Tabele

Proiectarea tabelelor este activitatea care are rolul esential in realizarea unei baze de date, celelalte obiecte fiind obtin ute
functie de tabelele create.
Un tabel reprezinta o colectie de date legate intre ele, memorata pe linii si coloane; fiecare linie contine o inregistrare-entitate
completa de date referitoare la un anumit tip de obiecte. La randul ei, fiecare inregistrare este compusa din coloane sau cam puri–un
camp reprezentand cea mai mica entitate de date.
O tabela se poate afla in doua stari, intre care poate trece prin activarea comenzii specifice de pe T oolsBar. Acestea sunt:
Proiectare(Design View) - in care se poate defini o tabela noua, sau modifica structura uneia deja create.

Vizualizare(Datasheet View) - in care se pot afisa sau actualiza(adaugarea de inregistrari noi, stergeri de inregistrari sau
modificarea valorilor din campuri) datele din tabela.
3.1 Proiectarea tabelelor in Access
Pentru acrea o tabela noua, va trebui:
sa apasam butonul Tables din fereastra Database si apoi sa executam dublu clic pe una din optiunile
Create table in Design view – pentru a crea tabelul prin definire campurilor si a proprietatilor acestora;
Create table by using wizard – pentru a crea tabelul cu ajutorul vrajitorului;
Create table by entering data - pentru a crea tabelul prin introducerea inregistrarilor, fara a mai defini structura acestui. In
acest caz campurile tabelului vor fi denumite automat “field1”, “field2”, etc.
sa apasam butonul Tables din fereastra Database si apoi sa executam clic pe butonul New din partea de sus a acestei
ferestre. In acest caz se deschide o noua fereastra care are urmatoarele optiuni:
Datasheet View – proiectarea tabelului print introducerea inregistrarilor;
Design View – proiectarea tabelului prin definirea campurilor
T able Wizard – construirea tabelului cu ajutorul vrajitorului;
Import T able – aducerea fizica unui tabel dintr-o alta baza de date;
Link T able – construirea unei legaturi catre un tabel dintr-o alta baza de date, fara ca acesta sa fie adus fiyic in baza noastra
de date.

Figura 3.1.1 Fereastra butonului New

Definirea unei tabele se va face prin precizarea urmatoarelor elemente:
Numele tabelei. Se stabileste la crearea tabelei in urma unei intrebari explicite facuta de sistem, sau se modifica(ca de altfel
orice nume de obiect) din fereastra Database, prin metodele folosite in Windows.
Campurile si proprietatile (caracteristicile, atributele) acestora.
Proprietatile tabelei.
Modificarea structurii unei tabele in care au fost deja introduse date, poate duce la pierderea sau deteriorarea caracteristicilor
acestora, fiind o operatie care este indicat a se efectua dupa ce se face o copie de siguranta a tabelei respective.
Definirea campurilor
Majoritatea tabelelor unei baze de date au unul sau mai multe campuri ce identifica in mod unic fiecare inregistrare din acel
tabel. Un camp se caracterizeaza prin: nume, tip de data si proprietati.
Numele campurilor se va introduce in coloana Field Name, aflata in partea superioara a formularului de proiectare a tabelelor.
Regulile de constituire a numelui unei tabele, ca si a celorlalte obiecte folosite in Access, sunt cele introduse de standardul
„Windows”.
Pentru exemplificare vom construi tabela GESTIUNI din exemplul anterior, prezentat la tipurile de relatii.
Tipuri de date ale campurilor
 Fiecarui tip de informatii ii va corespunde un anumit tip de date care determina tipul campului. Microsoft Access pune la
dispozitia utilizatorului urmatoarele optiuni pentru tipul de date cu care se va incarca fiecare camp:
 AutoNumber nu poate fi modificat manual, fiind de pre-ferat a se folosi drept cheie primara a unui tabel.
Desi este incrementat secvential in mod implicit, se poate stabili si o incrementare aleatoare;
 Text este destinat informatiei de tip sir de caractere (ma-xim 255 caractere); - combinatii de litere si
cifre sau caractere nefolosite in calcule matematice
 Number are mai multe subtipuri, determinate de pro-prietatea field size:
 Byte cu interval valoric intre 0 si 255;
 Integer cu interval valoric intre–32.768 si 32.767;
 Long Integer cu interval valoric intre –2.147.483.648 si 2.147.483.647;
 Single cu interval valoric intre–3,4*10 38 si 3,4*1038;
 Double cu interval valoric intre–1,797*10 308 si 1,797*10 308;
 Decimal cu interval valoric intre –22337203685477.5808 si 922337203685477.5808
 Memo este utilizat pentru text de lungime ce depaseste capacitatea de 255 caractere a tipului text;
 Date/Time contine informatii de data si/sau timp;
 Currency contine o valoare asociata la o anumita moneda, precizie de 15 cifre la stanga virgulei
zecimale si 4 cifre la dreapta;
 Yes/No contine una din cele doua stari: yes/no, on/off, true/false.
 Obiecte OLE este tot un camp de capacitate mare ce contine obiecte provenite din aplicatii ca Excel,
Word . Dimensiunea maxima este in jur de 1 GOctet

