Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROFIL SERVICII
CALIFICARE PROFESIONALĂ :TEHNICIAN ÎN TURISM
ÎNDRUMĂTOR,
Prof. dr. Ramona Chirita
Absolventa,
Ramona Pelesca
1
LICEUL TEHNOLOGIC BĂILE GOVORA
PROFIL SERVICII
CALIFICARE PROFESIONALĂ :TEHNICIAN ÎN TURISM
ÎNDRUMĂTOR,
Prof. dr. Ramona Chirita
Absolventa,
Ramona Pelesca
2
3
Titlul proiectului
2
CUPRINS
Introducere.................................................................. 4
Concluzii.....................................................................24
Bibliografie:
5. http://www.cozia.ro/turism.html
3
6. www.buila.ro/
Introducere
Asezare geografică
Județul Vâlcea este situat în partea central-sudică ă României fiind intersectat de
paralela de 45˚ latitudine nordică si de meridianul de 24˚ longitudine estică. Situat de-a lungul
bazinului mijlociu al râului Olt, județul se întinde pe o suprafață de 5.765 km² (2,42% din
suprafața țării) si se învecinează cu județele Alba si Sibiu la nord, județul Arges la est, județul
Olt la sud si sud-est, județul Dolj la sud-vest, județul Gorj la vest si județul Hunedoara la nord-
vest.
4
Poziția județului Vâlcea în cadrul României,sursa: Google Maps
Harta economică a județului Vâlcea
5
Capitolul I - Potențialul natural
Relief
Județul Vâlcea prezintă un relief variat cu circa 33% munți (incluzând si depresiunea
Lovistea), 20% dealuri si depresiuni subcarpatice, 45% dealuri piemontane si 2% lunci, fiind
marcat de pronunțate fragmentări, dispus în trepte de la N la S pe o diferență de nivel de 2274
m (între vârful Ciortea de 2426 altitudinea maximă si lunca Oltului, aflată la 152 m alt. în aval
de Drăgăsani).
Zona montană ocupă treimea nordică a județului Vâlcea si este reprezentată de creasta
principală a M-ților Lotrului, partea vestică a M-ților Făgăras, Munții Coziei si Căpățânii si
Depresiunea Lovistea. Zona subcarpatică se caracterizează printr-un relief puternic fragmentat
de numeroase văi cu direcția generală nord-sud. Se caracterizează printr-un relief colinar cu
altitudini cuprinse intre 600-800 m, având următoarele subdiviziuni: Muscelele Argesului,
Subcarpații Vâlcei si Subcarpații Olteniei.
Suprafețele relativ netede sunt reprezentate prin depresiunile subcarpatice Horezu si
Jiblea, valea largă a Oltului si luncile principalilor săi afluenți. În cadrul acestora sunt
concentrate majoritatea localităților, cele mai importante căi de comunicație, precum si cele mai
importante activități economice bazate pe valorificarea resurselor teritoriului.
Piemontul Getic formează treapta colinară joasă a județului fiind alcătuit din platouri
piemontane care se lățesc pe măsură ce coboară spre sud. Acestea sunt separate de văi largi cu
lunci si terase mărginite de versanți puternic sau moderat înclinați.
Harta
hipsometrică, realizată după DEM-ul României în programul Global Mapper
6
OBIECTIVE TURISTICE
Localizarea parcului
național
7
8
Parcul Național Buila Vânturarița – Harta traseelor turistice
Parcul Național Cozia
9
Harta turistică a masivului Cozia (http://www.profudegeogra.eu/harta-turistica-a-muntilor-
cozia-carpatii-meridionali/)
10
Cheile Lotrisor – Parcul Național Cozia
Potențialul climatic
11
Zona în care se situează județul se caracterizează printr-un climat temperat continental
moderat, cu ierni lungi si friguroase si veri scurte.
Clima este mai umeda în zonele înalte si cu temperaturi mai ridicate si precipitatii mai
reduse în zonele joase. În ultimii ani, în judetul Vâlcea s-a înregistrat temperatura minima
absoluta de -32,2oC (Obârsia Lotrului - 17.02.1993) si cea maxima absoluta de 41oC (Bălcesti -
04.07.2000).. Media anuală a temperaturii este de +10,2°C, iar regimul anual al precipitatiilor
variaza între 600 si 1.200 mm.
