1.

CHISTUL DERMOID

Patogenie: - chist de dezvoltare care apare mai fregvent la adultii tineri poate fi prezent la nastere.
- prin transformarea chistica a incluziilor epiteliale restante la locul de unire al arcurilor branhiale, pe
linia mediana
Aspect clinic : - localizare - tipica - planseu bucal pe linia mediana sau paramedian
- atipica - la nivelul limbii / in loja submandibulara
- dimensiuni: variabile mm-10-12cm ce poate duce la de planului bucur impingand limba in
sus si posterior
- crestere lenta, asimptomatica
- mucoasa acoperitoare destinsa, de aspect normal
- mobil pe planuri
- lasa godeu la palpare
- continut pastos, galben cenusiu
- aspect de “barbie dubla” in localizarea submandibulara (se dezvolta sub planul m
milohioidian)

Tratament: - chirurgical, extirparea în totalitate a acestuia, prin abord oral sau cutanat, în funcţie de
localizare. Uneori, pentru formele de mari dimensiuni, este necesar abordul mixt,
oral şi cutanat.
dificil de extirpat dc se extinde spre baza limbii...daca devine aderent pe masura ce se fibrozeaza in
special daca se suprainfecteaza

4.Ranula

Patogenie şi aspecte clinice

Rezultă prin transformarea chistică a epiteliului unuia dintre canalele de excreţie ale glandei
sublingual, care se deschid în planşeul bucal sau în porţiunea terminală a canalului Wharton,
spre deosebire de sialochist, care este caracteristic glandelor salivare mici 11.
Ranula sublinguala se prezintă clinic ca o formaţiune chistică, cu dimensiuni variabile,
localizată paramedian în planşeul bucal, deasupra muşchiului milohioidian. Pe măsură ce
creşte în volum ranula ridică mucoasa planşeului bucal, prin transparenţa căreia este vizibil
conţinutul lichidian al acesteia, fapt care îi conferă o coloraţie tipică albăstruie. La palpare,
ranula are o consistenţă fluctuenţă, este nedureroasă, nu aderă la corticală linguală a
mandibulei, în schimb aderă de planurile profunde.
O variantă clinică mai rar întâlnită este ranula „in bisac” (ranula suprahioidiană, ranula
plonjantă), în care formaţiunea chistică cu conţinut salivar trece în regiunea suprahioidiană (loja
submentonieră, loja submandibulară), printre fibrele m. milohioidian, sau prin interstiţiul
hiogloso-milohioidian. Astfel, formaţiunea chistică apare ca fiind formată din două
compartimente situate deasupra m. milohioidian în planşeul bucal şi, respectiv sub
m. milohioidian, în loja submentonieră sau/şi submandibulară.
Ranula în bisac va avea forma unei „clepsidre” cu conţinut lichidian, presiunea exercitată pe unul
dintre compartimente determinând mărirea de volum a celuilalt.
Tratament

Tratamentul este chirurgical şi constă în extirparea ranulei, inclusiv a membranei chistice,

împreună cu glanda sublinguală implicată, pentru a preveni apariţia recidivelor.
In cazul ranulei sublinguale, abordul chirurgical este oral, la nivelul planşeului bucal.
Extirparea este destul de dificilă, având în vedere faptul că membrana chistică este foarte
subţire şi extrem de aderentă la ţesuturile adiacente.
O variantă terapeutică mai puţin folosită astăzi este marsupializarea ranulei, care
permite restabilirea drenajului glandei sublinguale în cavitatea orală. Este indicată numai în
cazul ranulei sublinguale, având dezavantajul apariţiei frecvente a recidivelor.
Ranula suprahioidiană cu evoluţie strict sub m. milohioidian necesită un abord chirurgical
cervical, submandibular, extirparea acesteia făcându-se, de cele mai multe ori, împreună cu
glanda submandibulară de care aderă.
Ranula „în bisac” necesită uneori un abord chirurgical mixt, oral şi cutanat, atunci când
formaţiunea chistică, strangulată de fibrele m. milohioidian, nu poate fi extirpată în totalitate,
numai prin abordul cervical submandibular.

