“Retezatul este, din toate punctele de vedere, geologic și geografic, botanic și

zoologic, precum și ca rezervație de vânătoare, un tărâm sfânt pentru știință, un

monument sacru al naturii…” Prof. Alexandru BORZA, părintele Parcului Național
Retezat – 1933

Flora Retezatului este bogată și variată 1190 specii de plante superioare (aprox.
38% din totalul speciilor de plante superioare spontane din România); 90 de specii
endemice (22% din totalul de aproximativ 400 specii endemice acceptate pentru
România); 130 de specii rare și vulnerabile (Lista Roșie a plantelor din România).
Centru genetic pentru genul Hieracium : • 257 specii prezente în Retezat, inclusiv
endemite ca Hieracium borzae, Hieracium nigrilacus ş.a.; • genul Poa, cu 31
taxoni. Pădurile, care ocupă aproximativ 52% din suprafaţa PNRRB, sunt bine
conservate, mai mult de 30% dintre ele fiind naturale. Principalele specii din Parc
sunt molidul - Picea abies (81%), fagul - Fagus sylvatica (12%), bradul - Abies alba
(4%) și mesteacănul - Betula pendula (2%); în Rezervația științifică, zâmbrul (Pinus
cembra) reprezintă 8% din totalul arboretelor. Jneapănul (Pinus mugo)
stabilizează majoritatea pantelor abrupte din masiv, fiind un element de foarte
bună protecţie împotriva avalanşelor şi a eroziunii terenului. Retezatul este casă
pentru mii de specii, de la insecte până la urși • Nevertebrate: din miile de specii
prezente în parc, 27 sunt endemice. În timpul inventarului inițial s-au descoperit
aici specii noi pentru România. • O zonă din parc – Lunca Berhinei – a fost
declarată Zonă de Importanță Lepidopterologică pentru Europa. • Pești: 11 specii,
din care una este introdusă antropic - păstrăvul de lac (Salmo trutta lacustris). •
Amfibieni: 11 specii, mai mult de jumătate din speciile existente în România.
Dintre acestea, 8 sunt rare și/sau vulnerabile. • Reptile: 9 specii, adică 40% din
speciile din România, din care 1 rară şi 7 vulnerabile. • Păsări: 185 specii, mai mult
de jumătate din speciile din România; 120 dintre acestea cuibăresc aici. •
Mamifere: 55 specii, reprezentând 23% din speciile terestre ale Europei; 22 sunt
strict protejate și 13 au nevoie de măsuri speciale de conservare. Aici trăiesc:
lupul, ursul, râsul, pisica sălbatică, capra neagră, căpriorul, cerbul, vidra, marmota,
13 specii de lilieci și multe alte specii.

Habitate 54 habitate conform categoriilor IUCN Cele mai importante habitate

sunt: • pășunile alpine și subalpine • regiunile stâncoase • întinderile de jneapăn
• păduri montane de foioase • păduri boreale de conifere • habitatele acvatice •
tufărișurile de pe marginea apelor

 Parcul National Retezat este situat in Carpatii Meridionali (Judetul Hunedoara) , are o suprafata de 54400 ha (1935)
si o altitudine cuprinsa intre 800 si 2509 m . Este contrat de circul glaciar Bucura , cuprinde aproximativ 40 de varfuri
ce trec de 2200 m , in medie depasind 2350 m . Zona de protectie ocupa centrul masivului . Prima zona de protectie
integrala are caracter stiintific (11466 ha) , fiind interzisa orice exploatare ( miniera , pasunat , vanat , pescuit ,
culegerea fructelor , turism camping ) . A doua zona este mai putin riguroasa , pasunatul fiind permis 2 luni pe an iar
septelul este restrans . In prima zona accesul este permis doar cu autorizatie din partea Comisiei Monumentelor
Naturii , pe anumite itinerarii si teritorii . Parcul este declarat rezervatie a biosferei .

