UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.

BABEŞ” TIMIŞOARA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE

MEDIUL INTERN
SÂNGELE

CURSUL 5
Hematopoieza
Fiziologia seriei eritrocitare
Fiziologia seriei leucocitare
 CUPRINS

1. Hematopoieza
2. Caracteristicile morfo-funcţionale ale eritrocitului adult
3. Fiziologia hemoglobinei
4. Cinetica eritrocitară. Hemoliza fiziologică
5. Clasificarea leucocitelor
6. Functiile granulocitelor
7. Sistemul monocito-macrofagic
8. Functiile limfocitelor
 HEMATOPOIEZA

DEFINIŢIE: procesul de formare a elementelor figurate ale sângelui

din celula stem pluripotentă (CSP) “orientată” către progenitori
specifici, sub acţiunea unor factori de creştere, proliferare,
diferenţiere şi de maturare celulară
• eritropoieza = formarea eritrocitelor
• leucopoieza = formarea leucocitelor
• trombocitopoieza = formarea trombocitelor
 HEMATOPOIEZA

SEDIU: măduva osoasă (roşie) hematogenă (MOH, MRH)

 la nou - născut şi sugar (< 1an)  MOH din toate oasele
 se restrânge progresiv cu vârsta  la adult doar în scheletul axial:
 oase late (stern, coaste, oase coxale)
 oase scurte (corp vertebral)
 epifizele proximale ale oaselor lungi (femur şi humerus)
 ERITROPOIEZA
Etapele eritropoiezei: Celula formatoare de
unitati eritrocitare

1. multiplicare şi maturarea precursorilor eritrocitari

(CFU-E, proeritroblast, eritroblaşti)
2. expulzia nucleului
(eritroblast oxifil  reticulocit)
3. eritrodiabaza
(trecerea din măduvă în circulaţie)

Substante necesare eritropoiezei

 Proteine
 Minerale: fier, cupru, cobalt, zinc
 Vitamine: B12, acid folic, B6, C
 FIERUL

Necesarul de fier
= 1 mg/zi, asigurat de aportul alimentar uzual;
- necesar  în stări fiziologice (sarcină, cicluri menstruale )

Aportul de fier:
- dietă normală = 10 mg/zi (se abs. 5 - 10%)
- fierul rezultat din hemoliza normală.

Pierderile fier :
(prin păr, piele, urină, scaun) = 1 mg/zi

Carenţa de fier
 anemie feriprivă microcitară hipocromă
 VITAMINA B12

Principala sursă: alimentele de origine animală.

Necesar = 2-5 g/zi;
Aport – exclusiv alimentar
Absorbţia condiţionată de prezenţa factorului intrinsec al lui
Castle (FI) sintetizat de celulele parietale gastrice

Deficitul de vitamina B12 apare in:

•gastrite atrofice, rezecţie gastrică (prin deficit de FI)
•afecţiuni ale intestinului terminal (cu reducerea absorbţiei)
•parazitoze (prin captare B12 de către parazit)

Carenta de vitamina B12

 anemie macrocitară hipercromă (pernicioasă sau
Biermer)
 Eritrocite normale

Macrocitoză Microcitoză
Hipercromie Hipocromie
 
Anemie pernicioasă Anemie feriprivă
(prin deficit de (deficit de Fe)
vit. B12)
 REGLAREA ERITROPOIEZEI
ERITROPOIETINA
Eritropoietina
- sintetizată de rinichi
- producţia depinde de concentraţia O2
(scaderea oxigenului are efect
stimulator)
Efect - creşte numarul eritrocitelor
circulante prin:
- stimularea diferenţierii
precursorilor eritrocitari
- scurtarea timpului de maturare
- activarea eritrodiabazei
 LEUCOPOIEZA

DEFINIŢIE: procesul de formare a

LEUCOCITELOR ADULTE
din celula stem pluripotentă (CSP)
sau hemocitoblast
 Granulopoieza  granulocite
 Monopoieza  monocite
 Limfopoieza  limfocite

SEDIU:
• MOH
• Timus (pentru limfocitele T)

