Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
SISTEME INFORMATICE DE
GESTIUNE
Conf. dr. ec. Cristian Georgescu
Cuprins
Y=FX
Z = F ( X + ∆x)
În acest tip de sistem sistemul conducător emite o decizie D fară a cunoaşte reacţia
sistemului condus la această decizie.
• Sistem închis controlat.
Sistemul controlat apare atunci când între forma primară a deciziei D preconizată
de sistemul conducător şi forma realizată de sistemul condus nu este o concordanţă
perfectă.
În acest caz conducătorul luând în considerare diferenţele între ce s-a preconizat şi
ce s-a realizat intervine cu noi decizii pentru a determina sistemului condus să se
conformeze deciziei iniţiale D.
H(X) = H(p1,p2,...,pn)
I = log2 n = -log2 p
p1 = p2 =....= pn = p= 1/n
Transferul informaţiilor, deciziilor, datelor şi cerinţelor între diferite procese şi/sau între
diferite sisteme sau subsisteme creează o problematică complementară cantităţii de
informaţie: problema COMUNICARII.
In figura 2.1:
E - este emiţătorul de informaţie
R - este receptorul de informaţie
C - este canalul de comunicaţie
Comunicarea ideilor nu are loc decât în măsură în care cele două repertorii au o
parte comună. Pe măsură ce acest proces continuă în procesele dotate cu memorie şi cu
estimare statistică, cum este cazul inteligenţei umane, percepţia semnelor mereu identice
In figura 2.3:
E - este emiţătorul de informaţie
R - este receptorul de informaţie
C - este canalul de comunicaţie
P - este perturbaţia
Modelul matematic al unui sistem de transmitere a informaţiei este format din două
mulţimi finite X, Y şi o probabilitate condiţionată p(y|x), definită pe Y pentru orice x Є X.
X este mulţimea simbolurilor care se emit iar Y mulţimea simbolurilor ce se recepţionează.
Probabilitatea p(y|x) se numeşte probabilitatea de recepţie condiţionată de ceea ce
se emite şi caracterizeză perturbaţia existentă pe canalul sistemnului respectiv. A
cunoaşte canalul de comunicaţie înseamnă a cunoaşte probabilităţile p(y|x) pentru toate
simbolurile x Є X şi y Є Y.
Mărimea H(X|Y) reprezintă cantitatea medie de informaţie necesară pentru a se
recepţiona mulţimea Y şi depinde de probabilitatea condiţionată p(x|y), care la rândul ei,
este determinată de probabilitatea p(y|x) ce caracterizează perturbaţia pe canal.
Nedeterminarea H(X|Y) apare datorită perturbaţiei; ea este preţul pe care trebuie
să-l plătim perturbaţiei pentru ca să putem recepţiona semnalele y Є Y.
Dacă H(X|Y) reprezintă cantitatea medie de informaţie care se pierde pe canal şi
dacă de la sursa se transmite o cantitate de informatie H(X), la recepţie va ajunge numai
cantitatea de informatie
Q=H(X) - H(X|Y)
si ea pune în evidenţă cantitatea de informaţie care poate să circule în mod util prin
canalul dat.
Diferenţa H(X) - H(X|Y) raportată la uinitatea de timp se mai numeşte viteză de
transmitere a informaţiei. Capacitatea canalului este deci viteza maximă de transmitere a
informaţie pe canalul respectiv.
Pe mulţimea {C} putem defini mulţimea {F} a fluxurilor. Fluxul este acea cantitate
de informaţie care circulă pe un canal. El poate fi:
• informaţional
• decizional
DRUM INFORMAŢIONAL este succesiunea de arce adiacente ce permit trecerea fluxului
informaţional de la un nod la altul.
LUNGIMEA UNUI DRUM INFORMAŢIONAL este dată de numărul de arce din care este
format. Drumul poat fi:
• deschis (numai informaţional)
• închis (informaţional - decizional)
Tipuri de fluxuri informaţionale. Fie un flux F(A,B) unde A şi B sunt noduri iar fluxul F
circulă pe canalul AB:
3.1. Definire
Din definiţia sistemului informaţional reiese că obiectivul global urmărit este tratarea
şi valorificarea informaţiei la toate nivelele sistemului în care se crează şi se dezvoltă.
Metodele, mijloacele şi tehnicile utilizate în realizarea obiectivului caracterizează
modul de prelucrare a datelor. Putem avea o prelucrare manuală, automată sau
interactivă.
Deşi la început calculatorele electronice erau folosite în exclusivitate pentru calcule
tehnico-ştiintifice, începând cu cel de-al şaptelea deceniu al secolului nostru, acestea sunt
utilizate pe o scară tot mai largă pentru prelucrarea automată a datelor referitoare la
procesele şi fenomenele economice, la rezolvarea pe cale automată a unor probleme
generate în procesul decizional.
Prelucrarea automată a datelor a apărut odată cu utilizarea calculatoarelor
electronice în realizarea proceselor informaţionale.
Pentru definirea sistemului informatic prezentăm un set de trei definiţii unanim
acceptate, dar care pun accentul pe una sau alta dintre trăsături, completându-se reciproc.
Este cel mai vechi şi cel mai cunoscut model. A fost dezvoltat în perioada anilor '60,
caracteristica principală constând în parcurgerea unor etape numite "faze". (Figura 3.1.)
Acest model (al prototipizării rapide) a fost creat pentru a acoperi deficienţele
modelului Waterfall cu care se aseamănă din mai multe puncte de vedere. Diferenţa
principală constă în introducerea conceptului de dezvoltare incrementală.