      Masivul Retezat are o structura geologica complexa fiind alcatuit din roci cristaline si calcare . Datorita altitudinii
sale mari ( Vf. Peleaga 2509 m ) , activitatea ghetarilor s-a desfasurat amplu , identificandu-se urmele a 18 ghetari .
In afara ghetarilor de circ ( Bucura , Custura , Judele ) s-au mai pastrat resturile celui mai intins ghetar de vale
( Lapusnicul ) , precum si cel mai mare numar de lacuri glaciare din tara ( 83 ) .

      La poalele Muntilor Retezat se afla Lacul Bucura ( 2041 m ) , cel mai intins lac din zona alpina romaneasca ( 10,5
ha ) .

      Zona calcaroasa este cuprinsa intre culmile Albele , Dragasan , Scocul Mare . In acest perimetru se intalnesc si
fenomene carstice - vai seci , doline, avenul Piule , pesterile Dalma cu Brazi , Piatra Iorgovanului .

      In parc sunt 1200 de specii vegetale . La poale se intind paduri de fag , carpen si mesteacan ; in vai creste arinul
negru . Mojdreanul si teiul pot fi gasite pe Valea Raului Mare . La peste 1000 m gasim molid , scorus , artar ,
mesteacan , mai intai treptat in padurile de amestec , apoi rasinoasele formeaza un etaj propriu-zis pana la 1800 -
1900 m .

      In vegetatia subalpina se mai remarca alaturi de iuniperete si jnepenisuri , smirdarul . In zonele calcaroase se
remarca argintica , orhideele - papucul doamnei , sangele voinicului , crinul , vulturica ( 34 de specii ) .
Lacul Bucura, Parcul National Retezat.

Flora Retezatului este bogată și variată 1190 specii de plante superioare (aprox. 38% din totalul speciilor
de plante superioare spontane din România); 90 de specii endemice (22% din totalul de aproximativ 400
specii endemice acceptate pentru România); 130 de specii rare și vulnerabile (Lista Roșie a plantelor din
România). Centru genetic pentru genul Hieracium : • 257 specii prezente în Retezat, inclusiv endemite ca
Hieracium borzae, Hieracium nigrilacus ş.a.; • genul Poa, cu 31 taxoni. Pădurile, care ocupă aproximativ
52% din suprafaţa PNRRB, sunt bine conservate, mai mult de 30% dintre ele fiind naturale. Principalele
specii din Parc sunt molidul - Picea abies (81%), fagul - Fagus sylvatica (12%), bradul - Abies alba (4%) și
mesteacănul - Betula pendula (2%); în Rezervația științifică, zâmbrul (Pinus cembra) reprezintă 8% din
totalul arboretelor. Jneapănul (Pinus mugo) stabilizează majoritatea pantelor abrupte din masiv, fiind un
element de foarte bună protecţie împotriva avalanşelor şi a eroziunii terenului.
3.Caracteristicile Biotopului

Masivul Retezat are o structura geologica complexa fiind alcatuit din roci cristaline si calcare . Datorita
altitudinii sale mari( Vf. Peleaga 2509 m ) , activitatea ghetarilor s-a desfasurat amplu , identificandu-
se urmele a 18 ghetari . In afara ghetarilor de circ ( Bucura , Custura , Judele ) s-au mai pastrat
resturile celui mai intins ghetar de vale ( Lapusnicul ) , precum si cel mai mare numar de lacuri
glaciare din tara ( 83 ) .

La poalele Muntilor Retezat se afla Lacul Bucura ( 2041 m ) , cel mai intins lac din zona alpina
romaneasca ( 10,5 ha ) .

Zona calcaroasa este cuprinsa intre culmile Albele , Dragasan , Scocul Mare . In acest perimetru se
intalnesc si fenomene carstice – vai seci , doline, avenul Piule , pesterile Dalma cu Brazi , Piatra
Iorgovanului .

Hidrologia

cea mai ridicata umiditate si scurgere din Carpatii romanesti.

