Poezii de toamna

VÂNT DE TOAMN
De M. Lovin

S-a pornit aa deodat,

Vântul toamnei s tot bat,
S legene crengile,
S usuce frunzele.

S-au copt toate fructele:

Gutui,
nuci i
pere,
Struguri,
prune,
mere.
Toate noi
le-am
adunat
S le-
avem
pentru
iernat.

TOAMNA

De
Demosten
e Botez

Toi acei
ce-
ntreaga
var
Am muncit din zori în sear,

Toamna au roade bogate,
Au i fructe i bucate.
Mere, pere, în panere,
Prune bune i alune,
i gutui amrui
Cu puf galben ca de pui,
i tot felul de legume
De nu le mai tii pe nume.
TOAMNA
A venit toamna ceoas,
Frunzele au ruginit,
Vremea este rcoroas,
Florile s-au vestejit.
Ploi mrunte-ncep s cad.
Dealurile sunt pustii,
S-au sfârit de prin ograd
Jocurile de copii.
BALADA UNUI GREIER MIC
De G. Topârceanu
Peste dealuri zgribulite,
Peste arini zdrenuite,
A venit aa, deodat,
Toamna cea întunecat.
Lung, slab i zlud,
Botezând natura ud
Cu-n mnunchi de ciumfai,-
Când se scutur de ciud,
Împrejurul ei departe
Risipete-n evantai
Ploi mrunte,
Frunze moarte,
Stropi de tin,
Guturai«
Si cum vine de la munte
Blestemând
i lcrimând,
Toi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vguni,
Iar mceii de pe câmpuri
O întâmpin-n cale
Cu grbite plecciuni«
Doar pe coast, la urcu,
Din csua lui de hum,
A ieit un greieru,
Negru, mic, muiat în tu
i pe-aripi pudrat cu brum:
- Cri, cri, cri,
Toamn gri,
Nu credeam c-o s mai vii
Înainte de Crciun,
C puteam i eu s-adun
O grun cât de mic,
Ca s nu cer împrumut
La vecina mea furnic.
Fiindc nu-mi d niciodat,
i-apoi umple lumea toat,
C m-am dus i i-am cerut«
Dar de-acu,
Zise el cu glas sfârit
Ridicând un picioru,
Dar de-acu s-a isprvit«
Cri, cri, cri,
Toamn gri,
Tare-s mic i necjit.
ZILE DE TOAMN
De G. Cobuc
Ieri vedeam pe lunc flori«
Mândri fluturi zburtori,
i vedeam zburând albine!
Ieri era i cald i bine.
Azi e frig i nori i vânt,
Frunzele cad la pmânt,
Florile stau suprate,
Vetejesc de brum toate.
 

Ieri era frumos pe-afar

Ca-ntr-o cald zi de var. Minunat eti livad,
Azi e toamn pe pmânt Col din basmul luminos
Vreme rea i bate vânt. De bunica spus asear,
Ca voinicul Frumos.

TOAMNA
De Maria Pândaru TOAMNA

A venit deodat Toamna-ncepe s îi sune

În hain bogat, Frunzele-aurite salbe.
S trezeasc-n flori Veveria strânge-alune
Teama de ninsori. Pentru zile reci i albe.
Psri cltoare
Cu dorul de soare Iar livada-nglbenete
Le auzi trecând i frunziul îi destram,
În cârduri plecând. Semn c toamnei îi pltete
Iar ca o dovad, Roadele cu bani de-aram.
Ploi încep s cad,
Câmpul pustiind, Chiar i-un oricel de câmp
Ierburi risipind. Mai gsete pe câmpie
Bobulee de porumb
Pentru-ascunsa-i magazie.
TOAMNA
De O. Cazimir De privii cu luare-aminte,
Tot ce este-n jur te-nva
Trece vântul prin copacii goi S fi gospodar cu minte,
i zvârle cu castane-n noi. Ca s-i fie bine-n via.
Dar în linitea din umbra lui, TOAMNA
Nu-i rspunde glasul nimnui. De E. Drago

Doar o frunz-a mai fonit, Vine ploaia, bate vântul,

departe, Frunze cad din pomi de-a rândul,
Ca o fil-ntoars dintr-o carte. Doar un cuc de poleial
Cânt-n plopii de la coal.