11
 (a) GRANULOPOIEZA

DEFINIŢIE: proliferarea, diferenţierea

şi maturarea precursorilor granulocitari
la nivelul MOH
ETAPE:
1. CSP  Celula stem “mieloidă”
2. Celula stem “mieloidă”  Mieloblast
 Promielocit
3. Promielocit  serii granulocitare

Eozinofil Bazofil Neutrofil

(EO) (BA) (NE)
 (b) MONOPOIEZA

DEFINIŢIE: proliferarea, diferenţierea

şi maturarea precursorilor monocitari
la nivelul MOH

Celula stem “mieloidă”


Monoblast

Promonocit

Monocit (forma circulantă)

Macrofag (forma tisulară)

SISTEMUL MONOCITO – MACROFAGIC

= monocite + macrofage
 (c ) LIMFOPOIEZA

DEFINIŢIE: proliferarea, diferenţierea şi

maturarea precursorilor limfocitari la
nivelul MOH şi a timusului
(organe limfoide centrale)

ETAPA I. La nivelul MOH

1. CSP  Celula stem “limfoidă”
2. Celula stem “limfoidă  limfoblaşti
 limfoblaşti B  limfocite B
 limfoblaşti NK  celule NK
 limfoblaşti T  migrează în timus

ETAPA II. La nivelul TIMUSULUI

 limfoblaşti T  limfocite T
 TROMBOPOIEZA

DEFINIŢIE: proliferarea, endomitoza, maturarea şi fragmentarea

citoplasmatică a precursorilor trombocitari la nivelul MOH
ETAPE:
1. CSP  Megacarioblast (“celula cap de serie”)
2. Megacarioblast  Promegacariocit  Megacariocit
3. Megacariocit  TROMBOCITE
Fragmentarea citoplasmatică a megacariocitului
 invadarea citoplasmei de către citoscheletul membranar
determină delimitarea de compartimente sau fragmente
citoplasmatice (trombocite sau plăcuţe sangvine)
 1 MEGACARIOCIT generează 2.000 – 7.000 TROMBOCITE (Tr)
 ERITROCITELE

= 99% din masa elementelor figurate

- Distribuite in 3 mari compartimente:
1. Compartimentul de generare
• In maduva rosie hematogena (MRH)
• Cuprinde elemente imature
• In 5 – 7 zile acestea se matureaza
2. Compartimentul circulant
• In torentul sanguin
• Cuprinde E mature şi un nr.  de reticulocite (5-15‰)
• Supravietuiesc 100-120 zile
3. Compartimentul de distrugere
• In splină, în ficat şi MRH
• Cuprinde E îmbătrânite şi modificate morfofuncţional
 ERITROCITUL
Caracteristici morfo-funcţionale
Numărul de eritrocite
= 4–5,5 mil/mm3
- bărbaţi = 4,9  0,7 mil/mm3;
- femei = 4,3  0,6 mil/mm3.
Forma eritrocitului
- disc biconcav, cu marginile rotunjite
- asigură suprafaţa mare la volum 
Dimensiunile eritrocitelor
- DEM = 6,8 – 7,7m;
- GEM = 1,7 – 2,5 (2) m;
(în centru - cu 1 m < decât periferic)
Culoarea eritrocitelor
- dată de Hb eritrocitară
- eritrocitul normal colorat = normocrom.
VARIAŢII
De număr  numărului de eritrocite = anemie
 numărului de eritrocite = poliglobulie
De formă ovale = ovalocite
cu forme negeometrice, bizare = poikilocite
eritrocite sferice = sferocite
în seceră = drepanocite
cu excrescenţe = acantocite

De dimensiuni DEM  = microcite

DEM  9m (10-12) = macrocite (megalocite)
DEM  şi GEM  = platicite
De culoare palide, slab colorate = hipocrome
intens colorate = hipercrome
E normo-, hipo-, hipercrome = anizocromie
SFEROCITOZA EREDITARĂ
 PROPRIETATILE ERITROCITELOR