5. Mucocelul

• formaţiune cu aspect chistic, frecvent întâlnită la nivelul mucoasei orale, care se

datorează perforării canalului de excreţie al unei glande salivare accesorii şi
pătrunderii secreţiei salivare în ţesuturile adiacente. Apare în urma unui traumatism acut
sau unor microtraumatisme cronice ale mucoasei orale, acestea din urmă fiind datorate
unor ticuri de muşcare a buzelor sau mucoasei jugale.
• Nu prezintă membrană !!!
Sunt mai frecvente la copii şi tineri
Localizare: frecvent la nivelul mucoasei labiale inferioare, paramedian, mai rar fiind prezente pe
mucoasa jugală, porţiunea anterioară a feţei ventrale a limbii sau în planşeul bucal (în acest
caz fiind greu de diferenţiat de ranulă), extrem de rar la nivelul buzei superioare
Clinic, mucocelul apare ca o deformaţie rotund-ovalară de mici dimensiuni, între câţiva
milimetri şi, mai rar, câţiva centimetri, având mucoasa acoperitoare nemodificată, dar lăsând sa
transpara continutul salivar al mucocelului.

Tratament: de cele mai multe ori mucocelul ”se sparge”, eliminand continutul salivar = vindecare
spontana;

Alteori are evolutie cronica si se transforma in sialochist propriu-zis.

 6. Hiperplazia fibroasa inflamatorie

Localizare: la nivelul fundului de şanţ vestibular, pe fondul iritaţiei cronice a mucoasei de la

acest nivel, datorată instabilităţii unei proteze dentare mobile se mai numeşte epulis
fissuratum.
Apare la pacienţi mai în vârstă, edentaţi parţial sau total şi purtători de proteză mobilă, fiind
mai frecvent la sexul feminine.
Mucoasa acoperitoare poate fi nemodificata clinic sau poate avea aspect de hiperemie, aspect de
pliuri paralele cu creasta alveolara iar santul format intre acestea corespunde marginei protezei, aspect
fibros consistent.
Dimensiuni variabile de la leziuni mici 1 cm pana la hiperplazii extinse , multiple pliuri interesend intreg
santul vestibular.
Tratament: pentru a elimina forma de tumora maligna se suprima purtarea protezei 10-14 zile, se
prescrie colutoriu oral, ains si dispensarizare.
Daca leziunea se remite se readapteaza proteza astfel incat sa nu mai prezinte un factor iritant
mucozal.
Chirurgical, excizia leziunii in totalitate printre incizia care circumscrie intregul tesut hiperplazic ( 14 zile
de repaus fara proteza tesutul hiperplazic s a mai remis si se poate menaja santul vestibular.

7. Granulom piogen

• hiperplazie reactiva a mucoasei cavitatii orale, formata din tesut granulativ, ca raspuns la un
factor iritant local
Este de fapt o hiperplazie cu caracter granulomatos
Masa pseudotumorala pediculata sau sesila de dimensiune de la cativa mm la cativa cm.
Culoare de la roz la rosu intens in functie de vechimea leziunii : leziunile recente sunt mai intens
vascularizate, leziuni vechii fibrozate, roz rosii. Statistic apare si la gravide cu denumirea de granulom
de sarcina.
Suprafata neteda, globulara, sau poate prezenta zone ulcerative.La palpare este moale nedureroasa.
Tratament: Extirpare chirurgicala impreuna cu tesutul adiacent. Recidive rare doar daca nu s a
inlaturat factorul iritant.

8. Papilomul

Patogenie şi aspecte clinice

• proliferare tumorală benignă a stratului spinos al epiteliului, având drept cauză

probabilă infecţia cu virusul papiloma uman (HPV). Se pare că HPV este prezent în
cavitatea orală la majoritatea persoanelor, fără însă a induce vreo manifestare clinică.

