Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu

Facultatea de Medicină
Specializarea: AMG, An IV
Disciplina: Nursing clinic în boli chirurgicale
Anul universitar 2018-2019

PREGĂTIREA PREOPERATORIE
Doru Moga, Monica Munteanu

Pregătirea pentru operaţie a bolnavului chirurgical se poate sistematiza în trei

categorii:
- pregătirea fizică şi psihică a pacientului;
- pregătirea generală (bilanţ clinic şi paraclinic);
- pregătirea pentru operaţie, chirurgicală (îngrijiri preoperatorii).
În funcţie de caracterul intervenţiei operatorii – chirurgie reglată sau în urgenţă –
pregătirea se poate întinde în timp, de la câteva zile la minute.

SCOP:
1. Prevenirea infecţiilor postoperatorii;
2. Neutralizarea surselor de suprainfecţie cu originea la nivelul pielii (incizie) sau la
distanţă (naso-faringian, vezică urinară);
3. Reducerea posibilităţilor de contaminare ale pielii prin utilizarea de antiseptice;
4. Depistarea şi semnalarea unor leziuni cutanate, infecţii ORL sau urinare, recente sau
vindecate, paraziţi externi, posibilităţi de alergie;
5. Prevenirea complicaţiilor intraoperatorii;
6. Reducerea complicaţiilor postoperatorii şi scurtarea perioadei de spitalizare.

În perioada de spitalizare a bolnavului se disting 5 perioade:

- perioada examinării bolnavului;
- ziua premergătoare operaţiei;
- ziua intervenţiei chirurgicale;
- perioada anesteziei şi operaţiei;
- perioada postoperatorie.

Pregătirea fizică şi psihică a pacientului

Spitalul este perceput de majoritatea pacienţilor ca un mediu agresiv sau cel puţin
neprietenos. De aceea, trebuie ca timpul de spitalizare în preoperator să fie redus cât mai mult
posibil.
În spital trebuie să oferim fiecărui pacient cele mai bune condiţii de cazare, care să
permită atât odihna şi toaleta corectă, cât şi accesul pacientului la mijloacele de comunicare şi
relaxare, apropiate de cele existente la domiciliu.
Alimentaţia asigurată în spital trebuie adaptată bolii de bază şi suferinţelor anexe ca şi
intervenţiei programate, fără a fi excesiv de restrictivă.
Pentru psihicul pacientului, atât în pre- cât şi în post-operator, vizita familiei şi a
prietenilor este foarte importantă.
Primordial însă pentru actul chirurgical este stabilirea unei relaţii de încredere şi
respect între pacient şi întreaga echipă medicală implicată în terapie.

1
 Este esenţial ca pacientul să înţeleagă explicaţiile personalului medical, găsirea
limbajului comun, cu cuvinte pe înţelesul bolnavului fiind esenţială în comunicare.
Asistenta de salon va asigura bolnavul că totul se va desfăşura în condiţii perfecte, că
echipa operatorie (chirurgi, anestezişti, asistente medicale) va face totul ca intervenţia să se
desfăşoare bine. Ea va da câteva detalii generale asupra modului în care bolnavul va fi
transportat la sala de operaţie, despre echipa de acolo care va prelua bolnavul.
Echipa din blocul operator trebuie să facă acelaşi lucru: să preia bolnavul, să-l asigure
că totul se va desfăşura normal, să-i explice înainte de a acţiona asupra lui ceea ce urmează să
i se facă: o injecţie intramusculară sau intravenoasă, motivul pentru care i se leagă antebraţele
şi coapsele pe masa de operaţie, faptul că în urma injecţiei intravenoase care i se face urmează
să adoarmă, că apoi se va trezi la pat sau în salonul de terapie intensivă, operat şi cu o stare
generală bună etc.

Asistenta medicală are obligaţia ca prin comportamentul şi atitudinea ei:

- să înlăture starea de anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie;
- să-l ajute pe pacient să-si exprime gândurile, grijile, teama;
- să-i insufle încredere în echipa operatorie;
- să-i explice ce se va întâmpla în sala de preanestezie;
- să-l asigure că va fi însoţit şi ajutat.

