ECHILIBRUL CHIMIC

Consideraţii teoretice
Într-o reacţie chimică reversibilă la un moment dat, în condiţii bine determinate de
temperatură şi presiune se stabileşte starea de echilibru dinamic, caracterizată printr-o
compoziţie invariabilă în timp.
Reacţie chimică reversibilă - reacţie care poate decurge în ambele sensuri şi în cursul
căreia între participanţii la reacţie se poate stabili, în anumite condiţii de reacţie, un echilibru
chimic. Exemplu:
N2 + 3H2 ⇄2NH3
Starea de echilibru
 stare stabilă şi independentă de timp a unui sistem; în condiţii exterioare constante,
(presiune, temperatură) se poate menţine timp nelimitat;
 este mobilã şi dinamicã, adică revine spontan la starea iniţială, când încetează acţiunea
perturbatoare;
 este rezultatul a două procese care se desfăşoară cu viteze egale, dar în sensuri opuse
aceasta justificând caracterul dinamic al stării de echilibru.
Caracteristicile echilibrului chimic:
 reactanţii şi produşii de reacţie coexistă la echilibru, concentraţiile lor rămân neschimbate
c  0 ;
Concentraţia reactanţilor scade odatã ce s-a declanşat reacţia, iar concentraţia produşilor
de reacţie (iniţial egalã cu zero) începe sã creascã pânã la un moment dat când atât
concentraţia reactanţilor cât şi cea a produşilor de reacţie rãmâne constantã – s-a atins starea
de echilibru.

 reacţiile directă şi inversă decurg simultan şi cu viteze egale vd = vi ≠ 0;

 viteza totală de reacţie este nulă pentru reacţia reversibilă vt = vd - vi = 0.

În continuare sunt prezentate câteva tipuri de echilibre chimice:

1
A. Echilibrul de protoliză – se instalează într-o reacţie acido-bazică (reacţie cu transfer de
protoni):
CH3COOH+H-OH ⇄ CH3COO-+H3O+ (disociere acid slab în apă) (1)
NH3+H-OH ⇄ NH4OH⇄NH4 +HO + -
(disociere bază slabă în apă) (2)
HCl + NaOH ⇄ Na+ + Cl- + HOH (reacţia de neutralizare acid – bază) (3)
CH3COONa+H-OH ⇄ CH3COOH+NaOH (reacţia de hidroliză a unei sări) (4)

B. Echilibrul de precipitare – se instalează între substanţa nedizolvată (greu solubilă) şi

soluţia saturată a respectivei substanţe greu solubile:

(5)

Formarea precipitatului are loc atunci când la amestecarea a două soluţii cu ionii unei
sări greu solubile, produsul concentraţiilor acestor ioni este mai mare decât produsul de
solubilitate, Ps al sării.
Ps = produsul concentraţiilor ionilor unei substanţe greu solubile, dizolvată în soluţia saturată
(constanta de echilibru a echilibrelor de solubilitate):
AmBn (s) ⇄ m A+z (aq) + n B-z(aq) (6)

C. Echilibrul de oxido-reducere – se stabileşte în cazul reacţiilor cu schimb de electroni,

între perechile redox corespondente:
M+z + ne- ⇄M(z-n)+ (7)
Fe3+ + e- ⇄Fe+2 (8)
Br20 + 2NaOH ⇄NaBr+1O + NaBr-1 + H2O (9)

D. Echilibrul de formare a complecşilor – se instalează în reacţia ionilor metalici (hidrataţi)

cu liganzii; în reacţia cu liganzii monodentaţi are loc treptat “dislocarea“ moleculelor de apă:
[Ag( H2O)2]+ + NH3 ⇄ [Ag(NH3)(H2O)]+ + H2O (10)
[Ag(NH3)(H2O)]+ + NH3 ⇄ [Ag(NH3)2]+ + H2O (11)

Constante de echilibru

Pentru o reacţie chimică generală în fază de gaz:

vd
 A A +  B B    C + D D
vi C
unde, nA,nB, nC şi nD – coeficienţi stoechiometrici;
v d , v i - viteza reacţiei directe, respectiv viteza reacţiei inverse.
condiţia cinetică de echilibru este ca vitezele celor două procese să fie egale:
vd  vi (12)
iar, condiţia termodinamică de echilibru la T=ct. şi P=ct. este ca variaţia entalpiei libere
a sistemului să fie nulă:
G T , P  0 (13)

2
 Dacã ΔG < 0 reacţia se desfãşoarã în sensul formãrii produşilor de reacţie, conducând
la scãderea entalpiei libere a sistemului; când ΔG = 0 probabilitatea de desfãşurare a reacţiei
este aceeaşi în ambele sensuri, iar sistemul se aflã în stare de echilibru; dacã ΔG > 0 sensul de
desfãşurare al reacţiei se schimbã, iar produşii de reacţie se consumã, retransformându-se în
reactanţi.