1. Plasticitatea = proprietatea E mature de a îşi modifica forma la

trecerea prin capilare cu diametru < diametrul eritrocitar.
2. Plachetarea = proprietatea E de deplasare în fişicuri in capilare.
3. Rezistenţa globulară = rezistenţa E la solicitări mecanice, chimice,
osmotice, biologice
4. Sedimentarea = proprietatea E lăsate în repaus de a sedimenta în
virtutea gravitaţiei (in sangele recoltat pe anticoagulant)
VSH = 1-10 mm/h la femei;
= 2-13 mm/h la bărbaţi
= 0,5 - 1 mm/h la nou-născut.
5. Scintilaţia = proprietatea E de a reflecta razele de lumină

RG
normală

RG
scazută
Plasticitatea si plachetarea eritrocitelor
 STRUCTURA HEMOGLOBINEI (Hb)

HEMOGLOBINA = cromoproteină
porfirinică cu structură cuaternară
alcătuită din 4 unităţi  1 unitate de
Hb cuprinde 1 grupare HEM + 1 lanţ
polipeptidic globinic
 HEMUL
 componenta prostetică (non – proteică) a Hb
 cuprinde 4 inele porfirinice + 4 atomi de Fe2+
ROL: fixează reversibil O2 pe Fe2+  HbO2
 GLOBINA
 componenta proteică a Hb
 tetramer alcătuit din 2 perechi identice de lanţuri polipeptidice
ROL: fixează reversibil CO2 pe grupări - NH2  Hb-NH-COOH
 FIZIOLOGIA HEMOGLOBINEI

 reprezintă 95% din componentele proteice ale eritrocitului

 se sintetizează în progenitorii eritrocitari nucleaţi din MOH

 asigură funcţia de transport a gazelor respiratorii

 intervine in echilibrul acidobazic

HEMOGLOBINE FIZIOLOGICE
(a) Hb FETALĂ (HbF)  lanturile globinice: 2, 2
 reprezintă la naştere 70-80% din totalul de Hb, apoi scade rapid
(b) Hb ADULTULUI (HbA)
 înlocuieşte HbF
 la adultul normal există:
 97 - 98% HbA1 – lanturile globinice: 2,2
 2 - 5% HbA2 – lanturile globinice: 2,2
 DERIVAŢI AI HEMOGLOBINEI ADULTULUI (HbA1)

(a) FIZIOLOGICI
 OxiHb (HbO2): fixarea reversibilă a O2 pe Fe2+ al hemului
Hb + O2  HbO2
 CarbHb (HbCO2): fixarea reversibilă a CO2 pe - NH2 a globinei
Hb-NH2 + CO2  Hb-NH-COO- + H+
(b) PATOLOGICI  împiedică formarea HbO2
 CarboxiHb: compus stabil al Hb cu CO
(afinitate pentru Hb de 250 ori mai mare decât O2)
 MetHb: oxidarea Fe2+ la Fe3+
 se produce în permanenţă în cantitate redusă (< 1-2% din Hb
totală) datorită intervenţiei sistemului reducător al glutationului
 se produce în cantitate mare în prezenţa unor agenţi oxidanţi
(nitriţi, medicamente)  “boala albastră” la sugari
 FUNCŢIILE ERITROCITELOR
FUNCŢIA DE TRANSPORT A O2

La nivelul plămânilor au loc: La nivelul ţesuturilor au loc:

- fixarea O2 pe hemoglobină - eliberarea O2 de pe HbO2

- eliberarea CO2 din HbCO2 - fixarea CO2  carbamaţi

Transportul O2
• dizolvat fizic în plasmă (1%); proporţional cu PO2
• combinat cu hemoglobina (99%)
• reacţia Hb cu O2 - rapid, fiecare atom de
Fe2+ al grupărilor hem poate fixa o moleculă
de O2, fără modificarea valenţei Fe2+ 
oxigenare
• fixarea şi eliberarea O2 de pe molecula de Hb
are loc succesiv, cu viteză progresiv
crescândă
 FUNCŢIILE ERITROCITELOR
FUNCŢIA DE TRANSPORT A CO2

