Erasm

us*
Progr
amm
e of
the S
Europ
ean
U
Union P
O
R
VV T
iis çn D
E
C
 P R O T E C Ţ I A 8 P E G I A L fl fl C O P I I L O R fl f L A Ţ I Î H 8 1 T U A
TU QF^ 1
cu celălalt. Totuşi; când ambii părinţi au fost prezenţi, majorit^
copiilor au arătat un ataşament mai puternic faţă de mamă.
Cu privire la analiza modului în care părinţii se joacă cu coţ^
Lamb a descoperit că, în mod tipic, taţii s-au jucat mai dur cu cop^ I
faţă de cum s-au jucat mamele; ei nu stăteau atât de aproape de copij
I şi nu le vorbeau într-un limbaj mai avansat. Mamele aveau tendinţa
să interacţioneze cu copiii într-o manieră blândă, pe un ton liniştit.

3. Principii generale de protecţie a copilului.

Atât documentele internaţionale, cât şi reglementările in- ^
terne privind drepturile copilului cuprind un set de principii gene-
rale de drept ce trebuie respectate în toate situaţiile în care copilul
este implicat. Forţa acestor principii vine nu doar din reafirmarea
de către comunitatea internaţională a încrederii sale în drepturile
fundamentale ale omului, în demnitatea şi unicitatea persoanei
umane, ci şi din recunoaşterea şi exercitarea efectivă şi repetată a
drepturilor izvorâte din acestea. Convenţia ONU cu privire la
drepturile copilului a fost adoptată de Adunarea Generală a Na-
ţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Până în prezent, Convenţia a
fost ratificată de 193 de ţări, membre ale Naţiunilor Unite (cu
excepţia Somaliei, Sudanului de Sud şi SUA). Orice stat care ratifică
Convenţia îi recunoaşte conţinutul, se obligă să îl respecte şi să îl
aplice în mod corespunzător. Conform prevederilor Convenţiei,
copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat să îi asigure
cele mai bune condiţii de dezvoltare şi respectarea drepturilor.
Drepturile conţinute în Convenţie trebuie să fie aplicate tuturor
copiilor, fără discriminare. Fiecare copil are dreptul la viaţă, la
educaţie şi la o dezvoltare armonioasa32. Principiile generale

2014, p. 7.
http://salvaticopiii.rO/upload/p0001000
(
100010003_Ghid%20 Juridicpdf, accesat la data de
06.01.2016)
____________Ş T E F A N B E L E C C I U , V l T f l l l E I O H f l Ş C U _ 35
consacrate de Convenţie şi implementate în legislaţia românească sunt Acc
epţi
următoarele: uni
gen
1. Interesul superior al copilului. Având un caracter primordial în eral
materie de drepturi ale copilului, principiul interesului superior al copilului e
privi
presupune trei direcţii complementare de acţiune: prima se circumscrie nd
domeniului juridic al reglementărilor din domeniul respectării şi promovării sigu
ranţ
drepturilor copilului, reglementări care trebuie să se subordoneze cu a şi
prot
prioritate acestui principiu; cea de-a doua direcţie priveşte caracterul ecţi
primordial al principiului în raport cu drepturile şi obligaţiile ce revin a
copi
părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror lului
™
persoane cărora le-a fost plasat în mod legal; al treilea aspect are în vedere
faptul că interesul superior al copilului va prevala în toate demersurile şi de -
ciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de
organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de
instanţele judecătoreşti. Interesul superior al fiecărui copil este determinat
luând în considerare particularităţile de viaţă şi nevoile concrete ale acestuia.
2. Universalitatea drepturilor copiilor, egalitatea de şanse şi ne-
discriminarea. Potrivit acestui principiu, toţi copiii se vor bucura de toate
drepturile conferite de nevoia lor de protecţie specială şi care sunt consacrate
de lege. Drepturile enunţate de legislaţie trebuie să fie recunoscute tuturor
copiilor, nefiind admise excepţii, deosebiri sau discriminări bazate pe rasă,
culoare, sex, limbă, religie, apartenenţă culturală, avere, origine naţională,
opinie politică, naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, situaţia
materială, gradul şi tipul unei deficienţe, statutul la naştere sau statutul
dobândit, pe dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale
copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă
distincţie. In exercitarea drepturilor lor, copiii sunt egali, indiferent de
situaţia lor personală sau a familiei.
3. Dreptul la protecţie, dezvoltare şi supravieţuire. Dreptul
36 P R O T E C Ţ I A S P E C I A L A fl C O P I I L O R A F L A Ţ I Î N S I T U A Ţ I I O E R I S C

inerent la viaţă al copilului corespunde obligaţiei Statului şi a pă

rinţilor de a asigura supravieţuirea şi dezvoltarea lui, interesul su-
perior al copilului fiind circumscris acestuia. Respectarea acestei
obligaţii este evaluată în funcţie de împlinirea celorlalte drepturi
prevăzute de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului sau de
legislaţia internă. Lipsa accesului la condiţii decente de viaţă, la
servicii sodo-medicale de calitate, la protecţie împotriva oricăror
forme de violenţă, exploatare sau neglijare, neparticiparea şcolară
reprezintă factori care pot conduce la ameninţarea dezvoltării normale
a copilului, la punerea în pericol a dreptului la supravieţuire sau chiar
la decesul copilului.
4. Dreptul la un nume şi o cetăţenie. Faptul natural al naşterii
conferă persoanei, încă de la acest moment, unul din primele drepturi
civile - dreptul la nume. De asemenea, ca legătură şi apartenenţă la un
stat, orice copil are dreptul la cetăţenie. Iar dacă este posibil, copilul
dobândeşte, ca parte a identităţii sale, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii
şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia, pe scurt, dreptul la viaţa
de familie. Astfel, identitatea stabilită prin cele trei elemente
constitutive - nume, cetăţenie, familie - asigură copilului
recunoaşterea sa ca subiect de drepturi şi, mai târziu, de obligaţii.
5. Dreptul la securitate socială. Complexitatea acestui drept
rezidă inclusiv în nevoia de asigurare a unei asistenţe prenata le
adecvate, de care să beneficieze şi mama copilului. Acesta din urmă
trebuie să se bucure de timp liber, să beneficieze de asistenţă
medicală, hrană adecvată, având dreptul şi la o locuinţă. Aşadar, acest
principiu consacră dreptul copilului şi al mamei sale de a se bucura de
protecţie, atât înainte de naştere, cât şi în perioada postnatală. Este
dreptul care are o lungime în timp ce depăşeşte a priori durata fizică a
vieţii copilului, drept ce se naşte înaintea titularului său, s-ar putea
spune.
6. Dreptul la educaţie. Dreptul la educaţie presupune accesul
__________? T E f A H B t l t c c m , V l T f t U t I Q H f t J
Ş C P _____ T
la sistemul de învăţământ existent la un moment dat şi la resursele culturale, E
Ac
artistice şi sportive ale societăţii. Copilul are dreptul de a fi respectat de ce
nti
cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale şi de a fi protejat un
împotriva violenţei ori a tratamentului de* gradant sau umilitor. Educaţia i
trebuie să aibă un caracter incluziv, urmărind atât acumularea de cunoştinţe g
e
teoretice şi practice, cât şi evoluţia progresivă a trăsăturilor de personalitate n
şi a experienţei practice individuale. er
al
7. Protecţia specială pentru copilul dezavantajat din punct de vedere fizic, e
mental sau social. Acest principiu, dublând practic dreptul la egalitate pentru or
iv
toţi copiii, asigură şanse egale celor care din cauza unei dizabilităţi pot fi in
marginalizaţi în societate. Mai mult decât atât, acest drept obligă societatea d
la o conduită mai mult decât protectivă faţă de aceşti copii, cărora trebuie să sig
ur
le asigure tratamentele recuperatoare necesare, educaţia şi îngrijirea cerute an
de particularităţile situaţiei lor. ţa
si
8. Protecţie împotriva oricăror forme de neglijenţă, cruzime şi exploatare. or
Copilul trebuie apărat impotriva practicilor crude, inumane, degradante sau ot
de exploatare. Nu trebuie să fie obiectai comerţului de orice fel şi nu trebuie
obligat să desfăşoare activităţi economice dăunătoare sănătăţii, educaţiei sau
dezvoltării sale. Nu este exclus dreptul la muncă al minorului, însă acesta
trebuie respectat cu stricteţe în limitele capacităţilor sale intelectuale şi fizice.
Din acest motiv, autorităţile guvernamentale stabilesc o vârstă minimă
corespunzătoare capacităţii copilului de a desfăşura activităţi economice
uşoare. Toate aceste măsuri sunt luate în spiritul protejării unei dezvoltări
normale din punct de vedere fizic, mental sau moraL
9. Prioritate la protecţie şi ajutor. Datorită situaţiei sale desoe- bite, de
vulnerabilitate fizică şi psihică, comparativ cu alţi membri ai societăţii,
copilul trebuie să fie primul beneficiar al măsurilor de protecţie şi ajutor.
Aşadar, atunci când o comunitate are nevoie
38 1 PROTECţlH mCUU H COPIILOR HFUţl ÎH SITUAU DE Ri3t 1

1 de protecţie, primii membri ai acelui grup beneficiar al masurilor 1 ” I

protective vor fi copiii.
“1 10. Principiul respectării demnităţii copilului. Copilul axe I
1 dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu 1 1 poate
fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare 1 “ 1 ori
degradante. Legea precizează că măsurile de disciplinare a co- 1 ^ I pilului
nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, 1 m | nefiind
permise sub nici un motiv pedepsele fizice, tratamentele 1 umilitoare ori
acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizi- 1 că, psihică sau care
afectează starea emoţională a copilului. Acest 1 principiu înglobează şi
dreptul la protejarea imaginii sale publice, 1 a vieţii intime, private şi
familiale. Legislaţia acordă copilului drep- I tul să depună singur plângeri
referitoare la încălcarea drepturilor I sale fundamentale.
II. Principiul respectării dreptului la participare al copilului. |
Participarea copiilor reprezintă un concept tot mai des invocat. |
Participarea efectivă şi relevantă a copilului presupune:
— susţinerea copiilor în implicarea lor activă în luarea de
decizii la nivelur diferite şi în domenii variate;
— informarea copiilor, dialog şi respect mutual între copii
şi adulţi;
— încurajarea şi mandatarea copiilor de a realiza şi
conduce activităţi practice;
— conştientizarea rolului şi impactului participării asupra
dezvoltării capacităţii copiilor şi îmbogăţirii experienţei lor sociale.
Cu alte cuvinte, copiii au dreptul de a fi ascultaţi, de a-şi exprima
liber opiniile cu privire la toate aspectele care îi afectează,
beneficiază de libertatea de exprimare, gândire, petiţionare, de
asociere şi acces la informaţie.
12. Principiul primordialităţii părinţilor cu privire la respectarea
şi garantarea drepturilor copilului. Creşterea şi asigurarea condiţiilor
necesare pentru dezvoltarea copilului revine în primul rând
_________________Ş T E F A N B E L E C C I U , U I T A L I E I D M fl Ş C U __________________________3 9 ^

părinţilor, prin îngrijirea acestuia, menţinerea relaţiilor personale TEMA

Acc
cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum epţi
uni
şi prin reprezentarea legală şi administrarea patrimoniului său. Fa- gen
milia trebuie să fie mediul în care copilul trebuie să se bucure de eral
e
dragoste, securitate morală şi materială şi doar în caz de nevoie privi
nd
fiind admisă protecţia alternativă. In subsidiar, responsabilitatea sigu
ranţ
pentru protecţia şi asistenţa copilului în exercitarea drepturilor a şi
prot
sale revine colectivităţii locale, iar intervenţia statului în mecanis- ecţi
a
mele drepturilor copilului este considerată complementară. copi
lului
13. Principiul responsabilizării părinţilor cu privire la respec-
tarea şi garantarea drepturilor copilului. Exercitarea drepturilor şi
respectarea obligaţiilor părinteşti conferă părinţilor un statut spe-
cial în raport cu respectarea şi garantarea drepturilor copilului. Pă-
rinţii sunt reprezentanţii legali ai copiilor şi sunt principali agenţi
educativi, modelând conduita acestora. Totodată, ei veghează ca
drepturile copiilor lor să fie respectate atât în familie, cât şi în afara
ei. Este bine înţeles faptul că respectul pentru valorile umanită-
ţii trebuie insuflate prin grija părinţilor sau a reprezentanţilor săi,
după caz, acestora revenindu-le sarcina de a veghea ca, în nici un
moment, copilul să nu abdice de la acestea.
14. Principiul stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea
şi educarea copilului ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, cul-
turală şi lingvistică. Principiul reprezintă şi unul dintre criteriile de
determinare a interesului superior al copilului, şi anume, luarea în
considerare a istoricului copilului în situaţiile de abuz şi neglija-
re. Astfel, când se impune luarea unei măsuri de protecţie (tutela,
măsurile de protecţie specială sau adopţia) principiul stabilităţii
obligă autorităţile să acorde servicii şi prestaţii pentru a permite
menţinerea copilului în propria familie. Dacă acestlucru nu este
posibil, în preluarea drepturilor părinteşti au întâietate membrii
familiei extinse, ceea ce asigură un anumit grad de continuitate
protecţiei copilului.
40 P R O T E C Ţ I A S P E C I A L A fl C O P I I L O R A F L A Ţ I Î H S I T U A Ţ I I D E m S G