Pentru evidenţierea faptului că anumite faze ale ciclului de viaţă sunt condiţionate
de faze anterioare s-a propus reprezentarea ciclului de viaţă al unui sistem informatic ca
un ciclu de concepţie în “V” (Figura 3.4.). Se observă că etapele din braţul descendent
sunt validate de cele situate pe braţul ascendent. Asfel concepţia arhitecturii aplicaţiei va
4. Modelul Operaţional.
În cadrul acestei ultime activităţi, cea mai importantă din prima etapă intră:
• definirea obiectivelor şi performanţelor noului sistem;
• stabilirea domeniului şi funcţiunilor noului sistem informatic;
• definirea cerinţelor şi restricţiilor informaţionale pe probleme şi funcţiuni;
• estimarea resurselor disponibile pentru proiectarea, implementarea şi exploatarea
noului sistem.
1. Tehnica documentării.
2.Metoda analizei-diagnostic.
Dacă soluţiile rezultate nu sunt edificatoare asupra obiectivelor urmărite atunci analiza
diagnostic se reia. Concluziile analizei-diagnostic, corelate cu rezultatele documentării,
constituie baza cunoaşterii sistemului şi a posibilităţilor de perfecţionare.
5.Metoda anchetelor.
1. tehnica chestionarului
2. tehnica interviului
3. tehnica observării directe
2. Tehnica interviului
• alegerea momentelor propice pentru luarea interviului (de obicei, partea medie a
perioadei de activitate).
Dacă obiectivele propuse prin observarea directă sunt clar precizate, atunci aplicarea
acestei tehnici duce la concluzii reale care nu pot fi obţinute prin alte metode.
Tehnica observării directe foloseşte instrumente specifice de lucru:
• sondaje
• cronometrări
• analiza posturilor ( locurilor de muncă)
Prin aplicarea acestora se relevă stări de fapt şi posibilităţi pentru ameliorarea
funcţionarii sistemului.
6.Metoda scenariilor.
3.4. Proiectarea
4. Metoda compartimentală.
Între codurile interne ale organizaţiei şi codurile folosite în restul mediului economic,
urmează a se stabili modalităţi de conversie care să asigure obţinerea intrărilor şi ieşirilor
informaţionale necesare.
Într-o abordare metodologica, codificarea constă în următoarele activităţi:
A. Stabilirea caracteristicilor generale ale codurilor.
• Determinarea vocabularului de intrare şi a caracteristicilor acestuia.
• Analiza structurii informaţiilor din vocabularul de intrare pentru fixarea structurii
generale a codului pe grupe de elemente ale sistemului informaţional. Necesităţile
de prelucrare impun utilizarea de coduri prin care să se indice locul de stocare sau
• Sistemul în ordine numerică (naturală) este utilizat pentru elemente temporare ale
sistemului, fără periodicitate. Orice element nou apărut afectează întregul sistem de
coduri.
• Sistemul în serie este o dezvoltare a sistemului în ordine naturală prin rezervarea
de numere pentru eventuale apariţii de noi elemente în vocabularul de intrare.
• Sistemul pe grupe constă în atribuirea unui anumit număr de coduri fiecărei clase
de elemente de reprezentat. În general codul ijk (i = 1, m; j = 1, n=; k = 1, p) indică
grupa i subgrupa j şi sortimentul k al elementului reprezentat.
• Sistemul zecimal presupune divizarea vocabularului de intrare în zece grupe iar
fiecare grupă în zece subgrupe s.a.m.d. În practica economică acest sistem este
adoptat pentru codificarea conturilor de evidenţă.
• Sistemul în şah se bazează pe construirea de tabele în care fiecare dimensiune
specifică o caracteristică a elementelor de reprezentat, iar elementele tabelului sunt
numere în ordine naturală. Aplicarea sistemului este recomandabilă pentru clase de
elemente care rămân neschimbate, ca spre exemplu, pentru codificarea pieselor şi
subansamblelor unui utilaj.
• Sistemul repetitiv constă în realizarea codului din caracteristicile elementelor de
codificat. Sfera sistemului este limitată la un vocabular de intrare mai puţin complex;
• Sisteme combinate cum ar fi: sistemul în ordine naturală pentru clase ale
vocabularului de intrare, sistemul în serie pentru grupe şi sistemul repetitiv pentru
elemente.
• Sisteme binare prin care se asociaza cifre binare elementelor vocabularului de
intrare. Construirea codurilor se bazează pe algebra booleeana şi pe conceptele
teoriei mulţimilor. Sistemele binare au o largă aplicare în codicarea datelor de
intrare în prelucrarea electronică. Spre exemplu, sistemul EBCDIC de reprezentare
a datelor pe 8 biti şi sistemul ASCII de reprezentare a datelor pe 7 biti sunt cele
mai folosite.
• Dată fiind importanţa codurilor în efectuarea prelucrării datelor, o atenţie deosebită
trebuie acordată corectitudini fiecărui cod utilizat. În acest scop la cod se adaugă o
cifră de control care să permită verificarea corectitudinii accstuia în orice moment al
tratării informaţiei reprezentate. Cifra de control se stabileşte după algoritmi diferiţi.
• cheltuieli de exploatare ( Ce ):
o cheltuieli cu salariile personalului de informatică;
o cheltuieli pentru perfecţionarea pregătirii personalului;
o cheltuieli cu materialele consumabile şi cu amortizarea tehnicii de calcul;
o cheltuieli cu întreţinerea curentă şi reparaţii;
Din categoria cheltuielilor iniţiale cea mai mare pondere o reprezintă cheltuielile cu
proiectarea sau cu procurarea aplicaţiilor tipizate grupate în cheltuieli cu software-ul şi
cheltuieli cu achiziţia echipamentelor care constituie cheltuielile cu hardware-ul. Analiza
evoluţiei raportului acestor cheltuieli pe o perioadă lungă de timp este consemnată în
figura 3.5.
