Genul şi violenţa: specificul vulnerabilităţii fetelor şi băieţilor

Motto: ”Prin violenţă ai putea rezolva o problemă, doar că, simultan, dai naştere uneia şi mai mari.”
(Dalai Lama)
”Un laş este incapabil să-şi exprime iubirea, doar cei curajoşi pot face acest lucru.”
(Mahatma Gandhi)
Termeni-cheie: fete, băieţi, vulnerabilitate, gen, violenţă, identitate de gen.
Particularităţile de gen şi violenţa
Conform studiilor, şi fetele, şi băieţii sunt vulnerabili la orice formă de violenţă, doar că diferă
manifestările acestora şi impactul.
Comportamentul uman este determinat, în mare măsură, de rolurile de gen, care se conturează din
fragedă copilărie. Formarea identităţii de gen începe la o vârstă timpurie şi se manifestă prin sentimental
de apartenenţă la un gen sau altul. Conform studiilor în domeniu, identitatea sexuală începe să
se”închege” de la vârsta de 2-3 ani, prin explorarea aspectelor biologice. Deja la 3 ani, băieţii preferă să
se joace cu băieţii, iar fetele – cu fetele. La vârstă mică, o bună parte din copii (şi băieţi, şi fete) sunt
respinşi de semeni. Identitatea de gen începe să se formeze la vârsta de 7-9 ani4, fiind determinate de
factori sociali, prin explorarea rolurilor de gen. În adolescenţa timpurie însă, imaginea/popularitatea
băieţilor printre semeni începe să fie dictată de forţa lor fizică, de agresivitate, de cât de „tare”
(„cool”)sunt. Dominarea fizică este o formă deosebită a relaţiilor în mediul băieţilor. De regulă, atenţia
adolescentelor este cel mai mult atrasă anume de tinerii dezvoltaţi fizic, care se comportă provocator.
Aceştia experimentează comunicarea, prietenia, relaţiile sexuale mai devreme. Astfel, comportamentul
agresiv/demonstrativ al băieţilor este stimulat, într-o măsură oarecare, de aşteptările sociale ale
semenilor.
Consolidarea acestei atitudini la nivel de comportament în clasele mai mari poate duce la atitudini
discriminatorii faţă de fete şi, drept urmare, poate provoca violenţă sexuală. În condiţiile când
comportamentul abuziv al unui tânăr primeşte aprobare socială prin imaginea „bărbatului adevărat”,
creşte riscul ca, pe viitor, acesta să întâmpine dificultăţi în stabilirea unor relaţii cu fetele în bază de
parteneriat constructiv, iar conflictele apărute (de ex., în familie/cuplu) să le rezolve cu ajutorul
forţei.Mai mulţi specialişti arată că atitudinea adolescenţilor faţă de identitatea de gen, reală sau
presupusă,stă la temelia multor cazuri de intimidare sistematică, hărţuire regulată şi de lungă durată.
În acest sens, constatăm că fetele deseori se confruntă cu astfel de situaţii atunci când aspectul lor fizic
şi comportamentul nu se încadrează în reprezentările „tradiţionale” despre feminitate.
Și băieţii pot deveni victime ale luării în derâdere, poreclirii, abuzului fizic şi sexual, în special cei mai
firavi din punct de vedere fizic, a căror conduită nu corespunde reprezentărilor despre cum trebuie să fie
un „bărbat adevărat”.
Studiile realizate la nivel internaţional relevă faptul că, de obicei, băieţii sunt implicaţi în situaţii
de violenţă mai des decât fetele: bătăi, hărţuire, bullying direct, fiind în rol de abuzatori, martori,
dar şi de victime. În plan comparativ: băieţii recurg mai des la agresivitate fizică, fetele, în
schimb,preferă violenţa verbală. Acest specific este asociat cu particularităţile socializării de gen. În
acelaşi timp, fetele recurg mai des la bullying indirect. Agresivitatea lor poate purta mai mult un
character verbal: luarea în derâdere, manipularea, răspândirea bârfelor, crearea de condiţii pentru
excluderea victimei din cercul de comunicare, incitarea altor copii.
În unele cazuri, sub influenţa reprezentărilor tradiţionale despre feminitate, pentru a atrage aten-ţia
băieţilor, fetele încep să-şi folosească „neajutorarea”. La fel, cunoscând dorinţa băieţilor de a se vedea în
postura de apărători şi protectori, fetele îi pot implica în acte de violenţă fizică împotriva altor persoane.
Totodată, sunt situaţii când fetele se bat cu băieţii, îi atacă.
Fetele-abuzatori sunt mai predispuse să-şi corecteze comportamentul agresiv, sub influenţa opiniei
părinţilor şi a profesorilor. Fetele victime ale violenţei, într-o măsură mai mare decât băieţii, le dezvăluie
adulţilor experienţa trăită, sunt orientate spre căutarea şi primirea ajutorului din partea unor terţe
persoane. În acest sens, băieţii sunt mai vulnerabili, deoarece modelul de ”bărbat adevărat”împiedică
recunoaşterea statutului de victimă şi a necesităţii de ajutor.
Care sunt factorii determinanţi ai violenţei în bază de gen?
