TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

CURS NR 2

ELIBERAREA MEDICAMENTELOR

Eliberarea medicamentelor care se păstrează la SEPARANDA se face

numai pe bază de reţetă. Reţeta se opreşte la farmacie şi se întocmesc tabele
cu gestiunea cantitativă pentru fiecare produs aflat în dulap.
Exemple: Diazepam, Nitrazepam, Antalcool, Fenobarbital.
Eliberarea medicamentelor ce se păstrează la VENENA se face tot pe
bază de reţetă, reţeta oprindu-se la farmacie.
Exemplu: Codeina – alcaloid derivat din specia Papaver Somniferus =
Mac făcând parte din familia Papaveraceae.
Codeina luată în doze mici – antitusiv.
Codeina luată în doze mari – analgezic.
Codeina administrată în timp îndelungat de la 7 zile în sus produce
farmaco – dependenţa. Farmaco – dependenţa reprezintă necesitatea
impetuoasă de a administra medicamentul pentru obţinerea unei stări de bună
dispoziţie cu tendinţa de a creşte progresiv doza. Tratarea dependenţei se face
prin reducerea dozei treptat în timp.
După natura substanţei active medicamentele pot fi:
1. Medicamente naturale – spirulina, uleiul de peste, biterul suedez,
uleiul de cătină.
2. Medicamente semisintetice – ce se obţin plecând de la o substanţă
naturală ce se supune unei prelucrări chimice, astfel modificându-se
formula de bază.
Exemplu: Codeina – semisintetic, se obţine din opiu care reprezintă
substanţa naturală care se prelucrează (din opiu
se obţine morfina).
3. Medicamente sintetice – obţinute numai prin sinteză chimică, marea
majoritate a medicamentelor.
După modul de administrare medicamentele se împart în:
1. Medicamente cu acţiune sistemică = generală – sunt cele la care
substanţa activă ajunge în sânge, se administrează per oral (digestiv).
Medicamentele care se administrează parenteral (injectabile şi
perfuzabile). Medicamentele care se administrează pe cale
respiratorie (aerosoli).
2. Medicamente cu acţiune locală = de uz extern – unguente, soluţii
de uz extern, creme, colutorii, pensulaţii. În general în această
categorie intră medicamentele care se aplică pe piele şi pe mucoase
(nazală, bucală, vaginală, auriculară, oculară).
Exemple: Bixtonim, Flocinolon, Olinth, Rinofug, Otocalm, Clavusin,
Bioxiteracor = Oximed.

Denumirile medicamentelor
Un medicament poate fi desemnat cu ajutorul mai multor denumiri:
1
 1. Denumirea comercială – se mai numeşte nume depus. Denumirea
comercială diferă pentru acelaşi medicament de la o ţară la alta.
Producătorul realizează un dosar la Ministerul ţării sale, dosar care
solicită aprobarea numelui depus.
Exemplu: Algocalminul produs de Sicomed are numele depus de
Algocalmin. Compania Eurofarm a scos pe piaţă un produs
similar având denumirea de Analgin. Pentru Antibiotice
numele comercial este de Antinevralgic. Pentru Ozone
numele comercial este de Algozone.
2. Denumirea chimică – este denumirea ce redă structura completă a
substanţei, denumire de obicei foarte lungă şi greu de reţinut.
Exemplu: Nor amido pirin metan sulfonat sodic = Algocalminul –
analgezic şi antitermic.
Denumirile chimice se întrebuinţează foarte rar utilizându-se doar în
nomenclatoarele de medicamente ce redau şi structurile chimice.
3. Denumirea comună internaţională (D. C. I.) – sugerează structura
chimică a medicamentului, dar este o denumire scurtă care se
întrebuinţează în mod curent. Figurează obligatoriu în prospectele
medicamentelor şi pe ambalaj. După cum i se spune şi denumirea este
caracteristică după care se recunosc medicamentele produse de
diferite firme.
Exemplu: Ibuprofen (D. C. I.) = Nurofen = Paduden.
Cea mai importantă o are D. C. I. Deoarece toate statele au obligaţia de a
realiza nomenclatoare de medicamente utilizând D. C. I. Cea mai folosită este
denumirea comercială care apare în prospecte şi pe ambalajul medicamentelor
cu caractere mari. D. C. I. figurează şi ea obligatoriu, dar se notează cu litere
mai mici.