Din punctul de vedere al eşalonării pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului
cheltuielile cu hardware-ul sunt grupate preponderent la începutul perioadei de realizare a
sistemului informatic, iar cheltuielile cu software-ul au o repartizare diferită pe durata
ciclului de viată. Tema de realizare consumă aproximativ 5% din totalul cheltuielilor cu
proiectarea, proiectarea logică şi proiectarea tehnică mai consumă încă 35% din resurse,
pentru elaborarea programelor şi testarea lor se mai cheltuiesc 40% din fonduri iar pentru
implementare 20%. Aceste procente sunt relative la costurile de proiectare, care la rândul
lor reprezintă doar 20% din totalul costului sistemului pe parcursul întregului ciclu de viaţă.
Cheltuielile pentru exploatare şi întreţinere sunt în mare măsură dependente de
stabilitatea mediului economic în care este implementat dar se estimează că aceste
cheltuieli se ridică la aproximativ 80% din costul total al sistemului.
3.Estimarea eficienţei globale. Eficienţa globală a sistemului informatic este exprimată prin
indicatorii:
Dr = 1 / Ke
unde:
• Ec este suma economiilor rezultate din funcţionarea sistemului informatic;
• Ci sunt cheltuielile iniţiale;
• Ce sunt cheltuielile de exploatare;
• Ps este profitul suplimentar.
Etapa de exploatare începe când informaţiile din sistem sunt furnizate în mod
curent beneficiarului. În paralel cu exploatarea sistemului se desfăşoară întreţinerea
sistemului. Exploatarea este legată de problemele curente zilnice ale menţinerii sistemului
în stare de funcţionare, în timp ce întreţinerea constă în activităţi de evaluare periodică
legate de modificările ce trebuiesc făcute pentru a menţine sistemul viabil.
4.1. Prezentare
Aceste noţiuni sumar prezentate se adresează atât utilizatorilor (cei care solicită serviciile)
cât şi informaticienilor (furnizorii de prestaţii). Eficacitatea şi validitatea unei analize constă
în calitatea comunicaţiei dintre beneficiar şi proiectant iar calitatea comunicaţiei este
obţinută, în parte, graţie utilizării corecte a unei metode de analiză.
Pentru realizarea unui model conceptual al datelor este necesară folosirea unei
reprezentări sub forma de text a realităţii aşa cum a fost ea înteleasă de analist. Ea se
rezumă la descrierea literară ca urmare a analizei, putându-se deduce din aceasta
entităţile, asociaţiile etc. care vor constitui mai departe modelul conceptual al datelor.
d) realizarea unei asociaţii - este o asociaţie individualizată adică o pereche, triplet, etc.
constituit dintr-o singură apariţie a fiecărei entităţi participante la relaţie. Spre exemplu în
afirmaţia "salariatul Popescu lucrază în departamentul Personal" cuplul Popescu/Personal
este o realizare a asociaţiei LUCREAZA.
e) asociaţie reflexivă - este o relaţie care există între realizarea unei entităţi şi o altă
realizare a aceleiaşi entităţi. Spre exemplu asociaţia INCADRAT este o asociaţie reflexivă
care traduce faptul că un anumit SALARIAT are posibilitatea de a încadra (angaja) alţi
salariaţi.
• cardinalitatea minimală - este numărul minim de participări ale realizări unei entităţi
la realizările unei asociaţii;
• cardinalitatea maximală - este numărul maxim de participări ale realizării unei
entităţi la realizările unei asociaţii.
j) proprietate - este informaţia care se ataşază unei entităţi sau unei asociaţii. Ea poate
referi un domeniu deci ea îi poate moştenii caracteristicile (tip, lungime, listă de valori).
Numele fiecărei proprietăţi poate fi înscris în simbolul entităţii sau asociaţiei atunci când
acestea sunt purtătoare de atribute.
Exemplu: entitatea SALARIAT are proprietăţile marca, nume, prenume, iar asociaţia
INCADRAT are proprietăţile data de început şi data de sfirsit.
k) identificatorul unei entităţi - este constituit din una sau mai multe proprietăţi
particulare ale unei entităţi astfel încât la fiecare valoare a identificatorului corespunde o
singura realizare a entităţii.
Toate entităţile trebuie să posede un identificator care poate fi compus din una sau
mai multe proprietăţi. Prin convenţie proprietăţile cu rol de identificator sunt subliniate.
De exemplu proprietatea MARCA este identificatorul entităţii SALARIAT adică
poate defini fără ambiguitate fiecare salariat.
Elaborarea unui MCD se realizează în mai multe etape, şi este adesea supusă
modificărilor pe parcursul realizării proiectului informatic. Una din etapele esenţiale ale
realizarii unui MCD este verificarea modelului aplicând un numar de reguli numite reguli de
normalizare. Se obţine în acest fel un modelul cu redundanţă minima în stocarea datelor.
REGULA 1.
Toate entităţile trebuie să posede un identificator.
REGULA 2.
Toate proprietăţile unei entităţi sau unei asociaţii trebuie să fie elementare, adică
nedecompozabile.
REGULA 3.
Pentru fiecare realizare a unei entităţi sau asociaţii, două proprietăţi nu pot
reprezenta aceiaşi informaţie reală, adică nu pot să aibă valori repetate pentru o aceiaşi
realizare a entităţii sau asociaţiei.