LIVADA S-au copt merele-n livad,

De Tiberiu Utan Nu se duce s le vad.

Pasre de aur, toamna S-au copt prune, s-au copt pere,

Trece-n zbor neauzit, El nu vine i nu cere,
Iar în cinstea ei, în arbori, Numa-i ia la revedere
Fructele s-au rumenit. De la vara care piere.

Merii picotesc sub raze

i îi vine s alergi BELUGUL RII
Printre pomi, descul, prin ierburi De Andrei Ciurunga
Moi, ca peste calde cergi.

S-au dus demult i ultimii cocori«
Din cerul sur, împovrat de nori,
Lumina ploii lunec pe geamuri ±
Sunt tot mai goale vetedele
ramuri.
««««««««««««««
Nu v-ntristai copii c-i toamn
rece,
Iar vântul umed uier când
trece,
Cci ploaia asta mohorât, mâine,
Va râde-n roii i-n gutui, i-n
pâine.
CE TE LEGENI
(fragment)
de M. Eminescu
- Ce te legeni codrule,
Fr ploaie, fr vânt,
Cu crengile la pmânt?
- De ce nu m-a legna
Dac trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crete
i frunziul mi-l rrete.
Bate vântul frunza-n dung,
Cântreii mi-i alung;
Bate vântul dintr-o parte,
Iarna-i ici, vara-i departe.
NOIEMBRIE
De E. Drago
i-a scuturat caisul
Tezaurul de oapte,
Btui cu aur, prunii
i ei au risipit ±
Vuind din miaz-noapte.
i-n urma lui, livada
Se umple de argint,
Cci bruma se aterne
Pe sufletul livezii,
Pe rsuflarea ierbii
i-a blândelor fântâni,
Iar pomii stau i-ascult
În poalele amiezii
Cum nucul spune snoave
i basme din btrâni.
TOAMNA
De O. Goga
Vl de brum argintie
Mi-a împodobit grdina.
Firelor de lmâi
Li se usuc rdcina.
Peste cretet de dumbrav
Norii suri îi poart plumbul.
Cu podoaba zdrenuit
Tremur pe câmp porumbul.
i cum de la miaz-noapte
Vine vântul fr mil,
De vifornia pgân
Se-ndoiesc nuci btrâni,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpna fântânii.
TOAMNA
Toamna cea cu vânt i ploi
A venit iar pe la noi.
S mai lai i vreme bun,
Cci recolta se adun.
Dac tu vei lsa brum
Prin grdini s strluceasc,
Semn atunci, drgu toamn,
C ne-apropiem de iarn.
Fum pe couri o s ias,
Iar noi o s stm în cas
Mulumii de ce-am fcut
i c toamna a trecut.
Ne-am gsit hambare pline
C am muncit frumos i bine
Iar la anul de-om ajunge,
Alte recolte vom strânge.

 
CÂNTEC
De t. O. Iosif 
Nu mai sunt pe lunc flori,
Vile-s dearte,
ip cârduri de cocori
Pribegind departe!
i vzduhul s-a-norat,
Ninge sus la munte,
Trec pe vale la iernat,
Turmele mrunte«
Plâng tilingi, tlngi rspund,
Soarele apune,
Glas de bucium sun-n fund,
Ca o rugciune«
Lunc = câmpie pe malul apelor
curgtoare
Dearte = goale, pustii
Pribegind  = prsind locul natal,
mergând în alt parte
VINE TOAMNA
De Ivo Muncian
De trei zile larma ine ±
Cor de glasuri cristaline.
Stau pe sârm înirate
Rândunelele-mbrcate
Cu frac negru de parad,
Ciripind toate-n grmad.
Ce-i tot zic? Ce vor s fac?
Lâng cine vor s treac?
Iat ce mi-a spus pisica:
 Ä- Ia, se ceart pe nimica,
in sfat mare, se întreab
Cum s plece mai degrab.
Auzit-au, pare-mi-se,
Cum c se ivise
Undeva, într-un copac,
Chiar pe margine de lac,
C o frunza-nglbenit
Era tare necjit.´ 
DE TOAMN
De Pavel Pere
Când toamna se-apropie-i pare
C e gutuia nesfârit mai mare
Chiar cât luna-n ceruri
tremurând
Pentru c gerul e de-acum la
pând.
Cocorii-s pregtii din nou s
plece,
S-au speriat de-o adiere rece,
Dar nu-i un moft, cci poate s se
vad
Cum frunzele încep încet s cad.
CÂNTEC DE TOAMN 
Bun gsit, drgu toamn!
Bun sosit la noi!
Ne-ai lipsit atâta vreme
Din grdini i din zvoi!
Mere roii, poam coapt,
Multe ne-ai adus!
Nu uita, toamn bogat,
Nucile-s de-ajuns.
De pe deal copiii vin
Plini de voioie;
Au adus de la vecini
Muli struguri din vie.
Merele sunt coapte-acum.
Strugurii sunt dulci i buni.
Drag toamn-i mulumim!
Te rugam mai vino!
- Vin!
TOAMNA 

