1

Nevoia de a elimina.

Eliminarea reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare,

vătămătoare rezultate din metabolism. Excreţia deşeurilor se realizează prin mai multe căi:
- Aparatul renal , urină
- Piele, transpiraţie şi perspiraţie
- Ap. Respirator
- Ap. Digestiv – scaun
- Ap. Genital feminin – menstruaţia
În stările patologice apar eliminări pe cale digestivă sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie sub formă de
spută.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii:
- Factori biologici:
 Alimentaţia. Cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate influenţează satisfacerea nevoii de
eliminare.
 O bună hidratare şi o alimentaţie bogată în reziduri: legume, fructe, cereale – facilitează
eliminarea intestinală şi vezicală.
 Mesele luate la ore fixe favorizează ritmul eliminărilor.
 Exerciţiile. Activ. Fizică ameliorează randamentul muscular, fortifică musculatura abdominală şi
pelvină, care au un rol important în eliminarea intestinală.
 Vârsta. Are rol important în satisfacerea nevoi dacă ţinem cont de controlul sfincterian. La copii
acest control apare la 2-3 ani. La persoanele vâstnice diminuarea tonusului musculaturii
abdominale poate provoca lipsa de control a eliminării. La bărbaţi hipertrofia prostatei determină
tulburări de micţiune.
 Programul de eliminare intestinală – este un factor ce influnţează satisfacerea unei nevoi.
Momentul ales pentru defecare poate varia de la un individ la altul
- Factorii psihologici:
 Stressul
 Anxietatea
 Emoţiile puternice. Modifică frecvenţa, cantitatea, calitatea eliminării urinare şi intestinale.
- Factori sociologici:
 Normele sociale. Fiecare societate îşi stabileşte măsuri de igienă astfel încât indivizii să respecte
salubritatea locurilor publice.
 Educaţia şi cultura.

Independenţa în satisfacerea nevoii

Urina este soluţie apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolism inutile şi
toxice pentru organism.
Micţiunea este emisiunea de urină, este un act fiziologic conştient de eliminare.
Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 de ore.

Manifestări de independenţă.
1. Cantitatea urinii variază în funcţie de vârstă.
 La nou-născut 30-300 ml pe 24 ore.
 La copii între 500-1200 ml pe 24 ore.
 La adulţi 1200-1400 ml pe 24 ore.
2. Frecvenţa micţiunilor:
 2

 la nou-născut micţiuni frecvente.

 La copii 4-5 pe zi.
 La adult 5-6.
 La vârstnici 5-8 pe zi.
3. Ritmul micţiunilor:
 2-3 în timpul zilei,
 1-3 în timpul nopţii.
4. Culoarea urinii:
 galben deschis până la galben închis, cu cât urina va fi mai diluată, cu atât va fi
mai deschisă. Culoarea se modifică în funcţie de anumite alimente ingerate.
 Culoarea închisă- un regim bogat în carne;
 culoare dechisă – în regimul vegetarian.
 Medicamentele pot să schimbe culoarea urinii.
5. Mirosul urinii.
 Urina proaspătă are miros de bullion.
 Poate să mai aibă miros amoniacal datorită fermentaţiei alcaline.
6. PH-ul urinii este între 4,5 – 7.
Regimul bogat în carne acidifică urina.
Regimul vegetarian reduce aciditatea urinii.
7. Aspectul urinii: Normal clar transparent, după un timp ea poate deveni tulbure în mod normal.
8. Densitatea urinii: între 1010 – 1025 la un regim mixt. Se determină imediat după emisie. Se
determină repede pt că prin răcire se schimbă densitatea.

Scaunul. Conţine resturi alimentare supuse procesului de digestive eliminate din organism prin actul
defecaţiei.
Scaunul este alcătuit din:
 reziduri sămase în urma digestiei alimentelor,
 celule deshuamate de pe suprafaţa tubului digestive şi a glandelor digestive,
 produsele de excreţie a tubului digestiv şi a glandelor anexe.
 Şi mai conţine un nr mare de microbi.
Defecaţie înseamnă eliminarea de fecale prin anus.

Manifestări de independenţă.
- Frecvenţa:
 la adult 1-2 pe zi sau 1 la 2 zile.
 La nou născut 1-2 scaune pe zi sau 3-4 pe zi până în luna a şasea.
- Orarul: Ritmic , la aceeaşi oră a zilei, de obicei dimineaţa după trezire.
- Cantitatea: Zilnic 150-200 gr zilnic.
- Constistenţa : Păstoasă şi omogenă.
- Forma : Cilindrică cu diametrul de 3-5 cm şi lungime variabilă.
- Culoarea:
 la adult – brună.
 Poate să fie modificată în funcţie de alimentaţie.
 Galben deschis – în regimul lactate.
 Brun închis în regimul bogat în carne.
 Negru – alimente preparate din sânge
 Verde – legume
 3

 Culoare caracteristică alimentului ( mure, ciocolată…)

 Se modifică culoarea în funcţie de medicamente.
- Mirosul : este fecaloid şi diferă de la un individ la altul.

