Sunteți pe pagina 1din 3

Mocan Emanuela Teodora, 10B

Sistemul psihic uman

Sistemul psihic uman  reprezinta un ansamblu autoreglabil de stari si procese structurate pe baza
principiilor semnalizarii, reflectarii si coechilibrate prin intermediul unor operatori specifici de
comparare, clasificare, opunere, seriere spatio -temporala, generalizare.
Universul este totalitatea timpului si spațiului a tuturor formelor de energie si materie. Are in
alcatuituirea sa sisteme si subsisteme. Dimensiunea intregului Univers nu este cunoscuta, dar universul
observabil poate fi masurat. Universul este deseori definit ca „totalitatea existenței”, sau tot ceea ce
exista, tot ce a existat si tot ceea ce va exista.
Psihologia este stiinta care studiaza psihicul (procese, insusiri, stari, conditii, mecanisme
psihice), utilizand un ansamblu de metode obiective, in vederea cunoasterii legilor ce-i guverneaza
functionarea, in scopul descrierii, explicarii, integrarii, optimizarii si ameliorarii existentei umane.
Universul psihologiei astazi este intr-o continua expansiune, datorita noilor metode,
tehnici, instrumente de evaluare, curente sau scoli.
Ca sistem supercomplex, psihicul uman poseda o anumita schema interna de organizare, de
dispunere si pozitionare a elementelor componente, de diferentiere modala si relationare functionala.
Sistemul psihic uman este un subsistem in raport cu macrosistemele fizic, biologic, socio-
cultural.
La randul sau este alcatuit din subsisteme rezultate din interactiunea elementelor, acestea din
urmã fiind: procese, functii, stari sau insusiri psihice. Ca exemplu senzatia, perceptia, reprezentarea,
gandirea, memoria, imaginatia intercorelate formeazã subsistemul cognitiv iar acesta este corelat cu
subsistemele afectiv, volitiv formand sistemul de personalitate.
Activitatea scoartei cerebrale, a neocortexului, formatiunea cea mai nouã si fragilã a sistemului
nervos reprezinta suportul fiziologic al nivelului constient.
La acest nivel se realizeaza o reflectare cu stiinta, adicã o reflectare in care individul dispune de
informatii pe care le poate utiliza, sau isi da seama in incercãrile de a intelege, a descifra, interpreta.
Constientul reprezinta nivelul calitativ superior de organizare si manifestare a vietii psihice,
apare si se dezvolta cel mai tarziu, atat în plan filogenetic (istoric), cat si in plan ontogenetic
(individual). El reprezinta suma tuturor funtiilor si proceselor psihice, este zona de maxima iluminare si
claritate a psihicului.
Inconstientul reprezinta nivelul primar al organizarii psihicului, structurat pe baza trebuintelor
biologice înnascute si a mecanismelor refexe de satisfacere a lor.
Nivelul inconstient se aflã la polul opus nivelului constient, in zonele de profunzime ale
sistemului psihic uman. In timp ce constiinta se orienteaza predominant asupra realitatii obiective,
inconstientul se concentreazã asupra propriei fiinte.
Ideea ca omul este condus de forte inconstiente, care scapa controlului constiintei, este adusa în prim-
plan de catre Sigmund Freud. In aceasta zona sunt ascunse conflictele si traumele acumulate în prima
parte a vietii (primii 5-6 ani) care infuenteaza comportamentul si emotiile si cauzeaza unele tulburari
severe cum ar fi isteria. Freud stabileste si scrie despre trei instante ale psihicului uman, trei parti ale
personalitatii umane: Sinele, Eul si Supraeul.
Sinele, contine imbolduri launtrice, pulsiuni si instinct, se bazeaza pe principiul placerii si poate
reactiona extrem.
Eul, functioneaza pe baza principiului realitatii intr-o maniera in care dorintele Sinelui sa fie
satisfacute în concordanta cu realitatea.
Supraeul, se manifesta ca un parinte interior. El spune ce ar trebui si  ce nu ar trebui, la baza lui
find principiul moralitatii.
Psihologia contemporana defineste inconstientul ca fiind o formatiune psihica ce cuprinde
tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalitãtii. Suportul
acesteia este activitatea nervoasã, la nivelul subcortical, in special al maduvei spinãrii. Nu este lipsit de
organizare, numai ca aceasta difera de tip constient, este una foarte personala, ce încearcã sa impunã
propria subiectivitate.