Legea acţiunii maselor. Guldberg şi Waage au stabilit în anul 1867 că raportul dintre
produsul concentraţiilor produşilor de reacţie ridicate la puteri egale cu coeficienţii lor
stoechimetrici şi produsul concentraţiilor reactanţilor ridicate la puteri numeric egale cu
coeficienţii lor stoechiometrici este o constantă, numită constantă de echilibru, notatã Kc .
cCC  cDD
K c   A B , legea acţiunii maselor–Guldberg şi Waage (14)
c A  cB
K c - constanta de echilibru în funcţie de concentraţie, descrie în mod preferenţial
echilibrele chimice între substanţele aflate în soluţie; K c  [ mol / L ]  .
K p - constanta de echilibru în funcţie de presiunile parţiale, descrie echilibrele între
partenerii de reacţie gazoşi; K P  [ atm ]  .
pCC  pDD
K p   A B (15)
p A  pB
Kx - constanta de echilibru în funcţie de fracţiile molare, descrie echilibrele între
partenerii de reacţie gazoşi.
xCC  xDD
K x   A B (16)
x A  xB
Kc, Kp şi Kx sunt dependente de temperatură.
unde, pi, xi şi ci reprezintă presiunea parţială, fracţia molară şi concentraţia molară a unui
component la echilibru.
i
Fracţia molarã x x  reprezintã raportul dintre numãrul de moli consumaţi şi
t
numãrul total de moli. xi poate lua valori între 0 şi 1.
Ştiind: pi  xi  P (legea lui Dalton) (17)
p i  ci  R  T (legea universalã a gazelor) (18)
unde, P - presiunea totală a amestecului gazos,
R =8,314 [J/mol·K]=1,987 [cal/ mol·K] şi reprezintă constanta generală a gazelor,
T – temperatura absolută, [K] .

3
 Relaţia între cele trei constante de echilibru:
K p  K x P   K c ( RT )  (19)
n - reprezintă variaţia stoechiometrică a numărului de moli în reacţia chimică,
   C   D   A   B  (20)
dacă,   0 , K p  K x  K c .
Factorii care influenţează echilibrul chimic sunt:

 Concentraţia - Modificarea concentraţiei unuia din componenţii amestecului de

reacţie, va determina desfăşurarea reacţiei chimice în sensul în care se consumă substanţa
adăugată;
 Temperatura - Creşterea temperaturii unui sistem aflat în echilibru (la presiune =
constantã) favorizează reacţia ce consumă căldură (endotermă) şi defavorizează reacţia ce se
produce cu degajare de căldură (exotermă). Reacţiile reversibile, dacă sunt endoterme într-un
sens, sunt exoterme în sensul invers;
 Presiunea - Este caracteristică reacţiilor de echilibru în fază gazoasă care se produc cu
variaţie de volum. Creşterea presiunii (la temperaturã = constantã) determină deplasarea
echilibrului în sensul scãderii concentraţiei de volum, echivalent cu micşorarea numărului de
moli.
 pH-ul – Este caracteristicã reacţiilor de echilibru în care se formeaza un acid sau o
bazã.

Influenţa concentraţiei asupra echilibrului chimic.

Principiul Le Châtelier – Braun

Scopul lucrării
 Se aplică principiul lui Le Châtelier Braun pentru a examina deplasarea echilibrului
chimic în funcţie de concentraţie. Se va studia în mediu omogen, lichid, reacţia dintre FeCl 3
(clorură ferică) şi NH4SCN (sulfocianură de amoniu) cu formarea de Fe(SCN)3 (sulfocianură
ferică) şi NH4Cl (clorură de amoniu);
 Se calculează constanta de echilibru a reacţiei reversibile dintre FeCl 3 şi NH4SCN
care decurge în soluţie.
Introducere
Deplasarea unui echilibru chimic se face în conformitate cu principiul Le Châtelier -
Braun, principiul diminuării constrângerii. Conform acestui principiu, dacă un sistem aflat în
echilibru chimic suferă o constrângere (p, T, concentraţie), echilibrul se deplasează în sensul
diminuării constrângerii. Constrângerea poate fi reprezentată de variaţia temperaturii, a
concentraţiei sau a presiunii, conform tabelului 1.