Temperatura aerului reprezintă elementul meteorologic cel mai
important, ce dă nota caracteristică a climatului pentru orice areal. În zona montană
trăsăturile climatice sunt o consecință directă a poziției acestui spațiu în cadrul grupelor
montane Făgăras - Parâng, fapt ce încadrează respectivul teritoriu în sectorul de climă
continentală. Aceasta este zona cu cele mai mari diferențe de altitudine fapt ce se reflectă si
în diferențele înregistrate la nivelul temperaturii medii anuale care oscilează între izotermele
0 0 0
de 9 si –2 C. Pentru zona subcarpatică, temperatura medie anuală este de 8 C, caracteristice
fiind inversiunile de temperatură.
0 0
Temperatura medie anuală înregistrează 10,4 C la Râmnicu Vâlcea si 10,1 C la Băile
0
Govora. Temperatura medie anuală creste dinspre nord spre sud, de la -2 C pe creasta
0
Făgărasului la 6 C la contactul munte-deal si la
0
peste 10 C la vărsarea Topologului. Trecerea
0
temperaturii medii zilnice peste pragul de 5 C
marchează începutul primăverii si se produce la 16
martie la Râmnicu Vâlcea, mai târziu față de Târgu
Jiu si mai devreme decât la Curtea de Arges.
0
Toamna temperaturile medii depăsesc 11 C,
arătând un anotimp călduros, mai ales la vest de
Olt datorită circulației sudice predominante,
îndeosebi în prima jumătate a lunii
octombrie.Toamna coborârea temperaturii sub
0
pragul de 5 C se realizează la 19 noiembrie la
Râmnicu Vâlcea.
Temperaturile minime absolute se datorează
invaziilor de aer polar arctic care staționează la
0
sud de Carpați, înregistrând valoarea de -27,5 C
la Râmnicu Vâlcea la 25
ianuarie 1963. Temperatura maximă absolută, în
acelasi interval de timp s-a înregistrat la
0
R âmnicu Vâlcea de 40,6 C, în zilele de 4-5 iulie
2000.
ianuarie 1963. Temperatura maximă absolută, în
acelasi interval de timp s-a înregistrat la
0
Râmnicu Vâlcea de 40,6 C, în zilele de 4-5 iulie
2000.
ianuarie 1963. Temperatura maximă absolută, în acelasi interval de timp s-a înregistrat la
0
Râmnicu Vâlcea de 40,6 C, în zilele de 4-5 iulie 2000. Fig. 6 – Harta climatică
Principala sursă de alimentare a apelor freatice o constituie regimul pluvio – nival. Acest
lucru influențează nivelul apelor freatice ce variază de la o perioadă la alta a anului, în funcție
de volumul precipitațiilor atmosferice. Astfel, în perioada de toamnă si primăvara, cu ploi
abundente, debitul si nivelul acestora cresc, făcându-si totodată apariția un număr mare de
izvoare temporare pe versanții mai înalți ai văilor, care în perioada secetoasă seacă. La
Călimănesti sunt izvoare sulfuroase, clorurosodice, iodurate, bromurate, calcice, magneziene
folosite atât în cura internă cât si în cea externă pentru tratarea bolilor aparatului digestiv,
căilor urinare, reumatism, boli ale ficatului si boli profesionale. Este cea mai mare dintre
stațiunile vâlcene, după capacitatea de cazare si de vizitatori. Dacă adăgăm poziția sa
favorabilă pe drumul european E 81 si accesul spre zona montană a Căpățânii si Coziei,
întrevedem principalele direcții de dezvoltare durabilă. La Băile Govora, izvoarele cu ape
minerale au fost descoperite întâmplător, foarte târziu, în jurul anului 1860, când țăranul
Gheorghe Ciurea din Cernelele sapă un puț si constată cu deziluzie si uimire că „apa arde”,
prin urmare nu este bună de băut. Apele minerale clorurosodice, iodurate, bromurate,
clorurosodice sulfuroase si apele minerale slab concentrate, ca si nămolul mineral antrenat
din adâncuri de ape sunt indicate în tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor, respirator,
O.R.L., sistemului nervos periferic, bolilor de nutriție, ca boli asociate. Într-un hrisov din
1760 se fac pentru prima dată referiri la izvoarele minerale din Olănesti. Apele minerale
încep să fie folosite de localnicii din Tisa, Comanca si Olănesti de pe la 1830, când sunt
efectuate si primele analize si sunt menționate pe o hartă pentru prima dată la 1832. În urma
studiilor comparative cu alte ape minerale din Europa, s-a constatat că izvorul mineral nr. 24
din Băile Olănesti egalează sau depăseste efectele apelor din zone cu renume cum ar fi
Contrexville, Karlsbad, Martingni, Vittel, Evian si Tahanon. Izvoarele minerale nr. 3 si nr. 9
au calități similare apelor minerale de la Ems si Eaux Bonnes. Izvorul mineral nr. 2 are
acțiune egală ori superioară apelor minerale de la Eaux Bonnes, Barroger, Aix-les-Bains,
Baden, Weisbaden si Achen. Apa folosită pentru băi - sursa minerală nr. 20 - depăseste
calitățile celor din Hall, Salies de Beaurn, Bax si Eaux Bonn.
