UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Științe Economice

Departamentul „Finanțe și bănci”

Lucrul Individual Nr.1 la disciplina

Dreptul Afacerilor

Tema: “Principiile fundamentale ale Dreptului Afacerilor”

Elaborat:
Prutean Natalia
Grupa: BA 191

Coordonator:
Bumbac Daniela,
Lector univ.

Chișinău 2019

1
 CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR.......................................................................................................................3

INTRODUCERE.....................................................................................................................................4

CAPITOLUL I. BANCA CENTRALE EUROPEANA- PRINCIPALA INSTITUTIE A UNIUNII

ECONOMICE ȘI MONETARE……………………………………………………………...……….6
1.1 Istoria Băncii Centrale Europene 6
1.2 Instrumentele Băncii Centrale Europene 7
1.3 Organizarea Băncii Centrale
Europene...............................................................................................9
CAPITOLUL II. POLITICA MONETARĂ A BĂNCII CENTRALE EUROPENE 10
2.1 Strategia de politica monetară 10
2.2 Instrumentele Băncilor Centrale Naționale din zona-Euro 11
CAPITOLUL III. MISIUNI ȘI OBIECTIVE ALE BĂNCII CENTRALE
EUROPENE………………………………….......................................................................................13

3.1 Principalele obiective propuse de către BCE………………………………………………………13

3.2 Misiunile fundamentale urmărite de către BCE……………………………………………...…….13

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI.....................................................................................................15

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE........................................................................................................16

2
 Lista abrevierilor

BCE - Banca Centrală Europeană

SEBC- Sistemul European al Băncilor Centrale

UEM - Uniunii Economice şi Monetare

UE- Uniunea Europeană

BCN- Băncile Centrale Naționale

3
 INTRODUCERE

Atunci când se vorbește despre o „bancă centrală”, primul gând care vine probabil în minte este
acela al instituţiei care emite moneda. Iar moneda este instrumentul pe care îl folosim ca unitate de
cont și ca mijloc de schimb și de tezaurizare. Indiscutabil, obiectivul principal al oricărei bănci centrale
este acela de a asigura păstrarea în timp a valorii monedei naţionale. Există însă alte aspecte, mai puţin
cunoscute, care caracterizează activitatea unei bănci centrale moderne. Unul dintre acestea este
comunicarea. O bancă centrală nu trebuie doar să facă ceea ce spune că face, ci și să explice ceea ce
face, contribuind astfel la sensibilizarea publicului și la o mai bună cunoaștere de către acesta a
politicilor sale și a serviciilor pe care le oferă. Această broșură face parte din comunicarea referitoare
la activităţile Băncii Centrale Europene (BCE), care reprezintă nucleul Sistemului European al
Băncilor Centrale (SEBC), împreună cu băncile centrale naţionale ale celor 27 de state membre ale
Uniunii Europene. Deoarece nu toate statele membre au adoptat euro ca monedă naţională, termenul
„Eurosistem” se utilizează pentru a descrie sistemul format din BCE și băncile centrale naţionale ale
acelor state membre care au adoptat euro, în prezent, 16.

