Ήχος Πα

ghi o sul, A ghi i os! Tre cu Naș te rea lui Hri

stos, Ve niți to oți să a ler găm, la I or dan să ne-n chi năm!

ă Ior da nu-i râu fru u mos, a co lo vi ne Hri stos

a pe le e să le sfin țea scă, pe noi să ne mân tu iască.

s tăzi și Sfân tul I i oan vi ne că tre I or dan

și da că ă s-a pro pi a, Dom nul Hris tos a șa-i gră ia:

i no, Ioa ne- acum cu u tează și pe Mi ne Mă bo

tează!” ”Doa mne, cu um voi cu te za pe Ti ne a te bo te za?

u sunt iar bă și ță ă rână și-mi tre mu ră a mea mână,

Tu ești fo oc ce mis tu ie ești, Tu și mun ții îi to pești”

tunci Dom nul mi-l pri i vi, lui I oan îi po run ci:

”Vi no, Io an, nu te-n do i că Le gea se va în no i” 1

 fân tul I oan cu te e ză, pe Dom nul mi-L bo te ză,

Du hul Sfâ ânt de la Cer zboa ră, ca un po rum bel co boară.

tunci Ce rul s-a de es chis, Gla sul Ta tă lui a zis:

4

”Ia tă Fi i ul Meu iu bit în Ca re am bi ne vo it!”

Așezat pe notație după interpretarea părintelui Gheorghe Ispas, de la biserica Sfântul

Mina-Vergu
2