Academia de Studii Economice din București

Facultatea de Administrație și Management Public

Investiția în educație
PROIECT
-Economia Sectorului Public-

Studenți:

Mândru Diana-Andreea Grupa 228

Mărculescu Cristian-Dragoș Seria B

Matei Alexandru-Cornel Anul III

Nadoleanu Diana
 TABEL DE FIGURI

Figură 1-Unități de învățământ fără rampă de acces..................................................................8

Figură 2– Unități de învățământ dotate cu mobilier școlar de calitate necorespunzătoare.........9
Figură 3-Distribuția bibliotecilor în unitățile de învățământ primar și secundar........................9
Figură 4- Unități de învățământ primare și secundare încălzite cu sobe..................................10
Figură 5-Unități de învățământ care au grupuri sanitare în interior..........................................10
Figură 6- Inaccesibilitatea transportului pe județe....................................................................11
Figură 7- Profilul înscrierilor pe nivel de învățământ...............................................................12
Figură 8-Repetenția în învățământul gimnazial........................................................................12
Figură 9- Rata de abandon și numărul de elevi înscriși............................................................13
Figură 10- Existența bibliotecilor în unitățile de învățământ primar și secundar.....................13
Figură 11-Finanțarea educației (%din PIB)..............................................................................14
Figură 12-Surse de finanțare.....................................................................................................16

1|Page
CUPRINS

TABEL DE FIGURI...................................................................................................................1
Introducere..................................................................................................................................3
1.Principalii factori în vederea prioritizării investițiilor în educație...........................................5
 Capacitatea unităților de învățământ din România......................................................5
 Accesul la facilități, inclusiv biblioteci, laboratoare și săli de sport............................6
 Modul de distribuție al cadrelor didactice din România..............................................6
 Alternativele de transport pentru elevii români............................................................6
 Universitățile din România...........................................................................................7
2.Analiza situației actuale...........................................................................................................8
 Accesul elevilor cu dizabilități fizice...............................................................................8
 Unități de învățământ.......................................................................................................9
 Distribuția bibliotecilor....................................................................................................9
 Unități de învățământ primare și secundare încălzite cu sobe-......................................10
 Grupurile sanitare...........................................................................................................10
 Inaccesibilitatea transportului școlar..............................................................................11
 Înscrierile în învățământ................................................................................................12
 Repetenția......................................................................................................................12
3.Investițiile în educație............................................................................................................14
Modernizarea învățământului preșcolar și școlar.................................................................14
Modernizarea învățământului superior.................................................................................15
4.Strategia pentru modernizarea infrastructurii educaţionale 2018 – 2023..............................16
PLAN DE ACȚIUNE...........................................................................................................16
PILONUL 1......................................................................................................................16
PILONUL 2......................................................................................................................17
PILONUL 3......................................................................................................................17
5.”Investiție în Mediul Rural” 2017-2020................................................................................18
Bibliografie...............................................................................................................................19

2|Page
 Introducere

Educația poate fi concepută într-un mod mai larg ca o întalnire între individ și
societate și întreaga viață socială poate fi marcată de acest schimb permanent.(Ph.Combart)

Educația este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare și moralizare a omului, iar

scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil-
această definiție subliniază funcțiile și scopul educației.(Kant)

Educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuși, dezvoltandu-i-se o

multitudine de interese-această definiție subliniază scopul educației.(Herbart)

Educația este acea reconstrucție sau reorganizare a experienței care se adaugă la

înțelesul experienței precedente și care mărește capacitatea de a dirija evoluția celei care
urmează-această definiție subliniază conținutul educației.(Dewey)

Se poate constata din definițiile exemplificate că sunt luate în considererare fie scopul
educației, fie natura procesului, fie conținutul, fie laturile sau funcțiile educației, definirea
educației realizandu-se din unghiuri de vedere diferite. În aceste condiții, I.Cerghit identifică
următoarele perspective de înțelegere a educației:

 Educația ca process-acțiunea de transformare în sens pozitiv și pe termen lung a ființei

umane
 Educația ca acțiune de conducere-dirijarea evoluției individului spre stadiul de
persoană formată, autonomă și responsabilă

Educația are și a avut dintotdeauna roluri multiple pentru individ și pentru societate.