În Europa, activitatea de bancă centrală era, în mod tradiţional, asociată emiterii şi administrării
monedelor naţionale, acestea devenind ingredientul indispensabil al suveranităţii naţionale; bancnotele
naţionale, care aveau un rol din ce în ce mai important în circulaţia banilor, substituind în cele din
urmă, ca mijloace legale de plată, monedele de aur şi argint cu valoare nominală, vehiculau culturi şi
simboluri naţionale. În paralel cu rolul tot mai important al bancnotelor ca mijloace de plată într-o
economie modernă, emitenţii acestora, respectiv băncile centrale, au câştigat în importanţă, iar
gestionarea politicii monetare a devenit o componentă esenţială a politicii economice a naţiunilor. În
acest context istoric, realizarea Uniunii Economice şi Monetare (UEM) europene la sfârşitul secolului
al XX-lea a fost unică prin faptul că a introdus un nou regim monetar, cu o monedă unică, pentru o
mare parte din Europa. Cele douăsprezece state membre ale UE care au adoptat deja euro reprezintă
două treimi din populaţia totală a UE, alte state membre urmând să se alăture zonei euro la timpul
potrivit. Transferul politicii monetare la nivel comunitar a necesitat modificarea substanţială a cadrului
european care reglementează activitatea de bancă centrală. Înfiinţarea unei noi organizaţii monetare
supranaţionale, respectiv BCE, şi integrarea BCN într-un sistem european al băncilor centrale,
respectiv SEBC, şi în subdiviziunea acestuia – Eurosistemul, sunt reprezentative pentru
supranaţionalizarea activităţii de bancă centrală din Europa. Până în prezent, niciun alt domeniu de
politică a Comunităţii Europene nu a atins un grad de integrare atât de ridicat precum politica monetară
şi valutară unică. Moneda euro şi BCE constituie expresia cea mai convingătoare a propriei identităţi a
Comunităţii. BCE este, de asemenea, reprezentarea concretă a activităţii moderne de bancă centrală:
4
obiectivul principal al politicii sale monetare este stabilitatea preţurilor, este independentă, având un
mandat clar şi precis, şi este pe deplin răspunzătoare faţă de cetăţeni şi reprezentanţii aleşi ai acestora
pentru îndeplinirea mandatului său. Aceste caracteristici nu sunt neapărat rezultatul unor evoluţii la
nivel strict european, ci sunt în concordanţă cu tendinţele la nivel mondial. Totuşi, în aproape niciun
alt text acestea nu sunt definite la fel de clar şi de riguros ca în legea organică a BCE, respectiv
Statutul SEBC şi al BCE. Includerea lor în Tratatul CE, cu un statut cvasi-constituţional, subliniază
importanţa acestora în noul regim monetar al Europei. Codificarea legislaţiei privind activitatea de
bancă centrală în Tratatul CE şi în Statutul SEBC ar putea servi drept referinţă pentru legislaţia
similară din ţările care nu fac parte din UE. Banca centrală a Elveţiei, de exemplu, şi-a revizuit recent
statutul în concordanţă cu Statutul SEBC. Scopul acestei cărţi este de a face cunoscute cititorului
istoricul, rolul şi funcţiile BCE în cadrul UEM.

Lucrarea este împărţită în trei capitole, care prezintă diferite aspecte ale BCE: factor de decizie,
organizaţie de drept comunitar, precum şi nucleu şi coordonator al Eurosistemului.

5
 CAPITOLUL I. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ- PRINCIPALA INSTITUȚIE A
UNIUNII ECONOMICE ȘI MOENTARE

1.1 Istoria Băncii Centrale Europene

• Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica economică
și monetară
• Președinte: Christine Lagarde
• Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din toate
statele membre
• Înființare: 1998
• Sediu: Frankfurt (Germania)
• Site: Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) este principala instituție a uniunii economice și monetare și
este responsabilă de politica monetară a zonei euro de la 1 ianuarie 1999. BCE formează împreună cu
băncile centrale naționale ale tuturor statelor membre ale UE Sistemul European al Băncilor Centrale.
Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este menținerea stabilității
prețurilor. De la 4 noiembrie 2014, de responsabilitatea BCE țin anumite sarcini legate de politicile
privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit în cadrul mecanismului unic de
supraveghere. Ca autoritate de supraveghere a sectorului bancar, BCE are și un rol consultativ în ceea
ce privește evaluarea planurilor de rezoluție a instituțiilor de credit.

BCE a fost inființată în 1998. Sediu băncii este la Frankfurt (Germania). Misiunea băncii este
să administreze moneda euro- moneda unică a UE și să păstreze stabilitatea prețurilor pentru cele peste
două treimi din cetățenii UE care utilizează moneda euro. BCE este responsabilă și pentru crearea și
implementarea politicii monetare în zona euro. Pentru a-și îndeplini rolul, BCE colaborează cu
sistemul European al Băncilor Centrale(SEBC), din care fac parte toate cele 27 de state membre ale
UE. Cu toate acestea, doar 16 dintre ele au adoptat pînă în prezent moneda euro, formînd împreună
zona euro. Băncile centrale naționale ale acestor țări și BCE alcătuiesc așa numitul Eurosistem. BCE
își desfășoară activitatea în condiții de independență totală. BCE, băncile central naționale ale SEBC
sau alt membru al organismelor lor de decizie nu pot solicita sau primi instrucțiuni de la niciun alt
organism. Instituțiile UE al gurvernele statelor membre UE trebuie să respecte acest principiu și au
obligația de a nu încerca să influențeze BCE sau băncile centrale europene. BCE trebuie analizată prin
prisma a doua caracteristici de bază- este o bancă centrală și o instituție supranațională.

