Lucrarea 1-Dispersia luminii

Obiectivele lucrarii

• Studiul dependentei indicelui de refractie in functie de lungimea de unda a radiatiei

• Studiul fenomenului de refractie cu ajutorul prismei optice
• Determinarea unghiului refringent al prismei si a indicelui de refractie
• Determinarea deviatiei minime

Dispersia luminii-dependenta indicelui de refractie al unui material optic transparent

de lungimea de unda a radiatiei. Experienta descompunerii luminii albe cu ajutorul unei
prisme refractante demonstreaza refractia mai puternica a radiatiilor cu lungimi de unda
scurte ale spectrului vizibil(albastru, violet) fata de radiatiile cu lungimi de unda mari.

Caracterizarea unui material optic se face în funcţie de domeniul din spectrul optic în
care materialul este folosit, cu următoarele mărimi:
➢ nF-indicele de refractie pentru radiatia albastra din spectrul hidrogenului, cu
λ=486,1 nm;
➢ nd-indicele de refractie pentru radiatia galben-verde din spectrul sodiului, cu
λ=589,3nm;
➢ nC-indicele de refractie pentru radiatia rosie din spectrul hidrogenului, cu
λ=656,3nm;
➢ dispersia medie nF-nC;
𝑛𝜆1 −𝑛𝜆2
➢ dispersia partial relatie ;
𝑛𝐹 −𝑛𝐶
𝑛 −1
➢ coeficientul de dispersie sau numarul lui Abbe 𝑣 = 𝑛 𝑑−𝑛 .
𝐹 𝐶

Aparatele spectrale se folosesc pentru studierea compozitiei spectrale radiatiilor, iar

prisma refractanta reprezinta elemental dispersiv din componenta acestor aparate.
Prisma optica si reteaua optica sunt elemente principale ale aparatelor spectrale de
analiza compozitionala. Acestea sunt elemente optice care prin capacitatea lor de a dispersa
lumina radiatiei incidente, permit identificarea atomilor si moleculelor constituente ale
materiei investigate. Prin fenomenul de dispersie optica a prismei intelegem proprietatea de
dependenta a indicelui de refractie a materialului prismei functie de lungimea de unda a
radiatiei.
Prisma optica este un mediu optic omogen, limitat prin doi dioptri plani neparaleli,
astfel incat o raza de lumina sufera refractii la traversarea acestor suprafete ce determina
unghiul refringent θ al prismei.
Sa analizam actiunea de deviere a prismei asupra fasciculului de lumina ce traverseaza
prisma optica.
 Fie unghiul diedru θ numit unghiul prismei, care este determinat de suprafetele ce
limiteaza prisma. La incidenta unei raze de lumina monocromatica SI1 are loc refractia razei
de lumina in punctul I1 respectiv in punctul I2 de pe suprafetele prismei si determina
devierea acesteia catre baza prismei (figura 1).

Fig.1

Pe baza legii refractiei si din considerente geometrice se stabilesc urmatoarele relatii numite
si formulele prismei

sin 𝑖1 = 𝑛 ∗ sin 𝑖1′

n ∗ sin 𝑖2 = sin 𝑖2′

𝜃 = 𝑖1′ + 𝑖2

𝛿 = 𝑖1 + 𝑖2′ − 𝜃
δ-unghiul de deviatie(unghiul dintre raza incidenta si raza emergenta).

Conditia de emergenta pentru razele de lumina care intra in prisma, impune ca unghiul
de incidenta la suprafata de iesire din prisma sa fie mai mic decat unghiul limita de reflexie
totala: i2<l , unde 𝑛 ∗ sin 𝑙 = 1.

Conform ecuatiei precedente, conditia de emergenta va fi satisfacuta pentru 𝑖1′ > 𝜃 − 𝑙 .

Din legea refractiei va rezulta:

sin 𝑖1 > 𝑛 ∗ sin(𝜃 − 𝑙) .

Pentru ca unghiul de deviatie sa aibe valoarea minima trebuie ca prima derivata sa se

anuleze, adica:
 𝑑𝛿
=0
𝑑𝑖1
Rezulta conditia pentru deviatia minima:

𝑖1 = 𝑖2′
Din care rezulta:

𝑖1′ = 𝑖2
Aceasta relatie demonstreaza ca in cazul deviatiei minime, razele de lumina
traverseaza prisma perpendicular pe bisectoarea unghiului refringent.