15. Principiul celerităţii în luarea oricărei decizii cu privire la

copil. în domeniul protecţiei drepturilor copilului, rapiditatea cu
care sunt luate măsurile şi pronunţate deciziile asigură, în
special când se pune problema asigurării securităţii copilului sau
protecţiei lui împotriva situaţiilor de abuz, materializarea
drepturilor copilului.

co
4. Abordări conceptuale privind particularităţile interesului
superior al copilului.
Esenţa principiului internaţional al protecţiei drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului constă în obligaţia statelor de a
respecta aceste drepturi şi de a contribui la realizarea şi dezvoltarea
lor. Apariţia în dreptul internaţional a principiilor şi normelor în
materia drepturilor omului a constituit parte din procesul modificării
progresive a dreptului internaţional33.
Protecţia internaţională a drepturilor copilului, ca instituţie de
drept internaţional, este călăuzită atât de principiile ramurale ale
dreptului internaţional al drepturilor omului, cât şi de principii
specifice care reglementează în exclusivitate poziţia juridică a
copilului.
Astfel, în Convenţia Naţiunilor Unite din 1989 cu privire la
drepturile copilului sunt câteva articole fundamentale ce fixează
principii primordiale care dirijează atât aplicarea întregii Convenţii,
cât şi a altor reglementări în domeniu. Art.2 (nediscriminarea sau
principiul egalităţii copiilor), art.3 (interesul superior al copilului), art.6
(dreptul copilului la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare) şi art. 12
(consultarea şi respectarea opiniilor copilului) sunt articole -„umbrelă”,
altfel spus, de bază, care acoperă aplicarea întregii

33
copilului: concept,
Ţarăl abordare, /naţional şi relaţii
ungă internaţi-
V.
___________Ş T E f i U m t C C M l . \ l l T f t l U I U I U Ş E U ___________ 6 1

lor, fiind în concordanţă şi, în acelaşi, timp, completând Conven- \ TEMU 55

[la
ţia nr.138, se concentrează asupra formelor intolerabile de muncă drep
prestată de copii. Aceasta se aplică tuturor persoanelor în vârstă turil
or
de până la 18 ani şi obligă statele-membre să ia măsuri imediate şi copil
ului
eficiente pentru a asigura interzicerea şi eliminarea celor mai grave în
forme ale muncii copiilor. în situaţia în care se depistează cazuri Rep
ublic
de supunere a copiilor la munci grele trebuie luate măsuri imedia- a
te în vederea eliminării acestora. Odată cu consacrarea lor, statele Mol
dov
îşi asumă obligaţii cu caracter internaţional de a asigura tuturor a
copiilor aflaţi sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile fundamen-
tale şi de a garanta respectarea lor.
Reglementările internaţionale au drept scop crearea unei
lumi demne pentru copii, adică a unei lumi în care toţi copiii ar trăi
$
şi s-ar dezvolta într-un mediu sigur şi favorabil. Familia, în sensul 2
Cu
larg al noţiunii, are rolul primordial în asumarea responsabilităţii
pentru copil, de îngrijire şi protecţie. Statul are obligaţia de a susţi-
ne eforturile familiei, precum şi de a acţiona în interesul suprem al
copilului şi în conformitate cu drepturile lui, atunci când eşuează.

3. Evoluţia istorică a instituţiei protecţiei internaţionale a

drepturilor copilului.
în sec. XX, tema copilului şi a copilăriei a devenit o prezenţă
constantă în discursurile politice, abordările ştiinţifice, culturale,
educaţionale etc., la nivel internaţional, regional şi naţional. Con-
ştientizarea faptului că copilul este un subiect ce necesită protecţie şi
ocrotire specială a produs o revoluţie în consfinţirea drepturilor acestuia
prin reglementări internaţionale, remediu întârziat la abuzurile flagrante
şi persistente împotriva copilului. Acest statut al copilului poartă un
caracter recent. în antichitate, copilul nu avea calitatea de individ. El era
lipsit de cuvânt şi depindea completamente de adulţi, fiind considerat o
continuitate a părinţilor, fără a
62 | m u t i n S H C U U f t C O P l I t D R f l f l f l T I 1H B i T
ii. |, i
deţine drepturi. în speţă, conform Codului Iiammurapi
Co j a cărui mamă este liberă are calitate de om liber, cel

născut di ** o mamă sclavă şi un tată liber capătă

calitatea de dezrobit depij \a moartea tatălui său, iar
când este procreat din părinţi sclavi ». calitatea tot de
sclav.
Grecii, în particular, acordau părinţilor putere deplină asupra
copilului. Tatăl deţinea dreptul de viaţă şi de moarte asupra copilului,
dreptul de a recunoaşte sau nu paternitatea, dreptul de a-1 dezmoşteni
sau de a-1 vinde în sclavie. La romani, de asemenea, puterea familiei
asupra copilului era absolută. Tatăl, numit "pater familias”, deţinea
drepturi nelimitate: putea să-l pedepsească, să-l vândă, să-l alunge din
casa familială, să-l abandoneze ca pe un lucru nefolositor, să-l
căsătorească fără a-1 întreba şi chiar să-l omoare. Copiii născuţi din
concubinaj erau consideraţi nelegitimi.
Studiile filosofice semnate dej. Locke „Câteva cugetări asupra
educaţiei", J. J. Rousseau „Emil”, F. Fénelon „Aventurile lui Télémaque”
au realizat o schimbare fundamentală în concepţia copilului: acesta nu mai
este privit ca un viitor adult, ci ca un copil cu o structură tipică vârstei sale,
cu o logică şi o lume proprie. Deşi nu formulează drepturi subiective în
sensul actual al termenului, aceste demersuri ştiinţifice pentru prima dată
conturează obligaţii pentru părinţi şi societate. Un rol deosebit în vederea
descoperirii copilului l-au avut studiile şi cercetările de sociologie şi
psihologie asupra copilăriei şi dezvoltării realizate în sec.XX. Conform
acestora, înţelegerea copilăriei nu poate fi detaşată de contextul concret al
societăţilor şi grupurilor sociale, de practicile şi tradiţia creşterii copiilor,
de normele şi valorile ataşate acestui proces, de politicile sociale de cadrul
normativ şi instituţiile implicate.
Conform paradigmei socilogice, copilăria este o construcţie
socială.
Copilăria este o variabilă a analizei sociale. Ea nu poate fi niciodată
separată integral de alte variabile cum ar fi clasa, sexul,
X ___________«ţ ţ n > n n c t i i . « i m i t n » H t » _________I M

I
Prote
cţia
V MU etnia. Reglementari explicite cu privire la copil fi la drepturile j drept
urilo
acestuia încep aft apară abia tn sec. al XlX-lea. r
copil
Statele introduc în legislaţiile lor reglementări referitoare la ului
In
drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copiii minori la obligaţia Repu
\ pori ti vă a statului de a interveni sub diferite forme, tn anumite cir-blica
MO
cumstanţe. Astfel, drepturile absolute ale părinţilor asupra copii' MOM
g
H lor se relativizează, sunt echilibrate de obligaţii, a căror tndeplinire
poate fi sprijinită sau preluată, în anumite cazuri, de către stat.
Un impact pozitiv asupra protejării copilului l-a avut, de
asemenea, reglementarea egalităţii drepturilor şi obligaţiilor am-
bilor părinţi în îngrijirea copilului. Aceste inovaţii au influenţat
tratamentul căruia era supus copilul în familie. El nu mai putea fi
vândut, omorât, abuzat de cei care aveau obligaţia să-l îngrijească,
decât prin încălcarea prevederilor legii.
La începutul sec. XX situaţia copiilor a atras atenţia comu-
nităţii internaţionale. Declaraţii privind drepturile copilului au
fost adoptate de Liga Naţiunilor (1924) şi de ONU (1959). Tema
esenţială pe care se axează aceste declaraţii a fost necesitatea copi-
lului de a beneficia de grijă şi asistenţă specială.
Declaraţia cu privire la drepturile copilului din 1924, adop-
tată la Geneva sub auspiciile Ligii Naţiunilor, pentru prima dată în
plan internaţional, enunţă în cele cinci puncte ale sale necesitatea
de a acorda o protecţie specială copiilor.
Se voia un document care să determine obligaţiile adulţilor
faţă de copii, pe care fiecare stat va trebui să le recunoască, fie prin
mijloace de intervenţie statală, fie prin acţiune privată.
Semnarea Declaraţiei a marcat debutul protecţiei dreptu-
rilor copilului la nivel internaţional. Era pentru prima dată când
un act internaţional în mod particular statua în raport cu situaţia
copilului. La fel, era pentru prima dată când se enunţa teza funda-
mentală privind necesitatea protecţiei speciale de care trebuie să
se bucure copilul, ţinând cont de imaturitatea sa fizică şi intelec-
 PROTECŢIA SPECIALA fl COPIILOR AFLAŢI
64 lilimiii JE.

tuală, teză preluată mai târziu de numeroase acte inteni^ti Cu

toate acestea, efectul Declaraţiei a fost modest. Deşi consfi^’
cele mai importante drepturi din acea perioadă, textul
acesteia^ incomplet Drepturile copilului erau examinate doar
în cont^ tul măsurilor privind combaterea sclaviei,
comerţului cu copii ^ muncii prestate de copii. Ca urmare,
adoptarea Declaraţiei nu J fost însoţită de o explozie a
sistemului de protecţie internaţional a drepturilor copilului.
în continuare, dreptul intern domina cooperarea în sfera
drepturilor copilului, statele recurgeau la norme internaţionale în
domeniu doar cazual, lipseau mecanismele de protecţie a dreptu-
rilor copilului.
Ca instituţie distinctă şi modernă a sistemului de protecţie
internaţională a drepturilor omului, protecţia internaţionala a
drepturilor copilului s-a conturat abia după cel de-al Doilea Răz-
boi Mondial.
Crearea ONU a permis redefinirea preocupărilor in
domeniul drepturilor omului, în particular ale copilului, şi crearea
unui veritabil sistem juridic cu vocaţie universală— Sistemul
Naţiunilor Unite de protecţie a drepturilor omului.
Sub auspiciile acestei autorităţi internaţionale sunt
elaborate standardele internaţionale în materia drepturilor
copilului prin consfinţirea acestora în declaraţiile şi convenţiile
internaţionale ce reglementează drepturile unor categorii sociale
distincte sau relaţiile în anumite domenii, în actele internaţionale
cu referire exclusivă la copii.
în acest context, pornind de la considerentul că „omenirea
datorează copilului tot ce îi poate oferi mai bun* ONU a adoptat la
20.11.1959 Declaraţia drepturilor copilului.
Declaraţia înglobează 10 principii, general acceptate, dar care nu
obligă juridic. Drepturile consacrate de această Declaraţie trebuie garantate
tuturor copiilor, fără nici o discriminare, iar
 Ş T E F A N B E L E C C 1 U , V I T A L I E I Q H f l Ş C U ___________