6
 1.2 Instrumentele Băncii Centrale Europene

În vederea îndeplinirii responsabilităților sale, BCE, asistată de bancile centrale naționale,

colectează informarțiile statistice necesare fie de la autoritățile naționale competente, fie direct de la
agentii economici. În acest scop, BCE colaborează cu instituțiile și organismle Uniunii, cu autoritățile
membre ale statelor membre și organismele internaționale. Unul dintre principiile călăuzitoare ale
BCE este cel al transparenței, considerat că avînd o importanță crucială. Aceasta este asigurată prin
furnizarea publicului larg și piețelor a tuturor informațiilor referitoare la strategia sa, la evaluările pe
care le efectuează, precum și la procedurile și deciziile pe care le adoptă, într-o manieră deschisă, clară
și de actualitate. Pentru a minimiza riscul neînțelegerii semnalelor transmise prin deciziile adoptate,
BCE publică, periodic, date detaliate cu privire la operațiunile derulate.

Așa cum am menționat anterior, în vederea atingerii obiectivelor sale, BCE are la dispoziție un
set de instrumente de politică monetară: desfășoară operațiuni de piață monetară, oferă facilități
permanente și impune instituțiilor de credit obligația de a constitui rezerve minime obligatorii în
conturi deschise în cadrul Eurosistemului.

Operațiuni de piață monetară: acestea dețin un rol important în politica monetară a

Eurosistemului, în sensul direcționării ratelor dobînzilor, gestionării situației lichidității de pe piață și
indicării orientării politicii monetare. Eurosistemul dispune de cinci tipuri de instrumente pentru
desfășurarea operațiunilor de piață monetară. Cel mai important fiind tranzacția reversibilă(aplicabilă
pe baza contractelor de report sau a creditelor colaterizate). Eurosistemul poate recurge și la tranzacții
simple, emisiunea de certificare de creanță ale BCE, operațiunile de swap valutar și atragere de
depozite la termen. Operațiunile de piață monetară sunt inițiate de BCE, acestea stabilind și
instrumentul ce urmează a fi utilizat, precum și termenii și condițiile de efectuare a acestor operațiuni.

Acestea pot fi efectuate pe baza unor licitații standard, a unor licitații rapide sau proceduri
bilaterale. În fucție de obiectivele, periodicitatea și procedurile lor, operațiunile de piața monetară din
Eurosistem pot fi împărțită în următoarele 4 categorii:

- Operațiuni principale de refinanțare: sunt tranzacții reversibile, periodice, de furnizare de

lichidare, cu frecvența săptămînală și o scadență obișnuită la o săptămînă. Aceste operațiuni se
efectuează de BCN pe baza licitațiilor standard. Operațiunile principale de refinanțare dețin un rol
fundamental în realizarea obiectivelor operațiunilor de piața monetară din Eurosistem;

- Operațiunile de refinanțare pe termen mai lung: sunt tranzacții reversibile de furnizare de

lichiditate, cu frecvența lunară și o scadență obișnuită la trei luni. Aceste operațiuni au scopul de a
oferi contraplăților refinanțări suplimentare pe termen mai lung și se efectuează de BCN pe baza
7
licitațiilor standard. De regulă, Eurosistemul nu folosește aceste operațiuni pentru a transmite semnale
pieței și accepta, prin urmare, ratele care ii sunt propuse;