Clinic = formaţiune tumorală cu creştere exofitică, verucoasă sau conopidiformă, având

prelungiri digitiforme. Este pediculat, uneori sesil şi are dimensiuni mici, de maximum 0, 5-1 cm,
ajungând excepţional la dimensiuni mai mari de1 cm. Are consistenţă moale sau fermă, în
funcţie de prezenţa sau absenţa ţesutului fibros. Suprafaţa formaţiunii tumorale este
neregulata.
Tratament : chirurgical, extirparea in totalitate a formatiunii impreuna cu baza de implantare.
 10. Keratochist odontogen (chist primordial)

degenerarea chistică a epiteliului organului adamantin, înaintea dezvoltării structurilor

dure dentare. Astfel, un chist primordial se dezvoltă în locul unui dinte.
Forme:
1. primordial = se dezvolta in locul unui dinte;

2. dentiger = se dezvolta in jurul unui dinte.

•
•
• ai des la adolescent si tineri, in special la baieti;

Mai frecvent la Md – in dreptul M3, dar si la Mx – in dreptul M3, canin.

Clinic: multiple variante si dimensiuni: unele forme mici si uniloculare, altele mai mari uni- sau
multiloculare.

Asimptomatice initial,dar pe masura ce se dezvolta = mobilitate dentara, resorbtie progresiva a

radacinilor;

Uneori peretele chistic se poate perfora = inflamatie, edem, durere.

Rx: leziuni osoase radiotransparente, cu limite nete. uneori corticalizare perilezionara

Tratament: chirurgical: - chistectomie – pt chist relative mic

• - marsupializare – pt keratochist odontogen dentiger

• - rezectie osoasa, marginala sau segmentara.
Risc crescut de recidiva: 50%

11. Chistul follicular (dentigen)

• Este transformarea chistica a sacului folicular care inconjoara coroana unui dinte neerupt;
• ~ 20% din chisturile de dezvoltare; mai des la nivelul unghiului Md, canin sup inclus.
Clinic: chistul folicular de mici dimensiuni – asymptomatic.In evolutie creste in dimensiuni (cativa cm) si
rar ajunge sa erodeze corticala osoasa.
Rx: radiotransparenta uniloculara ce inconjoara coroana unui dinte inclus sau semiinclus, bine
delimitat, cu contur net, care se ataseaza la coletul dintelui.
Poate deplasa dintele de la nivelul caruia deriva sau/sip e cei cu care vine in contact.
Tratament: chistectomie +(-) odontectomia dintelui inclus, marsupializare initial, urmata de chistectomie
ulterior.
 12. Chistul nazo-palatin

Cel mai frecvent chist neodontogen al cavitatii orale;

Poate aparea la orice varsta, mai des 40-60 ani, mai mult la barbati.

Clinic: la inceput asimptomatic, in evolutie poate deforma palatul anterior cu mucoasa acoperitoare
integra sau cu fistula prin care se elimina continutul chistic; este dureros la palpare si fluctuent.

Rx: radiotransparenta de 1-2 cm, rar pana la 6 cm, bine delimitate, situate intre radacinile incisivilor
centrali sup.; aspect de “inima de carte de joc”.

Tratament: chistectomie simpla, prin abord palatinal.

Risc de recidiva mic.

15. Tratamentul ameloblastomului intraosos solid (multichistic)

Enucleere cu chiuretaj – in prima faza; risc de recidiva 50-90%

Rezectie osoasa segmentara extinsa – margini libere osoase de 1-1,5cm; recidiva 15-
20%.
Rezectie segmentara si hemirezectie de mandibula cu sau fara dezarticulare – ca tratament
curativ.