1
Inconstientul are rol de energizare si dinamizare a intregii vieti psihice, de facilitare a procesului
creator – cerebratia latenta din procesele creative in care inconstientul preia si implineste cautari
constiente. rol de asigurare a unitãtii Eului, prin aceea ca este principalul depozitar al unor categorii de
informatii si al tensiunilor motivationale.
Subconstientul ocupa o pozitie intermediara intre inconstient si constient. Introducerea lui in sfera
psihicului uman s-a facut tot de catre psihanaliza. Aceasta il concepea ca pe o anticamera in care se
aduna si asteapta sa intre in sfera constiintei elemente activate din inconstient.
Subcostientul este sediul actiunilor automatizate si al unor stocuri de cunostinte acumulate dar
care au scapat controlului constient. La acest nivel participa: memoria potentiala, ansamblul
deprinderilor si operatiilor de care dispune subiectul, montajele perceptive sau intelectuale
stereotipizate, care candva au fost constiente, dar care in prezent se desfasoarã in afara controlului
constient. Exemplu, la inceput cand invatai sa conduci masina, schimbai vitezele constient. In timp a
devenit deprinere si faci operatia automat fara acest control.
Subconstientul nu este doar un rezervor, el are propriile lui mecanisme cu ajutorul carora
prelucreazã, restructureaza. Totodata, subconstientul este sediul expresiilor emotionale de tip
neurovegetativ: paloarea, inrosirea fetei, tremuratul vocii, etc.
Intre cele trei niveluri ale sistemului psihic uman sunt interactiuni permanente dar nu treceri
reciproce, ci relatii dinamice de implicatie in insasi structura fiintei noastre constiente. Buna
funcţionare a sistemului psihic e condiţionată de interacţiunea elementelor sale componente. Sistemul
psihic este un sistem de autoreglare. Autoreglarea este determinată de conştiinţă, care exercită un
determinism sui-generis. Unii autori interpretează conştiinta static sau topic, comparabilă cu câmpul
vizual, ce dispune de zone centrale şi zone periferice. Alţii aduc o viziune dinamică, în care Eul
operează transformări ca un sculptor în piatră. Există puncte de vedere constructiviste, în care
conştiinţa apare ca o construcţie sistematică, în continuă mişcare.
În concluzie, conştiinta este o formă supremă de organizare psihică, prin care se realizează integrarea
subiectiv-activă a tuturor fenomenelor vieţii psihice şi care facilitează raportarea continuă a individului
la mediu.
Şi, în sfârşit, sistemul psihic face parte din categoria sistemelor hipercomplexe, având o dublă
deschidere spre interior şi spre exterior, precum şi o dinamică proprie, care-i asigură dezvoltarea.
Hipercomplexitatea îi vine şi de la faptul că, la rândul lui, este format dintr-o serie de subsisteme.
Acestea sunt procesele de cunoaştere, procesele afective, voinţa.
Prin ramurile sale aplicative psihologia şi-a demonstrat nu numai caracterul ştiinţific, ci şi eficienţa
economică şi socială, căci peste tot unde intervine factorul uman – şi acest domeniu nu e deloc restrâns
– are şi psihologia un cuvânt de spus. Dar ca să poată spune cu autoritate şi succes ea trebuie însuşită
temeinic, de către cei ce o aplică, prin mii de ore de activitate clinică, unde experimentul înlocuieşte
locul teoriei.
Sistemul psihic uman are un caracter adaptativ, indeplinind functii de reglare si autoreglare.
Desi el se formeaza ca urmare a influentelor exterioare socioculturale ce se exercita de-a lungul
ontogenezei asupra sa, fapt care duce si la socializarea lui, aceasta nu inseamna ca individul nu
participa la propria sa formare, ca activismul sau individual este diminuat sau exclus. Din contra,
sistemul psihic uman isi afirma specificul si forta sa proprie. Selectia insusirilor ce sunt reflectate in
perceptie se realizeaza, de pilda, nu numai in functie de taria fizica a acestora, ci si de dorintele,
aspiratiile, scopurile subiectului. Uneori aceste " forte interne" sunt atat de puternice incat apar
perceptii deformate (iluzii).
Datorita tuturor acestor caracteristici psihicul a fost considerat ca fiind un sistem
hipercomplex, un fel de rezumat condensat al intregii dezvoltari biologice si socioculturale a omului,
sistem ce dispune de un numar mare de elemente active, puternic saturate de legaturi interne si externe.

2
Trimiteri bibliografice:

1. Ey H., Constiinta, Editura stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti,1983;


2. Golu M., Dicu A., Introducere în psihologie, Editura stiintificã, Bucuresti, 1972;
3. Popescu-Neveanu,P.,Curs de psihologie,Universitatea Bucuresti,1976;
4. Zlate M., Introducere în psihologie, Editura Sansa, Bucuresti, 1997;
5. https://ac-psihologie.ro/blog/universul-psihologiei-sistemul-psihic-uman/
6. https://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/Sistemul-psihic-uman334.php

S-ar putea să vă placă și