statele-părţi la ea au obligaţia să adopte măsuri pentru aplicarea lor,

asigurând prioritatea intereselor copilului. Declaraţia, în ansamblul său, se
axează pe ideea protecţiei şi bunăstării copilului. Cu toate acestea, cele două
declaraţii privind drepturile copilului poartă un pronunţat caracter
progresiv, contribuind la instituirea unui sistem distinct de norme
internaţionale, protecţia internaţională a drepturilor copilului profilând în
esenţă prima etapă, cea declaratorie, în evoluţia acestei instituţii.
Perioada anilor 1960-1970 a fost marcată de o confuzie în ceea ce
priveşte faptul ce anume presupune drepturile copilului. Drepturile
copilului ar trebui tratate în mod diferit de drepturile adultului, ele
presupun o subordonare sau o autonomie faţă de părinţi.
Există temerea că discursul asupra copilului şi a drepturilor sale este
folosit doar pentru a justifica dependenţa de adulţi şi marginalizarea sa. In
situaţii convenabile adulţilor, copilul este considerat încă insuficient de
matur intelectual pentru a-şi formula un punct de vedere şi o opţiune
calificată, de exemplu, în ceea ce priveşte drepturile politice şi posibilitatea
de a participa la alegerile politice.
In acelaşi timp, în diferite state, la vârste situate sub 18 ani, unii
copii se pot căsători, iar alţii, chiar sub 10 ani, răspund penal, aplicându-li-se
acelaşi tratament penal ca şi adulţilor.
Unii cercetători susţin că retorica drepturilor copilului nu reprezintă
altceva decât un limbaj profesional persuasiv, construit pentru a legitima
formele de activitate şi intervenţie ale diferitelor persoane şi instituţii care
trăiesc de pe urma copiilor. Este un limbaj cu funcţie anestezică, un sistem
de control al copilului, folosit nu atât pentru a exprima semnificaţii, cât
pentru a le distruge.
Potrivit altor puncte de vedere, se apreciază că discursul asupra
drepturilor copilului adânceşte dependenţa copilului de adult. Statutul
copilului este redus la cel de cetăţean potenţial, de fiinţă umană în devenire.
66 N O T E C ţ l ft S P E C U L Ă A C D P I I L O B A F L A Ţ I î h 8 I T l ) ft Ţ i i DE

Asemenea puncte de vedere critice repun constant în dig.

cuţie: temeiul protecţiei speciale de care trebuie să se bucure co-
pilul; natura relaţiilor dintre adult şi copil; legitimitatea dreptului ]
natural al adulţilor asupra copilului; criteriile şi limitele interven* 1
ţiei de asistenţă pentru a proteja copilul; drepturile de care se bu-
cură copilul; modalităţile efective în care copilul îşi poate exercita
drepturile.
cn în acest context, literatura socio-juridică asupra copilăriei 1
reţine două curente principale referitoare la tratamentul actual al
copiilor în societate.
Primul, cunoscut şi sub numele de „patemalism”, consideră
că societatea este aceea care trebuie să creeze şi să asigure mediul
adecvat, să furnizeze setul experienţelor necesare pentru creşterea
şi educarea copiilor. Ceea ce este bine pentru copil trebuie să fie
stabilit de societate sau de grupurile sale.
Al doilea curent, cunoscut sub numele de „autodetermina-
re”, pledează pentru drepturile copilului, pentru posibilitatea juri-
dică acordată acestuia de a exercita controlul asupra mediului, de
a lua decizii în nume propriu.
Lipseşte teza conform căreia este posibil să tratezi copilul ca
pe o persoană deţinătoare de drepturi şi, în acelaşi timp, să-l ocro-
teşti, să-l sprijini în valorificarea lor, prin modalităţi corespunză-
toare etapei de dezvoltare psiho-biologică şi nevoilor particulare
ale acestuia.
La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a ONU a adop-
tat în unanimitate Convenţia cu privire la Drepturile Copilului,
încununând, astfel, pledoariile de mai bine de 6 decenii ale exper-
ţilor în drepturile omului cu referire la grija şi protecţia fiecărui
copil din cele 2 miliarde de copii de pe glob.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului este documen-
tul de referinţă în reglementarea şi garantarea drepturilor copilu-
lui.
 ş T E f ft H B E I E O G 111 , VI T A L I E I O H A Ş C TEMI
U ____________________________________________
Fiind un act constituitiv al drepturilor copilului, Convenţia
cuprinde cea mai largă sferă de drepturi şi libertăţi şi constituie un Pro
tecţ
sistem internaţional de protecţie a copiilor. Este un document ia
dre
novator, complex, angajant pentru state, orientat spre provocările ptu
noului mileniu. Aceasta individualizează copilul în societate, recu- rilo
r
noscând vulnerabilitatea şi nevoile speciale de protecţie a copilăriei. cop
ilul
Convenţia este singurul tratat din sistemul ONU care are un veritabil ui
caracter în universalitate, fiind ratificată de 191 de state din 193 în
Re
existente. pu
blic
Declaraţia Mondială cu privire la supravieţuirea, protecţia şi a
dezvoltarea copiilor a scos în evidenţă realitatea sumbră a copilăriei Mo
ldo
pentru milioane de copii. Prin aceasta şefii de state s-au angajat să va
asigure condiţii optime de creştere şi dezvoltare pentru copii prin
eradicarea foametei şi subnutriţiei, să salveze milioane de copii de
pericolul morţii prin înfometare sau, pur şi simplu, să garanteze
hrana minimă pentru toţi cetăţenii statului respectiv.
Planul de acţiuni pentru punerea în aplicare a Declaraţiei a fost
elaborat pentru a servi călăuză la elaborarea programelor naţionale. El
conţine diferite propuneri şi obiective importante cu privire la
supravieţuire şi dezvoltare. Acestea derivă din sarcinile stabilte de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF: reducerea mortalităţii
materne şi infantile, a malnutriţiei şi a analfabetismului, asigurarea
accesului la servicii de sănătate şi aprovizionarea cu apă potabilă.
Obiectivele sunt menite să rezolve problema egalităţii prin faptul că
sunt aplicabile tuturor grupurilor şi zonelor reprezentative din cadrul
unui stat.
Formulând obiective specifice în favoarea copiilor, cu termene
precise de îndeplinire, statele şi-au asumat angajamentul de a
promova dezvoltarea fizică, psihologică, spirituală, socială, afectivă,
cognitivă şi culturală a copiilor ca problemă prioritară la nivel naţional
şi global. Elaborând un plan de acţiuni pentru perioada 2000-2010,
acestea s-au obligat să îmbunătăţească condiţiile de
 P n O T E CŢ Ifl 8 P E C I mB fl C O PH L D H fl f Lfl ţ i fj a i r » » Ţ l .
~~—■ I
viaţă ale copilului; să reducă mortalitatea infantilă şi malnut^ I să
micşoreze cu 50% numărul copiilor care nu au acces la edi^ I să
scadă cu 50% numărul nou-nâscuţilor infectaţi cu HIV. ^ '
Evoluţia survenită cu privire la ideea de protecţie şi obliga tivitate
a drepturilor copilului demonstrează nu numai progres societăţii
internaţionale; privită din punctul de vedere al valoriW pe care le
întemeiază; dar şi relevarea unei relaţii de condiţionare directă ce
există între protecţia drepturilor copilului şi bunafonc. ţionarc a
oricărei societăţi. fl
Importanţa normelor juridice internaţionale care au ca
obiect apărarea drepturilor copilului apare cu toată claritatea,
dacă ne gândim la faptul că copiii reprezintă cea mai mare
minoritate existentă într-o societate. Spre deosebire de alte
minorităţi, ea, din 1 păcate, nu se poate apăra singură, fiind
necesară intervenţia unor I membri ai majorităţii care să acţioneze
în interesul ei. fl

4. Tipologia drepturilor şi libertăţilor copilului.

Drepturile şi libertăţile civile şi social-politice ale
copilului se axează pe două idei centrale: libertatea personală şi
protecţia copilului în relaţia cu statul. Drepturile civile oferă
garantarea minimă a integrităţii fizice şi morale a copiilor şi le
permit să aibă propriile credinţe şi libera conştiinţă. Drepturile
politice, la rândul lor, sunt necesare pentru a putea participa la
viaţa societăţii.
Drepturile civile sunt acele drepturi şi libertăţi care, prin
conţinutul lor, asigură viaţa, demnitatea, siguranţa fizică şi
psihică a personalităţii.
I. Dreptul copilului la identitate
Dreptul la identitate este un drept complex, la asigurarea
căruia contribuie un ansamblu de instituţii juridice, care
reglemen- teză calitatea de subiect de drept al persoanei, în
 ŞTEFflH BELECCIU, 1/1 T fl LIE I O H fl Ş C U 69
persoanei in societate, prin nume, naţionalitate, domiciliu, stare Prote
cţia
civilă. înregistrarea copiilor este importantă din mai multe drept
urilor
motive: copil
ului
- este prima recunoaştere oficială a existenţei copilului; în
Repu
- este un mijloc de garantare a celorlalte drepturi ale blica
copii- Mold
ova g
lor-cum ar fi identificarea lor în caz de război, abandonare sau
ră-
pire, cunoaşterea propriilor părinţi, beneficierea de facilităţi
acor-
date de stat, protejarea prin stabilirea unor vârste-limită.
- este un element esenţial al planificărilor referitoare la
co-
pii la nivel naţional.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului prevede înre-
gistrarea copilului imediat după naştere, ceea ce înseamnă un inter-
val mai degrabă de câteva zile decât unul de câteva luni. Totuşi,
dacă, din anumite motive, copilul nu este înregistrat sau
registrele
doveditoare s-au pierdut, omisiunea trebuie să fie remediată de
către stat.
Pentru a se ajunge la o înregistrare generalizată a naşteri-
lor, trebuie ca aceasta să fie prevăzută în legislaţie drept o obligaţie
a părinţilor şi a autorităţilor administrative responsabile, a cărei
ignorare poate atrage sancţiuni pe măsură.
2. Dreptul copilului de a-şi cunoaşte părinţii
Recunoaşterea propriu-zisă a dreptului copilului de a-şi cu-
noaşte părinţii este relativ recentă. Cunoaşterea propriilor părinţi
este foarte importantă pentru structurarea identităţii copilului. în
acelaşi timp, provenienţa copilului, atestată în modul stabilit de
lege, constituie temeiul apariţiei drepturilor şi obligaţiilor recipro-
ce ale acestuia şi părinţilor săi.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului subliniază fap-
tul că copilul îşi poate cunoaşte părinţii în măsura posibilului, ceea ce
 1