REGULA 4.
Toate proprietăţile, altele decât indentificatorul, trebuie să depindă în întregime de
identificator şi nu numai de o parte din el.
REGULA 5.
Fiecare proprietate trebuie să depindă direct de identificator şi nu prin intermediul
uneia sau mai multor proprietăţi.
Regulile normalizării nu sunt respectate, şi nu se poate spune nici măcar dacă este
în prima formă normală. De altfel:
nici o proprietate nu este identificator (R1)
proprietatea ADRESA nu este elementară (R2)
este o repetare a numelor de proiect (R3).
Dacă se admite că pentru o secţie dată nu există doi salariaţi având acelaşi nume,
se va putea alege ca identificator cuplul COD_SECTIE, NUME.
Proprietatea ADRESA se descompune de exemplu în două proprietăţi elementare
STRADA şi ORAS.
Repetarea numelui de proiect se va traduce cu ajutorul unei entităţi PROIECT şi a
unei asociaţii PARTICIPA.
Se obţine astfel următorul MCD.
Acest model este acum în a doua formă normală dar nu este în a treia formă
normală pentru că nu este respectată regula 5. Se constată că proprietatea
DEN_SECTIE nu depinde direct de identificator, dar depinde mai curând de proprietatea
COD_SECTIE. Dependenţa de identificator nu este directă ci mai degrabă tranzitivă prin
intermediul proprietăţii COD_SECTIE.
Pentru a elimina acest inconvenient este suficient să se introducă o nouă entitate
SECTIE şi o asociaţie LUCREAZA care arată faptul că un salariat lucrează într-o secţie.
Se obţine următorul MCD care este acum în a treia formă normală.
Cu fişierele clasice accesul după criterii multiple este dificil şi sisteme de gestiune a
fişierelor nu permit decât funcţii de adăugare, căutare, modificare şi ştergere. Orice altă
operaţie rămâne în sarcina programatorului.
La fişierele secvenţial-indexate multicrteriale accesul se face după mai multe chei,
este mult mai uşor şi sunt oferite mai multe posibilităţi de prelucrare.
Metoda fişierelor prezintă inconveniente majore, idiferent de tipul de fişiere folosit:
• existenţa renundanţelor;
• apariţia unor probleme de coerenţă;
• procedurile de securitate trebuiesc programate;
• programatorul trebuie să gestioneze el însuşi relaţiile între fişiere
• programatorul trebuie să cunoască metodele de stocare şi de acces;
• creşterea complexităţii sistemului duce la dificultăţi sporite de întreţinere.
În funcţie de datele de memorat şi de relaţiile dintre ele într-o bază de date pot să
apară următoarele tipuri de structuri:
• structura arborescentă; când există o singură legătură între două entităţi ale bazei
de date, de la "tată" la "fiu", exploatarea facându-se fie pe traseul "tată-fii" fie invers
"fiu-tată".
• structura reţea; când o înregistrare "fiu" poate avea mai multe înregistrări "tată",
care permite căutarea în toate direcţiile pornind de la orice entitate. Trebuie
menţionat aici modelul CODASYL (Conferance on Data Systems Languages)
elaborat la începutul anilor '70, şi ale cărui norme sunt respectate de numeroase
sisteme de baze de date.
• structura relaţională; când entitatea este privită ca o relaţie între proprietăţi şi nu ca
o înregistrare, asigurându-se o independenţă totală a programelor faţă de date.
a) tabel. Un tabel corespunde unei entităţi sau unei asociaţii din MCD şi este alcătuit din
linii şi coloane.
b) linie. O linie corespunde noţiunii de realizare a entităţii sau asociaţiei.
c) coloana. Noţiunea de coloană corespunde noţiunii de proprietate.
d) cheie primară. Noţiunea de cheie primară corespunde noţiunii de identificator.
e) cheie straină. O coloană a unui tabel este numită cheie straină dacă ea corespunde
unei chei primare dintr-un alt tabel. Cheia primară permite accesul la coloanele tabelului
de referinţă evitând repetiţiile.
Dacă ASOCIAŢIA din MCD prezentată anterior are proprietatea "data" (data primirii
facturii) atunci MCD şi MLD corespunzător arată astfel:
REGULA 3.
Dacă o asociaţie binară este purtătoarea a două legături de cardinalitate 0,n sau
1,n asociaţia devine un tabel în MLD, în care migrează cheile entităţilor.
Asociaţia devine un tabel, în care cheia primară este obţinută prin concatenarea
identificatorilor entităţilor participante la asociaţie.
Dacă asociaţia are proprietăţi, acestea devin coloane în tabelul care rezultă din
asociaţie.
Considerând următoarea situaţie: "un client poate să nu cumpere sau să cumpere n
produse, iar un produs poate să nu fie cumpărat sau să fie cumpărat de n clienti" ,
modelele conceptual şi fizic vor arăta ca în figura 4.28.
REGULA 4.
Atunci când o asociaţie binară are două legături de cardinalitate 0,1 sau 1,1 apare o
dublă migraţie a identificatorilor entităţilor.
Fie următorul MCD şi corespunzător acestuia următorul MLD.
În MLD se păstrează cele două entităţi provocându-se în fiecare din ele migrarea
reciprocă a identificatorilor. Când asociaţia binară are două legături 0,1 sau 1,1 şi o
proprietate, atunci asociaţia se transformă într-un tabel prin trecerea de la MCD la MLD.
REGULA 5.