- Operațiunile de reglaj fin: se execută ad-hoc pentu gestionarea situației lichidității de pe piață
și pentru direcționarea ratelor dobînzilor, în special pentru atenuarea efectelor fluctuațiilor neașteptate
ale lichidității de pe piața asupra ratelor dobînzilor. Aceste operațiuni pot fi efectuate în ultima zi a
unei perioade de aplicare a rezervelor minime obligatorii, pentru contracararea dezechilibrelor de
lichiditate acumulate de la alocarea din cadrul ultimei operațiuni principale de refinanțare. Operațiunile
de reglaj fin se derulează sub forma de tranzacții reversibile, dar pot lua forma operațiunilor de swap
valutar sau de atragere de depozite la termen. Instrumentele și procedurile aplicate în efectuarea
operațiunilor de reglaj fin sunt adaptate tipurilor de tranzacții și obiective specifice urmărite în cadrul
acestor operațiuni. Operațiunile de reglaj fin sunt efectuate în mod normal de BCN prin licitații rapide
sau proceduri bilaterale. Consiliul guvernatorilor BCE poate decide ca, în cazuri excepționale,
operațiunile bilaterale de reglaj fin pot fi efectuate chiar de BCE.

- Operațiuni structurale: prin emitarea de certificate de creanță ale BCE, tranzacții reversibile și
tranzacții simple. Aceste operațiuni sunt efectuate atunci cînd BCE vizează ajustarea poziției
structurale a Eurosistemului în ceea ce privește sectorul financiar(periodic sau ocazional). Operațiunile
structurale sub forma de tranzacții reversibile și emiterea de instrumente de creanță sunt efectuate de
BCN prin intermediul licitațiilor standard. Operațiunile structurale sub forma de tranzacții simple sunt
efectuate de BCN prin proceduri bilaterale. Consiliul guvernatorilor BCE poate decide ca, operațiunile
structurale pot fi efectuate chiar de BCE.

Facilități permanente. Scopul facilităților permanente este de a furniza și de a absorbi

lichiditate overnight, de a indica orientarea generală a politicii monetare și de a limita ratele dobînzilor
overnight de pe piață. Contrapărțile eligibile pot dispune din proprie inițiativă de două facilități
permanente, sub rezerva respectării anumitor condiții de acces de ordin operaționale:

A) contrapărțile pot folosi facilitatea de creditare marginală pentru a obține lichiditate overnight
de la BCN în schimbul unor active eligibile. În condiții normale, nu există limite de creditare sau alte
restricții privind accesul contrapărților la această facilitate, cu excepția cerinței de a prezenta suficiente
active-garanție. Rata dobănzii aferente facilității de creditare marginală constituie, de regulă, limita
superioară a ratei dobînzii overnight pe piață.

B) contrapărțile pot fi facilitatea de depozit pentru a plasa depozite overnight la BCN. În condiții
normale, nu există limite de depozit sau alte restricții privind accesul contraplăților la această facilitate.

8
 Rata dobînzii pentru facilitatea de depozit constituie, de regulă, limita inferioară a ratei dobînzii
overnight pe piață.

Rezerve minime obligatorii: se aplica instituțiilor de credit în zona euro și are ca scop principal
stabilizarea ratelor dobînzilor pe piața monetară și crearea (sau accentuarea) unui deficit structural de
lichiditate. Obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii pentru fiecare instituție se
determină în funcție de elementele din bilanțul acesteia. În vederea îndeplinirii obiectivului de
stabilizare a ratelor dobînzilor, sistemul rezervelor minime obligatorii din cadrul Eurosistemului
permite instituțiilor să folosească așa-numitul mecanism de determinare a valorii medii. Îndeplinirea
obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii se apreciază pe baza mediei zilnice a
rezervelor minime obligatorii constituite de instituția respectivă pe durata perioadei de aplicare.
Rezervele minime obligatorii constituite de o instituție se remunerează la rata dobînzii aferentă
operațiunilor principale de refinanțare din Eurosistem.

1.3 Organizarea Băncii Centrale Europene

BANCA CENTRALĂ
EUROPEANĂ

Băncile centrale ale țărilor Băncile centrale naționale

din UME cu statut derogatoriu

Organe de decizie

Consiliul guvernatorilor Directoratul Consiliul general

-membrii directoratului -presedinte -membrii consiliului
-guvernatorii băncile -vicepresedinte guvernatorilor
centrale -4 membri -guvernatorii bancilor
centrale naționale cu
statut derogatoriu
Figura 2. Organizarea Băncii Centrale Europene
Sursa: Voinea, Gheorghe, op. cit., Editura sedcom Libris, Iași 2001, pag. 277
Conducerea BCE este asigurată de un Consiliu al Guvernatorilor ce stabilește orientările
generale și politicile monetare și un Consil. Director însarcinați cu aplicarea măsurilor decise de
primul guvern.

