Sunteți pe pagina 1din 26

CAPITOLUL 2

TUBURI ELECTRONICE SPECIALE PENTRU MICROUNDE


Funcţionarea tuburilor electronice obişnuite la frecvenţe foarte înalte este
limitată de următoarelor fenomene:
- creşterea cu frecvenţa a influenţei elementelor parazite proprii (capacităţi parazite
între electrozi, inductanţe parazite ale conexiunilor). Acestea devin comparabile cu
inductanţele şi capacităţile circuitelor oscilante folosite ca sarcini anodice
determinând apariţia unor reacţii nedorite şi defazaje care înrăutăţesc funcţionarea
schemelor electronice;
- efectul timpului de tranzit (de zbor) al electronilor. Acesta devine la frecvenţe
foarte înalte, comparabil cu perioada semnalului, astfel că se manifestă inerţia
electronilor, ceea ce va determina, printre altele, scăderea impedanţei de intrare a
tubului şi micşorarea puterii utile debitată pe sarcină.

2.1. Particularităţi ale tuburilor electronice pentru microunde

Efectul negativ al elementelor parazite poate fi evitat în oarecare măsură prin


adoptarea unor soluţii constructive deosebite, în care elementele parazite sunt reduse la
minim. Există tuburi de o construcţie specială numite “tub far” sau “tub ghindă” la
care efectul elementelor parazite poate fi complet eliminat, acestea fiind incluse în
circuitele exterioare aferente. Tuburile far şi tuburile ghindă se conectează direct la
rezonatoare sau ghiduri de undă care au aceeaşi formă constructivă ca şi acestea.
În ceea ce priveşte timpul de tranzit, se poate spune că problema este rezolvată
în dispozitivele speciale pentru microunde deoarece este inclus de la bun început în
principiul de funcţionare. Deci, tuburile speciale pentru microunde se deosebesc de
tuburile electronice clasice tocmai prin faptul că principiul lor de funcţionare include
considerarea explicită a timpului de tranzit al electronilor.
Tuburile electronice pentru microunde sunt ,,specializate”, fiind concepute
pentru anumite funcţii concrete: oscilatoare de mică sau de mare putere, amplificatoare
de semnal mic, amplificatoare de semnal mare şi bandă largă etc. Toate tipurile de
tuburi electronice pentru microunde au la bază fenomenele de interacţiune între
16 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

electroni şi câmpul de microunde. Energia de microunde generată de aceste tuburi


provine din energia cinetică a electronilor şi este cedată câmpului în procesul de
frânare a electronilor de către câmpul de microunde.
Criteriile de clasificare a tuburilor pentru microunde constau din natura
câmpurilor de frânare a electronilor, timpul de interacţiune a fasciculului de electroni
cu câmpul, nivelul puterii şi funcţiunea tubului respectiv. Din punct de vedere al
interacţiunii câmp-electroni, tuburile de microunde pot fi clasificate astfel:
- tuburi cu interacţiune de scurtă durată, în câmp intens (de exemplu tubul cu undă
progresivă);
- tuburi cu interacţiune mai îndelungată, repetitivă, cu un câmp intens (de exemplu
magnetronul).
După natura câmpurilor de frânare a electronilor deosebim:
- tuburi de tip “O” a căror particularitate constă în faptul că traiectoriile electronilor
(ale particulelor) au în general o formă rectilinie (de exemplu clistronul, tuburile cu
undă progresivă şi cu undă inversă de tip “O”, acceleratorul liniar);
- tuburi de tip “M” (cu câmpuri încrucişate) la care particulele se deplasează în
câmpurile E şi H ortogonale, care pot da traiectoriilor cele mai diverse forme (de
exemplu magnetronul, tuburile cu undă progresivă şi cu undă inversă de “tip M”,
ciclotronul, sincrotronul).

2.2. Clistronul reflex

Denumirea de clistron vine din limba greacă, “klizo” însemnând valurile mării,
ca urmare a asocierii cu modul în care pătrund electronii în cavitatea rezonantă de
extragere a puterii.

2.2.1. Construcţia şi principiul de funcţionare

Clistronul este un tub electronic special conceput pentru a funcţiona ca oscilator


de microunde de mică putere. În mod curent puterile electrice de ieşire sunt de ordinul
zecilor sau sutelor de mW şi numai la funcţionarea în impuls se poate ajunge la puteri
de ordinul zecilor de waţi. Structura simplificată a construcţiei clistronului este
prezentată în figura 2.1.
Clistronul reflex este alcătuit dintr-o incintă vidată în care se află:
• tunul electronic, format din filament (F), catod (K), electrodul de focalizare (EF) şi
anodul (A);
• cavitatea rezonantă (CR) cu cele două grile (G1 şi G2);
• bucla de cuplaj (B) pentru extragerea semnalului de microunde şi transmiterea lui
către sarcină;
• reflectorul (R);
• spaţiul de grupare (d).
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 17

-UR

CR
+U0

EF
F R
R
K A G1 G2

B d
UKR
U0

O x

Fig. 2.1. Clistronul reflex: structura simplificată-Uşi


R
variaţia tensiunii între catod şi reflector

Catodul, încălzit de filament, emite electroni care sunt acceleraţi de tensiunea


continuă de accelerare U0. Reflectorul R, polarizat negativ în raport cu catodul, are
rolul de a reflecta electronii, întorcându-i din drum înapoi spre cavitatea rezonantă
aflată la un potenţial pozitiv faţă de catod. În final, electronii sunt absorbiţi de grilele
pozitive, constituind astfel curentul continuu I0 al clistronului.
Cele mai importante probleme constructive şi de exploatare ale clistronului
reflex sunt legate de valoarea şi stabilitatea frecvenţei de oscilaţie, banda de acord,
metodele de acord, sistemul de cuplaj cu sarcina.
Cavitatea rezonantă poate fi internă sau externă. De regulă, pentru λ<5 cm
cavitatea rezonantă este de tipul internă, montată în interiorul incintei vidate; pentru
λ>5 cm cavitatea este de tipul externă.
În cazul cavităţii externe diafragmele sunt situate în interiorul incintei vidate;
două discuri metalice care fac corp comun cu diafragmele traversează pereţii de sticlă
sau ceramică ai incintei vidate şi servesc drept suport pentru fixarea părţii exterioare
(torului) a cavităţii.
Principiul de funcţionare al clistronului reflex poate fi sintetizat în succesiunea
următoarelor etape:
• accelerarea electronilor de către sursa de tensiune continuă U0;
18 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

• modulaţia în viteză a fasciculului de electroni de către câmpul de microunde


existent în cavitatea rezonantă;
• modulaţia în densitate a fasciculului de electroni, în timpul zborului lor prin
spaţiul de grupare ,,d” (gruparea electronilor);
• frânarea grupurilor de electroni datorată câmpului de microunde, ceea ce
permite autoîntreţinerea oscilaţiei din cavitatea rezonantă precum şi
disponibilizarea unei părţi din energia obţinută în exterior, sub forma
semnalului de microunde.

