INTEGRAREA CURRICULARĂ ŞI CURRICULUM-UL INTEGRAT

Problemele cu care elevii se vor confrunta în viaţa profesională, socială sau personală impun decizii
care nu se regăsesc în cadre disciplinare. Dimpotrivă, ele au caracter integrat, iar rezolvarea lor impune
corelaţii rapide şi semnificative, sinergie şi acţiune contextualizată.
Elevii acumulează în procesul instructiv-educativ şi nu numai, un ansamblu de cunoştinţe, deprinderi,
atitudini. Pentru a-i sprijini în identificarea legăturilor între ideile şi procesele dintr-un singur domeniu, dar şi
a celor între ideile şi procesele din domenii diferite, precum şi din lumea exterioară şcolii se impune realizarea
unui curriculum integrat.

Conceptul de curriculum
În sens larg, curriculumul reprezintă ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare
prin care trece elevul pe durata şcolarizării.
În sens restrâns, curriculumul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare în care se valorifică
interdependenţele dintre obiective, conţinuturi, metodologie şi strategiile de evaluare.

Integrare curriculară
În general, integrarea presupune acţiunea de a face să interrelaţioneze diverse elemente, cu scopul de
a construi un întreg de nivel superior; rezultatul obţinut prin integrare este mai mult decât suma părţilor.
A integra înseamnă a pune în relaţie, a coordona şi a îmbina părţi separate într-un întreg funcţional
unitar şi armonios.
În sens restrâns, prin integrare înţelegem procesul şi rezultatul procesului prin care un element nou
devine parte integrantă a unui ansamblu existent.
Spre exemplu, o nouă descoperire ştiinţifică poate fi integrată în corpusul unei discipline de
învăţământ: o nouă disciplină configurată şi ajunsă la ..maturitate" poate fi integrată în programele de studiu;
o cunoştinţă sau o competenţă formată se integrează în structurile mentale şi comportamentale ale individului.

Din perspectivă didactică, integrarea presupune asocierea diferitelor obiecte de studiu, din
acelaşi domeniu sau din domenii diferite, în una şi aceeaşi planificare a învăţării. Sinonime pentru
integrare: fuziune, armonizare, încorporare, unificare, coeziune.

La nivelul curriculumului, Integrarea înseamnă stabilire de relaţii clare de convergenţă între

cunoştinţele, capacităţile, competenţele, atitudinile şi valorile care aparţin unor discipline şcolare distincte.

Caracteristici ale curriculmului integrat

Curriculum integrat prezintă următoarele caracteristici:
 combinarea şi punerea în relaţie a obiectelor de studiu;
 stabilirea de relaţii între concepte, fenomene şi procese din domenii diferite;
 corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa cotidiană;
 centrarea pe activităţi integrate, de tipul proiectelor;
 principiile organizatoare ale curriculumului sunt unităţile tematice, conceptele sau problemele;
 flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea elevilor;
 maximizează utilizarea timpului de învăţare pentru „împrumuturile" dintr-o arie spre a 11
utilizate ca suport în alta.

Argumente pentru susţinerea curriculmului integrat

În sprijinul curriculumului integrat s-au formulat următoarele argumente:
 acoperirea rupturilor dintre discipline;
 sinergia câmpurilor disciplinare, atât la nivelul cercetării ştiinţifice, cât şi la nivelul
curriculumului;
 construirea, prin educaţie, a unor structuri mentale dinamice şi capabile să sprijine deciziile
cele mai bune;
 rezolvarea de probleme.
Predarea integrată –caracteristici
Predarea integrată are ca referinţă nu o disciplină de studiu, ci o tematică unitară, comună mai multor
discipline.
Aceasta se fundamentează pe două sisteme de referinţă:
• unitatea ştiinţei;
• procesul de învăţare la copil.
Este o strategie ce presupune schimbări nu numai în planul organizării conţinuturilor, ci şi în „ambianţa"
predării şi învăţării. Punctul de pornire în domeniul proiectării şi implementării curriculumului îl constituie
elevul şi experienţa sa.
Cadrul didactic trebuie să construiască pentru fiecare elev un flexibil „puzzle story" de design
instructional în concordanţă cu stilurile de învăţare prezente în clasa sa şi cu propriul stil de predare. Astfel,
sunt necesare transformări în demersul de concepere a traseului strategic prin raportare la tipul de învăţare
promovat, la specificul organizării experienţelor de învăţare într-un context larg, global promovat de
perspectivele noi de integrare curriculară.

