Ecoturismul

Încă de la origini, turismul a fost privit ca o opțiune de promovare a dezvoltării

economice. Cu toate acestea, turismul are și efecte nedorite asupra mediului, pe lângă faptul că
nu este la fel de accesibil pentru gospodării.[ CITATION Cer16 \l 1048 ]
Ecoturismul este un model turistic alternativ care respectă comunitățile gazdă și mediul
lor sociocultural și natural și are o dezvoltare echilibrată ca țintă[ CITATION Jaf05 \l 1048 ].
Turismul alternativ recunoaște și încorporează populațiile locale ca actori sociali necesari, pe
lângă promovarea structurilor de călătorie mai flexibile și diversificate prin spații naturale,
inclusiv de la ariile naturale protejate la zonele urbane și rurale artificiale .[ CITATION Oso10 \l
1048 ]
În analiza conceptului, Donohoe și Needham au identificat șase principii care stau la baza
ecoturismului: dependența de natură, scopuri de conservare, educația de mediu, durabilitate,
distribuirea echitabilă a beneficiilor, responsabilitatea etică atât pentru populația locală, cât și
pentru turiști.[ CITATION Don06 \l 1048 ]
Ecoturismul se desfășoară, de obicei, în zone periferice, departe de centrele urbane și
trebuie privit în cadrul sistemelor naturale, socioculturale, politice și economice mai largi care
determină dezvoltarea lor[ CITATION Hal05 \l 1048 ]. Ecoturismul depinde de operatorii mici și
mijlocii și generează beneficii și venituri directe comunităților rurale, indigene și sărace.
[ CITATION Gar09 \l 1048 ]. Sărăcia și degradarea biodiversității sunt două provocări
semnificative legate de prezentul secolului actual. Ecoturismul ca tip de turism durabil este
considerat a fi un panaceu pentru ambele preocupări globale.
Ecoturismul generează avantaje locale și afectează și modul în care turiștii percep,
experimentează și învață despre natură, peisajul, flora, fauna și habitatele sale, precum și relicve
culturale. Prin urmare, ecoturismul are potențialul de a crește conștientizarea mediului atât a
populației locale, cât și a turiștilor. Prin urmare, este foarte recomandat ca vizitatorii să fie
educați și pregătiți din timp pentru a interacționa cu comunitatea gazdă [ CITATION Dub08 \l
1048 ].
Industria turistică internațională din ultimele decenii a asistat la o schimbare vizibilă de la
turismul de masă la turismul de conștientizare, din care ecoturismul este unul dintre
subsectoarele cu cea mai rapidă creștere. Oferind avantaje considerabile în ceea ce privește
dezvoltarea economică locală și conservarea mediului, ecoturismul a primit o atenție
considerabilă în literatura de specialitate, precum și pe piața turistică internațională [ CITATION
Wea09 \l 1048 ]. Ecoturismul implică adesea turiștii din țările dezvoltate, cu un interes specific
pentru calitățile mai intrinseci ale vieții, care călătoresc pe teritoriile mai puțin dezvoltate ale
lumii [ CITATION Whe91 \l 1048 ]. În timp ce acest grup constituie cea mai mare proporție de
ecoturiști, acum există o tendință în creștere pentru oamenii din țările în curs de dezvoltare să
întreprindă această nouă formă ecologică de turism ca urmare a creșterii gradului de
conștientizare a mediului și a veniturilor în aceste domenii [ CITATION Lad08 \l 1048 ].
 Ceea ce distinge ecoturismul de alte forme de turism bazat pe natură este faptul că poartă
agende critice în sprijinul eforturilor de conservare. Prin urmare, atracțiile ecoturistice își propun
să ofere turiștilor oportunități de agrement pentru a se angaja cu natura, promovând în același
timp conceptul de protecție a mediului. Există diferite tipuri de atracții care pun în scenă
experiențele de ecoturism; De exemplu, în Taiwan, unde terenurile forestiere reprezintă 60% din
peisajul total, o mână de păduri sunt desemnate pentru conservare, care sunt denumite parcuri
forestiere și au fost utilizate ca locuri pentru recreere în aer liber și educație de mediu și pentru
promovarea ecoturismului.
Percepția oamenilor cu privire la destinațiile turistice s-a dovedit a juca un rol important
în luarea deciziilor turistice, deoarece o percepție și o imagine de destinație favorabilă afectează
în mod pozitiv alegerea călătoriei asupra respectivei destinații.[ CITATION Kim11 \l 1048 ],
[ CITATION Tas07 \l 1048 ], [ CITATION The03 \l 1048 ]. Atât imaginea de destinație, cât și
atributele de destinație specifice s-au dovedit a influența alegerile consumatorilor în cazul
parcurilor naturale și tematice în rândul adulților [ CITATION Lin07 \l 1048 ].

În prezent, zonele naturale protejate sunt considerate resurse sociale, culturale și

economice importante atât pentru conservarea biodiversității, cât și pentru dezvoltarea
economică a populațiilor locale [ CITATION UNW07 \l 1048 ].
 Bibliografie

Cerón, M. (2016). Desigualdad en el Consumo Turístico de los Hogares en México. Retos de las
políticas públicas en México.
Donohoe, H., & Needham, R.D. (2006). Ecotourism: the evolving contemporary definition.
ournal of Ecotourism, Vol. 5 No. 3, 192-210.
Dubin, J., & Durham, W.H. (2008). Educating ecotourists: lessons from the field. Ecotourism
and conservation in the Americas, 141-152.
Garraway, J. (2009). “Ecotourism as a means of community development: the case of the
indigenous populations of the Greater Caribbean”. Ara: Revista de Investigación en
Turismo, Vol. 1 No. 2, 11-20.
Hall, M., & Boyd, S.W. (2005). Nature-based Tourism in Peripheral Areas: Development or
Disaster? Channel View Publications, 21.
Jafari, J. (2005). El turismo como disciplina científica. Política y Sociedad, Vol. 42 No. 1, 39-56.
Osorio, G. (2010). urismo masivo y alternativo. Distinciones de la sociedad
moderna/posmoderna. Convergencia, Vol. 17 No. 52, 235-260.