Pregătirea generală
BILANŢ CLINIC
1. Bilanţ clinic general
Asistenta medicală are obligaţia să urmărească:
- aspectul general al pacientului, ţinuta, faciesul, mersul;
- înălţime şi greutate;
- aspectul pielii;
- date despre starea de hidratare;
- anumite situații fiziologice (menstruația);
- starea psihică;
- necesităţile şi manifestările de dependenţă;
- date din diverse surse: foaia de observaţie, foaia de temperatură, familia pacientului, însă
sursa principală rămâne pacientul.

2. Culegerea de date privind antecedentele pacientului

a. familiale - dacă în familie au fost bolnavi cu neoplasm, diabet, TBC, HTA, cardiopatii;
b. chirurgicale - dacă a mai suferit alte intervenţii, evoluţia, complicaţiile;
c. patologice - afecţiuni cardiace, respiratorii, epilepsie, diabet, etilism.

3. Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative:

- TA, AV, respiraţia, temperatura, diureza, scaunul.

4. Examen clinic pe aparate – este efectuat de medic.

BILANŢ PARACLINIC
Asistenta medicală trebuie să recolteze toate probele de laborator indicate de medic, să
însoţească bolnavul la toate investigaţiile preoperatorii şi să introducă în foaia de observaţie
buletinele de analiză.

2
 Rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi corectitudinea cu care
asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi patologice sau au pregătit
pacientul pentru intervenţie.
1. Examene de rutină – hemogramă, coagulogramă, grupul şi Rh-ul sangvin, ureea,
creatinina, glicemia, ECG. Aceste examene se efectuează obligatoriu înaintea oricărei
intervenţii chirurgicale.
2. Examene complementare – VSH, ionogramă, probe de disproteinemie, transaminaze
(TGO, TGP), examen de urină – urocultură, ASTRUP, radiografie sau radioscopie
pulmonară. Sunt examinări care se efectuează în mod normal înaintea unei intervenţii
chirurgicale mai laborioase sau la pacienţi cu altă patologie asociată.
3. Examene speciale:
a) Explorarea aparatului respirator (examen de spută, Rx. sau radiografie pulmonară,
tomografie, spirometrie, bronhoscopie).
b) Explorarea aparatului cardiovascular (ECG, ecografie cardiacă, probe de efort,
oscilometrie, examen fund de ochi, arteriografie, angiocardiografie, cateterism cardiac,
recoltarea de sânge pentru determinarea colesterolului, lipidelor.
c) Explorarea tubului digestiv (bariu pasaj, fibroscopie, colonoscopie, rectoscopie,
irigografie, ecografie abdominală, examenul materiilor fecale, CT).
d) Examenul funcţiei hepatice (determinarea bilirubinei, FAS, GGT, colesterol,
fibrinogen, coagulogramă completă, electroforeză, dozare de proteine, teste de
disproteinemie, lipide, ecografie abdominală, explorarea pancreasului – arteriografie
selectivă pancreatică, scintigrafie, test de toleranţă la glucoză).
e) Explorarea funcţiei renale (examen complet de urină, urocultură, proba Addis,
determinarea ureei, acidului uric, creatininei, ionogramei sanguine şi urinare,
echilibrului acido-bazic, RRS, urografie, cistoscopie, scintigrafie renală, ecografie
renală).

Pregătirea pentru operaţie

1. MĂSURI UZUALE DE PREGĂTIRE PREOPERATORIE
În ziua precedentă:
- repaus;
- regim alimentar uşor digerabil, consum de lichide;
- spălături vaginale cu soluţii antiseptice, montarea unei meşe îmbibate în betadină;
- se interzice fumatul sau consumul de alcool cu o seară înainte de operaţie,
- antibiotice.

În seara zilei precedente:

a) pregătirea pielii:
- baie generală;
- toaleta bucodentară, nazală;
- toaleta unghiilor şi îndepărtarea lacului de unghii;
- zonele cu pliuri şi cea ombilicală se curăţă cu mare atenţie, pentru a reduce riscul
infecţiei prin floră cutanată.
b) pregătirea tubului digestiv – diferă în funcţie de organul ce va fi operat.
- repaus alimentar pentru 12 ore preoperator;
- se interzice fumatul sau consumul de alcool;
- aspiraţia conţinutului stomacului pe o sondă nazo-gastrică (pentru perforaţii gastro-
duodenale, ocluzii intestinale);
- lavaj gastric (la pacienţii cu stenoză pilorică);
- clisme evacuatorii (pentru pregătirea colonului şi rectului), administrarea de
purgative şi laxative uşoare.
3
 Se administrează la indicaţia medicului sedative, hipnotice pentru a asigura o odihnă
adecvată a pacientului în timpul nopţii.