La copilul mic în primele două – trei zile după naştere verde-brun închis (meconiu).
La sugari: aspectul şi culoarea se modifică în funcţie de felul alimentaţiei:
- Galben auriu la sugarul alimentat la sân
- În contact cu aerul prin oxidarea bilirubinei devine verzui sau verde.
La sugarul alimentat artificial este galben-deschis.
După introducerea făinii în alimentaţie devine brun (biscuitele cu măr).
Mirosul este uşor acru la sugarul alimentat la sân şi este fad în alimentaţia artificială.

Transpiraţia - fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi funcţia de excreţie
prin intermediul glandelor sudoripare.

Manifestări de independenţă: reacţia acidă, PH-ul de 5,2 sau uşor alcalină. Cantitatea minimă pentru a
menţine umiditatea pliurilor. Mirosul variază în funcţie de alimentaţie, climat şi de deprinderile igienice ale
individului.

Perspiraţia – pierderi insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie.

Menstra – pierdere temporară sau periodic de sânge prin organelle genitale. Apare la pubertate, dispare la
menopauză şi în timpul sarcinii.

Manifestări de independenţă.
- Ritmul . la 28-35 de zile
- Durata de 3-5 zile
- Aspectul: mucus amestecat cu sânge şi detritusuri celulare (resturi din celule). Nu coagulează.
- Culoarea – roşu negricios la început, apoi roşu deschis.
- Cantitatea : 50-200 grame
- Mirosul dezagreabil
- Evoluţia fără dureri
- Uşoară jenă fiziologică
La nevoia de a bea şi a mânca.
Regimurile dietetice (continuare).
Alimentaţia dietetică înseamnă o contribuţie la tratarea pacientului prin alimentele ingerate.
Regimurile dietetice sunt foarte variate în funcţie de calitatea şi cantitatea alimentelor ce le compun.
În funcţie de calitatea alimentelor regimurile pot fi:
- Hipocalorice
- Hipercalorice
Regimul hidric.
Indicaţii: în primele zile postoperator, diarei acute şi gastrite acute.
Alimente permise: supe limpezi de legume, ceaiuri neîndulcite sau îndulcite cu zaharină, zeamă de orez, supe
diluate şi degresate din carne, apă fiartă şi răcită.

Regimul hidrozaharat.
 4

Indicaţii. În perioada de debut a hepatitei epidemice, insuficientă renală acută, insuficienşă hepatică, hepatită
acută, colecistită acută, în perioada febrilă a bolilor infecţioase.
Alimente permise: sucuri de fructe îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de orez, zeamă de compot. Se
administrează în cantităţi mici şi repetate.

Regimul semilichid.
Indicaţii: colecistită subacută, perioada icterică a hepatitei epidemice (A), ciroză hepatică, după primele zile
ale infarctului miocardic acut.
Alimente permise: supe de făinoase, supe de legume, piureuri de legume, fructe coapte, făinoase. Mese mici
cantitativ şi frecvente.

Regimul lactat.
Indicaţii. În primele 3-5 zile ale fazei dureroase ale ulcerului, in primele zile după hemoragia digestivă
superioară.
Alimente permise: 1-2 l de lapte, poate fi îmbogăţit cu frişcă sau smântână.

Regimul lacto-făinos-vegetarian.
Indicaţii. După puseul acut al ulcerului, după operaţii pe stomac.
Alimente permise: brânză de vaci, ouă moi, lapte, piureuri de legume, smântână, frişcă şi făinoase.

Regimul hepatic.
Indicaţii. Hepatica cronică, ciroză hepatică decompensată şi neoplasm hepatic.
Alimente permise: brânză de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, pâine albă prăjită, legume făinoase, supe
de făinoase, biscuiţi, fructe coapte, unt 10 grame pe zi, ulei 20- 30 grame pe zi.

Regimul renal.
Indicaţii. Glomerulăonefrită acută difuză, insuficienţă renală.
Alimente permise: salată de crudităţi cu puţin ulei, fructe crude coapte, compot, prăjituri cu mere, caş, brânză
de vaci, urdă, gălbenuş de ou, frişcă, pâine fără sare, supe de legume şi făinoase.

Regimul cardio-vascular.
Indicaţii. Cardiopatii decompensate, hipertensiuni arteriale, infarct miocardic acut în a doua săptămână de
boală.