2.2.2. Gruparea fasciculului de electroni

În studiul analitic al proceselor din clistronul reflex se admit o serie de ipoteze


simplificatoare, fără de care calculele ar fi extrem de dificile:
• deplasarea axială a electronilor;
• viteza iniţială a electronilor emişi de catod este nulă;
• grilele (diafragmele) cavităţilor rezonante sunt perfect transparente pentru electroni;
• durata trecerii electronilor prin cavitatea rezonantă este foarte mică, trecerea fiind
practic instantanee;
• prezenţa câmpului de microunde în cavitatea rezonantă poate fi echivalată cu o
tensiune u(t) = Usinωt, cu U<<U0 (teorie de semnal mic);
• câmpul electric de frânare din spaţiul de grupare este constant;
• după cea de a doua traversare a cavităţii rezonante (la întoarcerea din spaţiul de
grupare), electronii nu mai participă la procesele ce urmează, luându-se în
considerare doar aportul energetic al primei frânări a electronilor.
În prima etapă, electronii emişi de catod sunt acceleraţi de tensiunea continuă
U0, absorbind de la această sursă o anumită energie eU0 . Când electronii ajung la G1 ,
energia eU0 se regăseşte sub forma energiei cinetice a electronilor. Notând cu v0 viteza
electronilor la intrarea în cavitatea rezonantă, din legea conservării energiei rezultă:

mv02
eU 0 =
2
în care:
m şi e reprezintă masa şi respectiv sarcina electronului.

Din relaţia de mai sus se poate obţine viteza electronilor la intrarea în cavitatea
rezonantă:

v0 =
2e
m
U 0 sau [ s ] = 600
v0 km U0 (2.1)

astfel că, de exemplu, pentru U0 = 250V, rezultă v0 = 9600 km/s.


TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 19

La ieşirea din cavitate viteza electronilor nu va fi aceeaşi deoarece ei suferă şi


influenţa câmpului de microunde.
Tensiunea de microunde sinusoidală u(t) = Usinωt se va adăuga la tensiunea
de accelerare astfel că viteza la ieşirea din cavitatea rezonantă va avea expresia:

2e 2e  U 
v= (U 0 + U sin ωt 0 ) ≅ U 0 1 + sin ωt 0  (2.2)
m m  2U 0 

în care s-a ţinut seama că U<<U0 , iar t0 este momentul când electronii au trecut prin
cavitatea rezonantă.
Folosind notaţiile:

2e U
v0 = U 0 şi v1 = ⋅ v0
m 2U 0

relaţia (2.2.) devine:

v = v0 + v1 sin ωt 0 (2.3)

Expresia (2.3) descrie efectul de modulaţie în viteză a fasciculului de electroni


care constă în faptul că, la ieşirea din cavitate vitezele electronilor pot fi mai mari sau
mai mici decât v0 , deoarece câmpul de microunde poate să accelereze electronii ceva
mai mult sau, din contră, să-i frâneze puţin, în funcţie de faza lui din momentul trecerii
electronilor prin cavitate. Sarcina electrică transportată de fasciculul de electroni
satisface legea conservării, ceea ce statistic înseamnă că numărul de electroni care
suferă o acceleraţie suplimentară în cavitate este egală cu numărul de electroni care
suferă o frânare.
În concluzie, în procesul de modulaţie în viteză electronii, în medie, nici nu
absorb, nici nu cedează energie câmpului de microunde din cavitate.
În spaţiul de generare ,asupra electronilor acţionează un câmp electric, continuu
frânant, determinat de potenţialul negativ al reflectorului. Ca urmare electronii vor
parcurge un anumit spaţiu, până când viteza lor devine zero, apoi se întorc spre
cavitate.
Pe durata deplasării de la cavitate spre reflector şi invers are loc procesul de
grupare, adică modulaţia de viteză se transformă în modulaţie de densitate a fluxului de
electroni.
Acceleraţia negativă pe care o imprimă electronilor câmpul uniform din spaţiul
de grupare este:

F E ⋅e U∆ ⋅e
a= = =
m m m⋅d

în care U∆ este tensiunea continuă care produce frânarea şi are expresia


20 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

U∆ = U0 −UR = U0 + UR (2.4)

În aceste condiţii electronii execută o mişcare uniform variată, întorcându-se în


cavitate cu viteza lor de plecare, după un timp dat de relaţia:

v 2md
τ =2 = (v0 + v1 sin ωt 0 ) (2.5)
a eU ∆

Se observă că datorită modulaţiei în viteză duratele zborurilor electronilor prin


spaţiul de frânare nu sunt egale între ele, astfel încât la întoarcerea în cavitate fasciculul
de electroni nu mai este uniform, constant în timp, ci este modulat în densitate, ca
urmare a faptului că unii dintre electroni i-au ajuns din urmă pe alţii (fig.2.2.).
Gruparea are loc în jurul electronilor cu viteză neschimbată (de tip 1), care traversează
cavitatea în momentele când tensiunea de microunde trece prin zero; electronii de tip 2
sunt acceleraţi, ei parcurg o distanţă mai mare şi rămân în spaţiul de grupare un timp
mai îndelungat decât electronii de tip 1; electronii de tip 3 sunt frânaţi, parcurg o
distanţă mai mică şi rămân în spaţiul de grupare un timp mai mic decât electronii de tip
1. Astfel cei trei electroni consideraţi traversează spaţiul de interacţiune al cavităţii (în
sens invers) în acelaşi timp.
Pentru ca fluxul grupat să cedeze energie cavităţii (în scopul menţinerii unor
oscilaţii neamortizate) este necesar ca electronii grupaţi să traverseze spaţiul de
interacţiune în momentele când tensiunea de microunde este frânantă şi maximă.
Trebuie avut în vedere că datorită sensurilor opuse de deplasare, alternanţa pozitivă a
tensiunii de microunde este concomitent acceleratoare pentru electronii incidenţi care
vin în spaţiul de grupare.

x
Planul reflectorului

0 2 1 3 t

 3
τ N =  N + Τ
 4

Fig.2.2. Procesul de grupare a electronilor în clistronul reflex


TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 21

Electronii grupaţi trebuie să posede un timp de tranzit (tur-retur în spaţiul de


grupare) optim, τN , a cărui expresie generală este dată de relaţia:

 3
τ N =  N + Τ , N = 0, 1, 2, ……. (2.6)
 4

unde T este perioada oscilaţiilor de microunde.