REŢETA
Reţeta se mai numeşte receptă sau ordonanţă medicală sau prescripţie
medicală. Denumirea vine din cuvântul latin recipio = a primi, a lua.
Reţeta este un document redactat de medic prin care se adresează
farmacistului sau asistentului de farmacie să elibereze pacientului
medicamentele, instrumentele sau aparatura medicală. Reprezintă un mijloc de
corespondenţă intre medicul care a consultat bolnavul, a stabilit diagnosticul şi
a indicat tratamentul şi cel care eliberează specificând:
1. Modul de administrare.
2. Dieta.
3. Modalităţi de păstrare a medicamentelor.
Este un document legal de justificare şi contabilizare a medicamentelor
cu regim special (SEPARANDA şi VENENA). Sunt documente contabile, pe
baza cărora se realizează eficienţa sistemului de asigurări de sănătate.
Reţeta se scrie citeţ, inteligibil şi pot fi scrise de mână, la calculator şi
foarte rar telefonic. Formularul are dimensiuni standard şi anume 15.5 * 7.5
centimetri, formular ce prezintă la partea superioară un antet realizat de
tipografie.

2
 1. Superscriptio (super = deasupra, scriptio = a scrie) – este partea
tipărită a reţetei şi cuprinde:
- localitatea;
- unitatea sanitară emitentă;
- gratuitate Da / Nu.
2. Inscriptio – este cea de-a 2 parte a reţetei care cuprinde date despre
pacient:
- nume si prenume;
- vârsta ⇔ greutate – se verifică dozele;
- sex;
- adresă;
- numărul fişei din registrul de consultaţii;
- diagnostic.
3. Invocatio – cuprinde abrevierea Rp care vine din cuvântul latinesc
recipe = ia. Aceasta abreviere înseamnă adresarea medicului către
farmacist sau asistent de farmacie.
4. Prescriptio – cuprinde înşiruirea medicamentelor ce le-a indicat
medicul. Obligatoriu se scrie în formă farmaceutică.
Exemplu: Rp / Ampicilina 250 mg cps nr X (ct nr I)
D S int 1 cps / 6 ore
Da signa detur signatur – dă şi semnează
Implică responsabilitatea celui ce eliberează medicamentul.
Doza se poate explica în următoarele moduri:
- doze unitare – doza ce se administrează o singură dată;
- prin număr de flacoane;
- exprimarea dozei la masă sau la volum.
Exemplu: Rp / Sare fără sodiu fl nr I
D S int 1 g / zi
Măsuri aproximative:
- vârful de cuţit are 1 – 1.5 grame;
- cană normală are 200 mililitri;
- linguriţă are 5 mililitri;
- lingură (lingura de supă) are 15 mililitri;
- ceaşca de cafea are 50 mililitri;
- 1 mililitru apă sau soluţie apoasă conţine 20 picături;
- 1 mililitru soluţie alcoolică conţine 50 picături.
Exemplu: Rp / Clorocalcin fl nr I
D S int 20 pic 3 ori / zi ≃ ⅗
Cantităţile de medicamente se scriu cu cifre romane, dedesubt scriindu-se
cantitatea în litere (în paranteze).
Exemplu: Rp / Electovit cps nr L (cincizeci)
D S int 1 cps 3 ori / zi
Prin doze zilnice.
Exemplu: Rp / Oxacilină 500 mg cps nr XL (patruzeci)
D S int 2 g / zi (1 cps / 6 ore)
Exprimarea dozei în funcţie de numărul de zile de tratament din cursul
unei săptămâni.
3
 Exemplu: Rp / Digoxin cps nr XX (douăzeci)
D S int 5/7
1 cps / zi L, M, M, J, V, –
10
/31 → 10/30
primele 10 zile tratament
Exemplu: Rp / Nurofen fl nr I (unu)
D S int 2.5 ml 3 ori / zi
↑
mesură dozatoare
5. Instructio – cuprinde o serie de indicaţii date de medic către farmacist
cu privire la forma farmaceutică. În general instructio are o valabilitate
în cazul preparatelor magistrale (pentru o singură persoană).
Exemplu: Rp / Clorură de calciu 2 g
Apă distilată la 100 g
M f solutio
Misce feat solutio – amestecă să fie soluţie.
Misce feat ung – amestecă să fie unguent.
Misce feat pulv – amestecă să fie pulbere.
Misce feat sup – amestecă şi fă supozitoare.
6. Subscriptio – este ultima parte a reţetei ce cuprinde semnătura
medicului, parafa, data eliberării şi ştampila unităţii emitente.
Caz: acut / subacut / cronic
Acut – tratamentul se face maxim 3 – 5 zile.
Subacut – tratamentul se face maxim 5 – 10 zile.
Cronic – tratamentul se face maxim o lună.
Exemplu: Rp / Nifedipin cps nr CXX (o sută douăzeci) 9
D S int 3 cps / zi 3
Martie
02.03.2003 31 * 3 = 93