9
 CAPITOLUL II. POLITICA MONETARĂ A BCE - OBIECTIVE ȘI INSTRUMENTE

2.1 Strategia de politică monetară

Strategia de politică monetară constituie o descriere coerentă și structurată a modului în care

deciziile de politică monetară sunt adoptate în vederea atingerii obiectivului băncii centrale. Prin
intermediul acestei strategii, se îndeplinesc doua misiuni importante. În primul rînd, prin impunerea
unei structuri precise la nivelul procesului decizional, strategia asigură faptul că informațiile și
analizele necesare în vederea adoptării unor astfel de decizii ( pe plan intern) sunt la dispoziția
Consiliului guvernatorilor BCE. În al doilea rînd, strategia reprezintă un instrument prin care deciziile
de politică monetară sunt explicate publicului (pe plan extern). Prin sprijinirea eficientei politicii
monetare și prin comunicarea angajamentului băncii centrale privind stabilirea prețurilor, strategia
contribuie la creditarea BCE pe piețele financiare.

Sursa principală a BCE în calitate de coordonator al Eursistemului este punerea în aplicare a

politicii monetare în zone ero, avînd ca scop menținerea stabilității prețurilor. Prin intermediul ratelor
dobînzii pe termen scurt, politica monetară înfluențează economia și în ultima instanță, nivelul
prețurilor. Cu scopul de a asigura o aplicare optimală a politicii monetare, BCE a adoptat o abordare
specifică pentru a stabili caracterul și amploarea riscurilor asupra stabilității prețurilor în zone euro. În
acest sens, BCE trebuie să realizeze o analiză amănunțită a evoluțiilor monetare și economice. Pentru a
se asigura că toate informațiile relevante sunt luate în considerare, BCE a creat așa-numita abordare
bazată pe doi piloni. Abordarea BCE privind organizarea, evaluarea, coroborarea informațiilor
relevante pentru evaluarea riscurilor la adresa stabilității prețurilor se bazează pe două perspective
analitice complementare, denumite cei doi piloni:

- analiza economică;

- analiza monetară.

Analiza economică vizează evaluarea factorilor care determină evoluția prețuilor pe termen scurt
și mediu, punînd accentul pe activitatea reală și pe condițiile financiare din economie. Aceasta analiză
tine cont de faptul că evoluțiile prețurilor pe termen scurt și mediu, sunt mare parte influențată de
interacțiunea dintre cerere și oferta pe piața bunurilor, serviciilor și a factorilor de producție. Analiza
monetară se axează pe un orizont de lungă durată, valorificînd legatura de lungă durată între masa
monetară și prețuri. În principal, analiza monetară servește drept instrument de coroborare, din
perspectiva unui orizont de timp mediu și lung, a semnalelor de politică monetară furnizate de analiza
economică, pe termen scurt și mediu. Abordarea bazată pe doi piloni a fost concepută pentru a se
asigura faptul că nu se omite nicio informație relevantă în evaluarea riscurilor la adresa stabilității

10
prețurilor și ca se acordă o atentie adecvată diferitelor perspective și coroborării informațiilor în
vederea formulării unei concluzii generale referitoare la aceste riscuri. Aceasta abordare face cunoscut
publicului principiul analizei diversificate și asigură existenta unui proces decizional solid, intemeiat
pe diferite perspective analitice.

2.2 Instrumentele băncilor centrale naționale din zona euro

În vederea îndeplinirii obiectivului fundamental de menținere a stabilității prețurilor,

Eurosistemul are la dispoziție un set de instrumente de politică monetară, prezentate și în capitolul
anterior. Dintre acestea, cele mai importante și des utilizate sunt :

-Operațiuni de piață monetară reprezintă instrumentul cel mai important și contribuie la :

A) Orientarea ratelor dobînzilor;

B) Gestionarea situației lichidităților pe piața monetară și

C) Indicarea orientații politicii monetare.