 educația are implicații semnificative în prosperitatea economică a fiecărui individ în

parte, a fiecărei comunități, a fiecărei națiuni. Tehnologiile și evoluția lor rapidă au
modificat mediul de afaceri, procesele de producție și au dus concurența de la nivel
local la nivel mondial. O forță de muncă bine educată este crucială în lumea
contemporană, iar lupta pentru resursele naturale ocupă azi un loc secund, fiind
devansată de lupta pentru resurse umane. Astfel educația a devenit treptat una dintre
cele mai mari afaceri la nivel mondial și sectorul privat a preluat treptat o mare parte
din responsabilitatea educației pe tot parcursul vieții.
 educația are un rol și implicații culturale esențiale. Rămâne principala cale prin care
valorile și tradițiile se transmit din generație în generație, se modelează pentru a
reflecta evoluțiile culturale și economice și se ancorează în realitățile sociale
contemporane.
 educația are un rol social. Educația oferă fiecărui individ oportunitatea de a acumula
cunoștințele și de a își dezvolta atitudinile și abilitățile necesare pentru a deveni un

3|Page
 cetățean informat și activ, care contribuie la propășirea comunității sale și a națiunii.
Educația asigură astfel stabilitatea și dezvoltarea socială.
 un rol fundamental al educației se referă la dezvoltarea personală. Fiecare individ
trebuie să aibă posibilitatea de a se dezvolta potrivit potențialului propriu, astfel încât
să poată asigura independența și prosperitatea lui, a familiei pe care eventual decide să
și-o întemeieze și a grupurilor din care decide să facă parte. Dezvoltarea personală
continuă prin învățare pe tot parcursul vieții.

Educația timpurie a reprezentat un model de succes acolo unde a fost aplicat,

producând cele mai mari beneficii economice și sociale în timp și având un rol cheie în
pregătirea forței de muncă a viitorului. Investițiile în educație preșcolară, pe modelul aplicat
în țările nordice, dezvoltă competențele copiilor la vârsta la care se formează cele mai multe
structuri neuronale. Pentru a oferi copiilor accesul la educație inclusivă de calitate și pentru a
dezvolta servicii de educație timpurie inovative, este nevoie de parteneriate între sectorul
public și mediul de afaceri.

4|Page
 1.Principalii factori în vederea
prioritizării investițiilor în educație

România se confruntă cu un set unic de provocări care ar trebui avute in vedere privind
prioritizarea investițiilor în infrastructura de educație. Acestea au impact asupra populației
școlare și rețelei de unități de învățământ. De asemenea, ele au implicații evidente asupra
pieței forței de muncă pe fondul unui nivel scăzut de ocupare și al uneia dintre cele mai mici
rate de participare pe piața forței de muncă din Europa. Această realitate conduce la
necesitatea prioritizării eficiente a investițiilor în infrastructura de educație de care să
beneficieze un număr cât mai larg în funcție de elevi și studenți. Cu toate acestea, există
diferențe semnificative între regiunile și județele țării, în special între zonele urbane și cele
rurale. Aceste diferențe există la nivelul întregului sector de educație în ceea ce privește
infrastructura, facilitățile unităților de învățământ și performanțele elevilor. Acest fapt este
valabil și în cazul altor servicii publice. Anumite grupuri de elevi, în special cei elevii de etnie
romă, se confruntă cu provocări unice și complexe, precum accesul redus la servicii. Pentru a
complica și mai mult situația, bugetul alocat educației este cel mai scăzut la nivelul UE-28, în
timp ce proporția populației în risc de sărăcie și excluziune socială (AROPE) este cea mai
mare la nivelul UE-28. Ambele accentuează diferențele existente. De asemenea, această
situație reconfirmă necesitatea unor investiții eficiente și reducerea segregării și excluziunii.
Aceste provocări impun prioritizarea investițiilor în infrastructura de educație:

 Capacitatea unităților de învățământ din România nu răspunde evoluțiilor

demografice în ciuda diferențelor urban-rural și între nivelurile de învățământ, fapt ce
conduce la ineficiență și inegalitate. În România, aproape 60% dintre unitățile de învățământ
dispun de o capacitate extinsă, iar acestea deservesc doar 34% din populația școlară totală. În
extrema cealaltă, 10% dintre unitățile de învățământ sunt supraaglomerate, însă aceste unități
de învățământ deservesc aproape un sfert din populația școlară totală. Fenomenul de
supraaglomerare predomină în școlile secundare și din mediul urban, 24% dintre elevii din
mediul urban și 23% dintre elevii din învățământul secundar fiind expuși acestui fenomen. De
asemenea, 20% dintre elevii din mediul rural sunt expuși fenomenului supraaglomerării.
 Cu toate că, analizat separat, fenomenul supraaglomerării pare să nu fie o problemă
majoră în România, capacitatea insuficientă a sălilor de clasă ar putea conduce la creșterea
riscului de părăsire timpurie a școlii, adâncind probleme precum: repetenția, adecvarea vârstei
elevilor la nivelul clasei și abandonul școlar. Acest aspect este confirmat de analizele realizate
în alte țări care relevă că supraaglomerarea poate avea un impact negativ asupra mediului de
învățare din sala de clasă și calității interacțiunii între elevi și cadre didactice. În România,
rata de repetenție este mai ridicată în învățământul secundar, în special în clasele a V-a și a
IX-a, în tranziția către diferitele niveluri de educație. La nivel național, rata de repetenție
depășește 6%, în anumite județe fiind chiar mai ridicată. Rata abandonului este, de
asemenea, mai mare la nivelul învățământului secundar, în special în învățământul

