Comportamentul asertiv- calea de mijloc între două extreme-

agresivitatea și supunerea

Psihiterapia asertivă
Asertivitatea reprezintă o atitudine și o modalitate de acțiune în acele situații în
care trebuie să ne exprimăm sentimentele, să ne revendicăm drepturile și să spunem
nu atunci când nu suntem dispuși să facem un anumit lucru.

La baza comportamentului asertiv trebuie să stea convingerea persoanei că are

dreptul să ceară ceia ce dorește, respectându-și propriile drepturi, așa cum ea însăși
face în cazul celor din jur.

Comportamentul asertiv reprezintă calea de mijloc între douaă extreme-

agresivitatea și supunerea.

Conduita non-asertivă sau submisivă presupune desconsiderarea propriilor

drepturi și supunerea exagerată față de dorințele și nevoile celorlalți.

În consecință, subiectul nu-și exprimă sentimentele și dorințele- de care ceilalți

nu au cumsă ia cunoștință altfel- și se culpabilizează atunci când încearcă să cearîă
ceva. În cazul în care el le transmite celorlalți un mesaj care reflectă nesiguranța sa în
legătură cu dreptul de a cere ceva, aceștia din urmă vor avea tendința să-i
desconsidere solicitarea.

Persoanele înclinate spre tulburări anxioase și fobii se comportă non-asertiv

pentru că ei si-au format o imagine de sine de persoane amabile în orice situație, gata
să le facă tuturor pe plac. Totodată, acest gen de persoane se tem să-și exprime în mod
deschis solicitările pentru a nu deteriora relația cu partenerul de care se simt excesiv
de dependenți.

În schimb, conduita agresivă presupune comunicarea pe un ton autoritar și ostil

a propriilor dorințe și nevoi. Persoanele agresive sunt insensibile față de sentimentele
și drepturile celorlalți și încearcă să obțină ceea ce doresc prin utilizarea constrângerii
și intimidării. Recurgând la forță, acești subiecți reușesc să creeze pretutindeni
conflicte și aminozități, determinându-i pe ceilalți să adopte un comportament
defensiv sau să treacă la luotă deschisă.

Există și indivizi care nu-și manifestă în mod deschis agresivitatea, ei

comportându-se îtr-o manieră pasiv-agresivă și opunând o rezistență indirectă la
solicitările celorlalți. De pildă, o persoană care nutrește sentimente de ostilitate față de
șef întârzie frecvent la serviciusau uită să-și îndeplinească anumite sarcini.

Acest gen de comportament este ineficient, pentru că generează ostilitate și

resentimente în rândul celorlalți și datorită acestei atitudini din partea celor din jur,
persoanele respective obțin rareori ceea ce vor.

O altă variantă a comportamentelor non-asertive este reprezentată de stilul

manipulativ. Persoanele caracterizate prin acest mod de comportament obțin ceea ce
vor deoarece îi determină pe ceilalți să simtă vinovăție sau compasiune față de ei,
pozând în victime sau în martiri. Metoda manipulativă funcționează numai în situațiile
în care persoana vizată nu realizează ceea ce se petrece.

Spre deosebire de metodele de comportament descrise anterior,

comportamentul asertiv implică solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini
într-o manieră simplă, directă, deschisă, care nu urmărește să nege, să stace sau să-i
manipuleze pe ceilalți.

Această atitudine presupune respect și considerație față de propria persoană și

față de cei din jur.

Bourne ( 1995, p.277) ne prezintă o listă a drepturilor unui adult, pe care mulți
se pare că le-am uitat din cauza educației sau a experiențelor de viață trăite ulterior.

Lista drepturilor personale

1.Am dreptul să solicit ceea ce doresc.

2.Am dreptul să refuz solicitările cărora nu le pot face față.

3.Am dreptul să-mi exprim sentimentele, pozitive și negative.

4.Am dreptul să-mi schimb opiniile.

5.Am dreptul să comit greșeli și să nu fiu totdeuna perfect.

6.Am dreptul să mă conformez propriilor mele sisteme de valori.

7.Am dreptul să spun nu la tot ceea xce mi se pare că nu sunt pregătit să fac,
este periculos sau îmi încalcă sistemele de norme și valori.

8.Am dreptul să-mi stabilesc propriile sisteme de priorități.

 9.Am dreptul să nu mă simt responsabilpentru comportamentele, acțiunile,
sentimentele și problemele celorlalți.

10.Am dreptul sdă solicit onestitate din partea celorlalți.

11.Am dreptul să mă supăr pe o persoană la care țin.

12.Am dreptul să fiu eu însumi.

13.Am dreptul să mă simt speriat și să spun acest lucru celorlalți.

14.Am dreptul să spun nu știu.

15.Am dreptul să nu prezint scuze și să nu-mi motivez comportamentul.

16.Am dreptul să iau decizii bazate pe propriile mele sentimente.

17.Am dreptul să-mi stisfac propriile trebuințeîn timpul și în locurile pe care le

consider potrivite.

18.Am dreptul să mă distrez și să fiu frivol.

19.Am dreptul să fiu mai sănătos decât cei din jur.

20.Am dreptul să mă aflu într-o ambianță în care nu se abuzează de persoana

mea.

21.Am dreptul să-mi fac prieteni și să mă simt bine în preajma celorlalți.

22.Am dreptul să mă schimb și să evoluez.

23.Am dreptul la respect din partea celorlalți față de propriile nevoi și dorințe.

24.Am dreptul să fiu tratat ca o persoană demnă și plimnă de respect.

25.Am dreptul să fiu fericit.

Lista trebuie citită de mai multe ori.