- Facilități permanente. Eurosistemul oferă, de asemenea, facilități permanente, care furnizează și

absorb lichiditate overnight. În mod normal, o limită superioară și inferioară pentru rata dobînzii
overnight pe piața monetară;

- Rezervele minime obligatorii. Eurosistemul impune instituțiilor de credit să dețină rezerve

minime obligatorii în conturile deschide la băncile centrale naționale. Obiectivul sistemului de rezerve
minime obligatorii este stabilizarea ratelor dobînzilor pe piața monetară și crează (sau accentuare) unui
deficit structuri de lichidități.

Măsuri neconventionale. În perioada caracterizata de tensiuni extraordinare pe piețele financiare,

Eurosistemul va utiliza orice instrument care este compatibil cu tratatul și care este necesar pentru a
continua îndeplinirea obiectivelor sale. Prin urmare, Eurosistemul poate decide să abordeze aceste
tensiuni recurgînd la măsuri neconvenționale. Aceste măsuri fac parte din instrumentarul
Eurosistemului de implementare a politicii monetare, dar sunt, prin definiție, excepționale și
temporare. În mod obișnuit, aceste măsuri vizează sectorul bancar, avînd în vedere dependenta
societăților din zona euro de finanțarea de către bănci (și nu de finanțarea prin piețele de capital) Mai
jos sunt prezentate exemple de măsuri pe care le poate adopta Eurosistemul. Furnizarea de lichiditate
cu rata fixă și alocare integral.

În condiții normale, în derularea operațiunilor sale de piața monetară, Eurosistemul evaluează

nevoie totală de lichiditate a sectorului bancar și alocă acest volum în urma unor licitații competitive.

11
Acestea sunt de obicei, desfășurate sub forma unor licitații cu rata dobînzii variabilă, ceea ce înseamnă
că băncile plătesc dobînda pe care o oferă atunci cînd își prezintă ofertele. De asemenea, Eurosistemul
poate recurge la licitații cu rata fixă,în care rata dobînzii este indicată în avans, iar bancile liciteaza
pentru volumul de numerar pe care doresc să îl tranzacționeze la rata fixă a dobînzii.

În condiții excepționale, BCE poate hotărî în avans să aloce întregul volum de lichiditate pe care
îl solicită băncile, respectiv să acopere toate ofertele, la o rată fixă a dobînzii.

12
 CAPITOLUL III. MISIUNI ȘI OBIECTIVE ALE BĂNCII CENTRALE EUROPENE

3.1. Principalele obiective propuse de Banca Centrală Europene

Articolul 127 alineatul (1) din Tratat stabilește obiectivul principal al Eurosistemului:

„Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este menținerea stabilității

prețurilor”.

Și: „Fără a aduce atingere obiectivului privind stabilitatea prețurilor, SEBC susține politicile
economice generale din Uniune cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, definite la
articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană”.

Uniunea Europeană are mai multe obiective (articolul 3 din Tratatul privind Uniunea
Europeană), printre care dezvoltarea durabilă a Europei întemeiată pe o creștere economică echilibrată
și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu un grad ridicat de competitivitate, care
tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social. În consecință, stabilitatea
prețurilor nu este numai obiectivul principal al politicii monetare a BCE, ci și un obiectiv al Uniunii
Europene în ansamblu. Astfel, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Tratatul privind
Uniunea Europeană stabilesc o ierarhie clară a obiectivelor Eurosistemului, evidențiind faptul că
stabilitatea prețurilor reprezintă cea mai importantă contribuție pe care o poate avea politica monetară
la asigurarea unui mediu economic favorabil și a unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă.

3.2 Misiunile fundamentale urmărite de către Banca Centrală Europeană

În conformitate cu articolul 127 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Eurosistemului sunt:

 definirea și punerea în aplicare a politicii monetare pentru zona euro;

 efectuarea operațiunilor de schimb valutar;
 deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro
(administrarea portofoliilor);
 promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

În plus, în temeiul articolului 127 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene și al Regulamentului (CE) nr. 1024/2013 al Consiliului („Regulamentul privind MUS”),
BCE este responsabilă de îndeplinirea unor atribuții specifice din domeniul supravegherii prudențiale a
instituțiilor de credit cu sediul în țările membre participante. BCE își îndeplinește aceste atribuții în
cadrul Mecanismului unic de supraveghere, format din BCE și din autoritățile naționale competente.
Website-ul privind supravegherea bancară

13
 Alte misiuni
 Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.
 Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informațiile statistice necesare în
vederea îndeplinirii misiunilor SEBC, fie de la autoritățile naționale, fie direct de la agenții economici.
 Supraveghere și stabilitate financiară: Eurosistemul contribuie la buna desfășurare a
politicilor autorităților competente cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și la
stabilitatea sistemului financiar.
 Cooperare la nivel internațional și european: BCE întreține relații de cooperare cu
instituțiile, organele și forurile competente, atât în cadrul UE, cât și pe plan internațional, cu privire la
misiunile încredințate Eurosistemului.