Argumente pentru susţinerea predării integrate

• angajarea responsabilă a elevului în procesul învăţării;
• încurajarea comunicării şi a relaţiilor interpersonale prin valorificarea valenţelor formative ale
sarcinilor de învăţare în grup;
• transformarea cadrului didactic în factor de „sprijin", „mediator" şi „facilitator", precum şi
diminuarea funcţiei sale de „furnizor de informaţii";
• profunzimea, trăinicia şi reactivarea rapidă a cunoştinţelor, generate de perspectiva integrată
asupra cunoaşterii, prin intensificarea relaţiilor dintre concepte, idei, practici şi teme abordate în şcoală
şi în afara ei;
• abilitatea metodologică a cadrelor didactice pentru integrarea curriculară: coordonare între
temele abordate clasic şi cele realizate integrat, stabilirea modalităţilor de evaluare formativă a
performanţelor individuale şi a celor obţinute în învăţarea prin colaborare, precum şi organizarea
proiectelor într-o schemă orară coerentă.

Treptele integrării curriculare

În abordarea integrată a curriculumului se disting mai multe trepte: monodisciplinaritatea,
multidisciplinaritatea, pluridiciplinaritatea, interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea.
Monodisciplinaritatea / intradisciplinaritatea
Monodisciplinaritatea este centrată pe obiecte de studiu independente şi pe specificitatea acestora. A^iista-
presupjmejţcjiimeajte a aborda un proiect sau de a rezolva o problemă din perspectiva unei singure discipline.
Avantaje:
• creşterea coerenţei interne a disciplinei de studiu;
• creşterea relevanţei predării prin îmbogăţirea activităţilor de
învăţare şi prin stimularea realizării de legături între conţinuturi;
• creşterea eficienţei învăţării;
• schimbarea percepţiei celui care învaţă despre disciplina
respectivă.

Multidisciplinaritatea
Multidisciplinaritalea presupune abordarea unei teme / probleme din perspectiva mai multor discipline
independente, fără a altera structura acestora.
Avantaje:
• încurajează realizarea de planificări corelate, care presupun corelarea predării conţinuturiloTla diverse
discipline;
permite elevilor să realizeze legături între conţinuturile diverselor discipline;
• contribuie la o mai bună înţelegere a unor teme / probleme care nu pot fi lămurite integral în cadrul
unei discipline.
 Pluridisciplinaritatea
Pluridisciplinaritatea se referă la studierea unui obiect dintr-una şi aceeaşi disciplină, prin intermediul
mai multor discipline deodată.
în plan didactic ar însemna că, spre exemplu, în lecţia de istorie în care se prezintă figura lui Ştefan cel Mare,
se folosesc fragmente din creaţii literare, precum şi materiale care ţin de educaţie plastică, muzică etc.

Interdisciplinaritatea
Interdisciplinaritatea promovează o viziune asupra cunoaşterii şi o abordare a curriculumului care
aplică în mod conştient metodologia şi limbajul din mai multe discipline, pentru a examina o Iernă centrală, o
problemă.
Spre deosebire de multidisciplinaritate, care presupune o simplă corelare a disciplinelor,
interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare.
Interdisciplinaritatea presupune interacţiunea deschisă între anumite competenţe sau conţinuturi
interdependente, proprii mai multor discipline.
Avantaje:
încurajarea pedagogiilor active şi a metodologiilor participative (învăţarea prin cooperare,
învăţareapebazăde proiecte);
• permite colaborarea directă şi lucrul în echipă între specialiştii mai multor discipline;
• contribuie la crearea unor structuri mentale şi acţional-comportamentale flexibile şi integrate, cu mare
potenţial de transfer şi adaptare.

Trandisciplinaritatea
Reprezintă gradul cel mai elevat şi mai complex de integrare a curriculumului, mergând deseori până
la fuziune, care duce la apariţia unor noi câmpuri de investigaţie, la proiecte integrate sau programe de
cercetare ce valorizează o nouă paradigmă.