STAȚIUNILE BALNEOCLIMATERICE
BĂILE OLĂNEŞTI
Perla stațiunilor vâlcene, aflată la poalele
Carpaților Me- ridionali, este renumită pentru
cele 35 de surse de ape minerale cu
nenumărate proprietăți curative. Bioclimatul
sedativ este benefic pentru persoanele cu
afecțiuni ale sistemului nervos, cauzate de
stres și poluare
13
BĂILE GOVORA
CĂLIMĂNEŞTI - CĂCIULATA
Stațiune balneoclimaterică, aflată pe malul drept
al Oltului, este renumită pentru apele minerale
sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, calciu și
magneziu, cu proprietăți curative. Stațiunea
dispune de instalații pentru băi calde
în cadă sau bazin cu apă minerală,
electrohidroterapie și kinetoterapie, aerosoli și
inhalații, bazine descoperite cu apă termală
sulfuroasă (în stațiunea Căciulata), izvoare de
apă minerală pentru cură internă, săli de
gimnastică medicală, saună, bazine de înot
situate chiar pe malul râului Olt.
14
Rețeaua hidrografică de suprafață
15
Defileul Oltului
Cheile Olăneștiului
Cheile Bistriței
Cheile Costeștiului
Rîul Latorița
16
Floră si fauna
17
Harta
vegetației
Campanula trahelium
Trollius europaeus
18
Inachis io
Capitolul II - Potenţialul
antropic
Vestigiile arheologice
În categoria acestora, de menţionat sunt: cetatea dacică de la Buridava şi Castrul Roman
de la Arutela, situat pe celebra "Cale a lui Traian", Castrul Roman "La Canton" - situat în
comuna Dăeşti şi Castrul de la Titeşti-Perişani, acestea datând din primele secole ale mileniului
I.
Monumente istorice, de arta şi arhitectură
Cele mai importante monumente şi statui sunt în Râmnicu Vâlcea:
Monumentul Independenţei
Placa memorială dedicată revoluţiei de la 1848
Obeliscul 1848
Bustul domnitorului Constantin Brâncoveanu
Bustul monumental Nicolae Bălcescu
Statuia lui Barbu Ştirbei
Edificii religioase
Încărcătura religioasă a judeţului Vâlcea este una de necontestat, aceasta zonă
adăpostind un număr impresionant de lăcaşuri de cult valorificate turistic. Printre acestea putem
menţiona:
19
MĂNĂSTIREA COZIA
O autentică podoabă a arhitecturii
bisericești autohtone, Mănăstirea
Cozia reprezintă una dintre cele mai
impor- tante ctitorii ale Voievodului
Mircea cel Bătrân. Situată la 3 km de
stațiunea Călimănești, pe malul drept
al Oltului, ansamblul mănăstiresc de la
Cozia, ce poartă hramul “Sfânta
Treime”, a fost sfințit pe data de 18
mai 1388 și este unul dintre cele mai
vechi și bine păstrate monumente din
România.
MĂNĂSTIREA HUREZI
20
MĂNĂSTIREA BISTRIŢA
Ctitorie a boierilor Craiovești, Mănăstirea
Bistrița aflată în comuna Costești, sat Bistrița,
datează din jurul anului 1490. Mănăstirea a fost
distrusă din temelii prin anul 1590, ca urmare a
unei expansiuni a lui Mihnea Vodă, ce lupta
împotriva Craioveștilor, și a fost refăcută în tim-
pul domniei lui Neagoe Basarab. Marele ban
Barbu Cra- iovescu al Olteniei aduce de la
Constantinopol cea mai
de preț comoară a lăcașului, moaștele Sfântului
Grigorie Decapolitul. Trupul sfântului nu a
putrezit niciodată și s-a dovedit purtător de mari
daruri: vindecă bolile trupești și sufletești, aduce
ploaia pe timp de secetă, motiv pentru care acest
lăcaș este asaltat de numeroși pelerini.
MUZEUL MEMORIAL
NICOLAE BĂLCESCU
Conacul Bălceștilor, o casă
boierească românească ce
datează din 1824, devine în
anul 1968 un muzeu în
memoria marelui istoric și om
politic, Nicolae Bălcescu.