Dacă t0 este momentul ieşirii electronului din cavitate, notând cu t momentul în


care electronul se va întoarce în cavitate se poate scrie t = t0 + τ(t0), relaţie care
înmulţită cu ω, ia forma:

ωt = ωt 0 + θ + χ sin ωt 0 (2.7)

unde s-au folosit notaţiile:

2ωmd
θ= ⋅ v0
eU ∆

2ωnd v U
χ= ⋅ v1 = θ 1 = θ (2.8)
eU ∆ v0 2U 0

Mărimea θ se numeşte unghi mediu de zbor, iar χ factor de grupare. Din legea
conservării sarcinii se poate scrie:

I 0 = ∆t 0 = i (t ) ⋅ ∆t (2.9)

în care:
• I0 este curentul constant corespunzător fasciculului de electroni emişi de catod;
• ∆t0 este intervalul de timp la plecarea electronilor din G2 ;
• i(t) este curentul variabil în timp corespunzător fasciculului modulat în densitate
care se întoarce în cavitate iar ∆t intervalul de timp în care are loc întoarcerea
electronilor în cavitate.

Înmulţind relaţia (2.9) cu ω se obţine:

d (ωt 0 )
i (ωt ) = I 0 (2.10)
d (ωt )

sau, ţinând seama de relaţia (2.7) rezultă,


22 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

I0
i (ωt ) = (2.11)
1 + χ cos(ωt 0 )

Se observă că electronii ce se întorc grupaţi în cavitate alcătuiesc un curent


variabil în timp, periodic. Relaţia (2.11) reprezintă legea de modulaţie în densitate sau
legea de grupare a electronilor în spaţiul de grupare. Puterea medie adusă de
fasciculului în cavitate depinde numai de componenta fundamentală a curentului
periodic i(ω t). Puterea primită de câmpul de microunde din cavitate depinde de
unghiul de zbor θ.
Puterea maximă se obţine pentru

θ ON = 2π ( N + 0,75) , N = 0, 1, 2 (2.12)

condiţie care este o condiţie de sincronism strâns legată de relaţia (2.6).

2.2.3. Zonele de oscilaţie

Condiţia de sincronism asigură un anumit sincronism între momentul întoarcerii


grupurilor de electroni şi faza oscilaţiei pe care aceştia o ,,prind” la întoarcerea lor în
cavitate, sincronism necesar pentru ca majoritatea electronilor să fie frânată în câmpul
de microunde; numai astfel interacţiunea câmp-electroni are drept efect, în medie, un
aport pozitiv de energie de microunde.
Funcţionarea clistronului reflex este posibilă numai la sincronism sau în
vecinătatea lui, astfel încât puterea generată de interacţiunea câmp-electron să fie
pozitivă şi suficient de mare pentru a putea acoperi pierderile proprii precum şi
necesarul de putere de microunde în exterior (semnalul util). Prin urmare, clistronul
poate să oscileze numai în anumite zone ale variabilei θ , zone centrate în jurul
valorilor optime, de sincronism.
Zonele de oscilaţie reprezintă domenii de variaţie a unghiului de tranzit în
limitele cărora sunt satisfăcute condiţiile de autooscilaţie (fig.2.3.).
Puterea generată de clistronul reflex poate fi reprezentată direct în funcţie de
variabila UR . Explicaţia constă în analiza relaţiei (2.8) care poate fi scrisă sub forma:

2ωmd 2eU 0 d 2mU 0 1


θ= = 4πC 0
eU ∆ m λ0 e U∆

d U0
θ = 12,63 ⋅ 10 3 ⋅ [rad ] (2.13)
λ0 U∆

În practică pentru un clistron dat, mărimile din expresia (2.13.) sunt constante,
cu excepţia tensiunilor U0 şi U∆ . Pentru valoarea tensiunii U0 , de regulă prescrisă de
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 23

constructor (circa 200 – 300 V), rezultă că singura variabilă care influenţează timpul de
zbor este UR :

1 1 1
θ≈ = = (2.14)
U∆ U0 −UR U0 + UR

P
N=0
N=1
N=2

0 2π 4π 6π θ

Fig. 2.3. Zonele de oscilaţie ale clistronului reflex

Deci graficul din figura 2.3. poate fi ,,transformat” conform relaţiei (2.13) şi se obţine
variaţia puterii în funcţie de tensiunea pe reflector (fig.2.4.).
Ordinul zonelor unui clistron reflex este limitat superior de condiţia ca tensiunea
de reflector să rămână negativă. În caz că această condiţie nu este respectată, electronii
ajung la reflector, sunt absorbiţi, formând un curent de reflector (normal inexistent),
situaţie în care, evident, clistronul nu mai oscilează.
Factorul de grupare este legat direct de putere şi randament. Practic optimizarea
puterii poate fi obţinută prin modificarea sarcinii sau prin ajustarea cuplajului cu
sarcina. Situaţia ce se obţine va fi însă optimă numai pentru zona respectivă, deoarece
la o sarcină dată valoarea factorului de grupare diferă de la o zonă la alta.
Randamentul clistronului reflex este prezentat în relaţia (2.15), în care P este
puterea generată de fasciculul de electroni.

P P
η= = (2.15)
P0 U 0 I 0

Pentru zona N = 0 randamentul este de aproximativ 50%. În realitate zona N = 0 - în


majoritatea cazurilor -, este de neatins deoarece zonei îi corespund tensiuni de reflector
exagerat de mari, de ordinul miilor de volţi.
Considerând zone utilizate în mod normal, cu indici 3-5, randamentul unui
clistron reflex este mult mai scăzut, de ordinul procentelor.
24 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

N=0

N=1

N=2

U0 O -UR

Fig.2.4. Variaţia puterii în funcţie de UR

Relaţia (2.15) reprezintă de fapt un ,,randament electronic“, în sensul că toată


puterea adusă de fasciculul de electroni a fost considerată a fi puterea utilă.
Randamentul real (raportat la sarcină) este mult mai mic deoarece nu toată puterea
produsă de fluxul de electroni grupat este transmisă sarcinii, o parte consumându-se în
interior. Trebuie avut în vedere că o fracţiune importantă a electronilor din flux sunt
captaţi de pereţi, diafragme sau reflector, iar o parte din cantitatea de putere este
disipată pe cavitate.
În concluzie, clistronul reflex are un randament foarte mic (2-5)%, şi de aceea
nu este folosit în aplicaţiile de putere.

