Universitatea “Ștefan cel Mare “din Suceava

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea: Drept

Politica comercială comună

Politica comercială comună reprezintă,ansamblul de măsuri, instrumente, politici

aplicate în domeniul relațiilor comerciale externe ale Uniunii Europene. În
realizarea pieței comune a Uniunii Europene și apoi transformarea acesteia în piața
unică, rolul principal i-a revenit politicii comerciale. Dezvoltarea economică a
Uniunii Europene se bazează pe etapele integrării comerciale, deoarece UE
reprezintă una din cele mai principale puteri comerciale. La baza politicii
comerciale comune se află tratatul de la Roma (1957). Obiectivele politicii
comerciale comune pe termen lung sunt : promovarea relațiilor comerciale externe
și protejarea economiilor comunitare. Pe termen scurt și mediu sunt: perfecționarea
structurii schimburilor comerciale, protecția accentuată pentru unele sectoare ale
economiei, menținerea echilibrului general al balanței comerciale.
Politica comercială comună are în vedere câteva obiective majore:
 Dezvoltarea exporturilor comunitare de bunuri și servicii, inclusiv prin
deschiderea și consolidarea unor noi piețe de destinație;
 Asigurarea unei protecții sporite pentru industria europeană de bunuri și
servicii, în special prin măsuri de combatere a concurenței neloiale cauzate
de anumite importuri din țări terțe;
 Combaterea oricăror măsuri de discriminare sau împiedicare a accesului și
dezvoltării exporturilor de bunuri și servicii comunitare pe terțe piețe;
 Asigurarea unui cadru legal și instituțional favorabil investițiilor străine
directe, asigurând protecție investitorilor;
 Dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial, abolirea progresivă a
restricțiilor din comerțul internațional și reducerea barierelor vamale;
 Dezvoltarea durabilă prin integrarea unui număr cât mai mare de țări în
ansamblul comerțului mondial;
 Asigurarea includerii în politica de dezvoltare a componentei mediului
înconjurător.
În sens restrâns, politica comercială comună are ca scop crearea unei uniuni
vamale între statele membre ale Uniunii Europene, aplicarea unor principii
uniforme cu privire la modificarea taxelor vamale, stabilirea de taxe vamale și
încheierea de acorduri comerciale cu țările terțe, elaborarea și implementarea
politicii vizând regimul comun de import și export, etc. În sens larg, politica
comercială comună derivă în mare măsură din regulile cuprinse în acordurile
încheiate în cadrul OMC ( Organizația Mondială a Comerțului).
Instrumentele politicii comerciale comune sunt:
 Instrumente tarifare și netarifare ce vizează restrângerea și redirecționarea
importurilor;
 Instrumentele promoționale și de stimulare ce vizează impulsionarea
exporturilor.
Instrumentele de politică tarifară vizează taxele vamale, ce sunt impozite indirecte
aplicate de către stat asupra mărfurilor atunci când acestea trec hotarele țării
respective. Taxele vamale după scopul impunerii sunt:
 1. Taxe vamale cu caracter fiscal(nivel redus);
2. Taxe vamale cu caracter protecționist(nivel ridicat)
După obiectul impunerii:
1. De import;
2. De export;
3. De tranzit;
După modul de percepere a taxelor:
1. Ad-valorem;
2. Specifice;
3. Mixte;
După modul de stabilire sau fixare:
1. Taxe vamale autonome ( se stabilesc în mod independent)
2. Taxe vamale convenționare ( se stabilesc pe baza acordurilor bi sau
multilaterale între state);
3. Taxe vamale autonome-convenționale.
După scop:
1. Taxe preferențiale;
2. Protecționiste;
3. De retorsiune;
Instrumentele netarifare constau din:
 Restricții cantitative ( contingente la import, licențe la import, limitări la
export);
 Limitarea importurilor prin mecanismul prețurilor ( restricții valutare, prețuri
limită, bariere fiscale);
 Formalități vamale și administrative;
 Participarea statului la activități comerciale prin : achiziții guvernamentale,
comerțul de stat, monopolul de stat asupra comerțului exterior;
 Standardele tehnice aplicate producelor importate și celor naționale;
Principalele instrumente defensive ale Politicii Comerciale Comune sunt:
 Măsurile anti-dumping, al căror rol este de a contracara practicile de
dumping, cele mai de întâlnite forme de practici de distorsionare a
comerțului;
  Măsurile anti-subvenție și compensatorii, cu scopul de a combate subvențiile
acordate producătorilor de către autoritățile publice, subvenții care
distorsionează comerțul în situația în care ajută la reducerea în mod artificial
a costurilor de producție sa a prețurilor de export către Uniunea Europeană;
 Măsuri de salvgardare , care presupun restricționarea suplimentară