PROTECţlA 8PEC1ALI1 A COPIILOR AFLAŢI lH SITUAŢII jin^

atunci când copilul a fost abandonat sau atunci când mama nu

cine este tatăl copilului;
- refuzul părinţilor de a se identifica, cum ar fi cererea maiu • 1
ca identitatea ei să rămână necunoscută în timpul naşterii sau situ
aţiaîn care mama refuză să spună cine este tatăl copilului, inclusă
cazurile de incest sau viol.
3. Dreptul copilului de a fi crescut de părinţi
Orice copil are dreptul de a fi crescut de propriii părinţi, ast-
fel prevede art.7 al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului, j
Acest principiu de bază a fost consacrat încă prin Declaraţia Drep- |
turilor Copilului din 1959. Acest drept trebuie examinat în core- i
laţie cu câteva aspecte: responsabilitatea părinţilor sau, după caz,
a membrilor familiei lărgite ori ai comunităţii pentru orientarea
şi dezvoltarea capacităţilor copilului; responsabilităţile conjugate ]
ale părinţilor sprijinite adecvat de către stat; interzicerea separării I
oricărui copil de părinţii săi împotriva voinţei lor, cu excepţia si-
tuaţiei in care această separare este necesară în interesul superior
al copilului; obligaţia statelor să sprijine părinţii cu privire la res-
ponsabilităţile materiale pe care aceştia le au au faţă de îngrijirea J
copiilor lor.
Cel dintâi cărora le revine responsabilitatea pentru creşterea şi
dezvoltarea capacităţilor copilului sunt părinţii acestuia. Este dreptul
copilului de a fi crescut şi ocrotit în mediul familial, iar răspunderea
pentru creşterea copilului şi asigurarea dezvoltării sale le revine în
primul rind părinţilor.
Familia este privită ca unitatea fundamentală a societăţii şi
mediul natural pentru creşterea şi bunăstarea tuturor membrilor săi,
în mod deosebit a copiilor, care trebuie să beneficieze de protecţia şi
de asistenţa de care au nevoie pentru ca ei să-şi poată juca pe deplin
rolul lor în societate. Convenţia cu privire la Drepturile Copilului
recunoaşte familia lărgită, referindu-se nu numai la părinţi şi la alţi
susţinători legali, ci şi la comunitate, ca mediu familial
 S T E P fl ti B E l E C C 111, IMTflLIE I Q H f l Ş C U ______ TEMA 8
recunoscut prin obiceiurile locului.
Drepturile acordate părinţilor nu îşi au o finalitate prin ele Pr
însele, d au scopul de a asigura îndeplinirea de către aceştia a în- ote
cţi
datoririlor ce le revin faţă de copiii lor minori. Aceste drepturi se a
consideră respectate atund când copilul cunoaşte o dezvoltare fizică, dr
ept
psihică sau intelectuală integră, iar rolul părinţilor în acest proces este uri
lor
unul activ. co
Drepturile copilului de a fi crescut de părinţi este prevăzut în pil
ul
măsura posibilului, deoarece sunt frecvente cazurile în care, deşi părinţii ui
sunt cunoscuţi, nu este „în interesul superior al copilului” ca el să fie în
Re
crescut de aceştia. Acest drept nu poate fi exercitat dacă părinţii au pu
murit ori au repudiat copilul. bii
ca
Cazunle de abuz sau neglijare, cazurile în care părinţii trăiesc M
separat, cazurile de întemniţare a părinţilor sunt simple ilustrări ale old
ov
situaţiilor în care poate avea loc separarea de părinţi. a
4. Dreptul copilului de a fi protejat împotriva oricărei forme
de violenţă, neglijare, exploatare sau abuz
Abuzul fizic, psihic şi emoţional asupra copilului încalcă nu
numai prevederile art 19 din Convenţie de a fi protejat împotriva
oricărei forme de violenţă, vătămare sau abuz fizic sau mintal, ci şi
dreptul la viaţă, la supravieţuire şi dezvoltare, la onoare şi demnitate,
la odihnă şi vacanţă, de a practica activităţi.
5. Dreptul copilului la protecţie împotriva torturii, pedep-
selor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante
Tortura, pedepsele şi tratamentele inumane şi degradante sunt
puse în afara legii printr-un larg spectru de norme internaţionale:
începând cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului,
până la Statutul de la Roma privind Curtea Internaţională Penală, care
declară tortura comisă ca parte a unui atac extins şi sistematic asupra
persoanelor civile, ca fiind o crimă împotriva umanităţii.
Interzicerea torturii, de asemenea, se regăseşte aproape în
 jT

72
P H O T E C ţ l ft S P E C I ft U A C O P I I L O R A F L A Ţ I Î H S I T U A Ţ I I 0E

toate sistemele naţionale de drept. Interzicerea torturii şi t rata mentelor

g'flS inumane ori degradante la nivel constituţional este u element
30
1» 0 d important al asigurării că o astfel de conduită interzisă^ va avea loc
n
S în jurisdicţia statelor. Totuşi existenţa interdicţiei nu este în sine
suficientă pentru a întruni obligaţiile internaţionale. Drepturi şi
libertăţi social-politice ale copilului Drepturile şi libertăţile social-
politice sunt acele drepturi şi libertăţi care, prin conţinutul lor, sunt
necesare pentru a putea participa la viaţa comunităţii şi a societăţii.
1. Dreptul copilului la exprimarea opiniei Copilul are
dreptul să-şi exprime opinia la soluţionarea în familie a problemelor
care îi ating interesele şi să fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare
sau administrative. De opinia copilului care a atins vârsta de 10 ani se
va ţine cont în mod obligatoriu daca aceasta nu contravine intereselor
lui. Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie reprezintă unul
din elementele de bază ale unei,,societăţi democratice”. Ea figurază
printre elementele cele mai importante ale identităţii credincioşilor,
fiind, de asemenea, un bun preţios pentru atei, sceptici sau pentru
indiferenţi.
2. Accesul copilului la o informaţie adecvată Dreptul oricărui
individ de a căuta, de a primi şi de a răspândi, fără constrângeri de
frontieră, informaţii şi idei prin orice mijloc de exprimare este
consfiinţit în art.19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului,
în art.19 al Pactului Internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, în art.10 al Convenţiei Europene pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Dreptul la informaţie este un drept fundamental, care cu-
prinde: dreptul persoanei de a fi informată prompt, corect şi clar cu
privire la măsurile preconizate şi mai ales cu privire la cele luate de
autorităţile publice; accesul liber la sursele de informaţie publică,
ştiinţifică şi tehnică, socială, culturală, sportivă, posibilitatea
persoanei de a recepţiona direct şi în mod normal emisiunile de
 Ş T E fft H B E L E C C I U , V I T A l l E I Q H fl j C U ____________________________ 73
TEMA 2
radio şi de televiziune.
Pro
Rolul jucat de mass-media în respectarea drepturilor copilului, tec
ţia
precum şi obligaţiile generale ale statelor în asigurarea accesului dre
copilului la informaţie şi la materiale din diverse surse stipulate în ptu
rilo
art.17 al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului. r
co
Drepturile patrimoniale ale copilului pil
(1) Copilul este proprietar al veniturilor obţinute, al bunurilor ulu
i în
primit în dar, moştenite sau dobândite într-un alt mod, şi al tuturor Re
pu
bunurilor procurate din mijloacele lui. blic
(2) Dreptul de proprietate al copilului este realizat în modul a
Mo
stabilit de Codul civil. ldo
va
(3) Copilul nu are drept de proprietate asupra bunurilor
părinţilor, iar părinţii - asupra bunurilor copiilor, excepţie făcând
dreptul la moştenire şi dreptul la întreţinere. Părinţii şi copiii care
locuiesc împreună posedă şi folosesc bunurile fiecăruia dintre ei de
comun acord.
(4) în cazul apariţiei bunurilor comune ale părinţilor şi co-
piilor, drepturile de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie a acestora
sunt reglementate de legislaţia civilă.
Dreptul copilului de a comunica cu părinţii şi alte rude
(1) Copilul are dreptul să comunice cu ambii părinţi, cu
buneii, fraţii, surorile şi cu celelalte rude. Desfacerea căsătoriei
părinţilor, nulitatea ei sau traiul separat al acestora nu afectează
drepturile copilului. în cazul în care părinţii au domiciliul separat,
copilul are dreptul să comunice cu fiecare dintre ei.
(2) Copilul aflat în situaţii extreme (reţinere, arest etc.) are
dreptul să ia legătura cu părinţii sau cu alte rude în modul stabilit.
Dacă nu este posibil de a contacta părinţii sau rudele copilului, va fi
anunţată imediat autoritatea tutelară.
Elemente ale drepturilor social-economice şi culturale ale
copilului
Drepturile social-economice şi culturale sunt acele drepturi
P R O T E C Ţ I A B P E O I f l t i fl C O P I I L O R A F L A Ţ I I n 8 1 T U A Ţ H n r

care, prin conţinutul lor, asigură condiţiile speciale şi materiale

1
< * viaţă, educaţia şi posibilitatea protecţiei acestora. Ele sunt
defini te de Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice ,
sociale şi culturale, de Carta socială europeană. Reglementând
drepturile economice, sociale şi culturale, norma internaţională,
conformei- reia statele vor lua măsuri în limitele maxime ale
rezervelor de care dispun, nu exclude obligaţia acestora de a
depune toate eforturile pentru a asigura exercitarea cât mai
plenară a drepturilor copilului chiar şi în condiţiile în care
resursele disponibile sunt în mod evident insuficiente. Lipsa
generală a resurselor financiare nu poate fi folosită ca o justificare
pentru dezinteresul de a crea programe de securitate socială şi
reţele de siguranţă socială menite să protejeze cele mai
vulnerabile grupuri de copii.
I. Dreptul copilului de a nu fi constrâns la muncă care
comportă riscuri
Munca prestată de copii reprezintă cea mai importantă
sursă a exploatării şi abuzului copiilor în lumea contemporană.
Privind copilul ca pe o victimă forţată de circumstanţe să
muncească, comunitatea internaţională a încercat, prin
numeroase eforturi, să elaboreze un set de reglementări în scopul
stabilirii unui sistem de protecţie specială în ceea ce priveşte
sănătatea, educaţia şi dezvoltarea copilului în raport cu
activitatea în câmpul muncii.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului în art.32
„Protecţia copiilor” consacră dreptul copilului de a fi protejat
împotriva exploatării economice şi a oricărei munci care poate fi
riscantă sau care poate împiedica educaţia copilului sau afecta
sănătatea ori dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală sau
socială a copilului. Statelor-părţi li se cere să adopte măsuri
legislative, administrative, sociale şi educaţionale pentru a
asigura aplicarea prevederilor Convenţiei şi, în special, pentru a
stabili: vârsta minimă pentru angajare; orarul şi condiţiile de
 S T E f f t H B E L E C C I U , V I T A L I E I O H A Ş C U _____

art.32 al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului.

De menţionat că nici Convenţia cu privire la Drepturile Co-
pilului, nici Convenţiile OIM nu au intenţia să împiedice copiii să- şi
ajute familiile, îndeplinind activităţi casnice sau alte munci. Scopurile
principale sunt să se asigure că toţi copiii beneficiază măcar de
educaţia primară şi că nu li se cere să îndeplinească activităţi riscante
din punct de vedere fizic şi mintal. Dacă textul Convenţiei cu privire
la drepturile Copilului cere stabilirea vârstei (vârstelor) minime
pentru angajare, neindicând care ar trebui să fie acestea, Convenţia
OI. nr.138 cere statelor-părţi să stabilească:
- o vârstă minimă pentru angajare nu mai mică de vârsta
încheierii şcolarizării şi, în orice caz, nu mai mică de 15 ani,
- vârsta minimă de 18 ani, pentru angajarea la orice tip de
muncă, care, prin natura ei sau prin circumstanţele în care se des-
făşoară, poate pune în pericol sănătatea, siguranţa sau moralitatea
tinerilor”.
2. Dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de
sănătate posibilă fi de a beneficia de servicii medicale şi de recuperare
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului include dreptul la
îngrijirea medicală ca fiind inclus în dreptul „la un nivel de viaţă
corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a
familiei”. Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice,
sociale şi culturale prevede în art.12 că statele recunosc dreptul pe
care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai bună sănătate
fizică şi mintală pe care o poate atinge”.
Carta socială revizuită reglementează în art.ll dreptul la
protecţia sănătăţii.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului oferă o listă
deschisă a măsurilor corespunzătoare pe care trebuie să le ia statele,
în scopul de a pune în practică dreptul copilului de a beneficia de
sănătate şi de serviciile de asistenţă medicală. Aceste măsuri
...mm g i l » ^

md
“ ' Reducerea mortalităţii In rdndul notw*»tH 8r,|,,
Fiecare copil ace dreptul Inerent la viaţi", .tetele H
t, asigura „In HH posibilităţilor «HH
totnSt^tlţlilanou-nS.cuţilor.epreamaprob.W.utou,

de la momentul naşterii până la vârsta de un an, exprimaţii* (QJU

de naşteri viabile.
- Asigurarea pentru toţi copiii a necesarului de asistenţă mei!
cală şi îngrijire a sănătăţii} în special dezvoltarea măsurilor pritn^
de ocrotire a sănătăţii,
Obiectivele principale ale asistenţei medicale şi îngrijirii &
nătăţii sunt „să ridice standardul de sănătate al întregii populaţii
prin promovarea unui cadru optim de dezvoltare biologică, psi-
hologică şi socială a copiilor şi să scadă riscul expunerii la boală şi
moarte. îngrijirea medicală elementară include cel puţin: educa-
rea în sensul cunoaşterii problemelor de sănătate majore şi meto-
delor de a le preveni şi controla; asigurarea alimentelor necesare
pentru nutriţia corespunzătoare, apei potabile necesare şi condiţi-
ilor sanitare elementare; îngrijirea medicală a mamei şi copilului,
inclusiv asigurarea consilierii în planificarea familială; imunizarea
împotriva celor mai importante boli infecţioase.
- Lupta contra maladiilor şi malnutriţiei în cadrul măsurilor
primare de ocrotire a sănătăţii, prin aplicarea tehnologiilor uşor de
procurat şi prin furnizarea de alimente bogat nutritive şi apă pota-
bilă, ţinând seama de pericolele şi de riscurile de poluare a mediului
natural.
Accesul la hrană sănătoasă şi cu valoare nutritivă corespunzătoare
este un drept al oricărui individ. Cu toate acestea, foametea şi
malnutriţia în diversele forme pe care le iau contribuie la circa din
jumătate din cazurile de deces al copiilor. Lipsa de apă otabilă şi
inexistenţa unor condiţii şi instalaţii sanitare corespunzătoare
afectează grav sănătatea copiilor şi adulţilor. Este necesară
 ş Ţ E f A N B E L E C C 1 U , V I T A L I E I D H fl Ş C U _______________________, ______ 77
utilizarea numeroaselor inovaţii tehnice simple şi ieftine şi tehno- TEMA i
Pro
logii care să asigure programele de ajutor şi de asistenţă materială, tecţ
în special în ceea ce priveşte alimentaţia, îmbrăcămintea şi asigu- ia
dre
rarea unui adăpost. ptu
rilo
- Asigurarea ocrotirii sănătăţii mamelor în perioada pre- şi r
cop
postnatală ilul
Cauzele ratelor ridicate ale mortalităţii la nou-născuţi sunt ui
în
legate de sarcinile premature, greutatea scăzută la naştere, naşte- Rep
ubli
rile premature, naşterea în condiţii necorespunzătoare, tetanosul ca
Mol
postnatal. dov
3. Dreptul copilului de a beneficia de securitate socială a