Radu Mandrea, strănepotul
său, donează statului român în
anul 1948, conacul cu terenul
și pădurea din jur, pen- tru a
deveni o tabără de creație
pentru artiști. Astăzi, muzeul
21
cuprinde documente legate de viața și activitatea conducătorului Revoluției de la 1848 din Țara
Românească.
CULELE DE LA MĂLDĂREŞTI
Monumente deosebite ale arhitecturii
românești, în care se împletesc armonios
elemente țărănești din zonă cu elemente
ale unor construcții cu caracter de
fortificații. Complexul Muzeal Măldărești
se află în comuna Măl- dărești, la
aproximativ 3 km de Horezu.
Program de vizitare: vara (apr.-oct.) 10:00
- 18:00, iarna (nov.-mar.) 09:00 - 17:00,
închis în zilele de luni.
22
CASA MEMORIALĂ “ANTON PANN”
Adăpostită într-o clădire ce reprezintă un
monument de arhitectură urbană, construit la
jumătatea sec.XVIII, având foișor și pivniță,
deține o expoziție ce a încercat să puncteze
peregrinările pe meleagurile Vâlcii din anii
1826-1828, 1836-1840 ale celui ce a rămas în
conștiința urmașilor drept „fiul Pepelei cel isteț
ca un proverb" si care a fost „dascăl de
musichie" la școala organizată pe lângă
Episcopia Râmnicului. Expoziția a fost
amenajată pentru a ilustra interiorul unei
modeste locuințe de târg de la mijlocul secolului
al XIX-lea.
Adresa: Str. Știrbei Voda, nr. 4, Rm.Vâlcea.
Program de vizitare: 10:00-18:00 (apr.-oct.) /
17:00 (nov.- mar), închis în zilele de luni.
23
MUZEUL DE ISTORIE
Adapostit in cladirea fostei „Scoli cu
ceas”, un edificiu reprezentativ pentru
orasul Ramnicul, din sec.XIX. Colectiile
expozitiei permanente sunt dispuse
cronologic, dezvaluind vizitatorilor anii
de vietuire neintrerupta pe aceste locuri,
care se intind de-a lungul vaii Oltului, la
poalele Carpatilor. Expozitia permanenta
se deschide cu marturii arheologice din
epoca paleolitica, neolitica si din cea a
bronzului expuse intr-o realizare grafica
moderna.
24
opere arhitectonice ţărăneşti: casa cu foişor. Aceasta îşi găseşte aici, în Vâlcea, una din cele mai
artistice întruchipări şi are o frecvenţă neegalată de alt ţinut românesc.
Creaţia artistică
Pădurile, care ocupă o zonă întinsă în Vâlcea, au pus la dispoziţia omului un material
bogat, uşor de prelucrat, menit să-i satisfacă cele mai variate cerinţe de viaţă şi confort.
Astfel că, prelucrarea lemnului este un alt meşteşug care reprezintă o constantă in arta
tradiţională vâlceană. Meşterii lemnari confecţionează o mare diversitate de obiecte: lăzi de
zestre, lăcriţe, mese cu scaune ornamentate, dulapuri înalte, hambare. Caracteristica principală o
constituie unitatea de o mare originalitate combinată cu simplitatea şi fineţea formelor
decorative. Confecţionarea fluierelor a dus faima meşterilor vâlceni până departe. Localitatea de
unde s-a dezvoltat acest meşteşug este Vaideeni.
Scoarţa vâlceană, a cărei vechime se pierde în negura vremurilor, era destinată, in epoca
feudală, decorării interioarelor caselor boiereşti. Scoarţele erau lucrate in gospodărie, la războiul
de ţesut orizontal, sau la mânăstiri, unde se utiliza războiul vertical. Ele se caracterizau prin
folosirea motivelor decorative geometrice, florale, zoomorfe si antropomorfe. Dezvoltarea
ţesutului scoarţelor este în strânsă legătură cu centrele specializate din sudul Dunării, dar stilul
este original şi se datorează unor meşteri locali şi a unui centru specializat care s-a aflat, cel mai
probabil, la mânăstirea Horezu.
Velinţele au un decor mai simplu decât al scoarţelor. Acesta se compune din simplul joc
al alternării culorilor. Stilul decorativ al acestor ţesături este preponderent geometric: dungi
colorate, dispuse orizontal pe toată suprafaţa sau dungi alternând cu motive romboidale. Dacă
scoarţele au rol preponderent decorativ, velinţele au rol practic, fiind folosite frecvent în
gospodăriile ţărăneşti.