Crearea unui tabel in modulul Design View

Dupa cum se observa in figura exista si o zona de comentarii. Acestea se introduc in Description, a treia coloana din partea
de sus a formularului de proiectare a tabelelor. Desi nu este obligatoriu, este utila folosirea lor pentru cresterea lizibilitatii aplicatiilor.
Atunci cand cream o tabela trebuie sa stabilim cheia primara a tabelei. O tabela care are cheie primara, va avea garantata
integritatea existentiala. Deci stabilirea cheii primare si configurarea cu atentie a proprietatilor campurilor tabelelor, sunt cele mai
simple si puternice metode pentru crearea unei baze de date relationale cu integritate existentiala si de domeniu. Cheia primara se
stabileste cu ajutorul comenzii Primary Key din meniul Edit. Aceasta functie se apeleaza dupa ce am selectat campul sau campurile
care dorim sa fie cheie primara a tabelei. Acelasi lucru il putem face alegand functia Primary Key din meniul derulant ce apare in
urma executarii unui clic dreapta pe campul ce dorim sa fie cheie primara.


 Pentru a seta aceasta proprietate se pot folosi doua metode:
 Wizard LookUp – lansat din lista derulanta a tipurilor campurilor (vezi figura 3.1.1.1.1) – care practic asista
utilizatorul in setarea proprietatilor paginii LookUp, din Field Properties.
 direct in pagina LookUp. Datele ce trebuiesc completate in pagina de LookUp sunt:
 Display Control – Se alege intre List Box sau Combo Box
 Row Source Type – Una din cele trei tipuri de surse prezentate mai sus.
 Row Source – exista doua posibilitati functie de sursa de date precizata:
 Numele tabelei /cererii ce este folosita ca sursa de date (selectata dintr-o lista ascunsa);
 Valorile din lista, separate prin ; (pentru tipul de sursa Value List)
 Bound Column – Numarul (incepand de la 1) campului din tabela /cererea, de la care importam datele de
intrare.
 Column Count – Numarul (incepand de la 1) campurilor din tabela /cererea care se vor afisa in lista
(separate tot prin ; ). Deci pe langa campul din ale carui date vom selectiona ceea ce vrem sa introducem
(Bound Column) este uneori necesar sa afisam mai multe campuri (Column Count) pentru a permite
transmiterea tuturor informatiilor necesare. De exemplu, vrem sa selectionam un camp care contine un cod,
dar este necesar sa afisam si denumirii explicite a ceea ce este codificat.
 Column Head – specifica daca se vor afisa si denumirile campurilor.
 Column Widths si List Widths – specifica latimea coloanelor si a intregii liste.
 List Row – specifica numarul de linii care se afiseaza, restul liniilor fiind accesate eventual prin bare
derulante.
 Limt to List – setata pe Yes blocheaza introducerea de date in afara celor din lista.
 Desi toate aceste proprietati pot fi setate si prin formulare este bine ca aceste pro prietati sa fie atasate tabelei
si nu formularelor. Acest lucru devine evident daca ne gandim ca aceiasi tabela poate fi folosita de mai
multe formulare sau interogari.
 3.1.2 Proprietatile tabelei
 Se introduc printr-un formular ce apare la actionarea pictogramei specifice de proprietati(o mana ce arata
un tabel) sau din meniul Access.
 Aceste proprietati, se refera la setari ce se refera la comportamentul tabelei in ansamblu. Cea mai folosita
este:
 Validation Rule – introduce o conditie a carei evaluare se face in momentul cand se termina de
introdus(modificat) o inregistrare si se trece la alta. Prin aceasta se introduce o regula de validare care se
poate referi la relatiile dintre campuri, ea completand in acest fel configurarea integritatii de domeniu.
 Daca evaluarea conditiei nu este adevarata, se vor produce doua actiuni:
 Afisarea unui mesaj(introdus in caseta urmatoare, Validation T ext);
 Blocarea iesirii din inregistrare pana cand evaluarea conditiei va fi adevarata
 Aceasta facilitate se foloseste cand se doresc a se verifica corelatii intre datele introduse in mai multe
campuri, deoarece evaluarea se va face dupa ce se termina introducerea datelor in toate campurile
inregistrarii. In exemplu se verifica ca data introdusa in campul [C1] sa fie inferioara datei din campul [C2]
(cand se face referire la un camp acesta este scris obligatoriu intre paranteze drept.

Tabelele Bazei de date BIBLIOTECA si relatii intre ele