GESTIONAREA RESPONSABILĂ A

RESURSELOR NATURALE
REFERAT

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

 GESTIONAREA RESPONSABILĂ A
RESURSELOR NATURALE

Exploatarea excesivă a resurselor naturale dăunează sănătății

ecosistemelor și bunăstării oamenilor. În fața crizelor de mediu și a
inegalității în creștere, trebuie să acționăm, inclusiv prin dezvoltarea
responsabilității extinse a producătorilor și a legislației privind lanțul de
aprovizionare, garantarea achizițiilor publice ecologice, sprijinirea inovației
tehnice pentru a spori circularitatea resurselor și adoptarea de procese de
luare a deciziilor.
Resursele naturale sunt esențiale pentru bunăstarea umană. Nu putem trăi
fără aerul curat pe care îl respirăm, plantele pe care le mâncăm sau apa pe care o
bem. Avem nevoie de resurse naturale pentru a ne pune acoperișuri deasupra
capului și pentru a ne încălzi casele. Avem nevoie de ei pentru a supraviețui și
pentru a prospera.

Conceptul de resurse naturale se referă la elementele vii și nevii care apar

în mod natural ale sistemului Pământului, inclusiv plante, pești și ciuperci, dar și
apă, sol și minerale. Un mod proeminent de a gândi resursele naturale este să le
privim în termeni de risc de epuizare: se regenerează și, dacă da, în ce ritm?
Unele resurse, cum ar fi copacii și plantele, sunt regenerabile, deoarece se
regenerează relativ rapid. Altele, cum ar fi cuprul și petrolul, durează mult mai
mult să se formeze și sunt considerate neregenerabile. Împreună, resursele
naturale formează o rețea densă de interdependență, formând ecosisteme care
includ și oameni. Ca atare, distribuția resurselor modelează fața planetei noastre
și caracterul distinctiv local al mediului nostru. Oamenii au format diferite tipuri
de cultură, spiritualitate,și relațiile de subzistență cu mediul natural, adoptând
sisteme de valori care depășesc cadrul economic.
Resursele naturale sunt adesea privite ca active cheie care stimulează
dezvoltarea și crearea de bogăție. În timp și odată cu industrializarea progresivă,
utilizarea resurselor a crescut. În unele cazuri, nivelurile de exploatare au ajuns
să depășească ratele de regenerare naturală a resurselor. O astfel de
supraexploatare amenință în cele din urmă mijloacele de trai și bunăstarea
oamenilor care depind de aceste resurse și pune în pericol sănătatea
ecosistemelor. Acest risc de epuizare a resurselor, care se manifestă în special
sub formă de colapsuri de pescuit, demonstrează necesitatea de a reglementa
utilizarea resurselor naturale pentru a conserva mai bine resursele și
ecosistemele acestora
Pentru a echilibra mai bine cele trei dimensiuni ale exploatăriii durabile a
resurselor, dreptatea socială, sănătatea mediului și dezvoltarea economică
trebuie să regândim sistemele economice, sociale, politice și tehnologice care
permit în prezent practici de producție dăunătoare și consumul risipitor de
resurse. Sunt posibile și alte moduri de viață, de la modul în care ne structurem
societățile și economiile, relațiile pe care le formăm unul cu celălalt și cu
ecosistemele noastre, până la asigurarea faptului că prioritățile liderilor noștri se
aliniază cu interesele celor mulți, mai degrabă decât ale celor puțini. Pentru a
realiza aceste schimbări,guvernele ar trebui să dezvolte responsabilități extinse
ale producătorilor și legislație privind lanțul de aprovizionare pentru a spori o
distribuție mai echitabilă a beneficiilor și daunelor care decurg din utilizarea
resurselor și să promoveze protecția drepturilor omului în moduri care să asigure
bunăstarea ecologică și justiția socială.

Webografie:
https://www-iisd-org.translate.goog/articles/sustainable-use-natural-
resources-governance-challenge