Cadrul în care se desfăşoară relaţiile dintre copii, părinţi şi

stat este definit de art. 18, coroborat cu art.5 al Convenţiei cu privi-
re la Drepturile Copilului: răspunderea pentru creşterea copilului
şi asigurarea dezvoltării sale revine în primul rînd părinţilor sau,
după caz, reprezentanţilor săi legali; în cazul în care părinţii nu îşi
pot îndeplini responsabilitatea de a creşte copilul intervenţia sta-
tului este în mod imperios necesară. In acest context, statul trebu-
ie să ia măsuri adecvate care să vină în ajutorul familiilor nevoiaşe
pentru a le ajuta să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de copii, prin
aceasta limitând şansele de destrămare a familiei, reducând numă-
rul copiilor instituţionalizaţi sau limitând riscul de instituţionali-
zare ca ultimă soluţie posibilă.
4. Dreptul copilului la un standard de viaţă adecvat
„Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunză-
tor asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprin-
zând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum
şi serviciile sociale necesare”, se afirmă în art.25 al Declaraţiei Uni-
versale a Drepturilor Omului.
în capul oricărei liste de priorităţi legate de copii va fi ali-
mentaţia, deoarece fără alimentaţia corectă, copiii nu vor putea
face nici un progres semnificativ în dezvoltarea lor. Securitatea
 P R O T E C Ţ I A B P E C I fl L i l A C D P M L D fl J F L fl J [ SITI ,,T„
f (
alimentaţiei presupune asigurarea unei alimentaţii sigure şi cu conţinut
nutritiv corespunzător, un grad acceptabil de stabilitZ în alimentaţie,
posibilitatea din punct de vedere fizic, social şi eco. nomic ca orice copil să
aibă hrană suficientă.
Dispunând de politici adecvate şi aranjamente instituţiona l le
corespunzătoare^ lumea se află în prezent în situaţia de a putea hrăni toţi
copiii planetei şi de a putea face faţă celor mai severe forme de
malnutriţie; de a reduce la jumătate cazurile de malnu- triţie determinată
de lipsa proteinelor în alimentaţie, de a elimina teoretic cazurile de
deficienţă de vitamina A şi tulburările produse de deficienţa iodului şi de a
reduce în mod semni£cativ anemia provenită din alimentaţia
necorspunzătoare.
Drepturile culturale ale copilului
1. Dreptul copilului la educaţie
Educaţia este un drept fundamental al omului. Ea este atat o j precondiţie
pentru exercitarea drepturilor omului, cat şi un mijloc indispensabil de a realiza
alte drepturi ale acestuia. Documentele internaţionale cer statelor să recunoască
dreptul oricărei persoane j la educaţie. Potrivit Declaraţiei Universale a Drepturilor
Omului, j Pactului Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale; statele au convenit că educaţia trebuie să vizeze înflorirea deplină a
personalităţii umane şi a simţului demnităţii; să pună fiecare persoană în măsură să
joace un rol util intr-o societate liberă, să favorizeze înţelegerea; toleranţa şi
prietenia între toate naţiunile şi toate grupurile rasiale; etnice sau religioase, să
întărească respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi să
încurajeze dezvoltarea activităţilor ONU pentru menţinerea păcii.
Principalul element al dreptului la educaţie este dreptul oricărei
persoane, în special al copiilor; de a primi educaţie. Acestui drept îi
corespunde obligaţia statelor de a asigura educaţie elementară gratuită şi
obligatorie tuturor, educaţie superioară accesibilă tuturor, pe bază de capacitate.
Acestea sunt obligaţii de rezultat. La acestea se adaugă obligaţii de
comportament privind introducerea
1
S T E P A H B E L E C C I U , V l T fl l l E I O H A Ş C U _________ 79
progresivă a educaţiei secundare gratuite sau cu suport financiar, in- TEM
troducerea progresivă a educaţiei superioare gratuite, intensificarea A 2:
Pro
tecţ
educaţiei de bază pentru cei care nu au primit educaţie elementară ia
y completă, elaborarea programelor speciale de educaţie pentru handicapaţi dre
ptu
şi eliminarea ignoranţei şi analfabetismului. rilo
r
Responsabilitatea primară în asigurarea dreptului copilului de a cop
beneficia de educaţie o au părinţii. Statul trebuie să asiste părinţii în ilul
ui
exercitarea acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de şanse. în
Rep
Asistenţa statului nu se limitează la ajutoarele materiale, ci, în primul ubli
ca
rând, se extinde asupradezvoltării intelectuale, fizice, spirituale şi sociale. Mol
Dacă părinţilor le lipsesc cunoştinţele sau resursele necesare, statul trebuie dov
a
să asiste părinţii în necesităţile lor. Intr-o declaraţie oficială, UNICEF
relevă că asigurarea educaţiei elementare şi alfabetizării pentru toţi sunt
cele mai importante contribuţii ce pot fi aduse la dezvoltarea copiilor din
întreaga lume. Dacă toţi copiii de vârstă şcolară primară ar primi o
educaţie elementară de calitate timp de cel puţin patru ani, problema
analfabetismului ar putea fi rezolvată într-o singură generaţie.
Educaţia este cheia pentru o dezvoltare durabilă, pentru pace şi
stabilitate în şi între ţări şi, astfel, este un mijloc indispensabil de
participare eficientă la societăţile şi economiile secolului al XXI-lea.
2. Dreptul copilului la timp liber, recreere şi cultură
Relaţia dintre muncă şi educaţia copilului este destul de
complicată. Copiii din ciclul de învăţământ muncesc cu normă întreagă,
iar dacă se iau în seamă şi temele pentru acasă, deseori sunt nevoiţi să
lucreze şi peste program. Dacă mai trebuie să efectueze, în afară de
activităţile şcolare, muncă adăugătoare, atât plătită, cât şi în gospodăria
sau pe pământul familiei, aceştia nu mai au timp liber luni la rând. Deşi
legislaţiile din majoritatea ţărilor prevăd realizarea unui echilibru între
muncă şi şcoală, este de menţionat că accesul la educaţie nu înseamnă
numai frecventarea şcolii. Aceasta înseamnă că respectivul copil trebuie să
aibă timp pentru reflec-
80 1 P R O T E G ţ l f t S P E C ' I M R f t C O P I I L O R A F L A ţ l | H . , ■;
3ITU Ţ
^ " -L ^ ji>ţ
tare asupra a ceea ce a învăţat, pentru a-şi face temele
pentru a se juca şi pentru a fi copil. ^
; recUîtl
$
Drepturile culturale ale copiilor reprezintă un complex d
drepturi, care pot fi grupate în mai multe categorii: dreptul lacre* 1
tivitate culturală, dreptul de acces la cultură, dreptul la particip^ 1
la viaţa culturală, dreptul de a participa la progresul ştiinţific, drep.'
tul la informaţie şi, într-un sens larg, dreptul la educaţie.
Drepturile culturale ale copiilor includ atât dreptul acestora !
de a avea acces la evenimentele artistice şi culturale în desfăşurare,
cât şi dreptul de a iniţia împreună cu adulţii sau între copii propriile
lor activităţi de acest fel în scopuri culturale şi artistice. Copiii pot
& consumatori, precum şi producători de artă şi cultură, de aceea
ei nu trebuie împiedicaţi să ia parte la evenimentele şi spectacolele
adulţilor fără un motiv bine şi, în plus, copiilor trebuie să li se dea
posibilitatea de a participa la toate formele de activităţi culturale şi
artistice şi să se bucure de spectacolele şi expoziţiile care le sunt spe-
cial destinate. Anumite categorii de copii au nevoie de mai multa
atenţie şi de mai multe resurse pentru a se putea bucura de aceste
drepturi. Cheltuielile pe care le presupun multe dintre activităţile
recreative moderne şi necesitatea de a munci sunt obstacole în exer-
citarea acestor drepturi pentru copiii săraci. în plus, copiii cu defi-

cienţe necesită atenţie specială pentru a obţine accesul sau pentru a se

folosi de posibilităţile de recreere. E posibil ca aceşti copii să
primească educaţie specială, separată de ceilalţi copii, astfel încât ac-
tivităţile generale, de aceea sunt atât de importante pentru ei.
Principii, drepturi şi garanţii speciale acordate copiilor aflaţi
in dificultate
Reglementarea şi protecţia drepturilor copilului aflat în di-
ficultate este una din preocupările constante şi prioritare ale Naţi-
unilor Unite şi urmăreşte acoperirea, pe cât posibil, a unui spectru
larg de situaţii. Din păcate, în toate ţările lumii există copii care
trăiesc în condiţii extraordinar de grele. în mod inevitabil, această
categorie include copii cu probleme extrem de diferite, care cer
 5 T E M H B E L E C C I U . W l T f t U E I O H A Ş C U _________ 81
aboedări şi rezolvări la fel de diferite. TEM
I. Drepturile copiilor lipsiţi de mediul lor familial Obligaţia A 2
Prot
ecţi
fundamentală de a creşte copilul revine părinţilor. Ea reprezintă nucleul a
drepturilor şi îndatoririlor părinteşti şi se descifrează într-un număr de dre
obligaţii conexe, care contribuie la realizarea ocrotirii necesare dezvoltării ptur
ilor
copilului. Există însă situaţii în care copiii nu pot, temporar sau definitiv, copi
trăi împreună cu familiile lor fie din cauze circumstanţiale, cum ar fi decesul lulu
părinţilor, abandonarea sau mutarea lor, fie în situaţii în care statul a hotărât i în
Rep
separarea lor, în intresul copilului. ubli
Plasamentul familial reprezintă o măsură de îngrijire temporara a ca
copiilor orfani sau rămaşi fără ocrotire părintească în cadrul unor familii, M
ol
care le oferă o întreţinere parţială şi educaţie, îmbrăcând cel mai des forma do
caselor de copii de tip familial. va

