STRUCTURA UNEI LUCRĂRI

Reguli ale structurii:

1. Referat
2. Comunicare științifică
3. Lucrări de finalizare: licență, dizertație (o monografie redusă), doctorat.
Componente:
Pagina tipo
Norma curentă a publicațiilor – 40 000 semne = 20 pagini tipo
Pentru lucrarea noastă = 50-60 pagini tipo
Nu sunt incluse: bibliografia, anexele.
Structura: orice demers academic începe cu Argumentul – pe scurt: ce anume?; de ce
am ales această temă?
O jumătate de pagină, 3-4 paragrafe.
Introducerea, cu subtitluri.
1. Argument
Nu se începe direct cu subtitlul, după aceea se trece la subtitlu.
2. Definirea conceptelor – definirea temei. De exemplu: Ce este arhivistica?
Critica surselor pentru notele de subsol.
Explicați conceptele: conceptul de arhive în patrimoniul.
3. Stadiul cercetărilor: cine a mai scris. Cultura instituțională azi?
1 pagină despre istoriografia problemei.
Discursul în general acceptat – METANARAȚIUNEA, surse - subiective –
angajați ai Arhivelor NAționale au scris despre istoricul Arhivelor Naționale.
Minim o pagină, o analiză a ceeea ce consider
4. Sursele se poate combina cu stadiul cercetărilor. De exemplu: descrierea Fondului
– pe larg.
5. Metoda de cercetare: metoda cronologică, se urmărește traseul problematic
6. Ipoteza cercetării: ce obțin?, ce rezultate? Exemlu: Arhivistica este ... se ține de
specificul patrimoniu.
De căutat: Piere Nora: arhiva – locul memoria. ”Lieux de mémoirs” la BCU
3 vol.
Definiția monumentului document. Pe site-ul BCU
7. Explicația structurii lucrării: temele și subtemele lucrării. De exemplu: Firul
călăuzitor al lucrării a fost gândit ....
Conținutul lucrării
- avem argumente
- Cum dovedim, validăm argumentele?
- Cum folosim mecanismul pentru a ajunge la concluzii.
Metode: cronologică, cantitativă, statistică comparativă.
Cum se poate cita și cum nu se poate cita? Notele de subsol.
Când folosim citări?
Utilizarea prescurtărilor greșit.
Cf. = confero, adică compară cu, nu înseamnă conform.
Scopul principal al citării este să fie înțelese de cititor. Se citează cu 1, la fiecare
capitol.
Cum facem citările?
1. Autor, titlul, italic, Editura, locul apariției, anul, p.
Exemplu: Autor, Titlu, vol. al II-lea: Subtilu
2. Ibidem, p. 3, 5 și 9.
Excepția la Ibidem pentru fondurile arhivistice, se crie drept – Ibidem, p.

1
 3. Idem, fără italic, același autor, masculin, Eadem – autoare – feminin; Eidem –
aceleași autoare (mai multe)./
Idem, Titlu, (diferit), Ed., locul apariției, anul, p.
4. Autor, op. cit., p.
5. Autor, o prescurtare logică, clară, cu liter mari, italic, urmato de ... (...)ce
înlocuiesc restul citării, p.
6. apud – nu se scrie cursiv, citarea aparține altcuiva, nu se poate abuza, arar folosit
și în cazuri rare.
Pentru exprimare folosim imperfectul și varațiuni ale pasivului – diateza pasivă
Ce nu putem folosi? Prezentul și prezentul cu valoare în viitor. Niciodată nu
trebuie folosit, interdicția de ISTORIE CONTRAFACTUALĂ. O contra metodă.
Condiționalul optativ. Ce ar fi fost dacă ...? este o vulgarizare a cercetării istorice.
7. passim, italic, nu se abuzează, rar utilizat. Este definiit = peste tot, citare corectă.
Nu se poate deschide niciodată o notă în loc de pagină, ideea ce reiese din lucrare.
Nu se folosește la citare de istoriografie.
8. vezi sau v., sau vezi și: ...
9. citările standard pentru Arhive: ANIC, AMR, A SRI, A CNSAS, A MAE, A MAE
– Franța.
ANIC, Fondul ..., dosar 15/1962, f.
Ibidem înlocuiește orice parte comună, Fonful CC PCR – Cancelarie, 16/1962, f.
ANIC, Fondul, Rola, cota, cadru (c.).
BAR – Biblioteca Academiei Române – msse – Cabinetul de manuscrise. ms. =
manuscrisul în sine.
De căutat în:
Revista SCIVA – 1990 – dedicat citărilor; Septimu Ghelcea – Cum se face o teză în științele
socioumane?
Metode.
Cea clasică = CRONOLOGICĂ.
Alte metode îmrumutate din alte științe:
Metoda analitică și metoda comparativă = nu este una în sine.
Metode împrumutate de Istorie:
Din Sociologie: metoda Cantitativă = o istorie cantitativă; metoda Demografică = demografie
istorică; metoda Biografiei reprezentative; metoda Interviului sau a Chestionarului.
Metoda istoriei orale – sursa trebuie să fie în viață.
Vezi: Victimele stalinismului și totalitarismului în Republica Socialistă Sovietică
Moldovenească - la biblioteca facultății, pentru statistică.
Cum se explică?
De ce este relevant pentru cercetare?
Limbajul utilizat.
Regula epilogului:? Noi știm cum s-a terminat. Personajele istorice nu aveau cum să știe. Nu
se judecă cu măsura timpului nostru.
Conținutul lucrării. Partea a II-a.
În tot ceea ce facem trebue să folosim sistemul: argument – demonstrație – concluzie.
La Aristotel. 3 criterii: ETOS – calitatea autorului; PATOS – apel, justificare, apel la
sentiment; LOGOS – argumentele.
ARTA ORATORICĂ, cu cele 5 faze: INVENTIO; DISPOZITIO; ELOCUTIO; MEMORIA;
ACTIO = performanța expunerii.
Conținutul, în funcție de metoda aleasă. Textul se desfășoară. Ce nu trebuie să conțină textul?
Tituluri și subtiluri.
Nu se citează mai mult de 6 rânduri.