2.2.4. Frecvenţa oscilaţiilor

În principiu, frecvenţa de oscilaţie a clistronului reflex este determinată de


frecvenţa de rezonanţă a cavităţii rezonante existente în interiorul său.
Variaţia frecvenţei oscilaţiilor se poate face prin acord mecanic sau acord
electronic.
Acordul mecanic constă în modificarea dimensiunilor cavităţii şi se poate realiza
prin trei metode:
• acord inductiv;
• acord capacitiv;
• prin utilizarea unei cavităţi adiţionale (intermedieră între clistron şi sarcină).
Tipul de acord precum şi forma cavităţii rezonante sunt în funcţie de banda de
acord necesară şi de frecvenţa de oscilaţie. Acordul prin procedee mecanice permite o
ajustare a frecvenţei de rezonanţă în limitele a (5-10)%.
Acordul electronic se obţine prin modificarea tensiunii pe reflector. Frecvenţa
de oscilaţie fs este riguros egală cu frecvenţa de rezonanţă f0 a cavităţii clistronului
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 25

numai în centrele tuturor zonelor de frecvenţă depind de factorul de calitate în sarcină


al cavităţii rezonante QS (fig.2.5.).
În porţiunea centrală a zonelor, frecvenţa variază practic liniar cu tensiunea de
reflector:

∆f 1 ∆U R
≅− ⋅ θ ON (2.16)
f0 2QS U∆

Panta caracteristicilor de frecvenţă creşte cu ordinul N al zonei:

∆f
≈ ( N + 0,75)
2
(2.17)
∆U R

variaţia relativă ce poate fi obţinută pe această cale este în general mică, de ordinul
procentului.

∆f = fs – f0

N=0

N=1
N=2 Q2>Q1

Q1

O -UR

Fig.2.5. Variaţia frecvenţei de oscilaţie în funcţie de tensiunea de reflector

Efectul de variaţie a frecvenţei cu tensiunea de reflector se utilizează în


sistemele de control automat al frecvenţei, la obţinerea semnalelor modulate în
frecvenţă etc..
În principiu, se poate realiza atât modulaţia de amplitudine cu semnale
dreptunghiulare, cât şi modulaţia de frecvenţă mai des răspândită. Semnalul de
modulaţie se aplică pe reflector peste tensiunea UR ; astfel procesul de modulare se
realizează cu consum neînsemnat de energie.
26 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

În tabelul 2.1. se prezintă tipurile de clistroane reflex şi parametrii caracteristici


ai acestora.

Tabelul 2.1. Parametrii caracteristici pe tipuri de clistroane reflex


Nr Tipul de Banda de Puterea U0 I0 -UR Banda de Numărul
crt clistron frecvenţă de (V) (mA) (V) acord zonei de
reflex (GHz) ieşire electronic oscilaţie
(mW) (MHz) (N)
1 Clistron în
banda S, cu 1,15-3,75 80-150 300 30 110- 20 2 sau 3
incintă de 230
sticlă şi
cavitatea
externă
2 Clistron
metalic în 8,5-9,6 20-40 300 25 130- 55 6 sau 7
banda X, cu 185
cavitate
internă
3 Clistron
metalic în 48-60 15-30 600 25 150- 60-180 4 sau 5
banda V, cu 450
cavitate
internă
4 Clistron
metalic în 3,5-4,5 2700 750 80 850 20 -
banda C, de
putere ridicată

2.3. Magnetronul

Magnetronul este un tub electronic cu vid înaintat, care poate genera oscilaţii de
frecvenţă foarte înaltă, a căror lungime de undă este de ordinul centimetrilor sau
milimetrilor.
Magnetronul este utilizat pe scară largă ca oscilator de microunde, de putere
mare şi cu randament ridicat, putând funcţiona în impulsuri (ca sursă de impulsuri de
microunde în radiolocaţie şi în astronomie) sau în regim de radiaţie continuă ( ca sursă
de oscilaţii continue pentru încălzire , de exemplu în cuptoarele cu microunde).

2.3.1. Construcţia şi funcţionarea

Există mai multe tipuri de magnetroane, cărora le sunt specifice diferite regimuri
de oscilaţie:
- magnetroane cu oscilaţii electronice (cu frecvenţă ciclotronică);
- magnetroane cu rezistenţă negativă ( de tip dinatron);
- magnetroane cu cavităţi rezonante.
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 27

Magnetronul cu cavităţi rezonante este cel mai răspândit. Construcţia


simplificată, în secţiune transversală, a unui magnetron cu patru cavităţi rezonante este
prezentată în figura 2.6.

1 5

2 6

3 B0
8

Fig.2.6. Secţiune transversală printr-un magnetron cu cavităţi rezonante


1- catod; 2- spaţiu de interacţiune; 3- pol anodic; 4- fantă;
5- cavitate rezonantă (rezonator); 6- anod (bloc anodic);
7- inel (bară conductoare); 8- sondă (buclă) de extragere a energiei.

Catodul este de formă cilindrică cu oxizi din bariu sau thor, cu o emisie
specifică mare, cu o mare rezistenţă mecanică a stratului de oxizi şi o înaltă
conductibilitate electrică şi termică de suprafaţă.
La funcţionarea în impulsuri pe catod se aplică impulsuri de tensiune negative
de ordinul kilovolţilor.
Anodul este format dintr-un cilindru masiv de cupru electrolitic, în care sunt
practicate un număr par de cavităţi rezonante (în număr de 8 la 150, având forma de tip
cilindric, vană sau fantă).
Pe măsură ce lungimea de undă scade numărul rezonatoarelor creşte. Toate
rezonatoarele sunt legate între ele prin intermediul câmpurilor de înaltă frecvenţă şi al
inelelor de legătură care îmbunătăţesc funcţionarea magnetronului.
Anodul este conectat la o sursă de tensiune continuă U0, pozitivă faţă de catod,
astfel că în interiorul dispozitivului există un câmp electric E0, static şi radial.
Magnetroanele sunt foarte sensibile la variaţia tensiunii anodice, astfel că la o scădere a
tensiunii anodice cu 4,45 % puterea scade la jumătate.
Alimentarea filamentului se realizează în mai multe etape. Din aceste motiv
alimentarea la filament trebuie prevăzută cu reglaj continuu sau în trepte.
28 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

