Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Istorie şi Filosofie


Departamentul Istoria Română, Istoria Universală şi Arheologie

Aprob: Șef Departament dr. hab. prof. univ.


Ion Eremia

TEST 9
pentru examenul la disciplina
Istoria culturii și civilizației europene
Licență, anul II

Data: 20.01.2021

SUBIECTUL I. Cultura și civilizația Romei antice.


1.1. Prezentați personalitățile principale a literaturii Romei antice………………………………………3 p.
1.2. Caracterizații raporturile între filosofiile și literaturile greacă și romană ……..................................5 p.
1.3. Evaluați moștenirea literaturii și filosofiei romane în cultura europeană...........................................7 p.

SUBIECTUL II. Renașterea și Reforma europeană.


2.1. Explicați noțiunile: „protorenaştere”, „umanism”, „ reformă”, „luteranism”, „calvinism”............ 3 p.
2.2 Depistați legătura dintre vestigiile artei antice din Italia şi geneza Renașterii.....................................5 p.
2 3 Deduceți impactul Reformei asupra evoluției culturii renascentiste în Germania, Ţările de Jos şi
Anglia................................................................................................................................................................7 p.

Total 30 p.
BAREM
30 – 29  10
28 – 26  9
25 – 19  8
18 – 12  7
11 – 9  6
8–65

Examinatori: lect. univ. Igor Bercu


Eleva: PRUTEAN NATALIA
REZOLVARE

1.1 Prezentați personalitățile principale a literaturii Romei antice


- Livius Andronicus, un tarentinian venit la Roma după ce romanii i-au cucerit cetatea,
traducător al „Odiseei”.
-Campanianul Naevius, căruia i se datorează „Războiul punic”.
-Seneca a scris şi poezii, discursuri, opere ştiinţifice, dar renumele i-a rămas ca moralist,
redactând vreo zece tratate şi dialoguri – „Despre clemenţă”, „Despre binefaceri”, „Despre
scurtimea vieţii”, „Despre liniştea sufletului” etc.
-Titus Maccius Plautus – cel mai cunoscut comediograf latin, din a carui opera vasta de 120
de comedii ne-au provenut 17p.
-Marcus Tullius Cicero – a carui activitate estestrins legata de evenimentele politice.
-Caius Iulius Caesar – insemnari despre razboiul galic, despre razboiul civil , si a mai scris
3 carti in cere se inscriu primele creatii majore ale poeziei latine.
-Plant sau Titus Mertius este fondatorul al dramaturgiei romane
-Cicerone M.Tultus eminent orator, scriitor si activist politic. Primul care lanseaza ideia
educarii unui om cult, care in viziunea lui include cultura filozofica conceputa ca mijloc de
perffectionare individuala.

1.2Caracterizații raporturile între filosofiile și literaturile greacă și romană

Filosofia sistematică este o invenție a modernității. Până la Kant, filosofia se prezenta și sub
alte înfățișări. Foarte adesea, o regăsim în înveșmântată în haine literare, exersând genuri
precum dialogul, fabula, utopia, mitul (și lista ar putea continua). Antichitatea folosește
dialogul și fabula ca instrumente pedagogice și euristice, iar Renașterea redescoperă și
rafinează aceste genuri literare, pe care le îmbogățește și - uneori - le teoretizează. Gândiți-
vă, doar, la Erasmus (Lauda prostiei), la aforismele și fabulele lui Francis Bacon, dar și la
noile genuri ale „măștii” (jumătate fabulă, jumătate teatru) și utopiei. În Renaștere, până și
manualele de matematică sunt scrise uneori sub forma unor dialoguri între învățător și
discipol. Nici filosofii modernității nu scriu doar tratate de filosofie. Bacon, Galileo,
Descartes, Boyle scriu dialoguri, exersează limbajul fabulei, și ne prezintă uneori filosofia ca
spectacol.
Filosofia este adesea „găzduită“ în operele literare de orice gen, cu precădere în roman și
nuvelă. Nici poezia nu face excepție, și știm că Heidegger vorbea despre „vecinătatea” dintre
gândirea (Denken) și creația poetică (Dichtung). Felul în care, în perioada târzie, s-a dedicat
interpretării poemelor lui Hölderlin, Rilke, Trakl sau Stefan George este cât se poate de
grăitor. Wittgenstein, la rândul său, spunea într-una dintre însemnările sale: „Cred că mi-am
rezumat poziţia faţă de filosofie spunând că în filosofie va trebui propriu-zis doar să facem
poezie.”. Legătura dintre cele două domenii pare să fie una de profunzime.
1.3Evaluați moștenirea literaturii și filosofiei romane în cultura europeană

