Sunteți pe pagina 1din 5

TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

CURS NR 4

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR

1. Medicamente prescrise – sunt medicamentele recomandate de


medic bolnavului prin înscrierea lor pe o reţetă (compensate,
necompensate).
2. Medicamente neprescrise = O. T. C. (OVER THE COUNTER) =
înafara reţetei – sunt medicamente ce se eliberează la cerere.
Pentru aceste medicamente se oferă gratuit un serviciu de
consultanţă, serviciu ce implică:
a. Aprecierea stării bolnavului.
b. Indicarea unui remediu „ÎN LIMITELE LEGISLAŢIEI”.
Din punct de vedere al marketingului se deosebesc:
1. Medicamente etice – sunt medicamente pentru care producţia sau
comercializarea este protejată de patent.
2. Medicamente generice – sunt medicamente pentru care patentul a
expirat. Sunt medicamente cu similaritate esenţială (substanţe
active, bio – echivalenţă).
Avantajul genericelor – înlocuirea unui produs cu un alt produs mai
ieftin, acceptabil pentru bolnavi.
Exemplu: Panadol → Paracetamol

Remedii – sunt totalitatea mijloacelor de a acţiona favorabil asupra unui


organism pentru a preveni sau vindeca o maladie.
Remediile pot fi de 3 categorii:
1. Remedii chimice – sunt alcătuite din substanţe naturale sau
de sinteză care sunt transformate în forme farmaceutice ce
sunt administrate bolnavilor.
2. Remedii fizice – sunt remediile reprezentate de diferiţi agenţi
fizici folosiţi în combaterea unor stări morbide.
Exemple: căldura, razele solare, ultraviolete, presopunctura,
ultrasunete, acupunctura, electricitatea, infraroşii.
3. Remedii psihice – sunt reprezentate de diferite modalităţi de
influenţare a psihicului.
Exemple: autosugestia, publicitatea, încrederea în persoana în
care a-i încredere.
Remediile chimice – conţin substanţe medicamentoase care se mai
numesc substanţe active, principii active, ingrediente sau componente. Pe
lângă aceste substanţe active se mai utilizează substanţe auxiliare sau
excipienţi, adjuvanţi, ajutătoare, vehicule.
Medicamentul după Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O. M. S.) –
reprezintă o substanţă sau o asociere de substanţe care modifică un proces
fiziologic sau patologic, în beneficiul celui pe care îl foloseşte.

1
Medicamentul – este acea substanţă sau grup de substanţe ce previn,
ameliorează, tratează, studiază, diagnostichează o boală sau un simptom.
Substanţele active – se prelucrează în forme farmaceutice.
Formele farmaceutice – sunt modalităţi concrete de condiţionare a
substanţelor active.
Formele farmaceutice presupun respectarea următoarelor etape:
1. Formulare.
2. Preparare.
3. Condiţionare.
4. Control de calitate.
5. Mod de administrare.

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR

1. După modul de formulare:


a. Medicamente oficinale – sunt medicamente înscrise în
Farmacopeea Română X, au o formulare şi compoziţie bine
definită. Modul de preparare este indicat tot în Farmacopeea
Română X.
b. Medicamente magistrale – sunt medicamentele realizate în
farmacii pe baza unei reţete individuale.
c. Medicamente industriale.
2. După modul de administrare:
a. Medicamente de uz intern (PER ORAL).
b. Medicamente de uz extern.
3. După acţiunea farmaco – dinamică – se împart în grupe farmaco
– terapeutice.
Exemple: Analgezice, Antianginoase, Antidepresive, etc.
4. După natura excipientului:
a. Medicamente de consistenţă solidă – comprimate, capsule,
pulberi, granulate, ovule şi supozitoare.
b. Medicamente de consistenţă semisolidă – unguente, creme,
geluri.
c. Medicamente de consistenţă lichidă – soluţii, siropuri,
suspensii, tincturi.
d. Medicamente de consistenţă gazoasă – aerosoli.