Adopţia reprezintă o măsură de protecţie şi ocrotire a copi-

lului prin mijloace cu caracter permanent, care vizează integrarea
sa intr-un mediu familial alternativ prin stabilirea relaţiilor de filia-
ţie între copil şi adoptatori.
2. Drepturile copiilor cu deficienţe
Persoane cu deficinţe există în toată lumea şi în toate pătu-
rile sociale ale oricărei societăţi. Condiţiile de viaţă ale acestora
sunt influenţate de mai multe circumstanţe specifice. Ignoranţa,
negjijenţa, superstiţiile şi frica simt factori sociali care de-a lungul
timpului au condus la izolarea persoanelor cu handicap şi întârzie-
rea dezvoltării lor normale.
Regulamentul relevă trei direcţii principale de activitate a
unei societăţi în raport cu persoanele cu deficienţe:
— Prevenirea apariţiei deficienţelor;
— Reabilitarea persoanelor cu handicap;
— Egalizarea şanselor persoanelor cu handicap.
Termenul de „deficienţă/ incapacitate” înglobează diverse
forme de limitări funcţionale, care pot afecta pe oricine din orice
ţară din lume. Incapacitatea persoanelor poate fi cauzată de disfunc-
 PROTECŢIA SPECIALĂ A COPIILOR AFLA]

yiuiuuiiayi u^iv^/Tnvcicvtuaic sau senzoriale, de Cond* I

sau de boli mintale. Asemenea disfuncţionalităţi c. %y 1 pot fi de natura
permanentă sau temporară. Termenul^ înseamnă pierderea sau limitarea
şanselor persoanelor1 de a participa la viaţa comunităţii în egală măsură
cu ceiTlti^^ ai săi. El relevă interacţiunea dintre persoana cu deficient ^
Prin instituirea acestui termen se urmăreşte scopul de a * atenţia
asupra deficienţelor din mediul înconjurător şi a întreprinderii de
către societate a unor acţiuni organizate. ™
3. Drepturile copiilor aflaţi în conflict cu legea Cadrul general de
reglementare a drepturilor persoaJi lor aflate în conflict cu legea îl
reprezintă Declaraţia Universali a Drepturilor Omului. Atât prin
intermediul principiilor statuate, cât şi prin lista drepturilor civile şi
politice reglementate, Declaraţia se află la originea introducerii
legalităţii incriminării a prezumţiei de nevinovăţie şi a aplicării legii
penale mai blânde 1 în legislaţiile penale naţionale ale statelor
membre. Tratamentul 1 socio-juridic al minorilor care au săvârşit
infracţiuni a fost reglementat in cadrul ONU prin Ansamblul de reguli
minime cu privire la Administrarea Justiţiei pentru minori"(Regulile de la
Beijing) din 29.11.1985. Scopul şi obiectivele urmărite de ONU prin
elaborarea şi adoptarea acestor reguli au fost dezvoltarea,
îmbunătăţirea şi reforma sistemului justiţiei juvenile din lumea
întreagă. Regulile recomandă statelor reglementarea vârstei răspunderii
penale, ţinând cont de particularităţile maturizării emoţionale, mintale
şi intelectuale a minorilor. Pentru prima dată intr-un document
internaţi" onal, Regulile prevăd lista drepturilor procesuale ale
infractorilor minori: prezumţia de nevinovăţie; dreptul la
neautodenunţare; dreptul de a i se aduce la cunoştinţă faptele de care
este învinuit; dreptul de a fi asistat de un avocat; dreptul ocrotitorilor
legali de a fi prezenţi la audierea minorilor; dreptul de a-şi susţine
public, în contradictoriu, cauza; dreptul de a face apel la o instanţă
superioară; dreptul la protecţia vieţii private; dreptul de a nu se
publica nici
 ŞTEFflH BEIECC1U, WlTftllE I O H
f l Ş C U _______________________________________
o informaţie care ar face posibilă identificarea infractorului minor;
obligativitatea anchetei sociale în orice hotărâre a autorităţilor
competente referitoare la minorul delincvent.
4. Drepturile copiilor afectaţi de conflictul armat în ultimul
deceniu, aproximativ 2 000 000 de copii au fost omorâţi în conflicte
armate. Un număr de trei ori mai mare au fost grav răniţi sau au
rămas cu handicapuri permanente, mulţi fiind mutilaţi de mine.
Nenumăraţi alţi copii au fost obligaţi să asiste sau chiar să participe
la acte îngrozitoare de violenţă. Aceste statistici sunt şocante, ca şi
concluzia care se desprinde de aici: lumea îşi pierde din ce în ce mai
mult valorile morale.

5. Problemele actuale ale protecţiei drepturilor copilului in

Republica Moldova.
Globalizarea este termenul de referinţă regăsit în comentariile
privitoare la schimbările ce caracterizează lumea de astăzi rezultate
din comerţul internaţional crescut şi din schimburi culturale.
Globalizarea afectează în mod direct toţi oamenii, dar în special pe
cei vulnerabili, cum sunt copiii. Se impune o evaluare chibzuită a
oportunităţilor şi riscurilor pe care le presupune globalizarea,
distanţându-ne de tendinţele actuale de demonizare, sau,
dimpotrivă, de premărire a consecinţelor acestui fenomen.
Globalizarea devine astfel sinonimă cu eroziunea suveranităţii
statelor naţionale şi se înfăţişează ca o detaşare a economiei de piaţă
faţă de normele morale şi legăturile instituţionalizate dintre societăţi.
Pe de altă parte, globalizarea a modificat relaţiile cu care ne-a
obişnuit tradiţia istorică între guverne şi teritoriu.
Ea a estompat şi fragmentat graniţele dintre sferele politicii
interne şi externe ale statului naţional şi ale organizaţiilor de
integrare regională, a grăbit articularea unui sistem de guvernare
multi-ierarhică, a transformat discursul asupra drepturilor omului
într-unul universal.
 TEMA NR, J.
SISTEMUL DE PROTECŢIE ŞI ASISTENT* A
COPILULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA

Subiecte:
1. Cadrul legal de protecţie a copilului in
Republica Moldova.
2. Sistemul de protecţie a copilului.
3. Cooperarea privind asistenţa şi protecţia copilului in
cadrul justiţiei pentru copii.
3.1. Rolul funcţionarului de poliţie.
3.2. Rolul autorităţii tutelare.
3.3. Rolul asistentului social comunitar.
3.4. Rolul specialistului în protecţia drepturilor
copilului.
3.5. Rolul psihologului din cadrul Serviciului
de asistenţă psihopedagogică.
3.6. Rolul psihologului şcolar.

1. Cadrul legal de protecţie a copilului în Republica Moldova.

în ultimii 20 de ani, legislaţia din Republica Moldova tinde să
ofere, în limita posibilităţilor, un cadru juridic naţional mai favorabil
copiilor, care reiese, în fond, din prevederile normelor europene şi cele
internaţionale, în unele cazuri fiind chiar mai favorabil, în altele fiind
subdezvoltat.
Astfel, Codul familiei155 cuprinde următoarele prevederi fa-
155
Codul familiei al Republicii Moldova nr. 1316 din 26.10.2000, publicat la data de
26.04.2001 în Monitorul Oficial nr. 47-48.
 Ş T E F A N B M E G C I U , « i M L I t I D H ft Ş E U _________________________ 159

'^j^T^reptuTpărinţilor minori de a locui împreună cu copilul toşi dea TE

MA
Sis
participa la educaţia lui; dreptul la adopţie reglementat de Convenţie este te
suplinit de Codul familiei cu dreptul de a cere desfacerea adopţiei. Legislaţia mu
l
naţională exemplifică felurile de separare de părinţi atunci când interesele de
copilului o cer: decăderea din drepturi părinteşti şi luarea copilului de la pr
părinţi fără decădere. ote
cţi
Codul civil1S6 acordă copiilor posibilitatea de a dobândi capacitatea e şi
de exerciţiu până la împlinirea vârstei de 18 ani pe calea emancipării; asi
ste
dreptul copiilor cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani şi 14-16 am de a încheia nţă
anumite acte juridice fără participarea reprezentanţilor legali. Codul civil a
co
mai prevede şi un drept esenţial al copilului, şi anume, dreptul la moştenire, pil
acordând posibilitatea de a beneficia de acest drept şi copilului abia ulu
i
conceput. din
Codul de procedură civilă157: pe lângă dreptul acordat de Convenţie Re
pu
minorului de a fi asistat în instanţa de judecată de un reprezentant legal, bli
minorului i se mai acordă posibilitatea de a numi un reprezentant din oficiu ca
Mo
în situaţia în care interesele lui vin în contradicţie cu cele ale ldo
reprezentantului legal. Legislaţia pro- cesual-civilă acordă copilului va
posibilitatea de a se adresa de sine stătător în instanţă pentru apărarea
drepturilor şi intereselor sale legitime.
Codul penal158 şi cel de procedură penală 1S9 conţin diferite
reglementări menite să asigure un tratament favorabil copiilor aflaţi în
conflict cu legea. De exemplu, la stabilirea pedepsei cu în-

156
Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107 din 06.06.2002, publicat la data de
22.06.2002 în Monitorul Oficial nr. 82-86.
157 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225 din 30,05.2003, publicat la
data de 12.06.2003 în Monitorul Oficial nr. 111-115.
158 Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, publicat la
data de 14.04.2009 în Monitorul Oficial nr. 72-74, art. Nr: 195.
159
Cod de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, pu blicat la
data de 05.11.2013 în Monitorul Oficial nr. 248-2S1, art. 699, artJll, 113,114 şi 115.
 1

MOTtCţH SPtCUlft > COPIILOR flflflţj in sj Tyftţ{( lt |jfB ti

chisoarea pentru minori, termenul se stabileşte din maximul pdB depsei,

redus la jumătate; pedeapsa definitivă în cazul concursului J de infracţiuni
pentru minori nu poate depăşi 12 ani şi6 luni, iar In cazul cumulului
1
de sentinţe 15 ani; reţinerea - măsură procesudt de constrângere nu
poate depăşi 24 de ore.
In aceeaşi ordine de idei, Codul contravenţional 110, de
asemenea conţine mai multe reglementări menite să asigure un
tratament favorabil copiilor care au săvârşit contravenţii. De
exemplu, munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi
aplicată minorilor care nu au atins vârsta de 16 ani sau arestul
contravenţional nu poate fi aplicat minorilor. Totodată, în acelaşi
act normativ au fost incriminate mai multe fapte care atentează la
integritatea şi drepturile copilului, după cum urmează:
- Articolul 63. Neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere,
de educare şi de instruire a copilului;
-Articolul 63l. Admiterea aflării persoanelor care nu au
împlinit vârsta de 16 ani în localurile de agrement fără însoţire în
afara orelor stabilite;
- Articolul 64. împiedicarea exercitării dreptului de a co
munica cu copilul şi de a -1 educa;
- Articolul 65. Necomunicarea despre existenţa unui
pericol pentru viaţa ori sănătatea copilului;
- Articolul 651. Discriminarea în domeniul învăţământului;
- Articolul 66 . Încălcarea regulilor înfierii, instituirii
tutelei (curatelei) asupra copiilor rămaşi fără îngrijire părintească
etc.
în contextul lipsei unor prevederi legale, cu excepţia celor
menţionate supra, care să reglementeze statutul copilului sub vârsta
răspunderii penale sau contravenţionale în Republica Moldova şi
care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală sau
contravenţională, a fost elaborată o lege organică privind măsurile
160
Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218 din
24.10.2008, publicat la data de 16.01.2009 în Monitorul Oficial nr. 3-
6.
 Vi
■ T fT .ii mtccitt. vimiE IOHMCL _ 161
^-r^^^^omportament deviant"
TEMA
] jjfplUI** Sist
1 lAceasti iniţiativă legislativi a fost determinată de faptul em5
“ - ul
“ ta utamij »ni în domeniul protecţiei copilului au avut loc pro- VJC
de
semnificative, fiind realizate reforme atât la nivel de cadru normativ, prot
ecţi
cât şi în dezvoltarea serviciilor. în pofida unor evoluţii, e şi
exişti provocări cărora societatea trebuie să le facă faţă, precum cj asis
tenţ
oportunităţi care necesită a fi valorificate pentru îmbunătăţirea ăa
sistemului de protecţie a copilului. O astfel de oportunitate este copi
lulu
i

Î
extinderea cercului subiecţilor beneficiari ai serviciilor sociale din
Rep
destinate copiilor aflaţi în situaţie de risc, pentru a putea fi oferite ubli
copiilor cu comportament deviant, care nu au vârsta răspunderii ca
Mol
juridice, precum şi dezvoltarea ulterioară şi a altor servicii mai spe- dov
cifice acestei categorii de copii. a

Important este că infracţiunea constituie cel mai grav lucru care se

poate întâmpla într-o societate, iar fapta prevăzută de legea penală
săvârşită de un copil sub vârsta răspunderii penale este un grav semnal
de alarmă şi un indicator mai mult decât evident că trebuie depuse
eforturi susţinute pentru a educa şi a resocializa acest copil. Pentru a se
evita ca acest fenomen să ia amploare, iar statisticile să fie în creştere,
intervenţia în educarea copilului în spiritul respectării legii, drepturilor
şi libertăţilor celorlalţi, asistenţa cogmtiv-comportamentală trebuie să
aibă loc din momentul sesizăm unor devieri constante de la regulile
convieţuirii sociale, ce prezintă riscul degenerării în fapte mult mai
periculoase.
Societatea, prin complexitatea structurilor sale, trebuie să
răspundă la nevoile speciale ale copiilor în conflict cu legea sau care
manifestă un comportament antisocial. Aceşti copii au nevoie de o
protecţie specială, fiind supuşi riscului de a dezvolta comportamente
deviante în continuare, de a aduce mari daune societăţii, iar, într-un
târziu, de a fi deţinuţi în penitenciare şi a agrava povara 61

Legea Republicii Moldova nr. 299/2018 din 2018.11.30, publicată la

l61

data de 04 01 2019 In Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr, 1-5.