 
A venit acum i toamna,
S-au copt strugurii în vii,
Carele sunt mari i pline.
Urc spre gospodrii.
Pretutindeni oameni harnici
Roade-mbelugate adun,
Înfrindu-se în munc
i cântând de voie bun.
TUFNICA
De Mlina Cajal
Pomii par a fi cruni
Sub steluele de nea.
Tufnic, tu înfruni
Singur-n grdina mea,
Floare mic, tufnic.
Pai de ghea, fr glas,
Culc florile-n grdin.
Doar tu, dreapt ai rmas
De mireasm parc plin,
Floare mica, tufnic.
PEISAJ DE TOAMN
De V. Carianopol
Crizantema, floare rar,
Cu petale diafane,
A-nflorit. i floarea toat
i-a-mbrcat-o cu volane.
St în rond i nu-i e team
Chiar de-al toamnei carnaval.
Cum e alb ca zpada,
Parc s-a gtit de bal.
Dar vzând-o aa frumoas
i-mbrcat ca o stea,
Vântul a venit, a luat-o
i-a pornit în dans cu ea.
i danseaz acum, danseaz,
Vântu-o ine-n bra de stei,
Pomii azvârle cu confete,
Frunze galbene de tei«
MRUL
De Irimie Stru
Rotundul cerului i-al lunii
i roul soarelui din zori,
Arom fin i dulceaa
Nectarului cules din flori, -
Pe toate le cuprinde mrul
i mi le-aduce toamna-n dar;
Deci, grija de-al sdi, de-al
crete,
Nu ne-a fost truda în zadar.
PLEAC BER ZELE
De G. Rusu
Spre crarea de sub stele,
Cârduri, cârduri se grbesc.
Toate berzele pornesc
Într-un drum tiut de ele.
Înainte de plecare
Au fcut un mic popas,
S ne spun: ÄBun rmas´.,
Rând pe rând, la fiecare.
Clmpnind prietenoase,
Dau din aripi ctre mine:
- Noi plecm, rmâi cu bine!
- S v-nt oarcei snt oase!
Vrbiua le petrece
i se-ntoarce-ncet spre sat.
- Ce-o fi drag de oftat? 
Ele in mori s plece!
i zburând pe gard, sprinar,
Mai privi odat-n sus:
- Cip! Cirip! S-au dus?-  ÄS-au
dus!´ 
Le vedem la primvar.

 
TOAMNA
De Nedelea Bârlad
Cade frunza de salcâm
Îmbrcând crarea,
Berzele s-au dus acum,
Cenuie-i zarea!
În crâng fluturi nu mai sunt!
Psri nu mai cânt!
Plutesc neguri pe pmânt«
Vântul tot frmânt.
Pic cu pic, pe geamuri lin
Ploaia se prelinge.
Nu e soare, nici senin,
Cerul parc plânge.
RECUNOTIN
Grijuliu,
Pmântul ± mam,
Toat vara cea senin
A hrnit cu seva dulce
Pomii tineri din grdin.
Astzi,
Când vzduhu-i rece,
Când e iarn, bate vântul ±
Pomii straiele-i dezbrac
i-nvelesc cu drag pmântul.
TOAMNA
Zboar frunzele în vânt,
Ce frumos cad la pmânt!
Toamna iari a sosit,
Mic i mare-i mulumit.
Noi cu toii ne-adunm,
Desenm, lucrm, pictm.
Vremea trece cu folos,
Chiar de-i timp urât, ploios.
TOAMNA
- Toamn de ce vii la noi,
Copacii s ni-i despoi,
Cântreii ni-i alungi,
Nopile le faci mai lungi?
- Am venit s v aduc
Poame multe i m duc!
Dar s tii c-n urma mea
Vine iarna i mai grea.
Cântreii de plecar
Se întorc la primvar.
TOAMNA
Uite, rândunici, cocoare,
Trec în zbor spre ri cu soare.
Aripi mari i aripioare
Zboar, uite-aa.
Vântul crengile îndoaie
Uite aa, aa.
Tietorul lemne taie,
Uite aa, aa.
Uite i colari spre coal,
Trec voioi cântând.
Ca i ei, i noi vom merge
Uite aa, curând!
AA E TOAMNA TOTDEAUNA
Din pomul verde i frumos
O frunz cade, înc una,
Pân¶ se-atern covor pufos,-
Aa e toamna totdeauna.
i psri zi de zi se duc,
Ici-acolo vezi doar câte una,
Precum o nuc-n vârf de nuc, -
Aa e toamna totdeauna.
Pe câmp, pe case i pe flori,
Frumoase brume-i pun cununa

