Sunteți pe pagina 1din 3

PROCEDURĂ PRIVIND ACORDAREA

ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECŢIE

CUPRINS:

1. Scop
2. Reguli de acordare
3. Identificare factori de risc
4. EIP acordat
5. Caracteristici şi instrucţiuni de utilizare a EIP
6. Instrucţiuni de selecţie a EIP
1. SCOP

Stabilirea modului de acordare – selecţionare – utilizare a EIP împotriva agresiunilor mecanice


superficiale, minore (abraziune, agăţare) şi majore (lovituri puternice, tăieturi şi înţepături), împotriva
frigului sau a căldurii, a zgomotului, a murdăririi excesive şi a stropirii cu mici cantităţi de substanţe
chimice (uleiuri, lubrifianţi), slab agresive şi moderat toxice (risc redus, expunere localizată).

2. REGULI ŞI OBLIGAŢII PRIVIND DOTAREA PERSONALULUI CU ECHIPAMENT


INDIVIDUAL DE PROTECŢIE

2.1. Prin EIP se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru
a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care a putea să îi pună în pericol securitatea
şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în
acest scop.
2.2. Sunt excluse din definiţia cuprinsă la 2.1.:
- Îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod special
pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorului,
- Echipamentele folosite de serviciile de urgenţă şi salvare,
- Echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie ori alte instituţii
de ordine publică,
- Echipament individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier,
- Echipament sportiv,
- Echipament de autoapărare sau de descurajare,
- Dispozitivele purtabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor nocivi.
2.3. Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi
evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile,
metodele sau procedurile de organizare a muncii.
2.4. Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare
participant la locul de muncă, pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc de accidentare şi
de îmbolnăvire profesională. Scopul acordării este prevenirea accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale în situaţiile în care au fost epuizate, atât cât este rezonabil posibil
orice mijloace tehnice şi organizatorice de protecţie a muncii sau când nu pot fi aplicate
asemenea mijloace.
2.5. Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi
evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile,
metodele sau procedurile de organizare a muncii.
2.6. Orice EIP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- Să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el singur la un risc mărit,
- Să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă,
- Să ia în considerare condiţiile ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului,
- Să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.
2.7. În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor
EIP, aceste echipamente trebuie să fie compatibile să îşi păstreze eficacitatea în raport cu
riscul – riscurile respectiv – respective.
2.8. Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie şi în special durata
purtării sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc,
caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa EIP.
2.9. EIP este, în principiu destinat purtării de către o singură persoană.
2.10. Dacă împrejurările impun purtarea EIP de către mai multe persoane, se iau măsuri
corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nici o
problemă de sănătate sau de igienă.
2.11. În cadrul întreprinderii trebuie să se furnizeze şi să fie disponibile informaţii adecvate
privind fiecare EIP.
2.12. EIP se distribuie gratuit de către angajator, care trebuie să asigure buna sa funcţionare
şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor
necesare.
2.13. Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl
protejează prin purtarea EIP.
2.14. Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi dacă este cazul, organizează
antrenamente pentru modul de utilizare a EIP.
2.15. EIP poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de
instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale.

3. Şi 4. Specifice pentru fiecare loc de muncă.

5. CARACTERISTICI ŞI INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE A EIP


A. SALOPETA
a. RISC: Agăţare
b. CARACTERISTICI:
- Material de execuţie: ţesături din fibre de bumbac 100%,
- Componente: bluză şi pantalon pieptar,
- Bluza trebuie să aibă guler normal, închidere cu nasturi, terminaţie prin cordon cu elastic
la spate sau în părţile laterale; mâneci raglan terminate prin manşetă; poate avea diverse
elemente suplimentare sau de confort.
- Pantalonii trebuie să fie cu pieptar în faţă şi bretele sau cu pieptar faţă – spate şi bretele; în
talie trebuie să aibă elastic la spate.
- Pantalonii şi bluza trebuie să aibă aplicate buzunare.
c. REGULI DE IGIENĂ: este de uz personal; după utilizare se spală.
d. MOD DE PĂSTRARE: se păstrează în cutie sau pungă de material plastic bine
închisă.
e. MOD DE UT LIZARE: trebuie să fie ajustată pe corp şi încheiată la toţi nasturii.

B. HAINA VĂTUITĂ
a. RISC: Agăţare
b. CARACTERISTICI:
- Material de execuţie: ţesături din fibre de bumbac - lână 100%,
- Componente: haină până sub talie,
- Trebuie să aibă guler normal, închidere cu nasturi, terminaţie prin cordon cu elastic la
spate sau în părţile laterale; mâneci raglan terminate prin manşetă; poate avea diverse
elemente suplimentare sau de confort.

S-ar putea să vă placă și