CONCLUZII SI RECOMANDARI
14
 Atunci cînd Comisia Europeană a creat uniunea monetară, ea a tras concluzia ca cel mai bine ar
fi să dea naștere unei bănci centrale europene în mai multe etape. Prin urmare, Institutul Monetar
European a fost înființat în 1994 și a lucrat timp de 4 ani pentru a se transforma într-o bancă centrală
operațională. Institutul Monetar European a predat puterile sale în mod oficial BCE la data de 1 iunie
1998. În contextul democrației care caraterizează țările membre UE, este imperativă nu numai
transparenta activității BCE dar și monitorizarea performanțelor sale. Pentru a face față acestor cerințe,
Tratatul impune Eurosistemul obligații de raportare. Raportările se regăsesc sub mai mult forme:
declarații financiare săptămînale ale BCE, rapoarte privind activitatea SEBC cel puțin trimestriale,
rapoarte anuale privin activitatea SEBC și politica monetară atît pentru anul anterior cît și pentru anul
în curs prezentate Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Banca Centrală Europeană (BCE) este principala instituție a uniunii economice și monetare și
este responsabilă de politica monetară a zonei euro de la 1 ianuarie 1999. BCE formează împreună cu
băncile centrale naționale ale tuturor statelor membre ale UE Sistemul European al Băncilor Centrale.
Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este menținerea stabilității
prețurilor. De la 4 noiembrie 2014, de responsabilitatea BCE țin anumite sarcini legate de politicile
privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit în cadrul mecanismului unic de
supraveghere. Ca autoritate de supraveghere a sectorului bancar, BCE are și un rol consultativ în ceea
ce privește evaluarea planurilor de rezoluție a instituțiilor de credit. În vederea îndeplinirii
responsabilităților sale, BCE, asistată de bancile centrale naționale, colectează informarțiile statistice
necesare fie de la autoritățile naționale competente, fie direct de la agentii economici. În acest scop,
BCE colaborează cu instituțiile și organismle Uniunii, cu autoritățile membre ale statelor membre și
organismele internaționale. Unul dintre principiile călăuzitoare ale BCE este cel al transparenței,
considerat că avînd o importanță crucială. Aceasta este asigurată prin furnizarea publicului larg și
piețelor a tuturor informațiilor referitoare la strategia sa, la evaluările pe care le efectuează, precum și
la procedurile și deciziile pe care le adoptă, într-o manieră deschisă, clară și de actualitate. Pentru a
minimiza riscul neînțelegerii semnalelor transmise prin deciziile adoptate, BCE publică, periodic, date
detaliate cu privire la operațiunile derulate.

Așa cum am menționat anterior, în vederea atingerii obiectivelor sale, BCE are la dispoziție un
set de instrumente de politică monetară: desfășoară operațiuni de piață monetară, oferă facilități
permanente și impune instituțiilor de credit obligația de a constitui rezerve minime obligatorii în
conturi deschise în cadrul Eurosistemului.

Referințe bibliografice
15
 Lecturi

1. Badea, L., Politici si strategii comunitare in domeniul financiar-bancar, suport de curs,

Universitatea Valahia din Tirgoviste, 2011
2. Dragoi, V., Radoi, M., Moneda, Editura Cartea Studenteasca, Bucuresti, 2010

Webografie

3. https://www.academia.edu/32134269/BANCA_CENTRAL%C4%82_EUROPEAN
%C4%82_OBIECTIVE_INSTRUMENTE_%C5%9EI_POLITICI
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_Central%C4%83_European%C4%83
5. https://www.academia.edu/32134269/BANCA_CENTRAL%C4%82_EUROPEAN
%C4%82_OBIECTIVE_INSTRUMENTE_%C5%9EI_POLITICI

16