5|Page
profesional, depășind 15% în județele Teleorman, Călărași și Giurgiu. Deși capacitatea
insuficientă a sălilor de clasă nu este larg răspândită, aceasta constituie o problemă acută în
anumite zone ale țării, în special din prisma factorilor care sporesc riscul de părăsire timpurie
a școlii. Această concluzie subliniază necesitatea adoptării unei abordări strategice și holistice
privind prioritizarea investițiilor în infrastructura de educație.
 Accesul la facilități, inclusiv biblioteci, laboratoare și săli de sport influențează
performanțele elevilor. Pe de altă parte, accesul inegal la aceste facilități poate accentua
efectele pe care factorii socio-economici le au asupra performanțelor elevilor. Prin lege,
școlile sunt obligate să aibă biblioteci. Școlile din regiunile mai puțin dezvoltate economic au
adesea mai puține și laboratoare, situație ce dezavantajează şi mai mult elevii din acele zone.
Astfel, performanța elevilor la examenul de evaluare națională la clasa a VIII-a este corelată
statistic semnificativ pozitiv cu accesul la biblioteci și accesul la laboratoare. Având în
vedere acestea, se subliniază necesitatea prioritizării investițiilor luând în considerare
diferențele dintre și în cadrul județelor și cele dintre nivelurile de învățământ.
 Multe școli din România, în special din mediul rural, dispun de utilități
inadecvate, precum lipsa grupurilor sanitare în interiorul școlii, încălzire centrală și
colectarea deșeurilor, situație cu impact negativ asupra mediului de învățare. Peste un sfert
dintre școli (în special cele din zonele rurale) utilizează sobe ca sursă principală de încălzire,
ceea ce limitează controlul temperaturii și reduce calitatea aerului. Studiile elaborate în acest
sens evidențiază faptul că ambii factori influențează procesul de învățare. Cu toate că este o
condiție legală, o treime din școli, majoritatea din zonele rurale, nu au grupuri sanitare în
interior, iar un sfert nu au sistem de colectare a deșeurilor. Pentru a ține cont de diferențele în
accesul la utilități cu impact diferit asupra mediului de învățare, criteriile de prioritizare a
investițiilor ar trebui elaborate holistic, evaluând măsura în care școlile dispun de utilități
adecvate care să conducă la eficientizarea mediilor de învățare.
 Modul de distribuție al cadrelor didactice din România evidențiază diferențele
dintre rural și urban în ceea ce privește condițiile de predare și învățare. Deși în România
raportul elevi-profesori este destul de mic în general, el are valori mari pentru grădinițe,
învățământul secundar superior și școlile profesionale. Este posibil ca multe școli din mediul
urban să nu poată ține pasul cu cererea. Însă și școlile profesionale și grădinițele din mediul
rural au un raport elevi-profesori destul de ridicat, probabil din cauza numărului mic de astfel
de instituții din zonele rurale. Aceste constatări arată cât de important este acest raport pentru
prioritizarea investițiilor în infrastructura de educație.
 Alternativele de transport pentru elevii români sunt insuficiente, cu foarte puține
opțiuni în zonele rurale și navete lungi în cele urbane, ceea ce limitează accesibilitatea. Școlile
din mediul rural sunt mai puțin accesibile și dispun de mai puține variante de transport. De
asemenea, probabilitatea ca profesorii să facă naveta este mult mai mare în zonele rurale decât
în cele urbane. Însă școlile urbane înscriu mai mulți elevi care, în medie, fac navete mai lungi
către și dinspre școală, atât în ceea ce privește durata, cât și distanța. Tocmai de aceea
transportul elevilor este și el important atunci când se iau decizii privind investițiile în
infrastructura de educație din România.
 Universitățile din România întâmpină provocări în ceea ce privește infrastructura de
transport, inclusiv nevoia de a le oferi studenților cazare. Există o nevoie clară de investiții în
cămine, în special pentru a crește numărul locurilor de cazare pentru studenți în campusurile
6|Page
universitare și pe lângă acestea. Cererea crescută pentru locuri de cazare este garantată, în
contextul numărului mai mare de elevi din zone rurale înscriși în învățământul terțiar. Nevoile
sunt și mai mari în rândul elevilor care vin din alte județe și care intră cu rezultate slabe,
având note mici la Bacalaureat. Acești studenți prezintă un risc ridicat de abandon, un risc ce
poate fi contracarat prin acces la cazare. În unele universități, aceștia reprezintă peste 30% din
totalul celor înscriși în primul an.
 Având în vedere tendințele demografice și scăderea forței de muncă, este necesar
ca România să prioritizeze investițiile în acele unități de învățământ secundar, profesional și
terțiar care corespund nevoilor pieței forței de muncă. Conform analizei realizate, creșterea
ratei de ocupare a forței de muncă este concentrată disproporționat în anumite regiuni ale țării
și în sectoare economice care necesită forță de muncă înalt calificată. În același timp, rata de
ocupare a forței de muncă rămâne scăzută în rândul grupurilor marginalizate, în special
populația romă, persoanele cu dizabilități și tinerii care nu sunt încadrați în muncă și nu
urmează niciun program de educație sau formare. De aceea, investițiile în infrastructura de
învățământ ar trebui făcute având în vedere alinierea la nevoile de competențe de pe piața
forței de muncă.