Rezistenţa la rece a filamentului este de circa 10 ori mai mică decât la cald. Fie,
astfel, un caz de alimentare la 6 V şi 30 A , în regim de lucru, când rezistenţa
filamentului este de 0,2 Ω. La rece rezistenţa este de numai 0,02 Ω, ceea ce ar însemna
la 6 V, un curent de 300 A. Curentul, maxim admisibil fiind de 150 A, filamentul ar fi
distrus. Dacă se aplică, într-o primă etapă, o tensiune de 2,5 V, curentul de alimentare a
filamentului este sub cel maxim admisibil, (numai 125 A), şi după un timp de încălzire
de ordinul minutelor ( în catalogul de prezentare al magnetronului acest timp este
precizat pentru fiecare tip de magnetron), filamentului i se poate aplica tensiunea
nominală, pentru că datorită încălzirii, rezistenţa filamentului a crescut la valoarea de
lucru ( valoare dată în catalog).
După stabilirea regimului de lucru la filament, se poate aplica tensiunea
anodică. După aplicarea tensiunii anodice şi citirea curentului anodic se reduce
tensiunea de filament conform indicaţiilor (curbelor) catalogului. Reducerea încălzirii
la filament după apariţia curentului anodic este necesară, deoarece, o parte din
electronii ce formează curentul anodic, se întoarc la catod, provocând o emisie
secundară, şi deci este necesară reducerea puterii de încălzire la filament.
Există cazuri, în care funcţionarea are loc cu tensiunea de filament redusă la
zero.
În timpul încălzirii catodului, tensiunea anodică trebuie să fie blocată. Aplicarea
tensiunii anodice numai după încălzirea catodului este necesară pentru a împiedica
distrugerea catodului.
După încălzire, în jurul catodului există un nor de electroni ce formează sarcina
spaţială din jurul catodului. Câmpul electric produs de tensiunea aplicată pe anod
acţionează asupra sarcinii spaţiale. Dacă s-ar aplica tensiunea anodică, când catodul ar
fi rece şi deci sarcina spaţială nu ar exista, câmpul electric generat de tensiunea anodică
ar acţiona direct asupra suprafeţei catodului şi l-ar putea deteriora.
Magnetroanele de putere mai mare sunt prevăzute cu răcire cu aer sau cu apă.
Puterea absorbită de magnetron de la sursa de alimentare, se transformă în puterea
utilă de microunde, iar restul în putere disipată (putere sub formă de căldură, ce
încălzeşte magnetronul). La un randament de 60%, un magnetron de 5 KW putere utilă,
absoarbe de la sursa de alimentare circa 8,3 KW şi trebuie să elimine prin sistemul de
răcire 3 KW.
Instalaţia de protecţie şi automatizare trebuie să prevadă senzori pentru
presiunea şi temperatura apei de răcire de la ieşirea din sistemul de răcire cu apă, cu
posibilitatea deconectării tensiunii anodice, în caz de abatere de la condiţiile de lucru.
Magnetronul este închis într-o carcasă metalică dispusă între polii unui magnet
al cărui câmp magnetic de inducţie B0 îndreptat de-a lungul axei anodului.
Fenomenele care apar la funcţionarea magnetronului sunt:
- străpungerea;
- zgomotul după impuls la ieşire;
- radiaţia la catod;
- abaterea frecvenţei;
- factorul de târâre;
- factorul de abatere.
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 29

Electronii emişi de catod se mişcă sub influenţa simultană a câmpului electric şi


câmpului magnetic, câmpuri perpendiculare între ele. Asupra electronilor acţionează
forţele Fm şi e care au expresiile:

Fm = −ev × B 0 şi F e = −e E 0 (2.17)

unde e este sarcina electronului (e = -1.6·10-19 C).

Datorită forţei Fm, traiectoriile electronilor capătă o curbură cu atât mai strânsă
cu cât inducţia B0 este mai mare.
Sub acţiunea simultană a celor două forţe, electronii execută traiectorii
complicate, de forma unor cicloide, rotindu-se în jurul catodului şi inducând în
rezonatoare un câmp de microunde.
Forţa câmpului de microunde în două cavităţi vecine diferă cu π şi, de aceea,
oscilaţiile se numesc de tip π.
Câmpul de microunde, la care se iau în considerare numai componentele
electrice, componenta tangenţială Et şi componenta radială Er, pătrunde în spaţiul de
interacţiune pe o anumită adâncime unde interacţionează cu electronii emişi de catod.
Componenta tangenţială Et realizează schimbul energetic dintre electroni şi
câmpul de microunde producând un fenomen de “sortare” a electronilor emişi de
catod, iar componenta radială Er efectuează “selecţia de fază” prin aceasta
asigurându-se condiţiile de transfer a energiei electronilor către câmpul de microunde.
Electronii din spaţiul de interacţiune nu constituie un nor de densitate constantă,
ci formează grupări şi rarefieri dispuse alternativ. Porţiunile de densitate mare sunt
numite “spiţe” deoarece grupările au forma unor spiţe care se rotesc în jurul catodului
asemenea butucului unei roţi în jurul axului. Transferul optim de energie de la electroni
la câmpul de microunde se realizează dacă în momentul trecerii spiţei prin dreptul unei
fante E este frânant şi are valoare maximă. Pentru aceasta este necesar să existe un
anumit raport între viteza unghiulară ω0 a electronului şi viteza unghiulară (pulsaţia)
câmpului electromagnetic ωe, adică să fie îndeplinită o condiţie de sincronism.
Dacă viteza electronului este egală cu viteza de propagare a undei
electromagnetice, în cazul modului de oscilaţie π timpul t necesar electronilor să ajungă
de la o cavitate la alta, în spaţiul anod-catod, este egal cu o jumătate din perioada de
oscilaţie T a câmpului electromagnetic, adică t = T/2.
Din expresia:

4πρ a
t=
Nv 0
unde:
ρa - este raza anodului;
N - numărul de cavităţi;
v0 - viteza tangenţială.

rezultă expresia perioadei de oscilaţie:


30 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

4πρ a
T= (2.18)
Nv0

Întrucât v0 = ω0 · ρa se obţine:

N
ωe = ω0 (2.19)
2

relaţie ce reprezintă o formă de exprimare a legii de sincronism.

2.3.2. Moduri (tipuri) de oscilaţie şi frecvenţe de oscilaţie

a)Moduri (tipuri) de oscilaţie


Blocul anodic cu cele N cavităţi rezonante cuplate între ele poate fi considerat că
alcătuieşte o structură de întârziere a undelor electromagnetice de tipul buclă închisă.
Presupunem că toate cavităţile rezonante sunt identice. O cavitate poate fi
privită ca o linie scurtcircuitată la un capăt care poate oscila pe frecvenţa fundamentală
pentru lungimea λ/4 sau pe armonici pentru 3λ/4, 5λ/4 etc. Considerăm defazajul între
două cavităţi ca fiind φ(n). Pentru un magnetron cu N cavităţi rezonante defazajul total
în lungul blocului anodic va fi φ(n)·N = 2πn (n=0,1,2,3…).
Indicele n este numărul de lungime de undă care iau naştere în lungul
circumferinţei blocului anodic, deci n =2π ρa / λ , el reprezentând indicele modului de
oscilaţie. Pentru φ(n) = π rezultă n = N/2 ceea ce reprezintă modul fundamental de
oscilaţie π .
Pentru un magnetron cu N=8 se obţin modurile de oscilaţie conform tabelului
2.2.

