De ce e nevoie de gestionarea eficientă a

emoțiilor
Conceptul de inteligenta emotionala este foarte la moda,
insa putini stiu despre ce este vorba mai exact in
propozitie. Folosit pana la plictiseala in sesiuni de training,
in presa, in limbajul „elevat“ sau in literatura de
popularizare a psihologiei, ajunge sa isi piarda din
substanta tocmai pentru ca este supralicitat, fara a-si gasi
noi valente concrete.
In mare, e capacitatea de a identifica, intelege si gestiona eficient
emotiile proprii si pe ale altora, pentru a evita degenerarea unui
conflict, de exemplu, degradarea unei relatii sau pentru a educa
armonios un copil.

Din punctul meu de vedere, acestea sunt probleme a caror

rezolvare ar trebui sa fie subiect de studiu in scoala. Macar o ora
pe saptamana de… dezvoltare relationala si personala.
Brainstorming asupra posibilelor cai de rezolvare a unui conflict,
iata un exercitiu incitant.

Pentru ca februarie e luna in care toata lumea se inamoreaza sau se

autosugestioneaza ca mai e indragostit, poate ca relatia de cuplu este
teritoriul ideal de exercitare sau de aplicare a unei astfel de teorii.

Stim toti cat de fragile sunt sentimentele omenesti. Unele cedeaza la

prima neglijenta, la primul damf de ceapa dupa pranz, la capacul
deschis al tubului de pasta de dinti sau la primul flirt in afara cuplului.

Iubirea e un fenomen neurochimic despre care se pare ca stiu, in

continuare, mai multe poetii decat psihologii.

Ni se spune ca ne alegem partenerul in functie de (sau in contrast cu)

tata sau mama, ca alegem pe cineva din acelasi mediu social sau ca
preferam pe cineva care ne seamana fizic… Sursa de extaz sau de
angoasa, amorul pare sa scape de sub controlul (sau intelegerea) celor
mai multi.

Noi ne propunem periodic sa mai analizam cate ceva in Psychologies

despre dragoste, fara insa a avea vreodata senzatia ca reusim sa
definim ceva… definitiv.

Cu toate acestea, relatiile pe termen lung, cele care rezista nu doar

in virtutea obisnuintei sau indiferentei, ci acelea in care subzista
vizibil afectiunea, sunt cele in care inteligenta emotionala joaca un
rol central.

Si as paria ca nu sunt deloc naturale, spontane, un fel de „dar“ al

norocului. Sunt construite, sunt intretinute cu finete si cu atentie
sporita la emotiile proprii si ale celuilalt.

Cuplul pe termen lung este o opera de zi cu zi, o constructie de

finete artizanala, un proces de incercare si eroare la fel de
afectuos pe cat este de cerebral.

Comunicarea nu e doar un cliseu. Si nu este deloc simpla. A spune

ceea ce te deranjeaza fara a-l rani pe celalalt e o dovada de maxima
eleganta si nu am cunoscut pe multi sa o poata face (problema se pune
la fel de acut si la locul de munca, si cu copiii, si cu prietenii… Cine
poate spune ca a reusit sa-si comunice iritarea fara sa provoace iritare
sau fara a jigni, la randul sau?).

Sustin sus si tare ca se poate face, dar ca este o chestiune invatata, nu

naturala. Si ca, daca nu se preda la scoala, se poate invata citind.
Jacques Salomé spunea ca insista pentru predarea comunicarii asertive
la scoala in Franta. Sunt de acord.

Comunicarea asertiva, corecta, si inteligenta emotionala sunt la fel

de importante precum gramatica corecta. Si sunt eliminatorii in
viata.

Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com