16. Tratamentul ameloblastomului unichistic

Chistectomia e prima intentie – cu exam histopatologic pt confirmarea dg ;

dispensarizare = pt formele in situ
Pt. formele microinvazive – rezectie osoasa marginala
Pt.formele invzive – rezectie segmentara si hemirezectie de Md
Risc de recidiva: 15-20%

17. Osteomul

Tumori benign osoase – hamartoame (defect de dezvoltare)

Apare in special la tineri (barbati), la nivelul oaselor craniului, la nivelul oaselor maxilare, in
special corpul mandibular – pe versantul lingual in zona PM sau M, sau la nivelul condilului
mandibular, sinusul frontal.
Localizare: la suprafata osului – osteom periostal – deformare osoasa discrete,
nedureroasa, cu crestere lenta, consistent dura,osoasa
In medulara osoasa – osteom endostal- asimptomatic, prin evolutie ajunge la
dimensiuni mar ice deformeaza osul;
Osteoamele de condil mandibular – deviaza pe partea opusa linia mediana, tulburari de
ocluzie, durere, deformare latero-faciala, limitarea deschiderii gurii;
Osteoamele sinusurilor paranazale – fenomene de sinuzita, algii faciale, manifestari oftalmice.
Rx: radioopacitate circumscisa rotunda sau ovalara.
Tratament: daca are dimeniuni mici, nu induc tulburari functionale si nu interfera cu un
tratament protetic dentar – nu necesita tratam specific id oar dispensarizare;
Daca induc tulburari functionale – rezectie osoasa modelanta cu margini perilezionale de 1mm
 22.Factori de risc locali în apariţia tumorilor maligneoro-maxilo-faciale

Tutunul

Există foarte multe varietăţi de tutun şi diferite metode de administrare a acestuia,

principalele căi de administrare fiind: (1) fumatul (arderea) tutunului şi (2) „mestecatul
tutunului”. O modalitate aparte de expunere la efectul nociv al tutunului este expunerea
pasivă la fumul de ţigară - fumatul pasiv.

Fumatul

Numeroase studii au indicat o relaţie directă între fumat şi tumorile maligne ale mucoasei
orale. Aproximativ 75% dintre pacienţii cu tumorile maligne orale sunt fumători cronici.
Riscul legat de fumat creşte semnificativ cu numărul de ţigarete şi cu durata expunerii la
acest factor (de câţi ani este fumător). Persoanele fumătoare de sex masculin prezintă un
risc de circa 30 ori mai mare decât nefumătorii de apariţie a tumorilor maligne orale, în timp
ce foştii fumători prezintă un risc de 9 ori mai mare decât nefumătorii - riscul devine egal cu
cel al nefumătorilor la circa 10ani de la renunţarea la fumat. Valorile sunt ceva mai reduse în
cazul sexului feminin, fără să se poată preciza însă care este mecanismul protector. Astfel,
femeile fumătoare prezintă un risc de circa 6ori mai mare comparativ cu nefumătoarele.
Se pare că fumatul ţigaretelor pare a fi mai nociv decât fumatul trabucului sau al pipei.
Există o relaţie bine stabilită privind incidenţa tumorilor maligne de buză la fumătorii de
pipă, deşi încă nu a putut fi evaluat precis riscul datorat căldurii produse comparativ cu riscul
datorat materialului din care este realizată pipa. în Asia se descrie şi o altă modalitate de
administrare a tutunului prin ardere, şi anume „fumatul invers”, care se asociază cu
creşterea incidenţei tumorilor maligne de boltă palatină.
„Mestecatul” tutunului