 PBDTCCţlft SPECIftU ft COPIILOR ftFlftŢI 1H jilyfqn n, .„r

întreţinerii lor de către stat. Aceşti copii au nevoie de sprijin p*J|

li
tru a evolua spre o viaţă responsabilă şi pentru prevenirea compot*
tamentelor deviante şi antisociale. Fiind la o vârstă foarte fragedă,
lucrul cu ei are mari şanse de reuşită. Statul trebuie să dezvolte L
i
servicii pentru aceşti copii şi părinţii lor, să educe şi să-i asiste pe I,
I
părinţii a căror copii demonstrează un comportament deviant şi ei
nu reuşesc să găsească soluţii pentru a le redresa comportamentul.
I
tn Studiile arată ca cea mai eficientă formă de prevenire a
delincvenţei juvenile este prevenţia socială, rezultatele acesteia fi-
ind pe termen lung şi având un impact pozitiv asupra copiilor care
nu au un mediu securizat şi predictibil. Activităţile de prevenire
trebuie să fie orientate spre diminuarea factorilor de risc atât în
familie, cât şi în comunitate, punându-se accentul pe elaborarea
programelor de dezvoltare a deprinderilor de viaţă prosocială la
copii, educaţia parentală, asigurarea bunăstării copilului şi familiei.
Astfel, Legea privind măsurile şi serviciile destinate copiilor cu
comportament deviant vine în întâmpinarea acestei necesităţi a
societăţii, având ca scop stimularea activităţilor de prevenire a
delincvenţei şi a comportamentului antisocial întâlnit la unii
reprezentanţi ai tinerei generaţii 162.
în aceeaşi ordine de idei, fără a avea pretenţia exhaustivităţii,
ne propunem să prezentăm succint prevederile Legii privind
163
drepturile copilului şi ale Legii nr. 140 din 14.06.2013 cu privire la
protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor
separaţi de părinţi164.

162
Notă informativă la proiectul Legii privind măsurile şi serviciile
destinate copiilor cu comportament deviant
http://www.justice.gov.md/public/
files/2018/transparenta_in_procesul_decizional/iunie/25/NF
Proiect
163
LegeaLege_2S0618.pdf
RM nr. 338 din(accesat la data
15.12.1994 de 14.02.2018).
privind drepturile copilului,
publicată la data de 02.03.1995 în Monitorul Oficial nr. 13.
164
Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia specială a
copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi,
publicată la data de 02.08.2013 în Monitorul Oficial nr. 167-172.
 ^ . « . H U f L E B D I U . « I T f t U I 1,0,H A|.OJ 16
-----------------------------------------------------------------------
Ml IIP
Republicii Moldova nr. 338 din 15.12.2004 privind
^Teopilului stabileşte statutul juridic al copilului ca su- ‘^Tndependent,
ti prevede asigurarea sănătăţii fizice fi spirituale fiului, formarea
Sistem
conştiinţei lui civice pe baza valorilor naţio- *»le şi general-umane, ul de
acordarea unei griji deosebite şi protecţii sociale copiilor lipsiţi protec
ţie şi
temporar sau permanent de anturajul familiei sau care se află în alte asiste
condiţii nefavorabile sau extreme. nţă a
copilul
Legea privind drepturile copilului stipulează că toţi copiii sunt ui din
egali în drepturi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, Re
pu
sex, limbă, religie, convingeri, avere sau origine socială şi declară blic
ocrotirea de către stat şi societate a copilului şi familiei şi drept a

preocupare politică, socială şi economică de prim ordin.

Această lege prevede asigurarea sănătăţii fizice şi spirituale a copi-
lului, acordarea unei griji deosebite şi protecţii sociale copiilor lip-
siţi temporar sau permanent de anturajul familiei sau care se află în
alte condiţii nefavorabile sau extreme165.
Statul garantează fiecărui copil dreptul la un nivel de via-
ţă adecvat dezvoltării sale fizice, intelectuale, spirituale şi sociale.
Statul întreprinde acţiuni în vederea acordării de ajutor părinţi-
lor, precum şi altor persoane responsabile de educaţia şi dezvol-
tarea copiilor. Legea Republicii Moldova nr. 140 din 14.06.2013
cu privire la protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi
a copiilor separaţi de părinţi stabileşte procedurile de identifica-
re, evaluare, asistenţă, referire, monitorizare şi evidenţă a copiilor
aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, precum şi
autorităţile şi structurile responsabile de aplicarea procedurilor re-
spective. în acest act normativ se mai regăsesc principiile protecţi-
ei copilului aflat în situaţie de risc şi a copilului separate de părinţi,
cadrul general de activitate al autorităţilor tutelare, mecanismul
de cooperare dintre autorităţi în vederea protecţiei copilului şi

L6s Legea RM nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului, publicată la
data de 02.03.1995 în Monitorul Oficial nr. 13, capitolul 11.
 PROTECŢIA SPECIALĂ A COPIILOR AFLAŢI ÎN SITUAT..
■" i---------------------------- —-------
r
răspunderea acestora pentru neglijarea copiilor afla« riQri66
situaţii de

în vederea aplicării uniforme şi corecte a legii sus-menţionate I

Guvernul Republicii Moldova a aprobat Instrucţiunile privind me
canismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea
referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale
victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului 166 167
care
vizează angajaţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai
structurilor, instituţiilor şi serviciilor din cadrul sau subordonate
acestora, care activează în domeniile asistenţei sociale, educaţiei,
ocrotirii sănătăţii, organelor de drept, care trebuie să coopereze în
vederea prevenirii violenţei, neglijării, exploatării, traficului de
copii, precum şi combaterii acestora prin intermediul serviciilor de
asistenţă socială, educaţionale, de ordine publică şi medicale.

2. Sistemul de protecţie a copilului şi rolul poliţiei în acest sistem.

în timp ce copiii au dreptul de a fi îngrijiţi de părinţi sau de
familie, copiii care nu mai au familie, care au fost separaţi de
familie, sau a căror familie le poate pune serios în pericol sănătatea
şi dezvoltarea au dreptul la îngrijire alternativă. La articolul 20 al
Convenţiei cu privire la drepturile copilului sunt menţionate patru
forme de protecţie alternativă168:

166
Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia
specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor
separaţi de părinţi, publicată la data de 02.08.2013 în
Monitorul
167 Oficial
Hotărârea nr. 167-172.
Guvernului Republicii Moldova nr. 270 din
08.04.2014 cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind
mecanismul intersectorial de cooperare pentru
identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi
monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale
168
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului a
fost adoptată de Aduna rea Generală a Naţiunilor Unite
la 20 noiembrie 1989.
 ŞTEFAN BELECCIU. VIT
AUE IDH ASCII
- plasamentul familial;
Siste
- kafala; mul
de
- adopţia; prote
cţie
- plasarea în instituţii rezidenţiale. $i
asiste
Totodată, statul nu are obligaţia de a asigura toate cele pa- nţă a
copil
tru forme de îngrijire, obligaţia statului constă în asigurarea unei ului
din
forme adecvate de îngrijire pentru toţi copiii care au nevoie de Repu
blica
aceasta. Este acceptat faptul că există trei principii care trebuie să Mold
ova 5
stea la baza deciziilor privind asigurarea unei îngrijiri alternative
pe termen lung pentru copii, odată ce s-a demonstrat necesitatea
unei astfel de îngrijiri:
- soluţiile de tip familial sunt o prioritate a plasamentului
instituţional;
- soluţiile permanente sunt o prioritate a soluţiilor tempo-

rare;
— soluţiile la nivel naţional sunt preferabile soluţiilor care
implică şi o altă ţară.
Plasamentul familial constituie plasarea unui copil care a
fost separat de familie sau care nu poate fi lăsat împreună cu fa-
milia în îngrijirea unei alte familii sau persoane. Spre deosebire de
adopţie, plasamentul este considerat un aranjament temporar la
care se recurge atât timp cât familia copilului încearcă să rezolve
problema care o împiedică să asigure o îngrijire corespunzătoare
copilului, sau cât timp se caută o soluţie de plasare permanentă.
în practică acest tip de plasament poate deveni un aranja-
ment pentru copil pe termen lung.
Adopţia este una dintre formele prioritare de protecţie a
copilului rămas fără ocrotire părintească. Această formă specială de
protecţie, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se
stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile
de rudenie între copilul adoptat şi rudele adoptatorului 169.

169
Legea Republicii Moldova privind regimul juridic al
adopţiei nr. 99 din 28.05.2010, art. 2.
■

mm
wM

166 PROTECŢIA SPECIALB A COPIILOR ftFLflţl ih SITUAŢII n, „5t

în cadrul întâlnirilor petrecute cu autorităţile administraţiei

S U publice locale a fost abordat şi aspectul privind implementarea Le-
P O
gii privind regimul juridic al adopţiei nr. 99 din 26.05.2010 170. Atât
în cadrul discuţiilor nominalizate, cât şi din informaţiile solicitate de la
R T
autorităţile tutelare, s-a constatat că implementarea Legii numite
O E
supra decurge anevoios, cu un şir de impedimente.
e Deşi statul şi societatea civilă conştientizează valoarea ad-
o opţiei ca formă de protecţie a copiilor rămaşi fără îngrijire părin-
n tească şi apreciază efortul familiilor adoptive, psihologii care au
realizat un studiu referitor la necesităţile psihosociale ale familiei
adoptive consideră că părinţilor adoptatori li se acordă puţină
atenţie şi susţinere în oferirea de suport informaţional şi asistenţă
psihosocială după încheierea procedurii de adopţie.
Astfel, considerăm că pentru respectarea dreptului copilului
la abitaţie în familie, statul trebuie să ofere condiţii prielnice pentru
adopţie, eliminând barierele birocratice inutile care descu
rajează solicitanţii de adopţie.
Din perspectiva dreptului copilului la protecţie, adopţia este
o modalitate de a asigura o familie nouă, permanentă copiilor care
au fost separaţi în mod iremediabil de familia biologică, mai ales
prin deces sau abandon. De regulă, adopţia nu este o soluţie
adecvată pentru copiii care au fost separaţi de familie împotriva
voinţei părinţilor, din cauza relelor tratamente sau a neglijării. In
virtutea dreptului copilului la identitate şi a obligaţiei statului şi
societăţii de a proteja şi sprijini familia, în astfel de situaţii vor
trebui întreprinse toate eforturile posibile pentru a rezolva
problemele care pun în pericol copilul, astfel încât acesta să se
poată întoarce în familia în care s-a născut. Adopţia nu poate fi
avută în vedere decât atunci când devine evident faptul că nu
există absolut nici o rezolvare pentru problemele în cauză. Atunci
când există însă
170
Legea Republicii Moldova privind regimul juridic al adopţiei nr. 99
din 28.05.2010.
 | ^ n n n n>> f B BIU . VITALIE
167
IDHAţCU
un copil a fost separat pentru totdeauna de familia TEMA fi:
^rritudin** JUJ are dreptul la un nou mediu familial, dacă este J
I *bbiliartnacest caz adopţia devine cea mai bună alegere 171.
5
Posi ^ ajtâ fdrmă de protecţie este tutela sau curatela care se in-
tituie asupra copiilor rămaşi fără ocrotire părintească în scopul Sistem
ul de
educaţiei şi instruirii acestora, precum şi al apărării drepturilor şi protec
ţie şi
intereselor lor legitime. Tutela se instituie asupra copiilor care nu asisten
au atins vârsta de 14 ani. La atingerea vârstei de 14 ani, tutela se ţă a
copilul
transformă în curatelă, fără adoptarea de către autoritatea tutelară ui din
Republ
a unei hotărâri suplimentare. Curatela se instituie asupra copiilor ica
în vârstă de la 14 la 18 ani. Tutela şi curatela se instituie de către
autorităţile administraţiei publice locale, în termen de cel mult o
lună din momentul primirii cererii respective, în baza avizului scris
al autorităţii tutelare172.
Un context specific pentru Republica Moldova, în care co-
piii rămân fără ocrotire părintească şi ar trebui aplicată tutela sau
curatela drept formă de protecţie asupra copilului, este migraţia
părinţilor la muncă peste hotare.
Unul dintre motivele care generează această stare de lucruri
ţine de lipsa unor acţiuni din partea autorităţilor publice locale.
173
Deşi în Codul familiei este stipulat expres că tutela şi curatela
se instituie de către autorităţile administraţiei publice locale, în
termen de cel mult o lună din momentul primirii cererii respecti-
ve, în baza avizului scris al autorităţii tutelare, totuşi reieşind din
2
prevederile art. 114 alin. ( ) autoritatea tutelară care a fost infor-
mată despre copilul rămas fără ocrotire părintească este obligată,