Reteaua hidrografica bogata se dreneaza in doua directii:
- spre nord, catre raul Strei (bazinul hidrografic Mures), care capteaza toate apele din
vestul, nordul, centrul si nord-estul masivului
- spre sud, catre Jiul de Vest ( bazinul hidrografic Jiul Romanesc).
Densitatea retelei de rauri este mai ridicata in bazinul hidrografic al Streiului (0.8- 1.0 km/kmp) decat
in cel al Jiului (0.7- 0.8 km/kmp).

In intregul masiv exista 58 lacuri glaciare permanente, aflate intre 1700 si 2300 m. Unele surse
bibliografice indica prezenta a peste 80 de lacuri glaciare, luandu-se in considerare, probabil, si cele
temporare. Ca urmare a interventiilor antropice din secolul al XX-lea, regularizarea scurgerii raurilor a
inceput sa fie controlata si prin lacurile de baraj (artificiale), amenajate pe Rau Mare. Din anul
1974 s-a inceput construirea barajului de acumulare de la Gura Apei, la confluenta raurilor Lapusnicul
Mare, Lapusnicul Mic si Raul Ses.

Mlastinile apar frecvent in parc la marginea unor izvoare, paraie alpine sau in urma colmatarii
partiale a unor lacuri glaciare (valea glaciara Judele, Taul Negru, lacurile Lia, Bucura,Taul Rasucit).
Acestea constituie areale propice de dezvoltare a speciilor iubitoare de apa. Apele subterane de mica
adancime (ape freatice) sunt cantonate mai ales in scoarta de alterare de la baza grohotisurilor (unde
se gasesc rezerve insemnate de apa) si in arealele cu depozite calcaroase din bazinul superior al Jiului
de Vest.

Soluri

In functie de altitudine si de structura rocilor, in Retezat exista o mare varietate de soluri, cu soluri
acide in partea cristalina si soluri alcaline in zona calcaroasa.
Clima

Situat in plina zona temperat-continentala, Parcul National Retezat se caracterizeaza printr-un

topoclimat complex de munte, cu numeroase particularitati determinate de altitudine si orientarea
generala a culmilor muntoase fata de directia maselor de aer maritim din vest si a celui continental din
est si nord-est, expozitia versantilor fata de Soare si unghiul de inclinare al pantelor.

Dintre factorii climatogenetici cel mai important rol il joaca cantitatea de caldura, primita in functie
de expozitia si inclinarea versantilor. In urma cercetarilor de specialitate (I. Farcas si V.
Sorocovschi,1993) s-a putut evidentia un contrast caloric pronuntat intre versantii asezati la nordul
culmii principale, cu valori sub 120 kcal/cm2/an si chiar mai mici la nivelul circurilor glaciare umbrite
(40-50 kcal/cm2/an) si versantii sudici, unde valorile radiatiei se apropie de 160 kcal/cm2/an.
Raportate la suprafata intregului parc, ariile cu valori scazute ale cantitatii de caldura primite pe an
sunt mai extinse, predominand versantii umbriti cu expunere in general nordica.

In ceea ce priveste temperatura aerului, luna cea mai rece este ianuarie (cu temperature intre –11
°C si +5°C ), iar cea mai calda – iulie ( intre +16°C si +6°C ) sub altitudinea de 1800 m, si august - la
inaltimi mai mari. Temperaturile cele mai mici se intalnesc pe varfurile Peleaga, Papusa, Retezat,
Bucura. Izoterma de 10°C este caracteristica limitei superioare a vegetatiei arborescente si se
intalneste la altitudinea de aproximativ 1900 m pe flancul sudic si aproximativ 1800 m pe cel nordic.

Inghetul, datorat scaderii temperaturii minime sub 0°C, este un fenomen aproape

permanent pe culmi. Aici el poate aparea si in lunile de vara. In zona alpina, numarul zilelor cu inghet
creste pana la 250-275 zile/an, in timp ce in regiunile joase este de doar 175-200 zile/an. Inghetul cel
mai timpuriu apare in jurul datei de 20 noiembrie, iar cel mai tarziu spre mijlocul lunii mai.

Umezeala aerului, mai slab diferentiata pe verticala, creste de la 74-75% la poale, pana la 85-87%
pe culmi. Deficitul maxim de umezeala apare in octombrie.