Tabelul 2.2. Modurile de oscilaţie pentru un magnetron cu 8 cavităţi rezonante


n 0 1 2 3 4 5 6 7 9
N=8
φ(n) 0 π /4 π /2 3π /4 π 5π /4 3π /2 7π /4 2π
(-3π /4) (-π /2) (-π /4) (0)

Se observă că φ(n) are valori distincte numai până la modul n = N/2, celelalte
moduri de oscilaţie, numite moduri degenerate, având aceleaşi valori în valoare
absolută. Deci într-un magnetron cu N cavităţi rezonante vor fi N/2+1 moduri diferite
de oscilaţie. În practică se evită funcţionarea magnetroanelor pe moduri degenerate.

b) Frecvenţe de oscilaţie
Frecvenţele diferitelor moduri de oscilaţie depind atât de frecvenţele de
rezonanţă proprie ale cavităţilor, cât şi de tipul şi valoarea cuplajului între cavităţi.
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 31

Un sector din anodul unui magnetron are drept circuit echivalent un cauadripol
nesimetric şi fără pierderi, care cuprinde circuitul rezonant corespunzător cavităţii L0,
C0 şi capacitatea spaţială anod-catod CM (fig.2.7.)
Frecvenţele de rezonanţă pot fi determinate din condiţia ca suma admitanţelor la
bornele a b ale unui plan ce separă cavitatea de spaţiul de interacţiune să fie zero, adică

Y ab + Y cavitate = 0 (2.20)

Se calculează Y ab luând ca referinţă curentul I q .


Se poate scrie:

I q −1 = I q ⋅ e − jϕ (n ) I q +1 = I q ⋅ e jϕ (n )

I m = I q +1 − I q I m −1 = I q − I q −1

L0
C0

a b
Iq
Iq

1 2
Iq-1 CM CM Iq+1

Im-1 Im
’ ’
1 2

Fig.2.7. Circuitul echivalent al unui sector al anodului magnetronului

Tensiunile la intrarea, respectiv la ieşirea cuadripolului vor fi:


I m −1
U 11' =
jω n C m
Im
U 22' =
jω n C m

astfel că tensiunile între punctele a şi b se poate scrie:


32 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

I m −1 im I g − I g −1 − I g +1 + I g
U ab = U 11' − U 22' = − =
jω n C m jω n C m jω n C m

U ab =
[
2 ⋅ e − jϕ (n ) + e jϕ (n ) ]
jω n C m

Admitanţa între a şi b va avea expresia:

Ig jω n C m
Y ab = = (2.21)
U ab 2[1 − cos ϕ (n ) ]

Se calculează admitanţa cavităţii rezonante:

1
Y cav = Y L0 + Y C0 = + jω n C 0
Jω n C m
(2.22)
 ω2 
Y cav = jω n C 0 1 − 02 
 ωn 

Punând condiţia de rezonanţă (2.20), pe baza relaţiilor (2.21) şi (2.22) rezultă:

ω0
ωn = (2.23)
Cm
1+
[
2C 0 1 − cos ϕ (n ) ]

c) Metode de separare a modurilor de oscilaţie


O mărime importantă ce caracterizează funcţionarea magnetronului este “
separarea modurilor de oscilaţie” adică a intervalului dintre lungimile de undă
corespunzătoare la două moduri vecine.
Deoarece modul de oscilaţie π este cel mai utilizat, separarea modurilor se face
în raport cu acesta. Pentru a evita salturi nedorite între moduri determinate de variaţiile
tensiunilor de alimentare sau ale sarcinii este necesar ca separarea între noduri să fie
cât mai mare. Dar în cazul blocurilor anodice cu cavităţi identice având cuplajul
“natural” intervalul dintre două moduri vecine ( în special dintre modul π şi cel
învecinat, n = N/2-1) este foarte mic, iar prin creşterea lui N acest interval scade şi mai
mult.
Salturile între moduri perturbă puternic funcţionarea magnetronului deteriorând
puterea de ieşire şi randamentul.
Pentru realizarea separării modurilor de oscilaţie se folosesc inele (benzi) de
legătură sau cavităţi rezonante de două tipuri de dimensiuni dispuse alternativ.
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 33

Inelele sunt conductori metalici ce conectează electric polii anodici: un inel


conectează între ei polii cu soţ, celălalt pe cei fără soţ.
În cazul modului π inelele unesc puncte cu faze egale (cu potenţiale egale),
astfel că prin ele nu trece curent de microunde. Între inele şi polul anodic cu care nu
este cuplat se formează o capacitate suplimentară datorită căreia frecvenţa de oscilaţie
scade.
Pentru modurile inferioare modului π, deoarece polii anodici sunt
conectaţi împreună cu tensiuni de microunde diferite prin inele circulă curent de
microunde. Astfel inelul se comportă ca o inductanţă conectată paralel cu
inductanţa cavităţii rezonante astfel că are loc o creşterea a frecvenţei oscilaţiilor
faţă de cazul absenţei inelelor.
În cazul folosirii cavităţilor de dimensiuni diferite, acestea se dispun alternativ
constituind o structură de tip “soare răsare”. Separarea modurilor de oscilaţie este cu
atât mai bună cu cât dimensiunile celor două tipuri de cavităţi diferă mai mult, dar prin
aceasta scade eficienţa de interacţiune a spiţelor electronice cu câmpul de microunde.

2.3.3. Caracteristici de funcţionare a magnetronului

a) Domeniul de lucru (regiunea de oscilaţie)


Un studiu mai detaliat al mişcării electronilor sub influenţa forţelor Fe şi Fm
stabileşte condiţia ca electronii să ajungă la anod, condiţie reprezentată de o anumită
relaţie între U0 şi B0 , relaţie de forma unei parabole (fig.2.8.) denumită parabola
regimurilor critice ale magnetronului (parabola Hull).

Parabola Hull
I0
I0 Ia > 0
U0=3kV Zonă inactivă Dreapta de
(regim diodă) sincronizare

Ia = 0
U0=2kV
Domeniul
de lucru

Zonă impracticabilă
B0 B0

a) b)

Fig.2.8. Regimul critic la magnetron


a) dependenţa I0 de B0;
b) parabola regimurilor critice.
34 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

Generarea oscilaţiilor are loc în apropierea parabolei, în zona de blocare a


curentului anodic (Ia = 0).
Electronii vor interacţiona cu câmpul de microunde. În funcţie de faza acestui
câmp, o parte din electroni vor fi acceleraţi suplimentar, ajung la anod formând un
curent anodic Ia; alţii vor fi frânaţi continuându-şi traiectoria în spaţiul de interacţiune.
Statistic, numărul de electroni acceleraţi este egal cu cel al electronilor frânaţi. În
medie efectul de frânare este predominant deoarece electronii cu “fază nefavorabilă”
sunt rapid absorbiţi de anod, în timp ce electronii cu “fază favorabilă” îşi continuă
evoluţia şi sunt supuşi frânării un timp mai îndelungat. Prin urmare, în medie se obţine
un transfer de energie către câmpul de microunde.

b) Randamentul
Viteza cu care electronul soseşte la anod, în regim critic, este suma vitezei de
translaţie v0 şi a vitezei tangenţiale vt potrivit relaţiilor:

E0c
v0 = ; vt = ω R
Boc

unde: R este raza cercului pe circumferinţa căruia se află un punct


care descrie mişcarea electronului.