Caracterul şi răspândirea violenţei în instituţiile de învăţământ adesea reflectă situaţia din societate la
capitolul violenţă, care, la rândul său, depinde de condiţiile social-economice, de normele culturale, de
tradiţii şi valori, de legile existente şi respectarea lor.
Componenta de gen domină în multe cazuri de violenţă de diverse tipuri: de aceea, putem vorbi
de violenţă în bază de gen.
Printre factorii sociali care stau la baza apariţiei violenţei, în general, şi a bullying-ului, în special,se
numără stereotipurile de gen, inegalitatea socioeconomică şi influenţa mass-media.5 Stereotipurile de
gen, reprezentările tradiţionale despre dominarea bărbatului şi supunerea femeii adesea devin cauză a
violenţei faţă de fete în instituţiile de învăţământ.
Masculinitatea învăţată astăzi e definită prin putere (fizică, economică, psihică), prin control şi violenţă.
Băieţii învaţă că, pentru a fi bărbaţi, trebuie să fie puternici, dominatori şi agresivi, întâlnind
această imagine în: familie, comunitate, desene animate (cum arată Superman?), filme etc. Pentru a fi
bărbat, trebuie să îţi impui punctul de vedere, să ignori cele spuse de femei, întrucât „o femeie trebuie să
se supună bărbatului“. Și, astfel, comunicarea este înlocuită de conflict şi agresivitate.
Frecvent, declaraţiile, intimidările cu caracter sexual şi hărţuirea sperie, umilesc şi diminuează
stima de sine a copilului şi pot cauza abandonarea şcolii.
Rolurile de gen stricte şi preconcepute sunt responsabile de încurajarea impunităţii făptuitorilor şi de
descurajarea victimelor să denunţe violenţa.
Constatăm printre factorii favorizanţi violenţei în bază de gen: factorii sociali (normele sociale,
atitudinea faţă de violenţă în societate, stereotipurile de gen etc.); factorii educaţionali (modelele de
feminitate şi masculinitate tradiţionale promovate prin educaţie, mediul educaţional discriminatoriu,
hărţuirea sexuală etc.); factorii personali (stima de sine scăzută, frustrările legate de dezvoltarea
psihosexuală a fetelor şi băieţilor, experienţe de bullying etc.) ş.a.
Dimensiunea de gen a violenţei în familie
 Manifestări ale violenţei domestice au loc indiferent de etnie, mediul cultural şi religios, situaţia
economică, nivelul de educaţie etc. Violenţa în familie se răsfrânge atât asupra femeilor, cât şi asupra
bărbaţilor. Însă majoritatea acţiunilor în acest sens sunt întreprinse de către bărbaţi
împotriva femeilor.
 Femeile, în comparaţie cu bărbaţii, mai des sunt supuse violenţei, devin obiectul victimizării
repetate, suferă de leziuni corporale şi au nevoie de asistenţă medicală, sunt ameninţate.
 În plan practic, consecinţele violenţei asupra modului de trai, asupra situaţiei financiare şi a
educaţiei copiilor sunt mai semnificative pentru femei comparativ cu bărbaţii.
 „Probabilitatea ca o femeie să fie atacată şi bătută, chiar omorâtă, de către partener sau partenerul
formal este mai mare.” În relaţiile de familie, femeile de toate vârstele sunt supuse multor forme de
violenţă: fizică şi atac sexual, incluzând violul; ameninţare verbală; distrugerea proprietăţii
personale;violenţă emoţională, care presupune izolarea de prieteni şi familie; control asupra banilor.
 Insuccesul bărbaţilor de a-şi asuma responsabilităţile gospodăreşti deseori este o precondiţie
pentru violenţă şi constrângere în familie.
Cum se manifestă vulnerabilitatea fetelor şi băieţilor în raport cu violenţa?
Vulnerabilitatea în faţa actelor de violenţă este condiţionată, în special, de aspectele legate de
sănătatea sexual-reproductivă şi de normele discriminatorii în bază de gen.
Fetele sunt mai des supuse violenţei sexuale, care se poate solda cu mai multe probleme, în special cu
sarcină nedorită. Ele sunt mai sensibile la manipulările legate de exteriorul lor (îmbrăcăminte,corp,
cosmetice), au posibilităţi fizice de apărare mai reduse.
Băieţii se confruntă mai ales cu violenţă fizică, fiind implicaţi în demonstrarea puterii (deseori fără să-şi
dorească acest lucru), au posibilităţi empatice mai reduse.
Rădăcinile violenţei în bază de gen se regăsesc în atitudinile culturale şi patriarhale predominante,care,
reproducând stereotipurile, afectează deciziile şi comportamentele fetelor şi băieţilor.
SARCINI PENTRU REALIZARE
1. Analizaţi următoarea maximă: “Dacă vrei să schimbi lumea, du-te acasă şi iubeşte-ţi familia”.
(Maica Tereza)
3. Analizaţi statistica cu privire la comportamentele fetelor şi băieţilor.
4. Iniţiaţi o discuţie pe marginea materialului video vizionat despre violenţa asupra copiilor.
5. Analizaţi impactul unor acte de violenţă asupra sănătăţii fetelor şi băieţilor.
6. Elaboraţi un plan de prevenire a violenţei faţă de fete şi băieţi în şcoală. Identificaţi acţiuni
specifice fiecărei categorii de subiecţi şi acţiuni specifice ambelor genuri.