Prelucrarea argilei, în depresiunea
Horezu, a determinat apariţia centrelor:
Slătioara şi Olari-Horezu. Lângă oraşul
Râmnicu-Vâlcea sunt menţionate ca centre
ceramice: Buda şi Vlădeşti.
Olăritul a fost şi continuă să fie în
anumite localităţi rurale din judeţul Vâlcea o
activitate specializată, pe care doar anumiţi
săteni o practică, alături de ocupatiile
specifice zone. Gama motivelor decorative
folosite de olarii vâlceni nu este prea mare,
dar motivele se combină, conducând la o
mare varietate decorativă
Oale din lut
Printre cele mai importante manifestări tradiţionale, pot fi amintite:
• Festivalul de folclor "Cântecele Oltului" din Călimăneşti
• Târgul Ceramicii Populare "Cocoşul de Hurez"
• Târgul Meşterilor Populari
• Festivalul folcloric al păstorilor din Carpaţi “Învârtita dorului” din Vaideeni
25
Călimăneşti etc.
• Dintre lacurile antropice, importante sunt lacurile sărate de la Ocnele Mari şi Ocniţa,
formate în urma prăbuşirii unor saline. De menţionat sunt şi lacurile de acumulare de pe Olt:
Dăeşti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Ioneşti, Zăvideni, Drăgăşani, şi de pe Lotru: Vidra,
Malaia. La acestea se adaugă acumulările Jidoaia de pe râul cu acelaşi nume şi Petrimanu pe
Latoriţa, de dimensiuni mai mici.
26
Concluzii
Propunerile de valorificare sunt cu adevărat diverse şi orice îmbunătăţire majoră va avea un
efect considerabil asupra turismului vâlcean. Tendinţa actuală, aşa cum o demonstrează şi
analiza circulaţiei turistice efectuată anterior, indică o scădere considerabilă a numărului de
înnoptări efectuate de turişti, respectiv a duratei medii de şedere pe teritoriul judeţului. Acest
lucru se datorează în special infrastructurii de turism neîntreţinută, dezvoltării dezechilibrate a
zonelor turistice sau competitivităţii scăzute a ofertei turistice.
Conform celor mai recente date statistice disponibile, judeţul Vâlcea dispune de 168
de unităţi de cazare, o componentă foarte importantă fiind reprezentată de numărul de hoteluri
şi moteluri.
Majoritatea hotelurilor, dar şi a vilelor turistice, se încadrează în categoria de confort de 1*,
2* sau 3*. Astfel că, infrastructura de turism poate fi considerată una slab dezvoltată,
neîntreţinută.
Absenţa unor servicii de categorie superioară (de 4* sau 5*) reprezintă un mare
dezavantaj la nivelul turismului judeţean. În prezent, investiţiile ar trebui îndreptate către
renovarea vechilor unităţi de cazare (schimbarea vechiului mobiler din camere, aparatură
modernă, modificari esenţiale la nivelul grupurilor sanitare, amenajarea spaţiului din
apropierea hotelului), care să fie aduse la standarde internaţionale, pentru a se putea face
promovarea turismului vâlcean şi la nivel internaţional.
Turismul balnear este cea mai importantă formă de turism practicată în judeţul Vâlcea,
de aceea investiţii consistente trebuie efectuate în vechile baze de tratament cu scopul de a
moderniza şi diversifica gama de servicii oferită de acestea.
O altă soluţie viabilă este reprezentată de diversificarea componentei de agrement.
Existenţa unor parcuri de distracţie, a unor săli moderne de spectacol, teatru sau film şi
diversificarea mijloacelor de agrement deja existente reprezintă un alt pas important pentru a
atrage cât mai mulţi turişti.
Lipsa strategiilor de promovare a turismului la nivel judeţean/ teritorial, lipsa
parteneriatelor şi a structurilor de sprijin poate fi combătută prin existenţa unui personal
calificat şi bine-pregătit, prin inovare şi cercetare, dar şi prin o mentalitate cu totul diferită.
Judeţul Vâlcea este relativ bine echipat din punct de vedere al infrastructurii de
transport, căilor de comunicaţie şi accesibilităţii, iar dacă va beneficia de investiţiile
planificate la nivel naţional şi regional, accesul şi organizarea eficientă a transportului vor fi
facilitate şi vor contribui la dezvoltarea judeţului.
Vâlcea poate deveni un judeţ vizitat de turişti de toate vârstele, români, dar şi străini,
interesaţi de patrimoniul cultural şi natural şi de tradiţiile vii, dar şi de serviciile de calitate din
turismul cultural, monahal, balnear şi de agrement.
27