In aceste conditii ecuatiile prismei se reduc la:

sin 𝑖1 = 𝑛 ∗ sin 𝑖1′

𝜃 = 2 ∗ 𝑖1′

𝛿 = 2 ∗ 𝑖1 − 𝜃
Din aceste relatii se gaseste expresia indicelui de refractie:

𝛿𝑚𝑖𝑛 + 𝜃
sin
𝑛= 2
𝜃
sin
2

1) Determinarea unghiului refringent al prismei

Instrumente de masura

Pentru măsurarea unghiurilor se utilizează un goniometru alcătuit din:

• colimator prevazut cu o fantă aşezată în focarul obiect al obiectivului

• lampa spectrală pentru iluminarea fantei

• luneta reglată la infinit ce poate fi rotită în jurul unui cadran circular

• măsuţă mobilă pe care se aşează prisma

 Fig. 2

Operaţii preliminare

Se reglează imaginea scalei ocularului prin rotirea inelului ocularului lunetei.

Poziţionând luneta perpendicular pe una din feţele prismei se caută imaginea prin reflexie a
firelor reticulare. Se reglează luneta la infinit prin rotirea tamburului de reglaj al lunetei până
când imaginea firelor reticulare este clară. Poziţionând luneta în continuarea colimatorului
se găseşte imaginea fantei de intrare. Dacă imaginea fantei este clară înseamnă că fasciculul
de lumină dat de colimator este paralel. În caz contrar se deplasează fanta în tubul
colimatorului până la obţinerea unei imagini clare a fantei. Se roteşte măsuţa în aşa fel încât
bisectoarea unghiului refringent al prismei să fie în continuarea colimatorului. Se reglează
orizontalitatea măsuţei (din şuruburile de sub măsuţă) prin suprapunerea succesivă a
reflexiei firelor reticulare, pe cele două feţe ale prismei, cu scala ocularului.

Mod de lucru

Se conectează lampa cu vapori de mercur. Măsuţa se fixează astfel încît unghiul

refringent al prismei θ să fie spre colimatorul C (fig. 3)
 COLIMATOR +
LAMPA SPECTRALA

A
i1  i2

r1 
r2 
I1
I2
n

LUNETA

Fig.3

Razele de lumină ce provin din colimator se reflectă pe cele două feţe ale prismei.
Măsurând unghiul dintre razele reflectate, se poate determina unghiul refringent al prismei.
Se deplasează luneta spre stânga până când în ocular se vede imaginea fantei reflectată de
faţa refringentă corespunzătoare prismei. Se fixează luneta cu ajutorul şurubului de blocaj.
Cu ajutorul şurubului de reglaj fin, se reglează poziţia lunetei până când imaginea fantei este
la gradaţia "0" a scalei ocularului (imaginea fantei se află între firele reticulare ale ocularului
- sub formă de cruciuliţa). Se citeşte poziţia lunetei α1 cu ajutorul dispozitivului de citire. Se
repetă determinarea unghiului α1 de cel puţin trei ori.

Fără a mişca măsuţa, se deblochează şurubul de blocaj al lunetei şi se deplasează

luneta spre dreapta, până când se observă imaginea fantei reflectată de a doua faţă a
prismei. Se repetă operaţiile de mai sus, determinându-se de cel puţin trei ori valoarea
unghiului α2 .

Unghiul prismei se calculează cu relaţia:

(𝛼2 − 𝛼1 )
𝜃=
2
 Dacă între cele două citiri care intervin în calculul lui θ se găseşte diviziunea zero "0",
valoarea unghiului este dată de relaţia:

[(𝛼2 + 360) − 𝛼1 )]
𝜃=
2
Atenţie: Dispozitivul de citire are o scală orizontală, unde se citesc grade si minute, cu precizia de 10', şi o
scală verticală unde se citesc minute şi secunde cu precizia de 2". Valoarea unghiului se obţine prin adunarea
celor două citiri. Înainte de C α1 A 2A α2 44 citire se suprapune reperul vertical al scalei orizontale cu una din
gradaţiile scalei prin rotirea tamburului aflat în spatele dispozitivului de citire. Apoi se citeşte gradaţia peste
care s-a facut suprapunerea.

2) Determinarea deviaţiei minime

• Se aduce în câmpul lunetei imaginea fantei colimatorului, deviată de către prismă. Se

roteşte suportul prismei în sensul în care se observă micşorarea deviaţiei fasciculului
emergent. Se notează poziţia lunetei pe cadranul circular gradat (3)-fig. 4

• Se repoziţionează prisma simetric în raport cu axa colimatorului, se obţine deviaţia

minimă şi se notează poziţia lunetei (4)-fig. 4

COLIMATOR +
LAMPA SPECTRALA

min min

LUNETA

Fig. 4
• Deviaţia minimă produsă de prismă este:

|𝛼4 − 𝛼3 |
𝛿𝑚𝑖𝑛 =
2

3) Calculul indicelui de refractie

𝛿𝑚𝑖𝑛 + 𝜃
sin
𝑛= 2
𝜃
sin
2