Transportul CO2
1. Forma dizolvată fizic a CO2 (5%)
= partea difuzibilă - determină sensul şi mărimea difuziunii
2. Forma combinată cu proteinele plasmatice şi hemoglobina
(4,5%)
CO2 circula fixat de grupările aminice ale:
- proteinelor plasmatice  carbamaţi
- Hb  carbHb
3. CO2 transportat sub formă de bicarbonat (90%)
- KHCO3 intraeritrocitar si NaHCO3 în plasmă.
 CATABOLISMUL HEMOGLOBINEI
• Globina - reutilizată ca sursă de AA în proc. Metabolice
• Hemul - degradat  Fe + biliverdina

1. Din reducerea biliverdinei  Bilirubina indirectă/neconjugată (BI) -

transportată în sânge legată de albumine

2. BI este conjugată la nivel HEPATIC cu acid glicuronic

 Bilirubina directă/conjugată (BD)
3. BD este eliminată prin bilă în căile biliare

4. La nivelul intestinului gros, sub acţiunea enzimelor reducătoare

ale florei microbiene:
BD  urobilinogen(Ubg)
5. Majoritatea Ubg este oxidat  stercobilinogen şi stercobilină 
se elimină prin materiile fecale.
6. O fracţiune  din Ubg se abs.la nivel intestinal  v. portă - ficat
 reexcretat în bilă (ciclul entero-hepatic).
7. O cant.  de Ubg din sânge este excretat de rinichi (1%).
Normal: Bilirubina (directă şi indirectă) = 0,4 -1mg%.
Patologic: hiperbilirubinemie  colorare în galben tegumente şi mucoase; în:
• hemoliză excesivă (icter hemolitic)
• obstacol în calea scurgerii bilei în intestin (de obicei calculi în căile
biliare)(icter mecanic)
• hepatocitoliză (icter hepatic).
 LEUCOCITELE
= elemente nucleate
= 5000-10000/mm3

Variaţii ale numărului de leucocite

• Leucocitoză (>10000/mm3)
- fiziologic: la sugari, gravide
- patologic: boli infecţioase şi inflamatorii, leucemie, tumori

• Leucopenie (<4000/mm3)
- fiziologic: la vârstnici, în stări postinfecţioase
- patologic:
- afectarea măduvei hematogene
(radiaţii, medicamente, substanţe toxice)

In the above picture, compare

normal and leukemic blood
 CLASIFICARE
• granulocite:
– neutrofile,
– eozinofile,
– bazofile
• agranulocite :
– monocite
– limfocite
Formula leucocitară la adult
Neutrofile 52 - 74%
Eozinofile 0 - 4%
Bazofile 0 – 1%
Limfocite 25 – 35%
Monocite 1 – 8%
 GRANULOCITELE

GRANULOCITELE NEUTROFILE
•Ø=10-15 m
•nucleu polilobat
•citoplasmă roz pal
•granulaţii N.

GRANULOCITELE EOZINOFILE
•Ø= 10-15 m,
•nucleu bilobat,
•granulaţii Eo în toată
citoplasma
GRANULOCITELE BAZOFILE
•Ø= 10-15m
•nucleu reniform
•granulaţii mari metacromatice, care
acoperă citoplasma şi nucleul.
 FUNCŢIA GRANULOCITELOR NEUTROFILE
FAGOCITOZA
• funcţia principală, intervine în apărarea nespecifica a organismului
contra infecţiilor (prima linie de apărare)
• inglobarea şi distrugerea de particule din mediul extracelular
Etape:
1) Chemotaxia = mişcarea direcţionată către focarul inflamator (prin
emiterea de pseudopode pe direcţia de înaintare)
2) Marginaţia şi aderarea granulocitelor de celulele endoteliale de la
nivelul venulelor postcapilare
3) Diapedeza = traversarea printre celulele endoteliale spre ţesut
4) Fagocitoza propriu-zisă. Cuprinde:
- Opsonizarea
- Ingestia particulei
- Digestia şi bactericidia
 FUNCŢIIILE GRANULOCITELOR EOZINOFILE
FAGOCITOZA / FUNCTIA SECRETORIE
• Functia fagocitara: Eo are activitate bactericidă mai redusă decât
neutrofilele

• Functia secretorie - Eo participă la:

– distrugerea paraziţilor
– reactiile alergice

Eozinofilie = cresterea numarului de Eo

- în boli alergice (urticarie, astm bronşic
alergic, rinite alergice)
- în boli parazitare (toxoplasmaoză,
lambliază)
- în afecţiuni dermatologice (eczeme,
psoriazis)
- în leucemia cu eozinofile
 FUNCŢIIILE GRANULOCITELOR BAZOFILE
FUNCTIA SECRETORIE
• Funcția secretorie se realizează după ce bazofilele migrează în
țesuturile țintă (piele, căi respiratorii, tract digestiv) acolo unde se
gtransformă în mastocite.
• Degranularea mastocitelor este declanșată de:
• alergene
• IgE (anticorpi antialergene).
• Se eliberează:
• Histamină – responsabilă de manifestările alergiei, inclusiv de
șocul anafilactic
• Heparină – factor anticoagulant
care împiedică activarea factorilor
plasmatici ai coagulării
 SERIA MONOCITO-MACROFAGICĂ

• celule specializate în apărarea organismului

• migreaza in tesuturi si se transforma in macrofage:
- dimensiunile cresc de aproximativ 5 ori
- creşte capacitatea de fagocitoză

• Sunt o populaţie heterogenă de celule

• Exemple
- celulele Kupffer din ficat
Microglial Cell

- macrofagele alveolare din plămâni

- celulele Langerhans din piele
- celulele microgliale din creier
- celulele mezangiale din rinichi, etc.
 FUNCŢIILE SISTEMULUI
MONOCITO-MACROFAGIC
1. Apărare – fagocitoză
= sistemul de apărare nespecifică
- Macrofagele fagocitează:
• microbi, inclusiv microbi intracelulari
(ex. bacilul tuberculozei)
• unele virusuri
• paraziţi cu dimensiuni accesibile macrofagelor.
• resturi celulare, bacterii moarte

2. Iniţierea răspunsului imun

• macrofagele funcţionează ca celule
prezentatoare de antigen: inglobare Ag 
prelucrare Ag  expunere Ag pe suprafaţa 
recunoaşterea antigenului de către limfocite (care
recunosc numai antigene prelucrate)
 SERIA LIMFOCITARĂ
= componenta celulară majoră din
ţesuturile limfatice
- nucleul mare, rotund
- citoplasmă redusă, culoare
albastru deschis.

Cuprinde:
• Limfocite B
• Limfocite T
1.Limfocite T citotoxice
2.Limfocite T helper
• Celule Natural Killer (NK)
 FUNCŢIILE LIMFOCITELOR ÎN APĂRARE

LIMFOCITELE B
 la contactul cu agentul patogen (antigenul) se
diferenţiază în plasmocite
 produc 5 clase de Ig (anticorpi)

 IgG: 75 – 85% din Ig circulante

 IgM: aglutininele anti–grupAB
 IgA: - se fixează la nivelul pielii şi a mucoaselor
- se secretă în salivă, suc intestinal, secreţie lactată
 IgD: receptor pentru antigen al limfocitelor B
 IgE: rol în reacţia alergică

Limfocitele B sunt responsabile de raspunsul imun specific umoral

LIMFOCITELE T
1.Limfocite T citotoxice (Tc)
= limfocite efectoare, care intervin în:
• citoliza celulelor infectate cu agenti patogeni intracelulari (virusuri)
• citoliza celulelor neoplazice
Limfocitele Tc sunt responsabile de raspunsul imun specific celular
2.Limfocite T helper
• limfocite reglatoare, care modulează activitatea Lf B şi T
• recunosc Ag prelucrat de macrofage şi alte celule prezentatoare de
antigen
• cooperează cu Lf B => favorizează activarea, proliferarea,
diferenţierea Lf B – stimuleaza imunitatea specifica umorala
• elibereaza citokine:
– stimuleaza imunitatea specifica celulara (limfocite Tc)
– stimuleaza imunitatea nespecifica (celule NK, granulocite,
macrofage)
CELULELE NATURAL KILLER (NK)
= limfocite efectoare, care intervin în citoliza celulelor proprii devenite
“non-self”
• citoliza celulelor infectate cu agenti patogeni intracelulari (virusuri)
• citoliza celulelor neoplazice

• NU NECESITA colaborarea cu alte celule (de exemplu cellule

prezentatoare de antigen), ele recunosc direct celula tinta