7|Page
 2.Analiza situației actuale

Figură 1-Unități de învățământ fără rampă de acces

 Accesul elevilor cu dizabilități fizice este limitat: aproximativ jumătate dintre

școlile din România nu facilitează accesul persoanelor cu dizabilități fizice. Aproximativ
4.600 dintre școlile primare și secundare din România – sau 47% din cele 9.786 de școli
înregistrate în SIIIR – nu au rampă de acces. În figura anterioară este prezentat procentul
școlilor cu rampă de acces, la nivel de județ. Astfel, în Vâlcea sunt cele mai numeroase școli
dotate cu rampă de acces (76%); cu toate acestea, 40 din cele 168 de școli din acest județ nu
au dotări pentru elevii cu dizabilități fizice. Pe de altă parte, 78%, respectiv 74% dintre școlile
din județele Caraș-Severin și Mureș nu au dotări corespunzătoare care să faciliteze accesul
elevilor cu dizabilități fizice.

8|Page
 Figură 2– Unități de învățământ dotate cu mobilier școlar de calitate necorespunzătoare

 Unități de învățământ-În peste 5% dintre școlile din România, cel puțin 50%
dintre sălile de clasă sunt dotate cu mobilier în stare precară. O diferență semnificativă apare
între unitățile în care una sau două săli de clasă au mobilier precar și unitățile în care
majoritatea sălilor de clasă sunt dotate cu mobilier precar. Astfel, datele relevă că peste
330.000 de elevi învață în școli care nu sunt dotate adecvat pentru asigurarea unui mediu de
învățare propice.

Figură 3-Distribuția bibliotecilor în unitățile de învățământ primar și secundar

 Distribuția bibliotecilor- Analiza la nivel dezagregat evidențiază diferențele

dintre județe. În județele Alba, Hunedoara, Mureș și Vaslui, sub 40% dintre unitățile din
învățământul primar și secundar sunt dotate cu biblioteci. Situația este precară și în județul
Iași cu cel mai mare număr de școli, în care mai puțin de jumătate (48%) din cele 448 de școli
au propria bibliotecă. La polul opus, în municipiul București 88% dintre școli sunt dotate cu
propria bibliotecă, urmat de Ialomița, Teleorman și Galați, unde peste 70% dintre școli sunt
dotate cu bibliotecă.

9|Page
 Figură 4- Unități de învățământ primare și secundare încălzite cu sobe

 Unități de învățământ primare și secundare încălzite cu sobe- Peste un

sfert din școlile din România, cu precădere cele din zonele rurale, utilizează sobele ca
principala sursă de încălzire. 2.197 de școli din România în care studiază un număr total de
228.420 de elevi (dintre care 17.000 de elevi în județul Suceava și 14.000 de elevi în județul
Iași) nu au sisteme centralizate de încălzire. Datele relevă că 72% dintre școlile care se
încălzesc cu sobe sunt amplasate în zonele rurale, în special în zona Moldovei. Aproximativ
jumătate dintre școlile din județele Vaslui și Călărași se încălzesc cu sobe, situație cu impact
asupra a peste 20% din totalul elevilor din aceste județe. Aceste rezultate trebuie avute în
vedere în procesul decizional privind investiții în infrastructura de educație în condițiile în
care temperatura optimă a mediului de învățare este de 18– 20 oC, ceea ce este dificil de atins
prin utilizarea sobelor.

Figură 5-Unități de învățământ care au grupuri sanitare în interior

 Grupurile sanitare-Problema lipsei grupurilor sanitare în interiorul școlii este

pregnantă în zona Moldovei. În județele Vaslui și Botoșani, aproximativ unul din trei elevi nu
are acces la grupuri sanitare în interiorul școlii. În județele Vrancea și Teleorman, această
problemă afectează aproape unul din patru elevi. Pe de altă parte, în București, Ilfov și Brașov
se regăsește cel mai mare procent al școlilor cu grupuri sanitare în interior.

