Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Orice în lumea aceasta are o rânduială. Observaţi că toate instituţiile din lume au o
rânduială. Orice în lumea aceasta are o rânduială. Iar Biserica are o rânduială pentru
fiecare perioadă a anului şi chiar pentru fiecare zi.
În cărţile noastre de slujbă - unii dintre dumneavoastră citiţi din ele - aţi văzut că
există anumite menţiuni. Când se face aşa, cum se face... . La un moment dat, când slujba
este foarte lungă, scrie acolo că putem să citim restul slujbei acasă. De ce? Pentru că
Biserica nu urmăreşte osteneala şi îngreunarea vieţii omului, ci urmăreşte aducerea lui
într-o rânduială.
Noi, prin postul pe care vrem să îl începem, nu urmărim altceva decât să intrăm
într-o rânduială. Lucrul acesta îl facem timp de o viaţă. Constatăm că ne apropiem de
mormânt şi încă n-am intrat în rânduială; şi avem această dorinţă continuă, de a intra în
rânduială. Cei care părăsesc lumea aceasta şi se retrag la sfintele mănăstirii, mai ales în
pustiu, reuşesc să aibă o rânduială... Rânduiala, însă, nu face compromis. Din păcate, noi
mergem în rânduială câţiva ani, uneori şi apoi întrerupem această rânduială, pentru că se
iveşte ceva în viaţa noastră. Fie un necaz, fie o bucurie. Şi stricăm rânduiala.
La spovedanie sunt atâţia care spun: „Părinte, 10 ani am reuşit sau 11 ani am reuşit
să fiu nelipsit la biserică şi uite, deodată s-a ivit situaţia aceasta şi aşa de rău îmi pare...”.
Ce înseamnă? Înseamnă că şi-a ieşit creştinul din rânduiala lui... .
Postul are o rânduială şi ne introduce în rânduială. Noi intrăm în Post cu dorinţa de
rânduială şi este bine să dorim ducerea rânduielii până la capăt. Nu întotdeauna facem
aşa. Sunt aşa de multe momente în viaţa noastră din Post, încât suntem aproape siguri că
vom strica rânduiala. Unii, de exemplu, ne punem încă de la început în gând să postim
doar prima şi ultima săptămână. Alţii nu pornim cu dorinţa de rânduială, de aceea nici nu
o ducem la capăt.
În mănăstiri, în săptămâna întâi din Post bucătăria e încuiată. De ce? Ca să-şi pună
la punct rânduiala.
Este cazul să avem şi noi o rânduială, pentru că Postul are o rânduială. Şi n-are nici
un rost dacă este ţinut fără rânduială. El are rânduiala lui, cu metanii, cu rugăciune, cu
milostenie, cu vorbă puţină, cu înviorarea trupului, înviorarea feţei, cum am auzit în
Apostolul şi în Evanghelia de astăzi - că se cade nouă să nu arătăm că postim. Adică, mai
precis, să nu ne văităm că postim... .
Mai e, însă, încă o unire, încă o rânduială. Acum, când noi ţinem post, cu noi mai
ţin post sute de mii, milioane, zeci de milioane... .Nu suntem aşa mulţi, pentru că
Ortodoxia este calea strâmtă şi la Ortodoxie nu vine oricine. Nu le convine, e greu în
Ortodoxie, pentru că trebuie multă renunţare. Cu noi ţin post sute de mii, poate zeci de
milioane. Asta înseamnă un lucru extraordinar. Zeci de milioane. Nu putem şti câţi ţin
post, dar cel puţin zeci de milioane deodată ținem post. Deodată.
Rânduielile sunt spre binele nostru. Neorânduiala strică. Adevărata gospodină are
rânduială în casă. Indiferent cât e de simplă casa, cât e de săracă gospodăria aceea, există
o rânduială. Rânduiala aceasta este foarte importantă în viaţa noastră. Şi dacă există
orânduială în casa noastră, trebuie să existe orânduială şi în viaţa noastră, orânduială în
sufletul nostru.
În calendar aţi văzut că sunt zile în care mâncăm cu untdelemn, zile în care nu
mâncăm cu untdelemn, zile în care mâncăm peşte, zile în care nu mâncăm peşte. Iată, în
săptămâna ce a trecut am mâncat lapte, brânză, ouă, peşte. Dar ne facem aşa de des
vinovaţi de neorânduială... .
Trăim în satul acesta, trăim în ţara aceasta. Unii vor posti, unii nu vor posti. Care
va fi diferenţa dintre noi şi ei? Diferenţa va fi aceasta: noi vom arăta lui Dumnezeu că
dorim rânduiala, iar ei fac neorânduiala. Nu-i interesează rânduiala.
Nu înseamnă că noi suntem mai buni decât cei ce postesc, nici mai răi. Sunt
oameni, v-am spus adesea, care vor şi care nu vor. Unii vor să se mântuiască şi unii nu
vor. Nu înseamnă că cei ce vor, se vor mântui, pentru că nu-i de ajuns să vrei. Mai e
necesar să şi faci. Peste toate acestea vine Dumnezeu cu puterea Lui, adică cu harul Lui.
Ce nu se face cu rânduială nu iese bine. Să îndemnăm, mergând la casele noastre şi
pe semenii noştri să postească. Nu pentru că mâncarea i-ar duce în Rai, sau i-ar scoate din
iad, ci pentru a respecta o rânduiala.
Hristos a respectat orânduiala: a fost tăiat împrejur la 8 zile, după aceea a fost dus
la templu la 40 de zile. În timpul vieţii Lui şi la Patima Lui a permis, a rânduit să se facă
rânduiala, să fie uns cu miresme. Mironosiţele au mers la mormânt pentru a împlini
rânduiala şi au primit vestea învierii!
Dar dacă vrem să fim în rânduială, Dumnezeu va aduce multă dragoste asupra
noastră, între noi şi mila Lui asupra tuturor, pentru că suntem în rânduială. Păcătoşi, dar
în rânduială. De aceea spunem că cel mai păcătos om aflat în rânduială este mai bun decât
cel mai bun, cel mai drept, aflat în neorânduială.
Iar când, din pricina omului, se produce neorânduială, este dezastru. Când, spre
exemplu, vine îngheţul atunci când pomii sunt înfloriţi, strică rânduiala. Nu ne convine.
Dacă lucrul acesta nu ne convine, să ne deranjeze şi când noi suntem în neorânduială.
Omul, din pricina neorânduielii, a atras asupra lui multe, inclusiv dereglarea naturii.