171
Tatiana Crestenco, Analiza sistemului de protecţie a
copiilor în situaţii de risc si a celor rămaşi fără ocrotire
părintească (studiu), Centrul pentru Drepturile Omului din
Moldova,
172 Chişinău,
c0d 2013,
ul familiei p. 19-22. Moldova cu modificări şl
al Republicii
completări până în iunie 2013, art. 142.
173 codul familiei al Republicii Moldova cu modificări şi
completări până în iu- nie 2013, art. 142 alin. (4),
 P R O T E C Ţ I A S P E C I A L » fl C O P I I L O R A F L A Ţ I l H 8 I T U A T n H |||e

în termen de 3 zile, să efectueze un control ai condiţiilor dt trai alt

copilului şi, dacă se confirmă lipsa îngrijirii din partea părinţilor să
emită o decizie privind luarea copilului la evidenţă, asigurând
apărarea drepturilor şi intereselor lui legitime printr-un plasament
provizoriu, admis de lege, până la determinarea, în modul prevăd
zut de prezentul cod, a formei de protecţie adecvate.
Prin urmare, autorităţile sunt obligate să intervină şi în si-
tuaţiile în care se presupune faptul că părinţii pleacă peste hotare
lăsându-şi copiii în grija rudelor, fără a anunţa autoritatea tutelari
Din aceste considerente, în opinia noastră aceasta nu este o scuză
întemeiată pentru ca autorităţile să îşi motiveze inacţiunile în inte-
resul superior al copilului.
Iresponsabilitatea părinţilor ţine de procedura anevoioasă
de instituire a tutelei. în opinia specialiştilor în domeniul protec ţiei
drepturilor copilului, condiţia obligatorie pentru tutore de a fi supus
examinării medicale pentru a confirma starea de sănătate creează
multe incomodităţi, motiv pentru care şi este o barieră pentru a
asigura protecţia părintească adecvată copiilor.
O altă măsură destul de eficientă o constituie asistenţa pa-
rentală profesionistă constituind un serviciu social specializat, care
oferă copiilor îngrijire familială substitutivă în familia unui asistent
parental profesionist. în sensul celor menţionate, asistentul parental
profesionist este angajatul Serviciului de asistenţă parentală
profesionistă care asigură la domiciliul său îngrijirea şi educarea
copilului pentru o perioadă determinată de timp.
Beneficiari ai serviciului sunt copii care se află temporar sau
permanent în cel puţin una dintre următoarele situaţii:
1) copilul lipsit efectiv de grija părinţilor în
situaţii determinate de absenţa acestora, cu excepţia copilului ai
cărui părinţi sunt plecaţi peste hotare;
2) copilul luat de la părinţi din cauza existenţei
pericolului iminent pentru viaţa sau sănătatea acestuia ori aflat în
situaţie de
 n
***** copilul căruia i s-a stabilit statutul de copil rămas tempo- jar ftră O
•
ocrotire părintească;
4) copilul căruia i s-a stabilit statutul de copil rămas fără ocrotire
părintească;
5) copilul cu dizabilităţi, părinţii sau persoanele în grija că rora se
află copilul care au nevoie de timp pentru recuperare;
6) părintele minor cu copil în risc de separare (în continuare -
părinte minor);
7) minora gravidă, dacă se încadrează în situaţiile menţionate în
subpunctele l)-4) (în continuare - minora gravidă);
8) copilul părintelui minor 174
.
Scopul Serviciului este de a oferi copilului îngrijire într-un mediu
familial substitutiv pentru o perioadă determinată de timp prin realizarea
următoarelor obiective:
1) asigurarea îngrijirii copilului în conformitate cu
necesităţile individuale de asistenţă şi dezvoltare ale acestuia;
2) facilitarea (re)integrării familiale şi sociale a copilului,
ţinând cont de necesităţile individuale de asistenţă şi dezvoltare ale
acestuia.
Serviciul mai este important prin faptul că în caz de necesitate
poate asigura plasamentul copilului de urgenţă, de scurtă durată, de lungă
durată sau de răgaz.
Plasamentul de urgenţă constituie plasamentul în familia
asistentului parental profesionist a copilului a cărui viaţă sau sănă tate se
află în pericol iminent, indiferent de mediul în care acesta se află, pentru o
perioadă de până la 72 de ore. Termenul de 72 de ore poate fi extins, însă
nu trebuie să depăşească 45 de zile.

174 Hotărârea Guvernului Republicii moldova nr. 760 din 17.09.2014 pentru
aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea Ser-
viciului de asistenţă parentală profesionistă şi a standardelor minime de calitate,
în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 282-289 din 26.09.2014, pct. 6
 jr
\jr J
iernam
giiSp^J^j#

170 PROTECŢlft SPECIfllR A COPIILOR ftFLAII Ih

S I T U A Ţ I I ■ ■ ,|)f

Plasamentul de scurtă durată poate asigura plasamentul

ga planificat al copilului în familia asistentului parental profesionist
pentru o perioadă determinată de timp, dar nu mai mult de 12
no
luni, în perspectiva (re) integrării copilului în familia biologică
3#
sau
i* extinsă ori în perspectiva adopţiei acestuia.
® Plasamentul de lungă durată este plasamentul planificat în
familia asistentului parental profesionist pentru o perioadă care
* poate dura de la 1 an până la atingerea de către copil a vârstei de
18 ani, iar în cazul în care acesta îşi continuă studiile în liceu, până
la finalizarea studiilor liceale, dacă nu este posibilă (re)integrarea
copilului în familia biologică sau extinsă şi dacă asistenţa parentală
profesionistă reprezintă cea mai adecvată formă de protecţie pe
termen lung, ţinînd cont de necesităţile de asistenţă şi dezvoltare
ale copilului, precum şi de perspectiva integrării sociale ulterioare
a acestuia.
Plasamentul de răgaz este destinat pentru plasamentul co-
pilului în familia asistentului parental profesionist pentru o peri-
oadă care nu va depăşi cumulativ 45 de zile calendaristice pe an,
pentru a oferi părinţilor sau persoanelor în îngrijirea cărora se află
acesta posibilitatea de a se recupera175.
Una din formele principale de protecţie şi asistenţă este
intervenţia eficientă şi operativă a poliţiştilor, fiind unii dintre
primii specialişi care intră în contact cu copiii vulnerabili. Astfel,
poliţia are datoria de a crea un mediu sigur şi protector pentru toţi,
prin apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoa-
nei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea in-
fracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice. Poliţia joacă un
rol important în vederea sporirii responsabilităţii părinţilor cu pri-
175
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 760 din 17.09.2014
pentru
aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la organizarea şi
funcţionarea Ser-
viciului de asistenţă parentală profesionistă şi a standardelor minime de
calitate.
In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 282-289 din 26.09.2014,
pct 5,
alin. 4), 5), 6) şi 7).
 «TFFflH BELECC11), V I T f l L IE I D H A Ş C 1 1 ________ V
e Ia exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti. Tti
* jn acest sens, poliţia poate iniţia campanii de informare pu- Sis
te
blică în mass-media, şcoli sau alte locuri publice pentru a creşte m
gradul de conştientizare şi sensibilizare a publicului cu privire la ul
drepturile copilului, la situaţiile de încălcare a drepturilor omului de
pr
şi impactul împotriva acestora asupra copiilor, pentru a aborda ote
tema delicată a acceptării culturale a violenţei împotriva copiilor şi cţi
pentru a promova o politică de „toleranţă zero* faţă de orice formă e şi
asi
de violenţă împotriva copiilor. ste
La fel, organele de drept ajută la identificarea copiilor vic- nţă
a
time sau martori ai violenţei în familie şi poate interveni pentru co
aplanarea stărilor conflictuale, rezolvarea unor cazuri sociale, sta- pil
ul
bilirea situaţiilor de fapt sesizate şi rezolvarea acestora - ceea ce
ui
poate presupune şi îndrumarea familiei către servicii specializate. di
Profesioniştii şi instituţiile care lucrează în mod frecvent cu copiii n
Re
pot primi informaţii din partea poliţiei privind abuzurile asupra pu
copiilor şi trebuie să cunoască persoana de contact sau unitatea bli
ca
din cadrul poliţiei care poate fi sesizată cu privire la existenţa unor M
cazuri de abuz. old
Prin campanii de informare şi alte acţiuni, poliţia contribuie la
prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, inclusiv în rândul
copiilor.
Poliţia este parte a unui mecanism multidisciplinar eficient
pentru monitorizarea tratamentului aplicat copiilor în cazurile de abuz
sau de rele tratamente aplicat asupra acestora. în cadrul acestui
mecanism, poliţiştii au următoarele competenţe:
- participă la programe de formare profesională destinate
poliţiştilor care în cadrul atribuţiilor de serviciu relaţionează cu copiii,
pentru a beneficia de instrumentele necesare desfăşurării activităţii în
condiţii optime;
- sprijină şi consiliază şcolile şi unităţile sanitare pentru a
identifica cazurile de violenţă împotriva copiilor şi oferă asistenţa
172 P R O T E C Ţ I A S P E C I A L » fl C O P I I L O R ft F L fl T | ] H fl i t y i m , n , |J|ţ

necesară victimelor;
SU - efectuează vizite neanunţate în cadrul unităţilor de
P O Învia. 1
R T
D E mânt şi consultă individual copiii sau personalul, cu permisiune»
C U persoanelor autorizate;
R S
- ascultă opiniile copiilor despre experienţele şi
trăirile lor;
- asigură ca sesizările privind faptele de violenţă
primit din partea diferitor reprezentanţi ai autorităţilor
publice (profesori, primari, asistenţi sociali, medici etc.), din
partea copiilor, a părinţilor lor sau a reprezentanţilor lor
legali, din partea ONG-urilor sau a altor forme de
organizare ale societăţii civile, să fie înregistrate
corespunzător şi soluţionate conform legii;
- participă în calitate de parte a unei reţele sau
- protejează persoanele care sesizează diferie cazuri de
abuz sau rele tratamente asupra copiilor, în condiţiile legii;
- evaluează şi apreciază riscurile în diferite medii care
afecta copiii;
pot
- în situaţia în care copiii săvârşesc fapte ilegale,
asigură
aplicarea procedurilor de investigare şi soluţionare a cazurilor
in
conformitate cu exigenţele naţionale şi internaţionale cu
referire
la drepturile copilului;
- aplică diferite măsuri de prevenţie a delincvenţei
juvenile;

3. Cooperarea privind asistenţa şi protecţia copilului în cadrul

justiţiei pentru copii.
Sistemul de asistenţă şi protecţie a copilului în cadrul
justiţiei pentru copii se structurează în funcţie de faza proces^
penal sau a celui contravenţional, în funcţie de statutul con