Întrucât aceste viteze sunt egale (cazul cardioidă) viteza rezultantă vR = 2·v0

Energia cinetică, transformată la anod în energie disipată, are valoarea:


2
1  E 
WD = m 2 0c  (2.24)
2  B0 c 

Energia utilă reprezintă diferenţa între energia absorbită şi cea disipată,


2
1  E 
Wu = eU 0 − m 2 0 c  (2.25)
2  B0 c 

iar randamentul este:


2
W U  B0 c 
η = u = 1− o   (2.26)
WD U 0c  Bo 

Deoarece randamentul se poate exprima şi prin raportul puterilor

Pu
η= iar P = U·I0
Pa
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 35

unde:
I0 - curentul mediu în magnetron în timpul funcţionării,
rezultă expresia puterii utile sub forma:

 U  B0c 
2

Pu = U 0 I 0 1 − 0    (2.27)
 U oc  B0  

c) Caracteristicile statice
Caracteristicile statice ale magnetronului sunt reprezentate prin curbele din
figura 2.9., caracteristici determinate prin relaţia U0 = f(I0), având ca parametru
constant, inducţia câmpului magnetic B0 .
Tensiunile electrice de alimentare sunt de ordinul kilovolţilor, iar curenţii
determinaţi sunt de ordinul amperilor.

U0[kV]
6030
13

5100

4150

B0 = 3080 Gs

16 I0[A]

Fig.2.9. Caracteristicile statice ale magnetronului

2.3.4. Utilizarea magnetronului în instalaţiile de încălzire cu microunde

În ultima jumătate de secol, încălzirea cu microunde a obţinut rezultate


remarcabile în industrie, medicină, ştiinţă şi uz casnic, amintind ca exemple de
aplicaţie uscarea lemnului şi a hârtiei, polimerizarea răşinilor utilizate în fabricarea
materialelor plastice, vulcanizarea cauciucului şi sudarea materialelor plastice, uscarea
fibrelor, uscarea formelor de turnătorie, uscarea legumelor, pasteurizarea, sterilizarea
produselor şi prepararea hranei, etc.
Enumerăm câteva din avantajele încălzirii cu microunde:
- randamentul energetic global este mai bun decât în cazul încălzirii cu combustibil;
36 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

- condiţii de lucru mult mai bune comparativ cu mijloacele de încălzire clasice (nu
se produce fum, praf şi nici încălzire externă);
- reducerea timpului de lucru;
- încălzirea are loc în volum;
- calitatea produselor este îmbunătăţită.
Efectul de încălzire este datorat câmpului electromagnetic. Un câmp
electromagnetic de microunde determină încălzirea uniformă, în volum, a anumitor
materiale nemetalice. Materialele de natură metalică, care au proprietatea de a reflecta
microundele, nu pot fi încălzite cu ajutorul câmpului de microunde.
Încălzirea materialelor nemetalice este un fenomen datorat parţial proceselor
specifice încălzirii materialelor dielectrice, şi anume:
- pierderile prin conducţie (în cazul tuturor dielectricilor);
- pierderi prin histerezis electric (mult mai importante în cazul dielectricilor polari).

La frecvenţele ridicate ale câmpului de microunde, nu orice moleculă dipolară


de dielectric poate urmări variaţiile atât de rapide ale câmpului electromagnetic astfel
încât, în general, parametrii fizici, caracteristici încălzirii cu microunde nu pot fi
determinaţi experimental.
S-a constatat experimental astfel, că moleculele dipolare de apă prezintă cele
mai importante pierderi prin histerezis electric la frecvenţe specifice microundelor. În
consecinţă, toate materialele ce conţin molecule de apă (de exemplu alimentele de
origine vegetală sau animală care au până la 65% … 75% apa sub forma a milioane de
molecule dipolare pe cm3) pot fi încălzite în volum, uniform şi rapid, cu ajutorul
microundelor.
Se demonstrează că adâncimea de pătrundere a undei electromagnetice plane
intr-un dielectric (δ = distanţa de-a lungul căreia 86,5 % din puterea intrată prin
suprafaţa dielectricului se transformă în căldură) este dată de :

λ0
δ [cm] = (2.28)
2π ⋅ tgδ ⋅ ε r

unde: λ0 [cm] - reprezintă lungimea de undă în aer;


tg δ - reprezintă factorul de pierderi dielectrice;
εr - reprezintă permeabilitatea electrică relativă a dielectricului.

În relaţia (2.28), tg δ şi εr depind nu numai de proprietăţile dielectricul de


încălzit, ci şi de frecvenţa câmpului f , de temperatura θ şi de gradul de umiditate.
De exemplu, în cazul apei, pentru f = 1 … 10 GHz şi θ = 20 … 1000 C, sunt
valabile relaţiile:

tgδ ≈
1
θ
(1,82 ⋅ 10 −9
f − 1,2 ) (2.29)

ε r ≈ 87 − 0.36θ (2.30)
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 37

În consecinţă, întrucât pe parcursul încălzirii, parametrii materialului conţinând


apa se modifică substanţial cu temperatura, iar pierderile prin histerezis scad odată cu
evaporarea apei (încălzirea putând chiar înceta la evacuarea totală a acesteia) sarcina
generatorului de microunde poate varia în limite largi.
Principala aplicaţie cu microunde constă în încălzirea, coacerea sau
decongelarea rapidă a alimentelor. Avantajele acestui procedeu (reducerea cu până la
75% a timpului şi până la 50% a energiei necesare obţinerii aceluiaşi efect termic,
întreţinerea simplificată prin auto-curăţire, etc.) sunt esenţiale în raport cu unele
inconveniente ( cost relativ ridicat al echipamentului, încălzire slabă a elementelor
sărace în apă, absenţa prăjirii şi a colorării superficiale, etc.).
În aplicaţiile industriale de încălzire cu microunde se utilizează magnetronul,
capabil să asigure puteri de ieşire unitare (între 100 W … 25 kW), randamente între
55% … 65%) şi durate de viaţă medii de circa 3.000 ore net superioare altor
dispozitive pentru microunde.
Prin convenţii internaţionale s-au atribuit în domeniul microundelor unele
frecvenţe destinate exclusiv utilizărilor industriale, ştiinţifice sau medicale, ca de
exemplu: 0.915 GHz, 2,37 GHz, 2,45 GHz, 5,86 GHz, 22,125 GHz şi altele.

De la Role de
Reflector
magnetron ghidare

Material de
încălzit
Antenă spirală De la
Ghid de undă
magnetron
a) b)

Fig. 2.10. Cuptoare cu microunde


a) tip radiator;
b) tip ghid de unde (pentru materiale plane).