Latinitatea, cea mai semnificativă moştenire romană prin multiplele sale consecinţe, a contribuit,
într-o manieră decisivă, la formarea şi afirmarea civilizaţiei europene. Moştenirea latină este
bogată şi de ea profită mai târziu întreaga Europă.
Limba latină s-a impus nu numai ca mijloc de comunicare, dar şi ca limbă de cultură pentru
spaţiul european, mai ales pentru perioada medievală. Influenţa limbii latine se extinde prin
catolicism în lumea slavă (Polonia, Cehoslovacia, Bosnia, Herţegovina) şi germanică, până în
zonele nordice occidentale. latinitatea a influenţat în totalitate spaţiul european.

Mentalitatea latină a fost obsedată de frontierele spaţiale şi temporale. Gestul criminal al lui
Romulus de a-şi omorî fratele pentru că nu a respectat frontiera ("Aşa să piară oricine va trece,
în viitor, zidul cetăţii"), a căpătat un simbol nu numai mistic (Horaţiu îl scotea păcat originar
care va duce la pierzania cetăţii; de altfel, spaima, anxietatea va apăsa asuprea Romei,
anticipându-se deseori sfârşitul ei), dar şi politico-militar.

Printre valorile fundamentale mostenite de la cultura romana trebuie sa evidentiem in primul


rind crestinismul,
Crestinismul latin a stiut sa preia si sa dezvolte sistemul de valori al civilizatiei si culturii
romane, devenid mai apoi simbolul civilizatiei occidentale cu care s-a identificat modelindu-i
structurile valorile comportamentele.
Morala romana a influentat decisiv etica europeana. Armatura moralei romane se intemeia pe
principiile de disciplina, respect, fidelitate, care dominau toate aspectele vietii militate, familiare,
economice,sociale.

2.1 Explicați noțiunile: „protorenaştere”, „umanism”, „ reformă”, „luteranism”,


„calvinism

Protorenastere- este formata din doua cuvinte PROTO ceea ce inseamna „dinainte”, iar
„renasterea” este miscare culturala care a avut debutul in Italia. Astfel protorenasterea este o
miscare culturala evoluata dinainte renasterii italiene din evulmediu. Tendinta de redesteptare a
trecutului a inceputului a inceput sa se manifeste in veacul 16-lea . In domeniul arhitecturii – arta
careia , in perioada evului mediu, i se subordonau atit sculptura cit si pictura - influentele de
factura antica s-au suprapus peste fondul romanic local. Din amestecul acestor doua stiluri
combinate cu elemente de factura bizantina a luat nastere un curent artistic descurta durata care a
primit numele de PROTORENASTERE.

Umanismul renasterii reprezinta expresia unui sincretism izvorit din efortul de conciliere a
Evangheliei impreuna cu intelepciunea lui Platon. Umanismul este o stradanie umanista de a
integra in crestinism dragoste de viata si frumusete, specifica culturii antice. Mișcare spirituală
care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea .Umanismul este o miscare
culturala care promova, in opozitie cu ideologia si cultura medievala o cultura laica si milita
pentru dezvoltarea multilaterala a personalitatii, apelind la traditiile culturii clasice greco-
romane.

REFORMA – Miscare social-politica si religioasa impotriva feudalismului si a papalitatii,


aparuta in Europa apuseana in sec XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante.