În ziua intervenţiei:
a) în salon:
- se îndepărtează proteza dentară în cazul în care pacient are proteze mobile;
- se rade tegumentul din regiunea unde se va efectua incizia, de preferat cu un aparat
de ras electric (cliper); de evitat utilizarea de aparate de ras cu lamă sau a cremelor
depilatoare;
- se echipează pacientul într-un halat curat şi lejer, care să permită accesul la zonele
de intervenţie,
- se acoperă părul pacientului cu o bonetă;
- se administrează medicaţia preanestezică la indicaţia medicului anestezist;
- se pregătesc documentele: foaia de observaţie, analize, radiografii;
- se verifică existenţa semnăturii pe consimţământului chirurgical.
b) transportul pacientului în sala de operaţie
c) în sala de preanestezie:
- se verifică regiunea rasă;
- se verifică starea de curăţenie;
- se pregătesc zonele pentru perfuzie.
d) în sala de operaţie:
- se verifică identitatea pacientului;
- se verifică care este regiunea/partea de operat (la hernii, sân, amputaţii etc.);
- se instalează pacientul pe masa de operaţie;
- se monitorizează funcţiile vitale;
- abord venos;
- dacă este necesar sondaj vezical (după efectuarea anesteziei, pentru confortul
bolnavului);
- pregătirea câmpului operator;
- badijonarea cu tinctură de iod (se face de la linia de incizie, de la centru spre
periferie) sau cu alte soluţii în caz de alergie la iod (clorhexidină);
- se instalează câmpul steril.

2. MĂSURI SPECIALE DE PREGĂTIRE PREOPERATORIE

- la pacienţii imobilizaţi se fac obligatoriu două toalete pe regiuni la pat în 24 de ore;
- sunt necesare în cazul intervenţiilor chirurgicale programate, la pacienţii cu patologii
asociate (pulmonare, cardiovasculare, renale, metabolice).

3. PREGĂTIREA PREOPERATORIE ÎN URGENŢE CHIRURGICALE

- se rezumă la intervenţiile obligatorii;
- manevrele esenţiale tip terapie intensivă, de susţinere a funcţiilor vitale se pot desfăşura
direct în sala de operaţie.

ROLUL MORAL AL ASISTENTEI MEDICALE

Teama îi face pe pacienţi să refuze operaţia. Teama poate fi legată de:
- desfăşurarea fără incidente a anesteziei generale;
- reuşita intervenţiei;
- menţinerea sănătăţii;
- posibilele schimbări în modul de viaţă, generate de operaţie.
Rolul asistentei este de a-l linişti pe pacient şi de a-i da încredere. Aceasta se
realizează prin:
4
 - modul de a vorbi cu pacientul;
- asigurarea că anestezia şi intervenţia chirurgicală sunt efectuate de către o echipă
medicală experimentată, cu rezultate bune;
- exemple de reuşită a unui pacient operat cu aceiaşi intervenţie;
- menţinerea calmului.
Se vor evita:
- contactul cu pacienţii operaţi care sunt obosiţi, le este rău, au complicaţii, pentru a
nu-i permite sa aibă termeni de comparaţie;
- manifestarea evidentă a anxietăţii familiei sau personalului aflat în contact cu
pacienţii;
- emiterea de aprecieri personale asupra chirurgului, anestezistului, intervenţiei şi
diagnosticului.

CONCLUZII
Pregătirea preoperatorie a pacientului deţine un loc important în:
- prevenirea infecţiilor nozocomiale,
- prevenirea complicaţiilor intraoperatorii,
- evoluţia postoperatorie favorabilă,
- vindecarea rapidă şi fără sechele.

BIBLIOGRAFIE
1. Tratat de chirurgie, vol VIII, partea 1A, 2008.
2. Asociaţia de Nursing din România. Proceduri de Nursing, Partea a II a. Constanţa, Ex
Ponto, 2009.
3. Beldean L., Meşteru V., Îngrijirea pacienţilor cu boli chirurgicale. Sibiu, Alma Mater,
2004.
4. Văcariu V., Ghid de nursing. Timişoara, Victor Babeş, 2012.

Consimţământul informat