10 | P a g e
 Figură 6- Inaccesibilitatea transportului pe județe

 Inaccesibilitatea transportului școlar variază semnificativ la nivelul țării. În

județe precum București, Ilfov, Arad, Gorj și Mureș, inaccesibilitatea transportului este
considerabil scăzută ceea ce înseamnă că elevii care merg la școală în aceste județe au puține
probleme în accesarea opțiunilor de transport școlar. Situația este la polul opus în Vaslui,
Botoșani, Bacău, Iași, și Vrancea, care au nivelurile cele mai ridicate de inaccesibilitate a
transportului din țară.

11 | P a g e
 Figură 7- Profilul înscrierilor pe nivel de învățământ

 Înscrierile în învățământ-Majoritatea elevilor din sistemul de învățământ primar,

secundar inferior și secundar superior din România (aproximativ 65%)sunt înscriși în școlile
din mediul urban, însă acest procent variază în funcție de nivelul de învățământ. Numărul
elevilor înscriși în învățământul primar și secundar inferior (gimnaziu) este oarecum echilibrat
între zonele urbane și cele rurale, în timp ce numărul elevilor înscriși în învățământul
secundar superior este mai ridicat în școlile din zonele urbane.

Figură 8-Repetenția în învățământul gimnazial

 Repetenția este un fenomen mai des întâlnit în școlile gimnaziale. De fapt, peste
45% din numărul total al elevilor din România care au repetat o clasă în cadrul ciclului de
învăţământ preuniversitar, au făcut acest lucru în ciclul gimnazial. Această constatare
înseamnă că la nivelul fiecărui județ, în medie, peste 900 de elevi repetă o clasă în ciclul
gimnazial. La nivelul județelor, procentul de elevi repetenți variază de la sub 3% în Suceava și
Neamț, până la peste 8% în Tulcea – județul cu cel mai mare procent de elevi repetenți, la
toate nivelurile de învățământ. Procentul de elevi repetenți indică amploarea fenomenului de
repetare a clasei în cadrul unui județ, iar numărul absolut al repetenților indică județele în care
se regăsesc majoritatea repetenților. Județele Iași, București și Dolj au cel mai mare număr de
repetenți, în ciuda procentelor diferite de elevi repetenți înregistrate în aceste județe.

12 | P a g e
 Figură 9- Rata de abandon și numărul de elevi înscriși

 O analiză mai detaliată cu privire la rata abandonului şcolar pe ani de studiu

evidențiază că rata abandonului şcolar crește semnificativ în clasa a VIII-a și a XI-a, respectiv
în ultimul an de studiu al ciclului gimnazialși în primul an de studiu după finalizarea
învățământului obligatoriu. Deși, în medie, cea mai ridicată rată de abandon se înregistrează
în învățământul secundar superior, este ridicată și rata de abandon la nivelul ultimului an de
studiu al învățământului gimnazial. Elevii care abandonează școala după clasa a VIII-a sunt
considerați în mod oficial ca elevi care părăsesc timpuriu școala, întrucât își întrerup parcursul
școlar înainte de finalizarea învățământului obligatoriu.

Figură 10- Existența bibliotecilor în unitățile de învățământ primar și secundar

 În evaluarea existenței facilităților în infrastructura de educație s-a realizat o analiză a
spațiilor aferente bibliotecilor, laboratoarelor, sălilor de sport și a conectării la Internet. În
România, legislația actuală stabilește cerințele minime pentru derularea unei activități
educaționale, precum existența unui spațiu propriu destinat bibliotecii sau a unui acord privind
utilizarea în comun a bibliotecii de către mai multe unități de învățământ. Aceste cerințe sunt
stipulate în Hotărârea de Guvern nr. 21/2007.

13 | P a g e
 3.Investițiile în educație

Investițiile în educație rămân scăzute în comparație cu cele de la nivelul UE, iar

mecanismele de finanțare pentru sprijinirea echității sunt slabe.

Educația primește mai mulți bani în 2020: 3,4% din PIB merge în învățământ. Bugetul
alocat învățământului pentru anul 2020 ese de 38.417,6 milioane lei, în creștere față de anul
trecut, când a fost prevăzută suma de 36.909,9 milioane lei, potrivit unui comunicat al
Ministerului Educației Naționale (MEN).