temporară a importurilor unui produs dacă producția internă a acelui produs
este afectată în mod serios sau amenințată de înregistrarea unor prejudicii
datorită creșterii exagerate a importurilor.Acest tip de măsuri pot fi luate de
orice membru al Organizației Mondiale a Comerțului.
Instrumentele promoționale și de stimulare ale Politicii Comerciale Comune:
1. Masuri promoționale:
 Negocierea unor tratate de comerț și navigație;
 Sprijinirea directă sau indirectă a firmelor pentru a participa la târguri
și expoziții internaționale;
 Prestarea unor serviciide informare și orientare a clienților externi.
2. Măsuri de stimulare a exporturilor:
De natură bugetară:
 Subvențiile directe la export;
 Primele directe la export;
 Subvenționarea indirectă a exporturilor;
De natură fiscală:
 Facilități fiscale care vizează fluxurile de bunuri angrenate
în tranzacții de export-import
De natură financiar- bancară:
 Creditele de export joacă un rol însemnat în stimularea
exporturilor cu valoare ridicată (mașini, utilaje, mijloace de
transport, metale sau alte produse exportate în cantități
mari). Ele îmbracă următoarele trei forme : creditul
cumpărător, creditul furnizor și liniile de credit;
 Asigurarea și garantarea creditelor de export. Experiența
internațională arată că asigurarea și garantarea creditelor de
export acordate importatorilor constituie o pârghie
importantă de cointeresare a exportatorilor de a efectua
vânzări pe credit în străinătate, dar și a importatorilor.
De natură valutară:
 Primele valutare sunt un gen de prime indirecte care se acordă cu prilejul
convertirii ( preschimbării) valutei străine, obținută de exportatori, în
moneda națională la un curs de schimb mai avantajos decât cursul
oficial( curs cu primă)
 Deprecierea monedei naționale stimulează, de asemenea, într-o aumită
măsură exporturile de mărfuri atunci când scăderea cursului monedei
naționale (în raport cu celelate valute) se produce într-un ritm mai accelerat
decât scăderea puterii interne de cumpărare a acestora.
Instituţiile comunitare cu responsabilităţi în elaborarea şi punerea în aplicare a
politicii comerciale comune sunt:
- Consiliul Uniunii Europene;
- Comisia Europeană;
- Comitete consultative.
Baza politicii comerciale comune o constitue tariful vamal comun aplicat în
relațiile cu țările terțe. Tariful Vamal Comun al Uniunii Europene este aplicat în
toate statele membre ale UE, asigurând buna funcționare a Pieței Interne Europene.
Tariful Vamal Comun a fost instituit în 1968, odată cu încheierea procesului de
eliminare a taxelor vamale între Statele Membre ale UE. Tariful Vamal Comun
cuprinde lista taxelor vamale aplicată pe fiecare linie tarifară importurilor din țările
terțe membre ale UE, în regimul clauzei celei mai favorizate. Taxele vamale fiind
identice în oricare punct de intrare a mărfurilor în teritoriul vamal constituit al UE,
ce asigură condiții de concurență loială în Piața Internă Unică. Taxele Vamale
înscrise ăn Tariful Vamal Comun respectă angajamentele asumate de UE în cadrul
Organizației Mondiale a Comerțului, pentru domeniul tarifar , în numele tuturor
Statelor Membre. Marea majoritate a taxelor vamale din Tariful Vamal Comun
sunt consolidate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.
Pentru procesarea declarațiilor vamale de import din țări terțe UE utilizează Tariful
Integrat al Comunităților Europene (TARIC). TARIC-ul este un instrument de
informare pentru operatorii economici, reprezentând o bază de date destinată să
indice măsurile tarifare și netarifare pentru un anumir produs, atunci când este
importat pe teritoriul vamal al UE sau când acesta este exportat. TARIC-ul se
bazează pe Nomenclatura Combinată (NC) și constituie comenclatorul de bază
pentru Tariful Vamal Comun, pentru întocmirea statisticilor de comerț exterior al
Comunității cu țări terțe (EXTRASTAT) precum și pentru întocmirea statisticilor
de comerț între Statele Membre( INTRASTAT).
Uniunea Europeană a încheiat numeroase acorduri comerciale( de liber schimb și
de cooperare) cu țările terțe. Unele dintre acestea acoperă toate aspectele relațiilor
comerciale, altele vizează numai anumite domenii ale schimburilor comerciale.
Politica UE de sprijin a țărilor în curs de dezvoltare este exemplificată și prin
Schema Generalizată de Preferințe (S.G.P.), prin care Uniunea Europeană acordă
preferințe comerciale pentru exporturile (de bunuri originale) provenind din țările
în curs de dezvoltare.
La 22 octombrie 1990 a fost semnat Acordul de Comerț și Cooperare comercială și
economică între România și comunitățile europene.