Tabel nr. 1
4
 Constrângere
Efectul asupra echilibrului chimic
exterioară
Concentraţia: până
-reactanţilor favorizează reacţia directă se
creşte instalează
-reactanţilor favorizează reacţia inversă un
scade nou
-produşilor de favorizează reacţia inversă echilibru
reacţie creşte chimic
-produşilor de favorizează reacţia directã de reacţie
reacţie scade
Temperatura:
- creşte favorizează reacţia endotermă
- scade favorizează reacţia exotermă

până
Presiunea:
se
- creşte favorizează reacţia care decurge cu scăderea volumului (numãr mai mic de moli)
instalează
- scade favorizează reacţia care decurge cu creşterea volumului (numãr mai mare de moli)
un
nou
echilibru
chimic
de reacţie

În această lucrare se studiază influenţa concentraţiei asupra echilibrului chimic

efectuând următoarea reacţie, care decurge în soluţie:
FeCl3 + 3NH4SCN ⇄ Fe(SCN)3 + 3NH4Cl (21)
galben incolor rosu intens incolor

c Fe ( SCN )3  c NH
3
4 Cl
Kc  (22)
c FeCl 3  c NH
3
4 SCN

5
Aparatură şi substanţe: pahar Berzelius, eprubete, stativ pentru eprubete, cilindru gradat,
pipete, spatulă, termometru, pară de cauciuc, soluţii de FeCl3 şi NH4SCN, NH4Cl solutie.

Mod de lucru
Într-un pahar Berzelius se introduc 38 mL apă distilată măsuraţi cu un cilindru gradat,
peste care se adaugă 1 mL FeCl3 şi 1 mL NH4SCN măsuraţi cu biureta.
 Se notează temperatura T a soluţiei.
 Din soluţia obţinută se toarnă volume egale (10 mL) în 4 eprubete, astfel:
- Eprubeta 1 se păstrează ca etalon de culoare.
- În eprubeta 2 se introduc 4-5 picături solutie FeCl3.
- În eprubeta 3 introduc câte 4-5 picături solutie NH4SCN şi 4-5 picaturi solutie NH4Cl.
- În eprubeta 4 se introduc 4-5 picaturi solutie NH4Cl şi se agită până la dizolvare.
Calitativ se va observa deplasarea echilibrului chimic prin compararea intensitãţii
culorilor diferitelor probe în care s-a variat pe rând concentraţia uneia din substanţele iniţiale
sau finale.

Rezultate şi calcule
 Se completează tabelul 2 comparând intensitatea culorilor obţinute cu
intensitatea culoarii soluţiei din eprubeta etalon şi schimbările de intensitate de culoare se
explică în funcţie de modul în care s-a produs deplasarea echilibrului chimic:

Tabel nr. 2 Deplasarea echilibrului chimic

Sensul
Se adaugă în exces
Nr. Culoare deplasării
Eprub. iniţială echilibrului
(FeCl3)aq NH4SCN(aq) NH4Cl(s)
chimic
1 - - -
2 4-5 pic. - -
3 - 4-5 pic. 4-5 pic.
4 - - 4-5 pic.

 Se calculează compoziţia de echilibru, pe baza bilanţului de material, cunoscând:

concentraţiile iniţiale ale reactanţilor C FeCl3  C NH 4 SCN  0.05 [ mol / L], şi ştiind că la
0 0

echilibru în cei 40 mL soluţie (rezultată prin amestecarea reactanţilor cu apa) se formează

0.0005 mol Fe(SCN)3.

 Se completează tabelul 3:
Tabelul nr. 3 Bilanţ material
Concentraţie [mol/L] FeCl3 NH4SCN Fe(SCN)3 NH4Cl
iniţial
Consumat/format
echilibru

 Se calculează constanta de echilibru Kc cu relaţia (29).

 Se calculează entalpia liberă de reacţie rGT cu relaţia: 

6
 r G T   RT ln K c . (30)

Referatul va conţine obligatoriu calculele (cu precizarea uitãţilor de mãsurã), tabelele de

date completate şi rãspunsurile la întrebãri şi cerinţe.

Întrebãri şi cerinţe:
1. Ce este starea de echilibru şi care sunt caracteristicile ei?
2. Sunt mai multe tipuri de echilibre chimice? Dacã da, enumeraţi câteva dintre ele.
3. Care sunt mãrimile funcţie de care se calculeazã constanta de echilibru? Pentru a se
calcula aceastã constantã, se folosesc mãrimile mãsurate/calculate la ce moment –
iniţial, consumat/format sau la echilibru?
4. Enunţaţi principiului lui Le Châtelier – Braun.
5. Care sunt factorii care influenţeazã echilibrul chimic?
6. Justificaţi pe baza principiului Le Chatelier – Braun deplasarea echilibrului chimic în
cele 3 cazuri ale experimentului efectuat.