2
Repovestirea surselor de evitat.
Nu se povestesc documentele.
Cum evităm povestirea? Să emitem numai analiza, mai multe surse de coroborare.
Textul inteligibil..
Demonstrații cantitative: explicăm de ce am făcut tabelul?
Scopul subtitlului:? Aerisirea textului, trebuie să fie ușor vizibil.. cam la 2-3 pagini, nu mai
mult de 5 pagini, între subtitluri.
Să nu se reia idei, se evită repetiția de text.
Pentru FORMA – se evită frazele lungi., fără fraze complicate.
Nu se admite nici textul telegrafic, nu este de dorit. Nu se poate urmări.
Modul de adresare, în conținut, peste tot. Existe 2 formule:
C1. Cea clasică, plural a Majestății, persoana I, plural: Dorim, Intenția noastră este. de
preferat este să folosim persoana I, pl.
Se mai utilizează persoana I, singular: Dorința mea este .., se păstrează regula de la început
până la sfârșit.
Nu se folosește persoana a III-a, sg.
Se evită ...
Nu se fac afirmații fără acoperire.
În text se vede unde este nevoie de Notă.
Atenție: Folosirea în exces a apartaului critic = hipercitarea.
Ibidem – ibidem – ibinem, de evitat, dacă este vorba de aceași pagină.
Diversitatea surselor folosite – în note.
O singură notă generală dintr-un document, se evită notele exagerate.
De evitat ca notele să treacă după o pagină pe alta.
În general Tabelul se introduce în text, pentru ușurința demonstrației.
Trebuie să avem logică.
Ilogic să nu urmărim criteriul cronologic.
Să dăm datele temporare întregi – ziua, luna, anul.
Parantezele e de evitat – dă senzația de explicație suplimentară.
APOZIȚIA, între virgule, de evitat între subiect și predicat.
CONCLUZIILE
Ce nu ar trebui să conțină?
Nu trebuie să fie o descriere a structurii, un rezumat al lucrării.
Concluziile trebuie să reia ipoteza, să dezvolte, unde s-a ajuns.
s-a încheiat într-un fel?
s-a ajuns la un rezultat?
Concluzia este o afirmație certă, sigură. Putem da mai multe ipoteze. În concluzii nu putem
exprima îndoieli.
Concluziile sunt obligatorii - nu au cum să nu existe.
Trebuie să evităm: în capitolu X... am încercat.
BIBLIOGRAFIE
Sistemul clasic:
IZVOARE: edite - colecții de documente, tratate și inedite – arhive – alfabetic, după numele
instituțional. nu se folosesc prescurtările de ex. ANIC. Arhivele Național Istorice Centrale,
Fond... /Colecție ..., dosar – cronologic, toate dosarele ordonate.
JURNALE, MEMORII, CORESPONDENȚĂ
INSTRUMENTE DE LUCRU: dicționare, enciclopedii, cronologii
LUCRĂRI SPECIALE – GENERALE – trebuie să fie cea mai lungă listă, de ex. Din
”Revista Arhivelor”, din ”Hrisovul”

3
PRESA – monitorul oficial intră la izvoare – la edite; sursa arhiva, vezi și în Monitorul
Oficial, nr. ....
BELETRISTICA - de exemplu din cărțile sccrise sub pseudonim pentru A. Sacerdoțeanu.