Nebulozitatea este un fenomen mai frecvent in parc in lunile mai - iunie, datorita circulatiei aerului
umed pe versanti, si cel mai rar intalnita in luna octombrie. Mai mult, culmile mai inalte de 1700-
1800 m se situeaza, toamna si iarna, deasupra plafonului noros stratiform si beneficiaza de multe zile
senine.

Ceata, fenomen specific climatului montan, creste ca frecventa odata cu altitudinea: de la 50-75
zile/an la poale, pana la 250 zile/an la 1800 m, si chiar mai multe pe culme. Datorita cetii, pe culmi,
vizibilitatea scade sub 1 km intre 35-40% din totalul zilelor de toamna si peste 50% din totalul zilelor
de iarna. Vizibilitatea este scazuta pe culme si vara, din cauza norilor convectivi care inglobeaza in
masa lor creasta muntelui.

Durata stralucirii soarelui, strans legata de regimul nebulozitatii si al cetii, scade vara de la 1300
ore/an (la altitudini coborate), pana la 950 ore/an (pe culmi), in timp ce iarna are valori  cuprinse intre
600 si 800 ore. Intre versantii sudici (insoriti) si cei nordici (umbriti) apare o diferenta medie de 200-
250 ore/an la poale si mai putin de 100 ore/an pe culmi. Precipitatiile atmosferice au repartitie
neuniforma, in functie de inaintarea maselor de aer umed (atlantice si mediteraneene) si de altitudine.
Cantitatile medii anuale de precipitatii sunt cuprinse intre 900 mm la altitudini scazute, 1300 mm la
altitudini mijlocii, si 1600-1800 mm si mai mult peste aceasta altitudine. Pe versantii vestici, nord-
vestici si sud-estici precipitatiile atmosferice depasesc 1400 mm, in timp ce, la aceeasi inaltime, pe
versantii adapostiti, estici si nord-estici, precipitatiile anuale sunt cu 300-400 mm mai scazute.

Luna iunie este cea mai bogata in precipitatii (120-150 mm), in timp ce minima se
inregistreaza in octombrie-noiembrie (50- 70 mm). Prima ninsoare apare in zona alpina la inceputul
lunii septembrie, iar ultima la sfarsitul lunii iunie
Vantul, element dominant al climatului de munte, are o frecventa de 94-95% pe crestele muntoase
din parc, in schimb pe vaile adapostite calmul are o frecventa de 35-40%. Viteza medie a vantului
creste de la 2-3 m/s la altitudinea de 800 m, pana la 10-11 m/s pe culmi, iar viteza maxima poate
atinge deseori 40-60 m/s. Datorita vitezelor crescute si caracterului turbulent al vantului la mare
inaltime, peisajul geografic de culme este supus frecvent paroxismelor climatice care insotesc aceste
manifestari: puterea mare de izbire (pe fetele expuse) a picaturilor de ploaie si a vaporilor de apa din
nori care invadeaza continuu culmea, spulberarea zapezii pe fetele expuse si

4.Caracteristicile biocenozei

In parc sunt 1200 de specii vegetale . La poale se intind paduri de fag , carpen si mesteacan ; in vai
creste arinul negru . Mojdreanul si teiul pot fi gasite pe Valea Raului Mare . La peste 1000 m gasim
molid , scorus , artar , mesteacan , mai intai treptat in padurile de amestec , apoi rasinoasele
formeaza un etaj propriu-zis pana la 1800 – 1900 m .

In vegetatia subalpina se mai remarca alaturi de iuniperete si jnepenisuri , smirdarul . In zonele

calcaroase se remarca argintica , orhideele – papucul doamnei , sangele voinicului , crinul , vulturica
( 34 de specii ) .

Retezatul este renumit prin diversitatea floristica, adapostind aproape 1190 specii de plante superioare
din cele peste 3450 cunoscute in Romania. Existenta aici a mai bine de o treime din flora Romaniei
este unul din motivele pentru care a fost declarat Parc National. La acestea se adauga un numar
aproximativ egal de specii inferioare.