Sunteți pe pagina 1din 3

Nina Lipciu

Gr. 3DR-211c

Disciplina: Drept privat roman

1. Reformele lui Servius Tullius

În perioada legendară, când regii conduceau Roma, al șaselea rege al Romei Servius Tullius, a
făcut multe lucruri pentru a îmbunătăți orașul, inclusiv lărgirea acestuia și construirea de monumente. De
asemenea, a făcut primul recensământ, a reordonat armata și a luptat împotriva comunităților italice
vecine. Mai este numit și al doilea fondator al Romei.
Reformele lui Servius Tullius
Servius Tullius este creditat cu realizarea reformelor constituționale și efectuarea recensământului,
creșterea numărului de triburi și adăugarea multor persoane la categoria celor eligibili să participe la
adunările de vot.
Reformele militare serviene
Reforma serviană a corpului cetățean a afectat și armata, deoarece Servius a adăugat un număr de noi
corpuri contelui.  El a împărțit secolele în divizii mai vechi și mai tinere, astfel încât să existe aproximativ
jumătate din numărul bărbaților care să rămână și să păzească frontul de acasă, în timp ce cealaltă
jumătate a plecat să lupte aproape aproape neîncetatele războaie romane.
Triburile Romane
Nu știm dacă Servius Tullius a creat mai mult decât cele patru triburi urbane, dar realinierea sa a
cetățenilor în unități geografice mai degrabă decât în unități bazate pe familie a dus la crearea a 35 de
triburi. Triburile au votat în adunarea tribală. După ce numărul 35 a fost stabilit ca cifră finală, au fost
adăugați noi cetățeni la acele grupuri, iar caracterul geografic al afilierii a fost diminuat. Unele triburi au
devenit relativ mai aglomerate, ceea ce a însemnat că voturile indivizilor au contat proporțional mai
puțin, deoarece doar votul grupului a contat.
Zidul Servian
Servius Tullius este creditat cu extinderea orașului Roma și construirea zidului Servian care leagă
dealurile Palatin, Quirinal, Coelian și Aventin și Janiculum. I se atribuie construirea Templului Dianei pe
Aventin (Diana Aventinensis) pentru a servi drept centru pentru cultul Dianei pentru Liga Latină. Jertfele
pentru jocurile seculare au fost făcute Diana Aventinensis. Arheologii cred că zidurile și templul au fost
construite ceva mai târziu. Servius Tullius s-a asociat și cu zeița Fortuna căreia i-a construit mai multe
altare, inclusiv cea de pe Forum Boarium.
Comitia Centuriata
Servius a pus în aplicare Comitia Centuriata, adunarea de vot bazată pe împărțirea poporului Romei în
secole pe baza clasei lor economice.

În concluzie putem spune că împăratul Servius a gîndit un concept nou de organizare a societății
romane și a putut planifica un mecanism de funcționare general acceptat. Prin reformele sale acesta a
oferit mai multe drepturi plebeilor dar într-o formă în care ia și responsabilizat. Reformele lui Servius au
fost acceptate de poporul roman în sarcina căruia se pute o subordonare militară ierarhică dar totodată o
autodisciplină liniară. Oferirea dreptului individului oferă o libertate și character important persoanei.
Structurarea în triburi și alinierea la comunitatea tribal oferă posibilitatea autogestiunii pe interior da
ținindu-se cont de statutul legitim. Reformele initial concepute a fi militare și cu scopul protejării și
fortificării teritoriale s-a extins într-o reformă social cu impact.

