Un caz aparte de testare a umanitatii

Avem un pacient tanar,fara casa,fara apartinatori,care e de 3

ani in coma,conectat la aparate,in fiecare saptamana intra in
stop cardio-respirator,dar este resuscitat.Foarte rar prezinta
semne vitale sau raspunde la comenzi.Apare un alt pacient cu
sanse mai mari de supravietuire si recuperare.Il deconectam
sau nu de la aparate?

Argumente PRO in vederea continuarii de a-l tine conectat la

aparat
-Un argument ar fi ca s-ar putea descoperi eventual o metoda
sau remediu care sa amelioreze macar starea critica a
pacientului,putandu-i oferi in cele din urma ingrijiri paliative la
un azil pentru persoane fara adapost.Chiar daca nu ii ofera
vindecare completa,cel putin il mentine in viata pentru o
perioada anume de timp
-Un alt argument ar fi ca este un o fiinta umana,iar fiinta umana
nu are pret,motiv pentru care trebuie sa incercam sa ii oferim
sansa la o viata mai mult sau mai putin buna,in ciuda faptului ca
situatia lasa de dorit,lasand impresia ca niciodata nu vor exista
evolutii in cadrul vindecarii
-De asemenea am putea incerca sa cream un loc special pt
acest pacient in spital,care sa nu fie neaparat izolat,creand
indeajuns de mult timp pt cadrele medicale ca sa il asiste intr-o
eventuala urgenta,avand in vedere ca de 3 ani ocupa un loc
intr-un salon,un loc ce ar putea fi inlocuit cu un alt pat,pentru a
facilita procesul de ingrijire al altor de pacienti
-Si un ultim argument ar fi ca Dumnezeu a dat viata,tot El o
ia.Nu vreau sa imi patez mainele cu sange nevinovat,asa ca
daca e ca viata lui sa se termine la un moment dat,dupa
numeroase eforturi si resuscitari,voi avea constiinta curata ca
am incercat totusi sa il salvez si ca a murit pe buna
dreptate,chiar daca toata sudoarea de pana la momentul acela
s-ar fi dovedit inutila.E datoria noastra ca si cadre medicale sa
incurajam speranta la viata,indiferent de cat de util sau inutil ni
s-ar parea ca facem anumite lucruri si de finalul mai placut sau
mai putin placut pe care il vor manifesta in cele din urma

Argumente Contra in vederea continuarii de a-l tine conectat

la aparat
-Un contraargument ar fi ca spitalul sufera multa pierderi
financiare si materiale pe tot parcursul investitiei atat
psihice,cat si fizice asupra pacientului grav afectat,care pare o
cauza pierduta,o unealta care a ruginit complet de mult timp
-Un alt contraargument ar fi ca ocupa un pat care pe parcursul
a 3 trei ani ar fi putut acorda ingrijiri multor altor pacienti,cu
sanse mult mai plauzibile de a fi vindecati si de a putea
contribui in societate,avand in vedere ca in cazul de fata
intalnim un pacient aflat tot intr-o stare de urgenta
-Un ultim contraargument este ca din punct de vedere
rational,dupa lipsa unei evolutii catusi de mica ar fi ea,pacientul
mai mult ca sigur nu va putea niciodata sa mai aiba parte de o
viata normala,viitorul sau fiind pierdut mai mult ca sigur dupa
ce in 3 ani nu a dat niciun semn pozitiv semnificativ

Concluzie- Il deconectam pana la urma sau nu de la aparate?

Oricat de mare ar fi frustrarea ca intr-un timp atat de
indelungat nu am putut schimba intr-un mod evident starea
pacientului,ratiunea din capul meu incercand sa ma convinga ca
tot ce am incercat sa fac este in van si ca am pierdut mult
timp,am consumat multe resurse ale spitalului si am depus
efort care ar fi putut fi conturate mai bine in jurul altor
pacienti,si ca nu exista nicio sansa aparent in a-i mai schimba
soarta pacientului,in pofida tuturor acestor inconveniente,eu
aleg sa gandesc pozitiv in limitele posibile,cat inca imi mai
permite ramasita de umanitate ramasa in suflet.Inca cred ca se
pot realiza miracole chiar si in ziua de azi,iar cu sistemul
medical avansand intr-o insistenta imbunatatire a cator mai
multe lucruri,incerc sa ma agat cu constiinta de aceste lucruri si
sa sper ca acest pacient nenorocit,care s-ar putea gandi sa isi
puna capat zilelelor deoarece ar fi satul si el de atatea eforturi
aparent inutile si de atatea resuscitari,care numai nu il lasa sa
moara in pace,sa sper ca inca exista o posibila alternativa cu un
final fericit,chiar daca asta e una infima si care pare imposibila
de realizat,insa raman cu o constiinta mai satisfacuta decat
daca as comite o crima care ma va urmari pentru restul
vietii,infectandu-mi ratiunea si producandu-mi un gust amar ori
de cate ori mi-as aminti de acest caz.Chiar si in negura asta
groasa si plina de teroare,aleg sa fiu un felinar,care licareste cat
sa poata incuraja speranta la viata,chiar si pentru cei sortiti
esecului si lipsei la o viata normala sau posibila.