Această regulă priveşte în special entităţile generatoare şi entităţile specifice. Fie
MCD următor:
Există mai multe posibilităţi de a obţine MLD din care o prezentăm pe cea mai simplă,
adică crearea unui tabel pentru fiecare entitate, ceea ce se traduce prin migrarea
identificatorului şi a proprietăţilor de la entitatea generatoare (mamă) în fiecare entitate
fiică:
Descrierea unui model fizic este strâns legată de sistemul de gestiune a datelor
ales. În practică se întâlnesc frecvent trei tipuri de soluţii tehnice:
• Utilizarea unui sistem de baze de date de tip CODASYL. Sistemul CODASYL este
unul reprezentativ pentru modelul de organizare tip reţea. Acesta se poate
implementa uşor prin asocierea a câte unui fişier la fiecare entitate. Înregistrările
fişierului corespund realizărilor entităţii şi câmpurile înregistrării corespund
atributelor entităţii. Modelul reţea este apropiat de forma de reprezentare a bazelor
de date sub forma diagramelor entitate-asociaţie. Deosebirea constă doar în faptul
că toate relaţiile ce apar pot fi numai binare de tipul unu-la-unu şi mai-mulţi-la-unu.
Această restricţie permite reprezentarea grafică a unei baze de date de tip reţea
sub forma unui graf direcţionat numit reţea. Într-o reţea nodurile corespund
entităţilor şi relaţiile sunt reprezentate prin săgeţi între noduri de la tată la fiu.
Structura de reprezentare reţea este dezvoltarea structurii arborescente permiţănd
ca orice colecţie de date să aibă mai multe colecţii de date superioare. O relaţie R
de forma mai-mulţi-la-unu de la entitatea E1 la entitatea E2 se implementează ca o
mulţime de liste circulare numite inele având capetele în fişierul asociat lui E2. Un
inel de capăt e2 aparţinând lui E2 conţine toate elementele e1 aparţinând lui E1
care sunt în relaţie cu e2. Modelul reţea este folosit din ce în ce mai puţin, fiind
eficient doar în cazul unor baze de date foarte mari. De aceea acest tip de baze de
date nu mai sunt studiate şi dezvoltate.
b) flux.
Un flux este un schimb de bunuri, bani sau informaţii între un actor emiţător şi unul
receptor. Se disting în particular următoarele fluxuri:
• fluxuri fizice
• fluxuri monetare
• fluxuri de informaţii
Printre fluxurile de informaţii, în funcţie de natura suportului se va vorbi de flux
informaţional oral, documentar sau informatic. O altă clasificare a fluxurilor este în funcţie
de locul emiţătorului în raport cu domeniul studiat:
• flux intern, atunci când este emis de un actor intern domeniului;
• flux extern, atunci când este emis de un actor extern domeniului.
c) ordonarea fluxurilor.
Această operaţie permite observarea înlănţuirii fluxurilor, putându-se deosebi
fluxurile primare de fluxurile secundare.
d) flux primar.
Un flux primar este un flux care apare la cel mai scăzut nivel organizatoric într-un
domeniu de gestiune. Într-un domeniu contabil, un flux primar va fi de exemplu un
borderou de mişcări, document situat în amonte de fluxuri ca jurnalele, cartea mare,
balanţa, bilanţul etc..
e) flux secundar.
Un flux secundar este un flux a cărui emisie este subordonată preexistentei unuia
sau mai multor fluxuri primare sau secundare. De exemplu, emiterea unei facturi este
subordonată recepţiei unei comenzi.
f) graful fluxurilor.
Graful fluxurilor este un graf ale cărui noduri sunt actori iar arcele orientate sunt
fluxurile schimbate.
1)domeniu.
Noţiunea de domeniu în sensul de "domeniu de gestiune" corespunde unei părţi a
sistemului care conţine subansamble coerente.
Exemplu: domeniul comercial, domeniul financiar, domeniul personal.
2)procese.
Procesele reprezintă subansamble ale unui domeniu. Se recurge la această
împărţire atunci când sistemul de studiat este foarte vast.
3) operaţie.
O operaţie este o activitate prin care se produc fluxuri informaţionale. O operaţie
este definită imaterial, fără restricţii organizatorice. Ea descrie la fel de bine gestiunea
manuală cât şi pe cea automată.
O operaţie poate utiliza una sau mai multe entităţi şi/sau asociaţii pentru acţiuni de
creare, modificare, ştergere sau consultare.
O operaţie se descompune în acţiuni.
Exemplu: O operaţie în domeniul "Evidenţa personalului" ar putea fi "Obţinerea
adeverinţei de salariu". Simbolul pentru operaţie este:
4) acţiune.
O acţiune este o funcţie elementară. Între acţiunile unei operaţii nu există aşteptare, şi
derularea lor este secvenţială.
O acţiune poate referi una sau mai multe REGULI DE GESTIUNE
O operaţie poate utiliza una sau mai multe entităţi şi/sau asociaţii
pentru acţiuni de creare, modificare, ştergere sau consultare. Simbolul este:
5) reguli de gestiune.
O regulă de gestiune este o reglementare care la nivelul întreprinderii se va aplica
sistematic. Regulile de gestiune vor servi la definirea ansamblului de reguli care trebuiesc
respectate pentru acţiuni. O aceeaşi regulă de gestiune se poate aplica uneia sau mai
multor acţiuni. De exemplu:
• trebuie aplicat 2% reducere clienţilor ale căror comenzii din anul precedent au
depăşit 40.000 lei;
• comenzile către furnizor trebuie să fie vizate de către şeful serviciului aprovizionare.
