C3.

Sistemul periodic al elementelor

Configuraţia electronică a atomilor elementelor Ocuparea cu electroni a orbitalilor atomici.

Totalitatea electronilor care graviteză în jurul nucleului poartă numele de înveliş

electronic, format din
 straturi,
 substraturi (orbitali).
 Ocuparea cu electroni a orbitalilor atomici se face ţinând seama de principiul
energetic, principiul excluziunii (Pauli) şi de regula lui Hund:
1. Principiul energetic: În stare fundamentală (starea în care atomul are un nr maxim de
electroni impari de acelaşi spin) a unui atom multielectronic, ocuparea cu electroni a
orbitalilor atomici se face în ordine crescătoare a energiei acestora, începând cu orbitalul cu
cea mai joasă energie 1s.

2.Principiul de excluziune (Pauli): Într-un atom nu pot exista doi sau mai mulţi electroni în
aceeaşi stare energetică, adică cu valori identice a celor patru numere cuantice. Un electron
poate fi ocupat cu maxim doi electroni cu spin opus.
3. Regula lui Hund:
 Electronii ocupă astfel OA, încât numărul electronilor necuplaţi în orbitali
de aceeaşi energie să fie maxim.
 Într-un substrat cu mai mulţi orbitali de aceeaşi energie, fiecare orbital se
ocupă cu electroni cu spini paraleli, după care aceştia se cuplează cu
electroni de spin opus.
 Ordinea de repartiţie a electronilor în straturi şi substraturi se poate urmări în
diagrama de mai jos:

Energia orbitalilor electronici

Configuraţia electronică reprezintă toţi orbitalii ocupaţi cu electroni pe care îi conţine

atomul respectiv.
 Formularea configuraţiei electronice a atomilor elementelor se face
indicând:
1. stratul electronic cu ajutorul numerelor cuantice principale n =
1, 2, 3, ...

1
 2. substratul electronic corespunzător nr cuantic l şi anume s, p, d,
f;
3. numărarea electronilor din substrat cu ajutorul cifrelor situate ca
exponent în dreapta literei care semnifică tipul orbitalului;
2 2
 Exemplu: pentru atomul de oxigen O configuraţia electronică este 1s ; 2s ;
8
4
2p .
 Frecvent, în notarea configuraţiei electronice a atomilor elementelor, electronii
din straturile interioare sunt omişi sau indicaţi prin
 simbolul gazului rar care precede elementul în sistemul periodic sau
 cu ajutorul cuvintelor straturi interioare (str. int.);
 căsuţe cuantice. Cele patru tipuri de reprezentări ale configuraţiei electronice
pentru izotopul de C sunt:
6
2 2 2
a) 1s 2s 2p
2 2
b) [2He] 2s 2p
2
c) str.int.2s 2p
d)

Configuraţia electronică a 6C în stare fundamentală

Sistemului periodic al elementelor

 Clasificarea elementelor = are la baza legea periodicităţii: „Proprietăţile fiz. şi
chimice ale elementelor se repetă în mod periodic în funcţie de masele lor
atomice” (Mendeleev, 1869).
 Odata cu cunoaşterea structurii interne a atomului, s-a reformulat de către
Moseley legea periodicităţii: „Proprietăţile elementelor sunt funcţii periodice
ale numărului atomic Z”.
 Sistemul periodic reflectă structura electronică a elementelor:
 elementele sunt aşezate în sistemul periodic în ordinea
crescătoare a lui Z (numărul atomic Z = numărul de ordine);
elementele consecutive din sistemul periodic diferă printr-un
singur electron (electron distinctiv)
 şirurile orizontale ale sistemului periodic, cuprinse între două gaze
rare succesive, se numesc perioade. Numărul perioadei este egal
cu numărul straturilor electronice;
 coloanele verticale, care conţin elemente cu proprietăţi fizice şi
chimice asemănătoare se numesc grupe (coloane verticale
formate din familii de elemente)

2
 (15) Periods..Horizontal Rows of Elements
n
1
2
3
4
5
6
7

 Numărul grupei reflectă numărul electronilor de pe

ultimul strat (La grupele 13-18, numărul electronilor
de pe ultimul strat este egal cu numărul grupei minus
10)
 Exemplu: pentru un element din grupa a 13 a,
numărul electronilor de pe ultimul strat este 13-10 =
3).
 Electronii poziţionaţi pe ultimul strat electronic
poartă numele de electroni de valenţă (electroni
exteriori sau periferici), iar ultimul strat este stratul
de valenţă (strat exterior);

3
(14) Groups/Families…Vertical Columns
A 1, 2 A (3-8)

Grupele în sistemul periodic sunt coloane verticale formate din familii de elemente

 Variaţia periodică a proprietăţilor elementelor este strâns legată de

modificările intervenite în structura învelişurilor electronice ale atomilor.
Sist periodic cuprinde:
 elemente reprezentative situate în grupele principale care au
ca electroni de valenţă electroni s sau p în ultimul strat
electronic : *nemetale, **semimetale, ***metale şi ****gaze
rare
 elemente tranziţionale de tip d (patru serii) au ca electroni de
valenţă electroni s în ultimul strat şi d în penultimul strat;
sunt situate în subgrupele sistemului periodic –
 elemente tranziţionale de tip f au ca electroni de valenţă
electroni s în ultimul strat, d în penultimul strat şi f în ante-
penultimul strat, sunt elemente poziţionate distinct în partea
de jos a sistemului periodic, în două serii a câte 14 elemente =
lantanide (n = 6) si actinide (n = 7)