Deşi denumirea generică este de „mestecat tutunul”, în fapt constă în menţinerea statică a
tutunului (nears)în contact cu mucoasa orală. Cel mai cunoscut obicei este mestecatul de
betel, frecvent practicat în sud-estul Asiei şi în special în India. Deşi compoziţia amestecului
de betel variază în funcţie de tradiţia locală, cele mai multe amestecuri conţin tutun şi var
stins. La aceşti pacienţi, în sud-estul SUA şi în unele regiuni din Suedia există obiceiul prizării
tutunului, fapt ce a fost asociat cu o rată mai crescută de apariţie a tumorilor maligne orale.
Fumatul pasiv
Studiile clinico-statistice recente subliniază faptul că femeile nefumătoare căsătorite cu fumători
cronici prezintă un risc de 1, 2-1, 3 ori mai mare de apariţie a cancerului pulmonar. S-a
determinat că în fluidele tisulare ale nefumătorului expus, pot fi identificaţi constituenţii
fumului de ţigară şi diferiţi metaboliţi. Până în prezent nu s-a stabilit o corelaţie certă între
fumatul pasiv şi incidenţa tumorilor maligne orale.

Alcoolul
 Consumul cronic de alcool, în cantităţi mari (peste 1L alcool nedistilat/zi sau peste 250 mL
alcool distilat/zi) este considerat un important factor de risc pentru apariţia tumorilor
maligne orale.

Factori dentari
Sepsis-ul dentar, igiena orala deficitara dar mai ales microiritatiile cronice asupra mucoasei orale
produse de obturatii, margini dentare anfractuoase sau lucrari protetice incorect adaptate = factori de
risc in aparitia tumorilor maligne orale.

Radiatiile solare
Radiatiile UVA reprezinta 90% din radiatia ultraviolet care ajunge pe suprafata planetei si este
asociata cu modificari ale tesutului conjunctiv si imbatranirea accentuate a pielii.

Radiatiile UVB sunt responsabile pentru arsurile solare si sunt factor de risc major pentru
tumorile maligne ale buzelor si tegumentelor.

Radiatiile UVC au cel mai mare risc de transformare maligna, dar aceste sunt filtrate practice in
totalitate de stratul de ozon.

Agenti infectiosi

Candida albicans – se asociaza adeseori pe fondul de “leucoplazie patata”, forma anatomica

premaligna.

Virusul papiloma uman – se pare ca este necesara asocierea infectiei HPV cu alti factori de risc.

Virusul herpes simplex – in asociere cu fumatul creste riscul in aparitia tumorilor maligne orale, la
nivelul mucoasei orale sau a buzei.

Leziuni cu potential de malignizare –

23. Factori de risc generali in aparitia tumorilor maligne oro-maxilo-faciale

 Varsta – 45-50 de ani – grupa de risc din cauza “uzurii tesuturilor” si scaderea imunitatii.

Factori nutritionali – deficitul cronic de Fe si avitaminozele A

Deficitul imunitar – imunodepresia HIV, imunosupresia medicamentoasa dupa transplante de

organe.

Alti factori de risc – expunerea la radiatii ionizante, expuerea la substante carcinogene (nichel,
crom, arsenic)

24. Forme de debut si de stare in tumorile maligne ale buzelor

Buzele
Buza se defineşte din punct de vedere oncologic ca fiind regiunea delimitată anterior de
joncţiunea între roşul buzei şi tegument, şi posterior cuprinzând până la contactul cu buza
opusă, reprezentând în fapt roşul de buză (vermilion, zona de tranziţie cutaneo-mucoasă).

Forme anatomo-clinice de debut

Forma ulcerativă este cea mai frecventă şi se caracterizează prin apariţia unei mici ulceraţii
paramediene, la nivelul roşului de buză, uneori pe un fond de cheilită actinică.
Forma superficială este o formă de debut specifică buzei, care apare la început ca o zonă
albicioasă, îngroşată, ce poate evolua fie spre o leziune cu aspect verucos, fie spre ulceraţie
ce se acoperă rapid de cruste hemoragice, fără tendinţă la vindecare.
Forma vegetantă are un aspect similar unei forme vegetante de debut de la nivelul mucoasei
orale.