Un eveniment are un nume, un cod, şi un alias care apare între paranteze. Se vor distinge:
evenimente declanşatoare, care declanşează o operaţie sub controlul unei condiţii de
sincronizare;
evenimente rezultate, produse de către o operaţie ca urmare a unei reguli de emisie.
Declanşarea unei operaţii este în general condiţionată de prezenţa mai multor evenimente
declanşatoare. Aceste evenimente nu apar în acelaşi moment, deci apare necesitatea
condiţionării declanşării operaţiei cu o condiţie de sincronizare a evenimentelor
declanşatoare. În acelaşi fel, operaţiile, nu generează întotdeauna aceleaşi evenimente
rezultante. Producerea evenimentelor rezultante va fi deci supusă regulilor de emisie.
7) condiţia de sincronizare.
Condiţia de sincronizare este exprimată printr-o condiţie booleană care leagă
evenimentele declanşatoare prin operaţii logice ŞI, SAU, NU. Operaţia nu este declanşată
decât atunci când condiţia este îndeplinită. Este recomandată folosirea alias-ului pentru
descrierea condiţiei de sincronizare.
8) regula de emisie.
O regulă de emisie defineşte condiţia sub care evenimentele rezultate vor fi
produse de către o operaţie. O operaţie poate avea una sau mai multe reguli de emisie, o
regulă gestionând emisia unuia sau a mai multor evenimente rezultate.
O operaţie poate să nu aibă regulă de emisie. În acest caz emisia evenimentelor este
necondiţionată şi se traduce cu ajutorul cuvântului "totdeauna". O regulă de emisie poate
avea un alias pentru uşurarea afişării simbolului operaţiei în cazul în care textul care
defineşte regula este prea lung.
Crearea unui MCP poate părea uşoară la prima vedere, dar se poate constata că
există tendinţa de a se comite două tipuri de erori:
erori de modelare;
erori de validare a modelului.
Fără a putea spune că acest model este fals se pot formula totuşi următoarele
observaţii:
• nici un eveniment extern, după venirea dosarului, nu justifică împarţirea prelucrărilor
aşa de detaliat (scrisoarea de respingere reprezintă de fapt numai un singur
eveniment);
• s-a ţinut cont în acest model de o restricţie organizaţională, asimilând o operaţie
desfăşurată într-un anumit loc de muncă unei operaţii conceptuale;
În general, atunci când o serie de operaţiuni se înlănţuie fără evenimente externe sau
interne justificate cu adevărat, nu trebuie să aibă loc o detaliere a operaţiunilor.
Se poate propune următorul MCP:
După conceperea unui MCP, este posibil să se aplice câteva reguli de validare.
Aceste reguli, elementare, fac apel mai ales la bunul simţ.
a) Noţiunea de conflict.
Se spune că există un conflict relativ la un eveniment dacă acest eveniment
contribuie la mai multe sincronizări. Astfel următorul MCP prezintă o situaţie conflictuală:
b) Noţiunea de ciclu.
Când o operaţie are ca eveniment declanşator un eveniment pe care ea îl produce
nemijlocit sau prin intermediul mai multor operaţii, ne găsim în prezenţa unui ciclu.
Folosirea ciclurilor, cu condiţia să fie valide, este o tehnică ce permite să se reducă
sensibil mărimea MCP-ului. Un astfel de ciclu (figura 4.46.) este controlat şi condiţiile sale
de pornire şi de terminare trebuie să fie clare. Astfel pornirea ciclului se face cu ajutorul
evenimentului "start” şi oprirea se face cu ajutorul evenimentului "stop". Aceste
evenimente nu sunt fictive, dar corespund în general în practică evenimentelor care
introduc restricţii temporale de tipul: "întâi ale lunii, începutul perioadei, 15 ale lunii ..."
Entitatea sau asociaţia trebuie atunci să fie asociată unui eveniment declanşator
sau rezultant, sau să intervină într-o regulă de gestiune sau un calcul.
Asocierea modelului datelor cu modelul prelucrărilor este unica operaţie care permite
validarea MCD. Operaţia de validare permite trecerea de la un MCD brut la un MCD
validat.
1)procedura.
O procedură este o succesiune de faze aparţinând aceluiaşi proces şi executat de
actori. Este un subansamblu al unui proces din MCP decalaşat de unul sau mai multe
evenimente.
MOP trebuie să fie stabilit cu grija căci el constituie prima viziune globală şi
coerentă a sarcinilor efectuate de către actori, schimburile dintre actori, datele la care fac
apel actorii şi restricţiile organizaţionale.
2) actorii.
Un actor este o entitate organizaţională însărcinată să efectueze un anumit număr
de faze. Un actor aparţinând domeniului studiat este numit actor intern, iar în caz contrar
este numit actor extern. Actorii sunt coloanele principale în MOP.
O coloană actor dintr-o procedură constituie o "procedură actor". Astfel fiecare procedură
actor trebuie să pună în evidenţă contribuţia actorului în cadrul unui proces dat.
Procedura actor cuprinde ansamblul sarcinilor efectuate de către un actor, MOP permiţând
astfel stabilirea lucrărilor executate de fiecare actor.
3) faza.
O fază este o înlănţuire ninteruptibilă de task-uri cu aceiaşi periodicitate, executate
de un actor intern sau extern. O fază este reprezentată grafic prin simbolul:
O fază poate utiliza una sau mai multe tabele ale unui MLD, pentru consultare,
creare, modificare sau ştergere.
7) task.
O fază este descompusă în task-uri. Un task reprezintă o funcţiune elementară. Un
task poate folosi una sau mai multe reguli de organizare.
Conceptul de task este foarte important pentru că el stă la baza dezvoltărilor
ulterioare.