i-adoarme soarele în nori, -
Aa e toamna totdeauna.
LA REVEDERE, PSRI
CLTOARE
- Mândre psri cltoare,
Vai, cu ce v-am suprat?
- Nici un fel de suprare,
Noi ne ducem la iernat.
Vezi c vântu-i tot mai rece,
Numai nouri, numai ploi.
Iarna, îns, cum va trece,
Ne întoarcem înapoi.
- Eu v-atept la primvar.
O s m gsii uor.
Cum intrai la noi în ar,
Întrebai de Nicuor.
TOAMN TÂR ZIE
Sus, în pom, pe o crengu,
S-a oprit o vrbiu.
Vrbiua si crengua,
Amândou se dau hua.
Bate vântul mânios
S dea vrbiua jos.
Vrbiua st pe loc
Cu o frunz prins-n cioc.
TOAMNA TÂR ZIU
De Monica Tomescu
Pui-de-vânt, n-auzi ce-i spun?
D-te jos din pom acum!
i-apoi caut-i de drum!
Zi i noapte i-e totuna.
Asta-i joac? Zici c-i toamn
i c numai ea te-ndeamn
S îmi lai copacii goi?
S pui frunzele-napoi!
TOAMNA
Toamna a intrat în cas
Punând struguri dulci pe mas
i-n cmar, prin borcane,
Ptlgele dolofane.
Tot ea ne-a adus alune,
Nuci i mere foarte bune.
Mari gutui pentru dulcea
i-un butoi de varz crea.
TOAMNA
Toamna e de roade plin,
S-au copt fructele-n gradin.
Mere rumene, frumoase,
Pere galbene, zemoase,
Struguri aurii în vii,
Prune mari i brumrii.
În cmar le vom pune,
Cci la iarn vor fi bune.
TOAMNA
Sunt acum struguri i mere,
Dar nu mai sunt rândunele.
Multe flori sunt vestejite,
Frunzele-s înglbenite.
Iar pomii rmân goi.
S-a dus vara de la noi!
Psrelele-au plecat,
Frunzele s-au scuturat.
CA OGLINDA
Ieri am strâns cu mâna mea
Toate frunzele czute;
Pentru noi nu-i treab grea,
Le-am cules pe întrecute.