LUTERANISMUL - este una dintre cele mai mari ramuri ale protestantismului care se
identifică cu învățăturile lui Martin Luther, un reformator german din secolul al XVI-lea ale
cărui eforturi de reformare a teologiei și practicii bisericii au lansat Reforma protestantă.

CLAVINISM - (numit și tradiție reformată, creștinism reformat, protestantism reformat sau


credință reformată) este o ramură majoră a protestantismului care urmează tradiția teologică și
formele practicii creștine stabilite de Ioan Calvin și de alți teologi ai Reformei.

2.2 Depistați legătura dintre vestigiile artei antice din Italia şi geneza Renașterii
Primele manifestări ale Renașterii au avut loc în Italia. După Pacea de la Lodi (1454) a intervenit
un echilibru între diversele forțe politice care a dus la o perioadă de relativă liniște și, în
consecință, la dezvoltarea economică a orașelor din centrul și nordul Italiei, favorizând înflorirea
artei și literaturii, încurajată și susținută financiar de bogatele și influentele familii Medici din
Florența, Este din Ferrara, Sforza din Milano precum și de ducii de Urbino, dogii venețieni și de
papalitatea romană. Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt: Angelo Poliziano
(1454-1494), "Stanze per la giostra", "Favola d'Orfeo"; Niccolò Machiavelli (1469-1527), "Il
Principe", "Istorie fiorentine", "Discorsi", comedia "La Mandràgola", "Dell'arte della guerra"
(1516 – 1520); Ludovico Ariosto (1474-1533), "Orlando Furioso"; Baldassare Castiglione
(1478-1520), "Il Cortegiano"; Matteo Bandello (ca. 1480-1562), "Novelle"; Pictura în
Renașterea timpurie Modificare Masaccio (1401-1428), cu motivele sale naturaliste și aplicarea
perspectivei în desen, este socotit deschizătorul de drum în pictura din perioada timpurie a
Renașterii. Ciclul de fresce în "Cappella Brancacci" din biserica "Santa Maria delle Carmine"
din Florența impresionează prin individualitatea și plasticitatea noului stil. Și Paolo Uccello
(1397-1475) - "Battaglia di San Romano", "Il Condottiere Giovanni Acuto" - este fascinat de
potențialul perspectivei în pictură. Alți maeștri din această perioadă sunt călugărul dominican
Fra Angelico (1400-1455), Jacopo Bellini (1400-1470), Piero della Francesca (1416-1492), care
a scris și lucrări teoretice în domeniul matematicii și perspectivei.
2.3 Deduceți impactul Reformei asupra evoluției culturii renascentiste în Germania, Ţările
de Jos şi Anglia.

Reforma Anglicană este o reformă religioasă mai puțin distanțată față de Roma, fiind un
compromis între catolicism și protestantism. Ea preia doctrina protestantă sub forma unui
calvinism atenuat, păstrând însă ritualul catolic.
Deși mai puțin răspândită, reforma unitariană reprezintă cea mai radicală variantă a mișcărilor de
reformă din Europa.Pornită din Germania, Reforma a divizat Occidentul Creștin în state catolice
și protestante care se vor înfrunta timp de un secol și jumătate în războiae sângeroase, ele
reușind cu mare greutate să ajungă la un regim de toleranță și pacificare socială.
Propagarea doctrinei protestante nu a putut fi stăvilită, Reforma înglobând trei sferturi din lumea
germană, cantoanele elvețiene, Țările de Jos, o bună parte din Franța, Ungaria, Polonia, Țările
Scandinave și aproape toată Anglia.
Protestantismul reprezenta o formă a creștinismului mai apropiată de necesitățile vremii ce se
corela cu noua mentalitate a oamenilor renașterii.
,,Criza conștiineței europene,, generată de reformă va crea o dilemă între lumea veche medievală
și lumea veche modernă.
Lumea modernă se va naște din reacția violentă a societății împotriva absolutismului regilor
europeni.

S-ar putea să vă placă și