8) eveniment.
Conceptul de eveniment este acelaşi care a fost definit în MCP, cu deosebirea că
noţiunea cuprinde şi alte tipuri de evenimente care îmbracă mai ales aspectul
organizaţional (introducerea unei comenzi, decizia superiorului, etc.)
Aceste evenimente, iniţiate prin regulile de organizare, vor avea un efect deloc
neglijabil asupra împărţirii operaţiilor conceptuale în faze.
10) modul.
Conceptul de modul permite să se arate cu ce mijloc (în general informatic) poate
să se execute un task. Un modul constă din: un ecran de culegere, un program de editare,
etc..
Un acelasi modul poate fi utilizat de unul sau mai multe task-uri. Un modul poate
utiliza unul sau mai multe tabele ale unui MLD, în consultare, creare, modificare sau
ştergere.
Pentru exemplificare prezentăm un model ipotetic privind prelucrarea unor cereri de
aprovizionare.
Deşi tehnologia hardware este uniformă în cea mai mare parte a lumii, tehnica
rezolvării problemelor fundamentale, variază de la industrie la industrie şi de la
întreprindere la întreprindere. Valoarea riscului pe care-l implică, deficienţele de
organizare variază de la caz la caz. Pragul de la care o anumită activitate devine riscantă
este o problemă subiectivă şi se stabileşte în funcţie de nivelul acceptat al probabilităţii de
producere a evenimentelor nefavorabile. Dar miza depăşirii eventualelor dificultăţi este
mare deoarece un succes mai însemnat realizat de o întreprindere va stârni un ecou rapid
în rândul celorlalte.
Etapizarea pătrunderii calculatoarelor într-o întreprindere, sintetizată pe baza mai
multor constatări practice este următoarea:
1. aplicaţii de bază ale calculatoarelor;
2. aplicaţii intradivizionare ale calculatoarelor;
3. aplicaţii interdivizionare ale calculatoarelor;
4. aplicaţii avansate ale calculatoarelor.
1.Prima arie de aplicaţii într-o întreprindere productivă este aceea în care se cere un efort
individual, sau cel mult, cooperarea între grupuri mici. Ca rezultat, aplicaţiile iniţiale sunt
limitate la proiecte de proporţii şi complexităţi reduse. în plus hard-ul se alege dintre cele
mai ieftine alternative, din cauza tendinţei normale de limitare a riscului financiar în
introducerea unei tehnologii noi şi nu prea cunoscute. Accentul în primele aplicaţii se pune
pe înlocuirea muncii umane în activităţi de sortare, raportari scrise şi rezolvări de ecuaţii.
2.O altă etapă este aceea când se utilizează personalul dintr-un singur compartiment şi
este caracterizată prin întreţinerea şi punerea la zi a fişierelor şi printr-un nivel mai ridicat
al complexitatii.Aplicaţiile includ state de plată, stocuri, registre contabile generale,
balanţe, calculul dividentelor, evidenţa mijloacelor fixe, etc..
4.La sfârşitul etapei a treia devine clar pentru multe întreprinderi că apropierea
treptată de rezolvarea problemei şi de păstrarea înregistrărilor nu ţine pasul cu cerinţa
întreprinderii pentru informare şi răspuns. Un răspuns la această problemă este
implementarea unui sistem informatic integrat. În industriile care au o producţie de masă,
cu utilizarea unei tehnologii omogene, aceste sisteme pot fi introduse fără prea mari
dificultăţi. Totuşi, majoritatea întreprinderilor productive au o tehnologie extrem de
diversificată în ceea ce priveşte primirea comenzilor, achiziţionarea de materii prime,
distribuirea, depozitarea şi mecanismul de desfacere. Un element simplu ce exemplifică
eterogenitatea schimburilor de informaţii este numărul de formulare diferite utilizate în
interiorul întreprinderii. Cu toate că aceste sisteme sunt deseori denumite sisteme
informatice de conducere, elementul lor comun este necesitatea unei baze de date
integrate.
1. PROBLEMĂ.
Loc
numar loc
(1,1)
cuprinde
1,n
Vagon clasa
este
serie vagon 1,1 0,n numar clasa
0,n
alcatuit
numar vagon
1,n
Tren
numar tren
data plecarii
REZOLVARE:
(1,1)
cuprinde
1,n
Vagon clasa
este
serie vagon 1,1 0,n numar clasa
0,n
alcatuit
numar vagon
1,n
Tren Tip
numar tren are tip tren
1,1 1,n
data plecarii
2. PROBLEMĂ.
Tren
numar tren
numar loc
numar clasa
numar vagon
serie vagon
tip tren
data plecarii
REZOLVARE:
(1,1)
cuprinde
1,n
Vagon clasa
este
serie vagon 1,1 0,n numar clasa
0,n
alcatuit
numar vagon
1,n
Tren Tip
numar tren are tip tren
1,1 1,n
data plecarii
3. PROBLEMĂ.
Produs
existent
Cumparare
plata
totdeauna
Produs
cumparat
REZOLVARE:
Produs
cod
denumire produs
pret
4. PROBLEMĂ.
Tichet
Casier Calator
Bani
Casier Calator
disponibil prezent
(a) (b)
a^b
Rezervare
Solicitare loc
Confirmare solicitare
Plata loc
Emitere tichet
totdeauna
Tichet
emis
REZOLVARE:
Casier
Calator
disponibil
prezent
(a)
(b)
a^b
Rezervare
10 sec Manuel
Solicitare loc
totdeauna
Solicitare
efectuata
Verificare
15 sec Interactif
cautare loc liber
DA NU
Locuri
ocupate
Locuri
libere Colaborare
2 min (c) furnizare loc
Manuel
totdeauna
Loc
disponibil
(d)
