Prin identificarea persoanei fizice se intelege individualizarea persoanei in cadrul raporturilor juridice

civile. Principalele atribute de identificare a persoanei fizice sunt numele, domiciliul si

starea civila. In ce priveste natura juridica a acestora, ele sunt drepturi personale
nepatrimoniale.

Atributele de identificare a persoanei fizice prezinta urmatoarele caractere juridice:

- sunt drepturi absolute, insemnand ca toate persoanele sunt obligate sa se abtina de a aduce

vreo atingere lor;

- constituie atat drepturi, cat si obligatii, orice persoana fiind obligata sa aiba un nume, un
domiciliu si o stare civila;

- sunt inalienabile, pentru ca se nasc odata cu nasterea persoanei si inceteaza la moartea ei,

nefiind transmisibile, in principiu;

- sunt imprescriptibile extinctiv si achizitiv, pentru ca, oricat timp ar trece, nu se pierd prin
nefolosire si, oricat timp o persoana ar folosi numele alteia, nu-l poate dobandi;

- sunt drepturi personale, nu pot fi exercitate prin reprezentare;

sunt universale, apartinand oricarei persoane fizice in parte.

Numele reprezinta cuvantul sau totalitatea cuvintelor prin care se desemneaza si se

identifica o persoana fizica in familie si in societate In sens larg, prin nume se intelege
numele de familie si prenumele, iar in sens restrans – numele de familieNumele are
urmatoarele caractere juridice:

este un tot unitary, format din nume de familie si prenume ;

este un drept absolut;

este inalienabil, in principiu;

este imprescriptibil extinctiv si achizitiv;

este un drept personal;

este un drept universal;

este un drept legal.

Numele de familie are drept scop identificarea unei persoane fizice in societate.

Dobandirea numelui de familie:

Numele de familie se dobandeste prin filiatie, copilul din casatorie preluand numele de familie

comun al parintilor sai, care poate fi numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite ,
conform art. 62 C. fam. Daca parintii nu au un nume comun  (fiecare si-a pastrat numele anterior la
incheierea casatoriei), copilul dobandeste numele de familie al unuia dintre parinti sau numele lor
reunite, dupa cum se invoiesc parintii. In caz de neintelegere intre acestia, va hotari autoritatea
tutelara de la domiciliul copilului.
Pentru copilul din afara casatoriei, numele de familie al acestuia va fi numele parintelui fata de
care s-a stabilit mai intai filiatia (de regula, mama), si daca ulterior se stabileste filiatia si fata de
celalalt parinte, instanta va putea incuviinta copilului sa poarte numele acestuia.  Daca filiatia a fost
stabilita prin recunoastere voluntara si simultana de ambii parinti, la inregistrarea nasterii, copilul va
lua numele de familie al unuia dintre parinti sau numele lor reunite, in functie de intelegerea lor. In
caz de neintelegere intre acestia, va hotari autoritatea tutelara de la domiciliul copilului.

Pentru copilul gasit, ai carui parinti nu au putut fi identificati, numele de familie si prenumele

acestuia se stabileste  de catre primaria localitatii in raza careia a fost gasit, prin dispozitia
primarului, conform art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 41/2003. Modificarea numelui de familie:

a) ca efect al schimbarii starii civile a persoanei

1. ca urmare a stabilirii filiatiei unui copil inregistrat ca avand parinti necunoscuti

Numele de familie al acestui copil se va modifica, dupa cum el este un copil din casatorie sau din
afara casatoriei.

2. ca urmare a stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei

Numele de familie al acestui copil  va fi numele parintelui fata de care s-a stabilit mai intai filiatia, dar
instanta poate dispune modificarea numelui de familie al copilului, atribuindu-i numele parintelui fata
de care s-a stabilit ulterior filiatia.

3. ca urmare a admiterii actiunii in tagada paternitatii copilului din casatorie

Daca mama nu are un nume de familie comun cu al sotului, copilul va purta numele mamei dinainte
de casatorie, dar, daca mama are un nume de familie comun cu al sotului, atunci copilul va pastra
acest nume (adica numele de familie al mamei din momentul nasterii copilului).