 
Le-am cules i adunat
i le-am dus la groap toate,
Ca s fie-n drum curat,
Fr frunze spulberate.
"Ce-ai fcut e lucru bun"
Ne-a spus mama mea din tind.
Trectorii trec i spun:
"Strada parc e oglind!"
UNDE TE DUCI, TOAMN
DRAG?
- Drag toamn, un¶ te duci
Doar în fust i papuci?
- Eu m duc s scutur nuci,
S dau soarelui porunc
Sus pe deal i jos în lunc,
S-ndulceasc viile,
S coac gutuile.
- Toamn, dac osteneti,
Spune-mi, când te odihneti?
Am odihn cu toptanul,
De acui pân la anul!
MORCOVUL
Morcovul cel cu codi
A crescut în grdini
i mmica l-a luat
i în ciorb l-a tocat.
Toc, toc, toc!
Ciorba e pe foc
Pentru-a mea feti
De la grdini.
Tac, tac, tac
Pentru-al meu biat
Mrunt l-am tocat...
Vitamine i culoare
Gustu-i bun - ii place oare?
Zi de zi el te ajut
În ciorbi i în sup
i în oriice mâncare,
Ca tu s creti mare, mare!
- tii copiii de la coal?
Ia! Mnânc morcovei,
Ca s creti mare ca ei!
SUPA DE ZAR ZAVAT
S-a dus gospodina s ia zarzavat
i vine acas cu coul încrcat:
Cu morcovi, cu varz, cartofi,
Ptrunjel, cu sfecl, cu ceap,
C toate-s la fel.
i toate încep s se certe pe
mas:
´Ba eu sunt mai dulce´, Ä ba eu
mai frumoas´,
Dar morcovii, dar varza, cartofi,
ptrunjelul, sfecla, ceapa
Nu-s toate la fel?
Le ia gospodina pe rând s le
spele.
Pe urm le taie buci, bucele,
i morcovi, i varz, cartofi,
ptrunjel,
i sfecla, i ceap,
C toate-s la fel.
Pe sob în clocot, capacul tresalt
i fierb, fierb laolalt
i morcovi, i varz, cartofi,
ptrunjel, i sfecl, i ceap.
Fierb toate la fel.
Pe urm, tot toate,
Ce vrei s mai spun?
C supa-i pe mas
i-i stranic de bun!
STRUGURII
Struguri galbeni, aurii,
Roii, negri, brumrii,

I-a copt toamna sus în vii:
Haidei s-i mâncam copii!
ÎN LIVAD I ÎN VIE
De Emilia Cldraru
În livad i în vie
Toamna, ce mai bogie!
Nucii-i leagn pe dâmburi
Fructele cu dulce sâmburi;
Cum i prunii pe crare,
Vinetele pietre rare.
Se iesc din via groas,
Strugurii i tmâioas.
Mere dulci, gutui acrui,
Parc lumineaz-n grui.
Iar a perelor recolt
Pe sub ceruri face bolt.
Dac inima v-ndeamn
Hai, copii, cântai de toamn,
Umplei couri i panere
Cu a toamnelor avere.
TOAMNA LA GRDINI
Lucia Muntean
Frunza galben-ofilit
Se desprinde de pe ram!
Ploaia rece i grbit
Bate: pic, pic, pic la gem.
Psrile cltoare
Stoluri, stoluri se adun
i spre rile cu soare
Pleac toate, împreun.
Picturi nenumrate
Cad pe drum i-n poieni
Umbrelue colorate
Se grbesc la grdini.
Chiar de vremea e ploioas,
Copilaii cei frumoi
Intr rând pe rând în clas
i se joac bucuroi.
TOAMNA
Lucia Muntean
Galbene i roii frunze
Din copac s-au desfrunzit.
Joac-n aer obosite
La pmânt toate-au czut.
Psrelele prin crânguri
Ciufulite sunt de vânt
Stoluri pleac spre ri calde
Aripioare fluturând.
Noi cu couri prin pdure
Ciupercue adunm
i cu toamna pe crare
Ne-ntâlnim, ne salutm.
DOUSPREZECE LUNI
Anul pentru fiecare
Patru anotimpuri are,
Care ne aduc în dar
Multe luni în calendar.
Trei luni are primvara
Ce-nverzete toat ara.
Înc trei la rând sunt var,
Mult ne mai jucm pe-afar!
Toamna are tot trei luni
i ne-aduce struguri buni,
Trei luni ultime de iarn
Încheie anul în grab.
 

PLECAREA RNDUNICII

Rândunelele-au plecat
Ctre ri cu soare.
Toamna s-a apropiat,
Cuiburile-s goale.

- Mergi cu bine, rândunic!

Îi vom duce dorul.
Du-te, du-te fr fric,
Nu-i stric cuibuorul!

S nu uii: la primvar
Te-ateptm s vii,
Ca s-aduci cu tine iar
Numai bucurii!

POMUL CTRE COPIL

- Uite, vara a trecut

i eu am înglbenit.
Spune-mi tu, copile drag
Frunzele, de ce îmi cad?

- Îi voi spune negreit

De ce ai înglbenit:
Zâna ÄTOAMN´ când sosete,
Tot ce-i verde înglbenete
Ca i omul ce triete.
Te rog, nu te supra,
tiu c frunza-i va cdea.
Îi va crete alta-n soare
Primvara viitoare.