Figură 11-Finanțarea educației (%din PIB)

Modernizarea învățământului preșcolar și școlar

 Ratele de participare la educația și îngrijirea timpurie se îmbunătățesc, dar

continuă să existe provocări în ceea ce privește accesul și calitatea. Educația și îngrijirea
timpurie de bună calitate sunt esențiale pentru dezvoltarea competențelor-cheie. Pentru a
îmbunătăți calitatea, programa de învățământ pentru copiii cu vârste între 0 și 3 ani și între 4
și 6 ani va fi revizuită și aliniată la noua programă de învățământ, cu sprijinul Fondului social
european (FSE). Pentru grădinițe, a fost elaborat un cost standard, care nu a fost încă aprobat.
Punerea sa în aplicare ar putea deschide calea pentru extinderea serviciilor dedicate copiilor
cu vârsta sub 3 ani, în cazul cărora ratele de înscriere sunt deosebit de scăzute (16 % în 2017,
adică aproximativ jumătate din media UE), având consecințe negative asupra participării
femeilor la piața muncii. Acest lucru este cauzat de o combinație de factori, inclusiv de lipsa
grădinițelor și altor structuri de îngrijire formală. În aprilie 2019, a fost lansat un proiect
cofinanțat de FSE, cu scopul de a spori ratele de participare la educația antepreșcolară.

 Dobândirea de competențe de bază și digitale rămâne problematică. PISA 2015

arată că aproximativ 40 % dintre românii cu vârsta de 15 ani nu au competențe de bază nici în
materie de citire, nici în domeniul matematicii sau al științelor (OCDE, 2016). Implementarea
noii programe școlare continuă în paralel cu schimbarea profesională a cadrelor didactice prin
proiectul „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți (CRED)”

14 | P a g e
 Îmbunătățirea echității și a calității în educație rămâne o provocare majoră. O
analiză a rezultatelor evaluărilor PISA 2015 arată că o mare parte din decalajul în materie de
performanță dintre România și țările UE cu înaltă performanță se explică prin gruparea
elevilor din unitățile de învățământ în funcție de mediile socioeconomice din care provin;
elevii mai săraci nu numai că sunt segregați din punct de vedere social, dar frecventează și
școli de calitate mai scăzută (Banca Mondială, 2018). Pe lângă mediul socioeconomic,
provocările în materie de echitate afectează în mod disproporționat romii și elevii din zonele
rurale, care tind să aibă rezultate școlare mai slabe. Metodologia de monitorizare pentru
combaterea segregării școlare este întârziată, dar se preconizează că va face obiectul unui
proiect-pilot în anul școlar 2019/2020. Ținând seama de aceste provocări, recomandările
specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european 2019 solicită României „să amelioreze
calitatea și caracterul incluziv al educației, în special pentru romi și alte grupuri defavorizate”
(Consiliul Uniunii Europene, 2019).

Modernizarea învățământului superior

 Participarea la învățământul superior este în general scăzută. În 2018, nivelul de

absolvire a învățământului terțiar pentru grupa de vârstă 30-34 de ani – măsurat drept criteriu
de referință european – a scăzut la 24,6 % de la 26,3 % în 2017. Acest nivel este considerabil
mai mic decât media UE de 40,7 % și mai mic decât obiectivul național al României de 26,7
% din cadrul Strategiei Europa 2020. Proiectul privind învățământul secundar din România
(ROSE), care urmărește reducerea abandonului școlar și îmbunătățirea tranziției către
învățământul superior prin acordarea de subvenții liceelor cu performanțe scăzute, a continuat,
având unele rezultate pozitive în liceele vizate. Datele arată că mai puțin de 5 % dintre
studenții care se înscriu la un program de licență provin din familii în care nivelul de educație
al părinților este scăzut (Comisia Europeană, 2018). Pentru a îmbunătăți accesul, s-au introdus
locuri dedicate studenților din zonele rurale, au crescut bursele și sunt finanțate locuri
dedicate studenților romi, aproximativ 2 000 de locuri, echivalentul a 3,2 % din numărul total
de locuri de studiu finanțate din fonduri publice.
 Asigurarea faptului că absolvenții dețin competențe de înaltă calitate, relevante
pentru piața muncii, rămâne o provocare. Se preconizează că sectorul TIC va continua să
crească în următorii ani, dar se va confrunta cu deficite de forță de muncă; Deficitul de
personal calificat se resimte și în sectorul asistenței medicale, al meseriilor calificate, al
ingineriei, al transportului și al distribuției. Autoritățile au elaborat o metodologie pentru a
urmări dacă absolvenții ocupă locuri de muncă pentru care este necesară o diplomă de
învățământ superior în domeniul lor de studiu, dar momentan nu este pus în aplicare niciun
sistem de monitorizare a parcursului profesional al absolvenților. Deocamdată nu există nicio
evaluare globală sau sectorială a necesităților în materie de competențe (Comisia Europeană,
2019b). Prin urmare, recomandările specifice fiecărei țări pentru 2019 solicită, de asemenea,
României „să asigure îmbunătățirea competențelor, inclusiv a competențelor digitale, în
special prin sporirea relevanței pe piața forței de muncă a educației și formării profesionale și
a învățământului superior” (Consiliul Uniunii Europene, 2019).