4. ca urmare a incuviintarii adoptiei

Persoana adoptata dobandeste numele de familie al adoptatorului, iar daca adoptia este facuta de
doi soti, persoana adoptata va dobandi numele de familie comun al acestora. Daca ei nu au un
nume comun, persoana adoptata va purta numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor
reunite.

5. ca urmare a desfacerii, nulitatii sau anularii adoptiei

In aceste situatii, adoptatul revine la numele sau de familie avut anterior adoptiei. Totusi, in cazul
desfacerii adoptiei, pentru motive temeinice, instanta poate incuviinta ca adoptatul sa pastreze
numele de familie dobandit prin adoptie.

6. ca urmare a incheierii casatoriei

La incheierea casatoriei, viitorii soti au trei posibilitati in ce priveste numele de familie pe care il vor
purta in timpul casatoriei:

sa pastreze fiecare numele de familie avut inainte de casatorie;

sa ia ca nume comun numele de familie unuia sau altuia dintre ei;

sa ia ca nume comun numele lor de familie reunite.

7. ca urmare a nulitatii sau anularii casatoriei

In aceasta ipoteza fiecare dintre soti revine la numele de familie avut inainte de casatorie.

8. ca urmare a desfacerii casatoriei (divortul)

Daca sotii nu au avut un nume de familie comun in timpul casatoriei, divortul nu produce nici o
modificare in acest sens. In cazul in care sotii au avut un nume de familie comun in timpul
casatoriei, regula este ca fiecare dintre ei revine la numele de familie avut inainte de casatorie.
Totusi, fostii soti se pot invoi ca sotul care a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt
sot sa pastreze numele de familie dobandit prin casatorie si dupa divort. Chiar daca unul dintre soti
nu este de acord cu aceasta, in mod exceptional, pentru motive temeinice (ex.: renumele
profesional dobandit), instanta poate incuviinta sotului divortat purtarea in continuare a numelui din
casatorie.

9. ca urmare a incetarii casatoriei (decesul sotului)

Dupa decesul sotului, sotul supravietuitor va purta in continuare numele din casatorie. Potrivit art. 4
alin. 3 lit. b din O.G. nr. 41/2003, acesta poate solicita revenirea la numele avut inainte de casatorie,
printr-o cerere de schimbare a numelui pe cale administrativa. Schimbarea numelui de familie pe
cale administrativa reprezinta inlocuirea, la cerere, pentru motive temeinice, a numelui de familie cu
un alt nume de familie, prin decizie administrativa . Schimbarea numelui de familie pe cale
administrativa reprezinta inlocuirea, la cerere, pentru motive temeinice, a numelui de
familie cu un alt nume de familie, prin decizie administrativa. Prenumele reprezinta
cuvantul sau cuvintele care se adauga la numele de familie, in scopul de a individualiza
persoana in cadrul aceleiasi familii si (impreuna cu numele de familie) in cadrul
societatii

Are aceleasi caractere juridice ca si numele de familie: - reprezinta un drept, dar si o obligatie; -

este inalienabil, - este imprescriptibil extinctiv si achizitiv; - este un drept personal si absolut si
universal.

Dobandirea prenumelui:

Prenumele se dobandeste prin atribuire, odata cu inregistrarea nasterii in registrul de stare civila, pe
baza declaratiei celui care solicita inregistrarea nasterii (de regula, de catre parinti). Daca parintii nu
se inteleg in privinta prenumelui copilului lor, va hotari autoritatea tutelara.

In cazul copiilor gasiti, prenumele se atribuie de catre primarul din localitatea unde a fost gasit.

Schimbarea prenumelui:

Modificarea starii civile a persoanei fizice nu produce efecte asupra prenumelui, astfel incat
schimbarea prenumelui se poate face doar pe cale administrativa sau prin retranscrierea in limba
materna sau cu ortografia limbii materne, cu respectarea aceleiasi proceduri ca cea prezentata in
cazul numelui de familie. Pentru schimbarea prenumelui unei persoane casatorite pe cale
administrativa nu este necesar consimtamantul celuilalt sot.