2.Procedura civilă Romană

Procedura civilă romană reprezintă totalitatea normelor care reglementează modul de desfășurare
a procesului de judecată, cu privire la libertate, valorificarea drepturilor de creanță (creditor și debitor),
moștenire.
Vechiul drept roman și dreptul roman clasic prin divizarea procesului în două faze:
-Prima fază  (în fața magistratului) – procesul începea cu citarea pîrîtului, iar reclamantul trebuia să
asigure prezența pîrîtului în fața magistratului.
Citare -chemarea pîrîtului în fața magistratului .
a)Prima metodă de citare ius vocatio – cînd între părți exista un litigiu și judecătorul trebuia să puie
capăt litigiului prin hotărîre. Reclamantul trebuia să-l întîlnească în public și să pronunțe cuvinte
solemne  in ius te voco – în fața magistratului te chem. Dacă pîrîtul refuza să vie, putea fi adus cu forța .
b)A doua metodă de citare Conditio se punea cita pîrîtul pereglin ,se aplica în raport cu străinul cu care
cetățeanul roman avea o pretenție.
c)A treia metodă de citare Vadimonium extrajudiciar –această metodă se aplica atunci cînd între părțile
nu exista vriun litigiu dar exista un acord încheiat între reclamant și pîrît , în care ei se înțelegeau cînd să
se prezenteze la judecată.
Reclamantul trebuia să asigure prezența pîrîtul,și după asta venea însăși reclamantul și invoca pretențiile
sale către pîrît .
Pîrîtul : 1. Recunoașterea (confessio in iure)
2. Nu recunoștea (părțile erau trimise la a doua fază numită in iudicio)
3.Pîrîtul nu se apără în mod corespunzător(fie tace sau nu pronunță corect formulele solemne sau
gesturile rituale.)-în acest caz victoria îi vine reclamantului .
-A doua fază in iudicio – în fața judecătorului. În vechiul drept roman judecățile erau evaluate în for (în
public) .Nu avea caracter judiciar și putea fi evalutat și în lipsa uneia din părți(dacă una dintre părți nu
venea la ora stabilită,judecătorul aștepta pînă amiază, și cîștiga procesul cel ce era prezent). Judecătorul
audia pe reclamant și pîrît,se administrau și alte probe (declarațiile martorilor, probele scrise în
contracte,sau să aducă un bun care demonstrează vinovăția unuia).
Judecătorul aplica sentința de:
Condamnare– se aplica pedeapsa.
Absolvire – pîrîtul nu era obligat la nimic.
Procedura  formulară prin legea aebutia
-a dispărut pronunțarea formulelor solemne
-era mai puțin riguroasă
Formulă-cerere,mic program de judecată.
-magistratul îi făcea acea formulă de judecată unde indica cauza litigiilor.
-dacă nu exista o formulă magistratul putea să creeze alte nrome pentru soluționarea litigiilor.
Structura formulei din 4 părți principale și 2 părți accesorii:
1.Denumirea cererii
2.Numele judecătorului care va soluționa litigiile.
3.Cine este reclamantul și pîrîtul
4.Cele 4 părți principale: a)Intentio – care sunt pretențiile reclamantului față de pîrît
b)Demonstratio-fundamentul juridic al reclamantului adică contractul.Prejudiciul cauzat de pîrît.
c)Adiudicatio-apărarea în formulă,în cazul în care nu se înțelegeau la împărțirea bunului.
d)Condemnatio-sancțiunea ,judecătorului i se arăta soluționarea procesului.
5.Cele 2 părți accesorii:
a)Praescriptio– reclamantul arată în partea judecății o parte din dreptul său,adică contractul de rentă.
b)Excepțiune –venea în favoarea pîrîtului,el arăta contraargumentele lui(de ex. nu datorează toată
suma,ci jumătate).Are loc hotărîrea de absolvire.
Procedura extraordinară
-procesul nu se realiza în două faze și avea loc în fața uni magistrat care avea funcția de judecător.
Procesul de judecată era realizat în încăpere, și la acest procest aveau acces, avocații,judecătorul și
părțile(pîrîtul și reclamantul). Citarea nu se mai făcea de către reclamant,ci de către funcționarii instanței
de judecată. Judecătorul sau grefierul trimite citație pîrîților ,astfel în citație se scrie data și ora la care
pîrîtul trebuie să se prezinte la judecată.
Procedura de judecată se realiza după următoarele criterii:
Reclamantul trebuia să depuie o cerere,astfel judecătorul trimitea copia cu citație pîrîtului. Pîrîtul poate
nega și să aducă contraprobe sau să recunoască vina și judecata avea să-l pedepsească . După ce erau
audiate părțile veneau avocații și apărau fie pe reclamant sau pe pîrît. Forța juridică superioară o aveau
scrisurile, de ex. un contract semnat de către părți nu poate fi combătut de către un martor.
În procedura extraordinară s-a reliefat condamnarea în natură, dacă reclamantul invoca o pretenție asupra
unui bun,judecătorul îl obliga pe pîrît să restituie acest bun ,sau dacă nu era posibilă restituirea bunului se
plătea o sumă de bani.
Atunci cînd se pronunța hotărîrea judecatei, i se dă un termen debitorului pentru a executa sentința,
creditorul se poate adresa autorităților pentru ca să fie dispusă executare sentinței silită.Executarea se
făcea prin sechestrarea bunurilor, și bunurile erau vîndute de către judecător, suma care venea de la
bunuri era dată creditorului , suma care rămîne se restituie debitorului.
Dacă una din părți era nemulțumită de hotărîrea judecătorului putea ataca hotărîrea ,cu apel la instanța
superioară.

3. Categorii de persoane la Romani

PATRICIENII

NOBILI CAVALERII

PLEBEII SCLAVII