7. Adnotatio (adscriptio) – este partea din reţetă completată de farmacist

sau asistent de farmacie. Ea cuprinde data eliberării, ştampila
farmaciei, numărul de înregistrare al reţetei. Calcularea preţului de cost
(taxarea reţetei) şi corectarea dozelor.
Taxarea reţetei
Taxarea reţetei se face pe dosul formularului în rubricile gata tipărite:
- medicament;
- cantitate;
- preţul;
- procent de compensare (100%, 70%, 65%);
- parte plătită de asigurat (pacient)
- parte suportată de C. A. S.
Dozele medicamentelor
Doza este cantitatea de medicament care se administrează odată sau
într-un anume interval de timp în scopul menţinerii unui efect terapeutic.
Funcţie de cantitatea de medicament administrată, dozele pot fi:
- doze inactive – când nu apare nici un efect terapeutic.
4
 - doze active – doze la care apare efectul terapeutic.
Doza activă poate produce efecte utile terapeutice (doza terapeutică) sau
poate produce efecte toxice (doza toxică = letală).
Doza terapeutică poate fi:
- minimă;
- medie;
- maximă.
Intervalul intre doza minimă şi cea maximă se numeşte zonă terapeutică.
Exemplu: 70 kg corp * 40 mg = 2800 mg
Min 20 mg / kg corp
Max 60 mg / kg corp
80 / 2 = 40 mg
Când prospectele nu menţionează doza minimă şi doza maximă se
consultă tabelele cu dozele minime şi maxime ale substanţelor active, tabele
din Farmacopeea Română X.
Tabelul redă doza minimă odată doza minimă pentru 24 ore
doza maximă odată doza maximă pentru 24 ore
Doza de atac este cantitatea de medicament care se administrează la
începutul unui tratament, cantitate mai mare decât doza terapeutică pentru a
forţa apariţia efectului. Dozele care urmează doxei de atac se numesc doze de
întreţinere şi care sunt mai mici decât doza de atac (doza de întreţinere este ½
din doza de atac).
În funcţie de doză un medicament poate avea diverse efecte.
Exemplu: Aspirina = acid acetic salicilic (D. C. I.) – efect antitermic,
analgezic, antiinflamator, antiagregant plachetar (împiedică
coagularea sângelui).
Antiagregant plachetar – are efecte la doze între 50 –100 mg.
Analgezic – 2 comprimate odată.
Antiinflamator – 3 – 4 cp / zi 5/7.
Antitermic – 3 – 4 cp / zi până la dispoziţia simptomelor după
care se mai foloseşte 1 – 2 zile.