Initiala prenumelui tatalui se foloseste pentru identificarea persoanei in practica

administrativa,  in situatia in care mai multe persoane au acelasi nume de familie si acelasi prenume.
Pentru copiii din afara casatoriei se foloseste initiala prenumelui mamei. Pseudonimul reprezinta
denumirea liber aleasa de o persoana, alta decat numele sau, sub care isi ascunde
adevarata identitate si care este folosita in mod notoriu la desfasurarea unei anumite
activitati, de obicei literare sau artistice. Pseudonimul este doar un drept, nu si o obligatie si
serveste la individualizarea persoanei in raport cu activitatea sa profesionala. Porecla  reprezinta o
denumire deosebita de nume, data de alte persoane unei anumite persoanepentru individualizarea
acesteia. Nu este ocrotita de lege, fiind folosita uneori in actele administrative sau de urmarire
penala pentru identificarea unor persoaneDomiciliul reprezinta un atribut de identificare in
spatiu a persoanei fizice, constand in locul unde persoana fizica isi are locuinta
statornica sau principala. Pe langa caracterele juridice generale ale oricarui atribut de identificare
a persoanei fizice (drept absolut, inalienabil, imprescriptibil extinctiv si achizitiv, personal, universal),
domiciliul prezinta urmatoarele caractere juridice specifice:

obligativitate, orice persoana fiind obligata sa aiba un domiciliu, avand in vedere ca in Codul penal
se pedepseste infractiunea de vagabondaj. In cazul in care persoana nu are un domiciliu, se va
folosi ultimul domiciliu care figureaza in cartea de identitate a persoanei. In situatia nomazilor, se va
lua in considerare locul unde acestia au avut vreodata domiciliul sau, in lipsa acestuia, domiciliul
parintilor sau locul de nastere al persoanei in cauza.

2. unicitate, deoarece fiecare persoana poate avea un singur domiciliu. Chiar daca persoana are
mai multe locuinte statornice, domiciliul va fi locuinta principala.

3. stabilitate, insemnand o statornicie, o folosire constanta si indelungata a locuintei. Plecarea

temporara de la domiciliu nu inseamna schimbare lui (ex.: delegarea sau detasarea, executarea unei
pedepse privative de libertate, disparitia persoanei).

Importanta domiciliului:

in functie de acesta se determina competenta instantei de judecata (cea de la domiciliul paratului,

de regula);

incheierea casatoriei se face la serviciul de stare civila din raza teritoriala a domiciliului sau resedintei
unuia dintre viitorii soti;

actele de procedura se comunica la domiciliul persoanei citate;

succesiunea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului.

Domiciliul este de  urmatoarele tipuri:

a. domiciliul real (de drept comun), reprezentand regula, constituie locul unde o persoana

cu capacitate de exercitiu deplina isi stabileste locuinta statornica, dupa propria vointa, cu
respectarea legii.

b. domiciliul legal reprezinta domiciliul stabilit de lege anumitor persoane, de cele mai

multe ori datorita faptului ca se afla sub ocrotirea altei persoane.

Pentru minor, domiciliul legal este la parinti sau tutore. Daca parintii nu locuiesc impreuna,
domiciliul legal al minorului va fi la acela dintre parinti la care el locuieste in mod statornic, in caz de
neintelegere intre parinti instanta luand o hotarare. 

Resedinta reprezinta locuinta cu caracter temporar, care nu indeplineste conditiile

prevazute de lege pentru a fi domiciliu, aleasa in mod liber de persoana fizica. Aceasta poate fi
in aceeasi localitate sau in alta localitate ca cea de domiciliu. Pentru ca o locuinta vremelnica sa fie
considerata resedinta, durata de timp in care persoana trebuie sa locuiasca acolo este cuprinsa intre
45 de zile si 1 an, conform art. 29 si 30 din Legea nr. 105/1996.