15 | P a g e
 4.Strategia pentru modernizarea
infrastructurii educaţionale 2018 – 2023
În definirea planului de acțiuni 2018-2023 au fost identificate toate sursele de
finanțare, atât fonduri europene, cât și fondurile de la bugetul de stat, disponibile pentru
investiții in infrastructura educațională pentru perioada 2014-2020, distribuirea fondurilor
fiind realizată pentru fiecare pilon strategic în funcție de obiectivele stabilite și de
condiționalitățile specifice surselor de finanțare (de ex. pentru pilonul 2 s-a propus alocarea a
60% din fondurile Planul Național de Dezvoltare Locală (PNDL), deoarece finanțează cu
prioritate lucrările necesare obținerii avizelor sanitare și de incendiu; pentru pilonul 1 s-a
propus alocarea a 80% din PNDR deoarece acțiunile strategice vizează în mai mare măsura
investitii în unitățile de invățământ din mediul rural, etc.). Distribuția fondurilor alocate, în
funcție de tipul de intervenții care va fi propus în Planul cadru de acțiuni pentru fiecare dintrei
cei trei piloni, este prezentată în figura de mai jos:

Figură 12-Surse de finanțare

PLAN DE ACȚIUNE
PILONUL 1 - ACCES LA SERVICIILE EDUCAȚIONALE

 Obiectivul 1: Îmbunătățirea accesului la servicii educaționale în zonele insuficient

deservite și în unitățile de învățământ supraaglomerate
 Obiectivul 2: Creșterea capacității de școlarizare în învățământul antepreșcolar și
preșcolar
 Obiectivul 3: Îmbunătățirea condițiilor de cazare și posibilităților de transport pentru
elevi și studenți

16 | P a g e
Direcții de acțiune
1. Construirea, reabilitarea, modernizarea, extinderea și echiparea unităților de
învățământ cu nivel antepreșcolar și preșcolar.
2. Consolidarea, reabilitarea, extinderea, modernizarea echiparea și flexibilizarea
spațiilor de învățare în cadrul unităților de învățământ cu nivel primar și gimnazial.
3. Construirea, reabilitarea, modernizarea, extinderea și echiparea unităților de
învățământ cu nivel de învățământ profesional și tehnic și/sau învățare pe tot parcursul vieții
4. Dotarea cu microbuze școlare și construirea, reabilitarea de campusuri școlare și
universitare

PILONUL 2 - CALITATE, CONDIȚII DE SIGURANȚĂ ȘI FUNCȚIONARE A

SPAȚIILOR DE ÎNVĂȚARE

 Obiectivul 1: Dezvoltarea și actualizarea cadrului legislativ al infrastructurii școlare

pentru asigurarea unui mediu propice pentru spațiile de învățare
 Obiectivul 2: Îmbunătățirea calității condițiilor de siguranță și de funcționare a
spațiilor de învățare

Direcții de acțiune
1. Revizuirea și crearea unui cadru normativ al infrastructurii școlare propice unui spațiu
de învățare
2. Reabilitarea spațiilor de învățare în vederea asigurării condițiilor minime de
funcționare
3. Consolidarea,reabilitarea, modernizarea și extinderea unităților de învățământ în
vederea asigurării condițiilor de siguranță

PILONUL 3 – CALITATEA ȘI RELEVANȚA MEDIILOR DE ÎNVĂȚARE

 Obiectivul 1: Asigurarea și dezvoltarea unor medii de învățare de calitate care să

sprijine procesul de învățare
 Obiectivul 2: Îmbunătățirea calității și relevanței mediilor de învățare pentru
stimularea dezvoltării competențelor solicitate pe piața forței de muncă sau fundamentale
pentru succesul în viață și în societate

Direcții de acțiune
1. Modernizarea, reabilitarea, extinderea, echiparea și flexibilizarea spațiilor de învățare
din cadrul unităților de învățământ în vederea creșterii calității mediilor de învățare
2. Construirea, modernizarea, reabilitarea, extinderea, dotarea și flexibilizarea spațiilor
de învățare din cadrul unităților de învățământ în vederea corelării cu nevoile și cerințele pieții
muncii
3. Reabilitarea, modernizarea, extinderea și dotarea spațiilor de învățare din cadrul
universităților în vederea corelării cu nevoile și cerințele pieții muncii

17 | P a g e
 5.”Investiție în Mediul Rural” 2017-2020

Prin programul național „Investiție în Mediul Rural” 2017-2020, Fundația Regală

Margareta a României împreună cu Fundația Vodafone România susțin 8 centre de tip Școală
după Școală.

Programul se bazează pe rezultatele studiului „Investiției în educația copiilor din

mediul rural”, lansat la inițiativa și cu finanțarea Fundației Vodafone România.