SOLUŢII

Soluţiile sunt preparate farmaceutice lichide ce conţin una sau mai multe
substanţe medicamentoase dizolvate într-un solvent sau amestec de solvenţi.
Se administrează ca atare pe cale internă sau externă sau la prepararea altor
forme farmaceutice.
Cei mai utilizaţi solvenţi sunt: apa, alcool, glicerina şi uleiurile vegetale.
Clasificarea soluţiilor:

2
1. Limonade – soluţii apoase, edulcorante şi aromatizate care conţin
proporţii mici de acizi organici şi proporţii mari de săruri organice. Se
utilizează ca băuturi răcoritoare, antiemetice (împotriva greţurilor) şi
laxative.
2. Poţiuni – soluţii de uz extern ce au ca solvent apa, apa aromatică,
infuzia, decoctul, edulcorante (îndulcite). Se administrează cu lingura
sau cu linguriţa.
Exemplu: Poţiune cu polibromuri.
3. Licori (lichid clar) – iniţial denumirea s-a folosit pentru soluţii hidro –
alcoolice, edulcorante şi aromatizate, dar apoi s-a extins şi pentru
soluţiile ale căror substanţă medicamentoasă rezultă în urma reacţiei
dintre componente.
Exemplu: Soluţia Burow – este o soluţie ce rezultă prin dizolvarea în
apă a 2 comprimate.
4. Elexire – sunt soluţii cu substanţe medicamentoase în amestec de
solvenţi (cosolvenţi). Sunt lichide limpezi, cu gust plăcut destinate
numai administrării orale. Concentraţia alcoolică variază între 15 – 20%
(volum / volum).
5. Spirturi – sunt soluţii alcoolice de diferite concentraţii, incolore sau
colorate. Sunt destinate administrării externe, pe piele, sub formă de
fricţiuni, pensulaţii sau gargarisme (când se diluează).
6. Mixturi – sunt soluţii cu compoziţie complexă de tip dispersie
eterogenă sau de tip suspensie. Se administrează intern şi extern.
Exemplu: Mixtura mentolată – alergii.
7. Picături (gutta – latină = picătură) – sunt soluţii ce conţin substanţe
puternic active sau anodine, dizolvate într-o cantitate mică de solvent.
Se administrează intern, cu picătura, diluate pe zahăr sau în apă, au
gust dezagreabil.
8. Soluţii buvabile – soluţii apoase obţinute prin dizolvarea substanţelor
active într-un solvent sau cosolvenţi, dar având o condiţionare primară
specifică. Condiţionarea specifică se referă la un gen special de fiolă
prevăzută cu 2 capilare.
Doză unitară (se administrează o singură dată).

Diferenţiere de presiune
Exemplu: Magne B6
TOT’ HEMA

Fier

3
9. Loţiuni (lotio – greacă = a spăla; lotus – latină – spălat) – sunt
soluţii de uz extern care pot fi apoase sau cu amestec de solvenţi ce se
folosesc pentru faţă, corp, mâini, cap, picioare, bărbierit.
Soluţiile administrate pe mucoase şi ţesuturi sensibile au denumiri
speciale.
Exemple: Erine – picături pentru nas.
Colutorii – soluţii pentru mucoasa bucală.
Gargarisme – soluţii pentru mucoasa bucală.
Colire – soluţii pentru mucoasa oculară.
Avantajele soluţiilor:
- se pot administra pe toate căile posibile, motiv pentru
care este forma farmaceutică cea mai utilizată;
- uşurinţa de administrare (mai ales la pacienţii cu tulburări
de glutiţie – înghiţire);
- permit o dozare exactă a substanţelor medicamentoase
(concentraţia substanţelor active);
- se pot fabrica în diverse concentraţii, aspect valorificat
mai ales în terapia pediatrică;
- prezintă cea mai mare absorbţie a substanţei active şi
cea mai mare bio – disponibilitate (cantitatea de
substanţă activă din forma farmaceutică responsabilă de
efectul terapeutic);
Exemplu: Clorura de calciu (CaCl2) 5% Nu → ideal

Bio – disponibilitatea soluţiei > 4.5% ↓
- au efect rapid comparativ cu alte forme administrate pe
aceeaşi cale;
- soluţiile pentru uz extern permit o aplicare uniformă;
- se evită acţiunea iritantă a substanţelor active;
- în soluţii se pot adăuga edulcoranţi, aromatizanţi şi
coloranţi (medicamente atractive);
- se pretează la o condiţionare automată;
- înafară de soluţiile propriu-zise se pot realiza soluţii care
se prepară extempore (în momentul întrebuinţării).
Se realizează prin dizolvarea pulberilor, granulatelor sau a comprimatelor
în apă.
Dezavantajele soluţiilor:
- este forma farmaceutică cu stabilitatea cea mai scăzută
(în timp se produc reacţii de degradare);
- pot fi uşor invadate de microorganisme şi fungi (ciuperci)
motiv pentru care se adaugă conservanţi;
- ocupă volum mare şi masă mare motiv pentru care
necesită echipament de protecţie de volum mare, spaţii
de depozitare mari şi transport dificil.
SOLUTIONES – soluţii.
TEMĂ: În Farmacopeea Română X la pagina 849 – monografia soluţiilor
şi medicamente de tip soluţii cunoaştem.
4
5