Concluzie:
Politica comercială este unul din pilonii principali ai relaţiilor Uniunii Europene cu
ţările terţe.

comerciale

dezvoltarea exporturilor
comunitare de bunuri şi
servicii, inclusiv prin
deschiderea şi
consolidarea unor noi pieţe de
destinaţie;
dezvoltarea exporturilor
comunitare de bunuri şi
servicii, inclusiv prin
deschiderea şi
consolidarea unor noi pieţe de
destinaţie;
sigurarea unui cadru legal şi
instituţional favorabil
investiţiilor străine directe,
asigurând
dezvoltarea exporturilor
comunitare de bunuri şi
servicii, inclusiv prin
deschiderea şi
consolidarea unor noi pieţe de
destinaţi
✓ taxe vamale autonome (se
stabilesc în mod independent);
✓ taxe vamale convenționale
(se stabilesc pe baza acordurilor
bi sau multilaterale între state);
✓ taxe vamale autonomo-
convenționale.
Prin Tratatul de la Roma, politica comercială comună a fost inclusă între
instrumentele principale de realizare a integrării pieţelor naţionale într-o piaţă
regional unică cu scopul accelerării creşterii economice, a ridicării eficienţei
şi competitivităţii economice şi a creării premiselor de adâncire a integrării
interstatale. Deci, piața unică europeană face posibilă libera circulație a mărfurilor,
serviciilor, persoanelor și capitalurilor, fiind elemental cheie care îi permite
Uniunii Europene să creeze locuri de muncă prin intermediul comerțului cu alte
țări și regiuni.
fiind elementul - cheie care îi permite Uniunii Europene să creeze locuri de muncă
prin intermediulcomerțului cu alte țări și regiuni.

Bibliografie
1.Iacob Vlăduț, Politici comerciale, note de curs, Editura Alma Mater,
Sibiu,2010
2.Nicolae Sută, Comerț Internațional și Politici comerciale , București ,
2009
3.Georgeta Ilie, Politici Comerciale, Editura Pro Universiatria,
București, 2009

. Iacob Vlăduț "Politici

comerciale", note de curs,
Editura Alma Mater, Sibiu 2010
3. Nicolae Sută „Comerţ
Internaţional şi politici
comerciale”, Bucureşti 20