Două treimi din unitățile de învățământ din mediul rural se confruntă cu cel puțin un
factor de risc educațional, cum ar fi rezultatele slabe la evaluarea naționalaă, risc de abandon
școlar, rate ridicate de absenteism și repetenție și cu unul sau mai multi factori de risc socio-
educaționali, cum ar fi elevi proveniți din familii dezavantajate economic sau spații și dotări
materiale insuficiente. Abandonul școlar este prezent în 40% din unitățile de învățământ din
mediul rural, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în licee.

SCOP: Dezvoltarea capacității comunităților locale de a oferi sprijin copiilor proveniți din
mediul rural pentru a avea acces la educație și a se dezvolta mai presus de mediul sărac din
care provin, prin activități de tip Școală după Școală.

OBIECTIVE: Susținerea copiilor din mediul rural pentru a avea acees la educație, a nu
abandona școala și a-și îmbunătăți rezultatele școlare, prin participarea la programe de tip
școală după școală (SDS), unde vor primi sprijin în pregătirea temelor, recuprerarea lacunelor
școlare, îmbunătățirea performanțelor școlare, activități de dezvoltare personală și abilități
sociale, kit-uri educaționale și hrană.

1. Sprijinirea unui număr de cel puțin 320 copii/an care să participe la programe de tip
SDS, să-și continue educația, să-și îmbunătățească performanțele și să se integreze
social
2. Întărirea capacității a 8 ONG-uri locale pentru susținerea de activități de tip SDS
performante și durabile prin creșterea capacității de management, comunicare și
instruirea personalului care interacționează cu copiii.
ACȚIUNI:
1. Susținerea unui număr de 360 de copii, prin activități de educație formală și
nonformală, pentru îmbunătățirea rezultatelor școlare, creșterea motivației și a stimei
de sine a acestora.
2. Formarea a 16 specialișți în educație pentru a a lucra cu copiii proveniți din medii
defavorizați cu scopul de a le dezvolta inteligența emoțională pentru a preveni
fenomenul abandonului timpuriu al școlii.
3. Instruirea celor 8 ONG-uri locale în tehnicile de comunicare și strângere de fodnuri
pentru a asigura durabilitatea proiectelor.
4. Sprijinirea unui număr de aproximativ 360 de părinți și bunici în relația cu copiii aflați
în îngrijirea lor, oferind educație parentală și materiale relevante.
5. Atragerea a 40 de voluntari seniori pentru a sprijini programele școală după școală

18 | P a g e
 Bibliografie
Banca Mondială. (2018). Romania Public Finance Review: enhancing the efficiency of public
spending in pre-university education.

Comisia Europeană. (2019). Raportul de țară din 2019 privind România. Preluat de pe
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-
countryreport-romania_ro.pdf

Comisia Europeană. (2019). Raportul de țară privind România, Bruxelles. Preluat de pe

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-
report-romania_ro.pdf

Guvernul României. (2018, 4 23). Strategia pentru modernizarea infrastructurii educaţionale

2018-2023. Preluat de pe https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategie%20SMIE
%2023.04.2018.pdf

Investitie in Mediul Rural 2017-2020. (fără an). Preluat de pe Fundatia Regala Margareta a
Romaniei: https://www.frmr.ro/investitie-mediul-rural/

IȘE. (2018). Institutul pentru Științe ale Educației, Analiza de nevoi a cadrelor didactice din
învățământul primar și gimnazial.

Ministerul Educației Naționale . (2019, 3 27). Educația ne unește. Preluat de pe Viziune

asupra viitorului educației în România : https://www.edu.ro/sites/default/files/Educatia
%20ne%20uneste%20-%20Viziune%20asupra%20viitorului%20educatiei%20in
%20Roma%CC%82nia.pdf

Ministerul Educației Naționale. (fără an). Analiza multidimensională a educației și formării

profesionale din perspectiva utilizării datelor în luarea deciziilor strategice privind
investițiile în infrastructură. Preluat de pe https://www.edu.ro/sites/default/files/Anexa
%201_Analiza%20functionala_0.pdf

Peticila, M. (2019, 01 31). Preluat de pe Edupedu: https://www.edupedu.ro/educatia-primeste-

cu-98-miliarde-lei-in-plus-in-2019-fata-de-2018-bugetul-propus-de-finante-ar-
cuprinde-si-investitii-de-2-miliarde-lei/

Raport al investigației realizate în cadrul proiectului CRED. (fără an). Preluat de pe

http://www.ise.ro/wpcontent/uploads/2018/06/Raport-final-analiza-nevoi.pdf

Raportul de țară din 2019 privind România, inclusiv un bilanț aprofundat referitor la
prevenirea și. (2019). Preluat de pe Comisia Europeană.

19 | P a g e