strâmtorări sau neregularităţi pe direcţia de curgere a
sângelui;
 regurgitarea sângelui printr-un orificiu care nu se închide
perfect;
 comunicări anormale între două cavităţi sau două vase
care au presiuni diferite.
 Ascultaţia cordului
După localizarea în raport cu zgomotele cardiace,
suflurile sunt:

 Sistolice  Diastolice
 Protosistolice  Protodiastolice
 Mezosistolice  Mezodiastolice
 Telesistolice  Telediastolice (presistolice)
 Holosistolice  Holodiastolice

 Sistolo-Diastolice (PCA)
 Ascultaţia cordului
Sufluri sistolice
 sufluri de ejecţie (de obstrucţie, anterograde)
 stenoza aortică
 stenoza pulmonară
 cardiomiopatia obstructivă

 sufluri de regurgitaţie (de insuficienţă, retrograde)

 insuficienţa mitrală
 insuficienţa tricuspidiană
 defectul septal ventricular
 Ascultaţia cordului
Sufluri diastolice
 sufluri de obstrucţie, anterograde
 stenoza mitrală
 stenoza tricuspidiană
 obstrucţie funcţională
- orificul atrioventricular este traversat de un debit
sangvin majorat (ex. IM importantă, cardiopatii congenitale
cu şunt S-D)
- conflict hemodinamic dintre coloana de sânge
regurgitat din aortă şi cea de umplere, care vine din atriul
stâng - în insuficienţa aortică (rulment Austin-Flint).

 sufluri de regurgitaţie (de insuficienţă, retrograde)

 insuficienţa aortică
 insuficienţa pulmonară
Ascultaţia cordului

După timbru suflurile sunt:

 sufluri rugoase (stenoza aortică sau pulmonară)
 rulante (uruitura diastolică din stenoza mitrală)
 piolante, muzicale (insuficienţa mitrală ischemică)
 aspirative (insuficienţa aortică)
 „în jet de vapori" (insuficienţa mitrală reumatismală).

Tonalitatea unui suflu poate fi înaltă, medie sau joasă,

completând caracteristicile conferite de timbru.