Forme anatomo-clinice în perioada de stare

Forma ulcero-distructivă îmbracă aspectul unei leziuni ulcerative crateriforme, cu toate

caracterele tipice.
Forma ulcero-vegetantă se prezintă sub forma unei mase tumorale exofitice, situate pe
o zonă ulcerativă, cu ţesuturile adiacente infiltrate tumoral.

O formă avansată de tumoră malignă a buzei, care a evoluat lent, în special la persoanele în
vârstă, şi care s-a extins semnificativ, interesând buza şi structurile adiacente, este denumită
formă terebrantă. Considerăm că aceasta nu este o formă anatomo-clinică aparte, ci
expresia clinică a unei tumori maligne de buză în stadiu avansat.
 25. Tratamentul tumorilor maligne pelvilinguale in T2

In cazul tumorilor maligne pelvilinguale înT 2, fără interesarea periostului mandibular, se

practică glosopelvectomie parţială, cu margini libere tridimensionale.
închiderea defectului se poate realiza prin mai multe metode:
• închidere per primam la nivelul limbii, prin sutură margino-marginală şi respectiv
vindecare per secundam a defectului de lanivelul planşeului bucal;
• închidere per primam la nivelul limbii, prin sutură margino-marginală şi respectiv
aplicarea unei grefe libere despicate de pielela nivelul defectului planşeului bucal;
• grefă liberă despicată de piele pentru defectul pelvilingual în întregime;
In cazul tumorilor maligne pelvilingual înT2 situate anterior, cu interesarea periostului versantului
lingual al simfizei mentoniere, se practică glosopelvectomie parţială anterioară curezecţie
osoasă marginală (simfizectomiemarginală) (Fig. 12. 58).
Reconstrucţia defectului se poate face folosind un lambou de mucoasă labială
inferioară care acoperă tranşa osoasă restantă şi parţial defectul planşeului anterior (aşa-
numita „cheiloplastie cu retro-poziţionare”)
Defectul feţei ventrale a limbii se închide prin sutură per primam.
In cazul tumorilor maligne pelvilingual înT2situate lateral, cu interesarea periostului
versantului lingual mandibular, se practică glosopelvectomie parţială cu rezecţie
osoasămarginală.
Reconstrucţia defectului se poate face folosind un lambou de mucoasă jugală şi unlambou
lingual, suturate peste defect.
Pentru toate aceste situaţii, se preferă efectuarea evidării cervicale profilactice sau terapeutice
(în funcţie de situaţie - N0sau N+) într-o a doua şedinţă. Pentru localizările anterioare sau
cele din apropierea liniei mediene, se recomandă evidarea cervicală bilaterală.

26. Forme de debut in prioada de stare in tumorile maligne ale mucoasei gingivale

în perioada de stare, tumora poate evolua sub două forme clinice:

҉ forma ulcero-distructivă şi ҉ forma ulcero-vegetantă.

In forma ulcero-distructivă, extensia procesului tumoral este rapidă, atât în suprafaţă cât şi
în profunzime, invadând osul subiacent, de cele mai multe ori prin spa ţiul parodontal. Osteoliză
secundară ia aspect crateriform, ce poate fi acoperit de un ţesut granulativ, sau osul răm âne
denudat.
Forma ulcero-vegetantă are un aspect exofitic, conopidiform, dar distrucţia osoasă
subiacentă este prezentă.
Atât în perioada debut, cât şi în cea de stare, bolnavii se confruntă cu mobilitate dentară
accentuată fără cauze odonto- parodontale, instabilitate sau/şi disconfort la purtarea
protezelor mobile, dificultăţi de masticaţie şi fonaţie.
Evoluţia tumorilor maligne ale gingivomucoasei implică invazia osului crestei alveolare
subiacente (maxilare sau mandibulare). Tumorile gingivo-mucoasei crestei alveolare
mandibulare sunt mult mai limfofile decât cele de la nivelul maxilarului, prognosticul fiind de
asemenea mai rezervat.