4
 (35) d levels 1 below outer s2 level...
n
1
2
3
d = n-1
4 1st Transition Series 3d

5 2nd Transition Series 4d

6 3rd Transition Series 5d

7 4th Transition Series 6d

Concluzii:
1 2
 hidrogenul cu 1s şi heliul cu 1s formează prima perioadă a sistemului periodic;
1
 celelalte perioade încep cu un metal alcalin (ns ) şi se termină cu un gaz rar cu
2 6
configuraţia ns np ;
 elementele cu configuraţie electronică a ultimului strat similară se găsesc aşezate
în sistemul periodic în aceeaşi grupă şi formează o familie de elemente;
în funcţie de configuraţia electronică, elementele se pot clasifica în patru blocuri şi anume:
blocul elementelor s, p, d, f

5
  elementele din blocul s au caracter metalic, sunt puternic
electropozitive, formează ioni stabili, incolori în soluţie apoasă;
 elementele din blocul p conţin atât elemente din categoria
metalelor şi semimetalelor dar, mai ales elemente cu caracter
nemetalic
 elementele din blocul d au proprietăţi metalice intermediare
între metalele din blocul s şi cele din blocul p şi de aceea se
numesc metale de tranziţie. (m metale tipice, maleabile, ductile,
cu conductibilitate termică şi electrică mare);
 elementele de tip f (în special lantanidele) au proprietăţi foarte
asemănătoare deoarece orbitalii de tip f sunt mult mai puţin
proeminenţi decât orbitalii de tip d. Actinidele sunt radioactive.

Variaţia proprietăţilor elementelor în S. P.

 Proprietăţile elementelor pot fi împărţite în două categorii:

 proprietăţi determinate de nucleul atomic (neperiodice)
proprietăţi rezultate din structura electronică exterioară a învelişului de electroni
(periodice)

6
I.Proprietati periodice fizice
1. Razele atomice sunt determinate prin măsurători de reţele cristaline, considerându-se că
reţelele cristaline ale elementelor sunt alcătuite din atomi care se ating, astfel încât
distanţa dintre centrele a doi atomi reprezintă suma razelor lor. Cele mai mari raze
atomice le au metalele alcaline.

2. Razele ionice caracterizează dimensiunea relativă a unui ion într-un cristal ionic, cresc în
sistemul periodic în acelaşi sens ca şi razele atomice.

Ionii sunt particule de materie încărcate electric, care provin din atomi prin cedare sau
acceptare de electroni, ca urmare a tendinţei elementelor de a ajunge la configuraţie
stabilă pe ultimul strat (ionizare).
 Ionii pozitivi (cationi) se formează din atomi care cedează electroni
+ -
De exemplu: Na· → Na + 1e ;
2 2 6 1 2 2 6
(1s 2s 2p 3s ) (1s 2s 2p )
2+ -
Mg: → Mg + 2e
2 2 6 2 2 2 6
(1s 2s 2p 3s ) (1s 2s 2p

• Ionii negativi, (anioni), se formează din atomi prin acceptare de electroni De

exemplu:

.. + 2e- ..
:S: : S :2-
˙˙
(1s22s22p63s23p4) (1s22s22p63s23p6)

 3. Energia de ionizare Ei este energia necesară îndepărtării unui electron

dintr-un atom în fază gazoasă, este pozitivă, întrucât procesul are loc prin
absorbţia de energie. Se formeaza cationi. Pot exista mai multe trepte de

7
 ionizare, cu valori diferite . Valoarea energiei creşte brusc după prima treaptă de
ionizare (Ei1 << Ei2).
4. Afinitatea pentru electroni Ae este energia care se degajă când un atom în stare gazoasă
acceptă un electron, transformându-se într-un ion negativ (anion). Halogenii au cea mai mare
afinitate pentru electroni;

5. Electronegativitatea reprezintă capacitatea unui atom de a atrage sau de a respinge

electronii de legătură într-un compus; Elementul cel mai electronegativ în sistemul
periodic este F şi cel mai puţin electronegativ este Cs. În scala de electronegativitate a
lui Pauling gazele rare nu au electronegativitate.
II. Proprietăţi chimice periodice (caracterul electrochimic şi valenţa)
1.Caracterul electrochimic este proprietatea elementelor de a accepta sau a ceda electroni,
trecând în ioni.
n+ –
 Caracterul electropozitiv este manifestat de către metale : M → M + ne
 Caracterul electronegativ este manifestat de elementele cu caracter nemetalic: N
- n-
+ ne → N
 3. Valenţa elementelor in chimia clasică, este capacitatea atomilor unui element
de a se combina cu atomii altui element.
 Valenţa elementelor care îşi completează ultimul strat electronic prin transfer de
electroni se numeşte electrovalenţă:
n+ –
M → M + ne
- n–
N + ne → N
unde: M= atom de metal cu valenţa n;
N=atom de nemetal cu valenţa n;
 Valenţa elementelor care îşi completează ultimul strat electronic prin punere în
comun de electroni se numeşte covalenţă.

Bibliografie selectiva:

1. Chimie generală pentru studenții facultăților de medicină, Anghel A, Motoc M, Șeclăman E, Tămaş
L, Kaycsa A, Samoilă C, Editura Eurostampa, Timișoara, 2009.

2. Biochimie medicală pentru studenții facultăților de medicină – materia vie- structura și

compoziția, Andrei Anghel, Edward Șeclăman, Ioan Ovidiu Sîrbu, Liviu Tămaș, Anca Marcu, Ed. Victor
Babeș, Timișoara, 2016.

Linkografie selectiva:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tabelul_periodic_al_elementelor