cvd
Achitare
30 sec plata loc
Manuel
totdeauna
Loc
platit
Emitere
15 sec Automatique
emitere tichet
totdeauna
Tichet
emis
5. PROBLEMĂ.
Vagon clasa
serie vagon numar clasa
numar clasa
alcatuit
serie vagon
numar tren
data plecarii
numar vagon
Tren
numar tren
data plecarii
REZOLVARE:
Loc
numar loc
(1,1)
cuprinde
1,n
Vagon clasa
este
serie vagon 1,1 0,n numar clasa
0,n
alcatuit
numar vagon
1,n
Tren
numar tren
data plecarii
6. PROBLEMĂ.
Casier
Calator
disponibil
prezent
(a)
(b)
a^b
Rezervare
Solicitare loc
totdeauna
Solicitare
efectuata
Verificare
cautare loc liber
DA NU
Locuri
ocupate
Locuri
libere Colaborare
(c) furnizare loc
totdeauna
Loc
disponibil
(d)
cvd
Achitare
plata loc
totdeauna
Loc
platit
Emitere
emitere tichet
totdeauna
Tichet
emis
REZOLVARE:
Casier Calator
disponibil prezent
Rezervare
Solicitare loc
Confirmare solicitare
Plata loc
Emitere tichet
totdeauna
Tichet
emis
7. PROBLEMĂ.
REZOLVARE:
Client
cod client
0,n denumire client
emisa
0,n
1,1
Factura apartine
numar factura
valoare facturata
0,n
plateste
(1,1)
suma defalcata
Ordin de plata
0,n
numar ordin plata
data ordin plata
suma platita
Factura
numar factura
cod client plateste
valoare facturata
numar factura
cod client
numar ordin plata Ordin de plata
data ordin plata
cod client
suma defalcata
numar ordin plata
data ordin plata
suma platita
8. PROBLEMĂ.
REZOLVARE:
Client
cod client
0,n denumire client
emisa
0,n
1,1
Factura apartine
numar factura
valoare facturata
0,n
plateste
(1,1)
Ordin de plata
0,n
numar ordin plata
data ordin plata
suma platita
Client
cod client
0,n denumire client
emisa
0,n
1,1
Factura apartine
numar factura
valoare facturata
1,1
plateste
1,1
Să se dezvolte modelul pentru situaţia când fiecare factură poate fi achitată eşalonat
sau facturile pot fi achitate cumulat, cu un singur ordin de plată, ordinele de plată
având numere ce se pot repeta.
REZOLVARE:
Client
cod client
0,n denumire client
emisa
0,n
1,1
Factura apartine
numar factura
valoare facturata
0,n
plateste
(1,1)
Ordin de plata
0,n
numar ordin plata
data ordin plata
suma platita
Client
cod client
denumire client
Factura
numar factura
cod client
valoare facturata plateste
cod client
numar ordin plata
data ordin plata Ordin de plata
numar factura cod client
numar ordin plata
data ordin plata
suma platita
REZOLVARE:
Client
cod client
0,n denumire client
emisa
0,n
1,1
Factura apartine
numar factura
valoare facturata
0,n
plateste
(1,1)
Ordin de plata
0,n
numar ordin plata
data ordin plata
suma platita
11. PROBLEMĂ.
Salariat
marca Departament
cod departament
Functie cod departament
cod functie
cod functie denumire
nume
den functie volum vanzari
prenume
inf salariu
12. PROBLEMĂ.
Salariat
Departament
marca
Functie are angajat cod departament
nume
cod functie 1,1 1,n denumire
1,n 1,1 prenume
den functie volum vanzari
inf salariu
REZOLVARE:
Salariat
Departament
marca
Functie cod departament situat Localitate
are nume angajat
cod functie denumire cod postal
1,n 1,1 prenume 1,1 1,n 1,1 0,n denumire localitate
den functie inf salariu volum vanzari
Salariat
marca Departament
cod departament cod departament
Functie Localitate
cod functie cod postal
cod functie nume cod postal
denumire denumire localitate
den functie prenume volum vanzari
inf salariu
Capitolul 6. Bibliografie
(1) A. Benabdelhafid, E.Reppert - " Elements de conceeption D'un systeme de
logistique integree"; Congres "Merise et les autres" 5-7 octobre 1994, Versailles
(2) Robert N. Carette - "Software Engineering Environments - Concepts and
technology" ; Intertexty Publications, Inc. McGraw-Hill,Inc. New york 1986
(3) Joseph Gabay "Apprendre et pratiquer MERISE" Paris, Editions MASSON
1993
(4) C.Georgescu, M.Georgescu “Baze de date relaţionale şi multidimensionale”
Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 2005
(5) C. Georgescu - "Suport de curs - Proiectarea sistemelor informatice"; Facultatea
de Ştiinte economice şi administrative; februarie 1995
(6) Joseph Gabay "MERISE - etudes des cas" Paris, Editions MASSON 1991
(7) Tawfik Jelassi - "Competing through information technology - Strategy and
implementation"; Prentice Hall Publishing, November 1994.
(8) Mihai Păun, 1997, Analiza sistemelor economice,Ed.All
(9) Jean-Patrick Matheron "Comprendre MERISE" Paris, Editions EYROLLES ,
1987, 1990
(10) I.Roşca, E.Macovei, N.Davidescu, V.Răileanu “Proiectarea sistemelor
informatice financiar-contabile” Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1993