Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie ”Raisa Pacalo”

Catedra Discipline farmaceutice

Disciplina Farmaco și Fitoterapia

Tema

Afecțiunile aparatului cardiovascular.

Miocardită

Profesoară Ana Diaconu, grad didactic I,

membru al Asociației Farmaciștilor,

categoria superioară în farmacie

Chisinau
Planul :
1. Miocardită
o Definiție
o Tabloul clinic
o Tratament
o Farmacoterapia
o Fitoterapia
 I. Miocardita
Miocardita este o boală cardiovasculară care se manifestă printr-o inflamare a muşchiului
inimii şi care are o gamă foarte variată de manifestări (de la lipsa simptomelor la ameninţarea
vieţii), având cel mai frecvent  o cauză  infecţioasă (virală, bacteriană sau fungică).
Miocardita afectează în special persoanele tinere (vârsta medie a pacienţilor este de 42 de ani),
pacienţii cu sistem imunitar scăzut şi femeile însărcinate.

Tabloul clinic
Deşi poate fi deseori asimptomatică acuzele cu care pacienţii ajung la doctor sunt:
 Palpitaţiile
 Durerea retrosternală (asemănătoare durerii din infarct sau angină)
 Oboseală
 Febră, cefalee, diareea, erupţiile cutanate, frisoanele
 Durerile articulare
 Edeme la nivelul gambelor
 Dispneea
 Mai puţin frecvente sunt sincopele, lipotimiile sau micţiunile reduse cantitativ

Clasificare

 Miocardita fulminanta - apare dupa o infectie virala clinic manifesta, afecteaza functia
ventriculara, iar in muschiul cardiac exista numeroase focare de inflamatie, necroza si
degenerarea a fibrelor. Evolutia este fie spre vindecare spontana fie spre moarte.
 Miocardita acuta - nu are semne si simptome la fel de evidente ca miocardita fulminanta,
insa afectarea ventriculara este foarte importanta. Evolueaza frecvent spre cardiomiopatii
dilatative.
 Miocardita activa cronica - boala are evolutie indelungata, insa exista reactivari
frecvente.
 Miocardita cronica persistenta- nu prezinta disfunctie ventriculara, in ciuda faptului ca
exista semne si simptome clinice de afectare miocardica (dureri retrosternale, palpitatii)
si exista focare de necroza miocitara.

Cauze

Miocardita este o afectiune de natura infectioasa si poate recunoaste drept agenti cauzali:
 Infectii virale: coxsachie, cytomegalovirus, virus hepatitic C, parvovirusuri, herpes
virusuri;
 Infectii bacteriene: chlamydia, mycoplasma, streptococ, treponema;
 Infectii fungice: aspergilllus, candida, histoplasma;
Majoritatea cazurilor (peste 50%) sunt clasificate ca fiind idiopatice, desi se suspecteaza cel mai
adesea etiologia virala. Chiar si cu tehnici sofisticate de diagnostic, multe cazuri de miocardita
inca mai au o etiologie necunoscuta.

Alte cauze:
Boli inflamatorii sistemice: boala Kawasaki, boala Crohn, lupus eritematos sistemic, colita
ulcerativa, granulomatoza Wegener, tireotoxicoza, sclerodermie, poliartrita reumatoida;

Anumite medicamente: antibiotice (penicilina, cloramfenicol, sulfonamide), antihipertensive

(metildopa, spironolactona), anticonvulsivante (fenitoina, carbamazepina), amfetamina, cocaina;

Reactii alergice la anumite substante: catecolamine, metale grele;

Expunere la substante chimice: hidrocarburi, monoxid de carbon, arsenic, plumb, mercur, cobalt;
Expunere la agenti fizici: radiatii, insolatie, hipotermie.

Tratament

 Schimbarea stilului de viaţă: se recomandă odihna şi evitarea pe cât posibil a stresului

cotidian.
 Acordarea unei atenţii sporite dietei alimentare: dieta pacienților cu miocardită este
asemănătoare cu cea a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă. Se recomandă reducerea
consumului de sare (sunt permise 2-3 g sare/zi), zahăr şi grăsimi, alegerea unor mese
cantitativ reduse, precum și evitarea alcoolului şi a fumatului.
 Respectarea terapiei medicamentoase: tratamentul miocarditei include terapie pentru
simptomele insuficienţei cardiace acute. Se foloseşte nitroglicerină şi inhibitori ai
enzimei de conversie. Clasele de medicamente utilizate pentru tratarea bolii şi pe care
doar medicul le poate prescrie sunt: tahicardiace, care reprezintă medicaţia de bază,
diuretice, tratament coronarodilatator, tratament anticoagulant, în insuficienţele cardiace
greu de redus şi cu risc de tromboză, ca tratament de întreţinere, vasodilatatoare

Terapia naturistă
 Infuzie de frunze de mesteacăn, urzică, pătlagină, fag;
 Pastă sau suc de dovleac fiert sau de roşii;
 Ceai diuretic de ceapă amestecat cu miere