O instalaţie de încălzire cu microunde conţine în principal:


• un generator de microunde;
• un “cuptor” (în care sunt dispuse materialele de încălzit);
• elementele de interconectare (cablu coaxial sau ghiduri de undă de secţiune
dreptunghiulară sau circulară).
38 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

“Cuptorul” care constituie elementul principal al instalaţiei de încălzire cu


microunde, se realizează în trei variante constructive în funcţie de utilizare:
- radiator de microunde (sub formă de corp parabolic având în focar o antenă de
emisie specială), figura 2.10.a.;
- ghid de undă, figura 2.10.b.;
- cavitatea rezonantă, figura 2.11.
În ultimul caz, cuptor de microunde sub formă de cavitate rezonantă, cel mai
răspândit în prezent, construcţia cavităţii rezonante şi utilizarea dispersorului de
microunde permit o încălzire medie uniformă a materialului din incintă. Forma şi
mărimea cavităţii optimizează randamentul şi viteza de încălzire, depinzând însă în
mod critic de tipul, forma şi mărimea materialului de încălzit.
Pentru instalaţia reprezentată în figura 2.11., având cuptorul realizat sub formă
de cavitate rezonantă, este reprezentată schema electrică (fig.2.12.a.), care pune în
evidenţă modul de alimentare al magnetronului de la reţeaua de curent alternativ de
220 V.
Transformatorul Tr se asigură atât alimentarea filamentului magnetronului, prin
înfăşurarea secundară L2, cât şi alimentarea anodului cu tensiunea Ua ≈ 10 kV.

De la Ghid de undă
Dispersor
magnetron

Blindaj

Cavitate
rezonantă
Suport izolator
cu produse
pentru încălzit

Fig.2.11. Cuptor cu microunde de tip cavitate rezonantă

Schema echivalentă de alimentare a anodului este reprezentată în figura 2.12.b.,


care pune în evidenţă modul simplu de obţinere a înaltei tensiunii pentru alimentarea
anodului, redresarea de monoalternanţă prin dioda D (diodă redresoare de înaltă
tensiune) şi filtrarea capacitivă prin utilizarea capacităţii parazite Cp determinată de
capacitate parazită a secundarului L2, capacitate anod-catod a magnetronului şi
capacitate parazită de montaj.
Protecţia la radiaţii este asigurată prin utilizarea unor contacte de protecţie k1, k2
(fig.2.12.a.) în cazul deschiderii elementelor de acces în interiorul cuptorului.La
cuptoarele de încălzire cu microunde de performanţă sunt utilizate sisteme speciale de
protecţie şi automatizarea a instalaţiei.
TUBURI ELECTRONICE SPCIALE PENTRU MICROUNDE 39

Protecţia faţă de înalta tensiune de alimentare a anodului magnetronului (de


ordinul zecilor de mii de volţi) este asigurată prin conectarea acestuia la masa
instalaţiei (fig.2.12. a.).
În scopul evitării unor posibile efecte dăunătoare ale câmpului electromagnetic
de microunde asupra corpului uman, cuptoarele cu microunde trebuie prevăzute prin
construcţie, în mod obligatoriu, cu anumite dispozitive de protecţie, având atât rolul de
a atenua puternic acest câmp în exteriorul cuptorului (blindaje şi garnituri speciale,
eficace) cât şi pe cel de a bloca magnetronul la deschiderea uşii cuptorului. Astfel, de
exemplu, un cuptor cu microunde corect conceput şi executat, trebuie să realizeze o
putere radiată de cel mult 1 mW/cm2 la 5 cm de uşa de acces, închisă.

Tr
K1 K2
Rp La magnetron
L2
K;F1 F2 -UK
220V -
50Hz L1 Magnetron -
L3 Cp D
L3 Anod +
Tempo- D +UA
rizator +

a) b)

Fig 2.12. Alimentarea magnetronului


a) schema electrică de alimentare a magnetronului;
b) schema echivalentă de alimentare a anodului magnetronului.

Instalaţiile de încălzire cu microunde pot fi relativ uşor automatizate, întrucât


necesită algoritmi de control şi comandă relativ simpli. În figura 2.13. este prezentată
schema bloc simplificată a unui sistem de automatizare cu calculator pentru microunde
pentru alimente.
Tastatura, cu un număr variabil de taste între 16 şi 18, permite introducerea
datelor (ora şi minutul de start şi stop ale încălzirii, temperaturile necesare, unele
informaţii codificate privind natura şi cantitatea materialelor sau temperatura finală a
acestora, etc.). datele introduse sunt simultan afişate pe panoul de comandă şi apoi
înmagazinate într-o memorie RAM.
Prin utilizarea unor traductoare adecvate sunt permanent asigurate ca date de
intrare pentru microcalculatorul instalaţiei informaţii referitoare la: temperatura din
interiorul cuptorului, condiţii de funcţionare a instalaţiei (închiderea uşilor, mărimea
tensiunii de alimentare şi frecvenţa acesteia, etc.).
Programul înregistrat în memoria ROM conduce microcalculatorul astfel încât
instalaţia să poată realiza o încălzire la temperaturi şi cu gradienţi optimizaţi în raport
40 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

cu datele introduse. Uneori, programul din ROM este astfel conceput încât să sesizeze
eventualele inadvertenţe ale datelor de intrare.
De remarcat că în cazul necesităţii introducerii ulterioare a unor noi funcţiuni de
control şi comandă este suficient să se modifice doar programul din memoria ROM
fără să se schimbe “hardware”-ul microsistemulului.

MICROCALCULATOR

Memoria Memoria C
ROM RAM O
N
V
Micro-
E
procesor
R
T
Interfaţă Interfaţă O
intrare ieşire A
Ceas Circuite
auxiliare R
temp.
E
Traductoare Afişaj cu LED
şi tastatură semnalizare
Semnale de
Afişare control şi
comandă

Fig.2.13. Sistem de automatizare cu calculator pentru


instalaţie de încălzire cu microunde

Concluzii:
Cu toate că există o schemă de principiu pentru instalaţiile de încălzire cu
microunde, diversitatea lor constructivă este considerabilă. Se pun în evidenţă două
categorii de instalaţii, cu condiţii şi deci cerinţe constructive, diferite:
- instalaţii de putere mică (în mare parte pentru uz casnic);
- instalaţii de putere mare (industriale).
Pentru prima categorie este necesar a să se realizeze, cât mai compact şi mai
simplu, instalaţii cu preţ relativ scăzut.
Pentru instalaţiile industriale criteriul unui volum şi al unei greutăţi reduse nu
este stringent; în schimb protecţia electromagnetică şi fiabilitatea, trebuiesc riguros
urmărite.
Dintre cele două categorii de instalaţii de încălzire cu microunde, cea care
prezintă o mai mare perspectivă pentru viitor este cea a instalaţiilor industriale, motivul
esenţial constând în condiţiile din ce în ce mai severe cu privire la poluarea mediului.